Ministrul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, Constantin Nita (PSD):
“Nu mai putem sa continuam cu aceasta cota unica. La un moment dat este nevoie de o reforma a sistemului de impozitare. Pur si simplu cu o pondere a veniturilor in PIB de 30-31% nu mai poti face fata cheltuielilor cu salariile sau cu pensiile. Cota unica de impozitare este la sfarsitul vietii. Trebuie sa revenim la cota progresiva de impozitare, in sase luni, un an, astfel incat ponderea veniturilor in PIB sa ajunga undeva la 37% cat este media europeana”.
ZF: Reprezentantul Romaniei la FMI, fostul ministru de finante Mihai Tanasescu, crede ca nivelul taxei unice de 16% ar trebui regandit intrucat este foarte jos. Insa, afirma el, nu acesta este momentul, ci dupa ce criza va fi trecut: “Orice schimbare acum face mai mult sa sperie investitorii”. Potrivit lui Tanasescu, modelul fiscal trebuie regandit pentru ca, de pilda, prabusirea Islandei a fost facilitata, intre altele, de fiscalitatea joasa, iar Romania are si ea o fiscalitate joasa. “Trebuie sa regandim un nou model de crestere economica si aici ma gandesc si la taxare”, spune Tanasescu, demnitarul care in 2003 a propus guvernului Nastase introducerea taxei unice de impozitare (era avuta in vedere o taxa unica de 23-24%), devenita realitate abia in guvernarea PD-PNL.
sursa: zf.ro
Pe 25 iunie 2009, Ministerul Finantalor Publice a publicat Ghidul practic privind reflectarea in contabilitate a unor operatiuni economice, în vederea aplicarii unitare si a evidentierii in contabilitate a masurilor financiar-fiscale reglementate prin OUG nr. 34/2009 din 11 aprilie 2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale.
Ghidul cuprinde precizari cu privire la limitarea dreptului de deducere a TVA pentru achizitiile de vehicule prevazute la art. 145^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pentru combustibilul necesar functionarii vehiculelor aflate in posesia sau in folosinta persoanei impozabile, cu exceptiile prevazute de lege.
Ghidul MFP cuprinde si unele prevederi referitoare la conditiile in care bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice fiscale pot fi inregistrate in contabilitate ca documente justificative. …continuare»
Actualizare2: In 13 mai 2009, Curtea Constitutionala respinge obiectiunile legate de neconstitutionalitate. Legea este promulgata in 9 iunie 2009 prin Decretul nr. 925/2009, si devine LEGEA nr. 227/2009 din 10 iunie 2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 şi reglementarea unor masuri financiar-fiscale (Publicata in Monitorul Oficial nr. 402 din 12 iunie 2009)
Actualizare1: In 30 aprilie 2009, a fost depusa o sesizare de neconstitutionalitate la Curtea Constitutionala cu privire la PL-x nr. 229/2009 (.pdf via cdep.ro)
In sedinta comuna din 28 aprilie 2009, cele doua camere reunite ale Parlamentului au adoptat, fara amendamente, Legea pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale (.pdf via cdep.ro).
In 30 aprilie 2009, legea adoptata de Parlament a fost trimisa spre promulgare Presedintelui. Stadiul procesul legislativ al PL-x nr. 229/2009 este publicat pe cdep.ro.
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 93,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,
intrucat:
(1) Directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare [1] a fost modificata in mod substantial in mai multe etape. La efectuarea noilor modificari ale directivei mentionate anterior, este de dorit, din motive de claritate si rationalizare, ca directiva mentionata sa fie reformata.
(2) Textul reformat va include toate dispozitiile inca aplicabile ale Directivei 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislatiilor statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri [2]. Prin urmare, aceasta directiva se abroga.
(3) În vederea asigurarii prezentarii acestor prevederi intr-o forma clara si logica, in conformitate cu principiul unei mai bune legiferari, este necesara reformarea structurii si formularii directivei, desi acest lucru nu antreneaza, in principiu, modificari de fond in legislatia existenta. Cu toate acestea, un numar mic de modificari substantiale sunt inerente exercitiului de reformare si este necesar sa fie, totusi, efectuate. În cazul in care asemenea modificari sunt efectuate, acestea sunt enumerate in totalitate in cadrul dispozitiilor care reglementeaza transpunerea si intrarea in vigoare.
(4) Realizarea obiectivului privind infiintarea unei piete interne presupune aplicarea in statele membre a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri care sa nu denatureze conditiile concurentei sau sa impiedice libera circulatie a bunurilor si serviciilor. Prin urmare, este necesara realizarea acestei armonizari a legislatiei privind impozitele pe cifra de afaceri prin intermediul unui sistem privind taxa pe valoarea adaugata (TVA), astfel incat sa se elimine, pe cat posibil, factorii care pot denatura conditiile concurentei, atat la nivel national, cat si la nivel comunitar.
(5) Un sistem privind TVA atinge cel mai inalt grad de simplitate si neutralitate atunci cand taxa este perceputa intr-un mod cat mai general posibil si atunci cand sfera sa de aplicare acopera toate etapele productiei si distributiei, precum si prestarea de servicii. Prin urmare, adoptarea unui sistem comun care sa se aplice si comertului cu amanuntul este in interesul pietei interne si al statelor membre.
(6) Este necesar ca acest proces sa se efectueze in etape, intrucat armonizarea impozitelor pe cifra de afaceri determina in statele membre modificari in structura fiscala si consecinte apreciabile in domeniile bugetar, economic si social.
(7) Sistemul comun privind TVA este necesar sa conduca, chiar si in cazul in care cotele si scutirile nu sunt pe deplin armonizate, la o neutralitate in domeniul concurentei, astfel incat, pe teritoriul fiecarui stat membru, bunurile si serviciile similare sa suporte aceeasi sarcina fiscala, indiferent de lungimea lantului de productie si de distributie.
(8) În temeiul Deciziei 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunitatilor Europene [3], bugetul Comunitatilor Europene este necesar sa fie finantat in totalitate, fara sa aduca atingere altor venituri, din resursele proprii ale Comunitatilor. Acestea din urma este necesar sa includa resursele provenite din TVA si obtinute prin aplicarea unei cote uniforme a taxei la baze de stabilire determinate in mod uniform si in conformitate cu normele comunitare.
(9) Este esential a se prevedea o perioada de tranzitie care sa permita adaptarea treptata a legislatiilor nationale in domeniile mentionate.
(10) În respectiva perioada de tranzitie, operatiunile intracomunitare efectuate de persoane impozabile, altele decat persoanele scutite de la plata impozitului, sunt impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv.
(11) De asemenea, este necesar ca, in perioada de tranzitie respectiva, achizitiile intracomunitare de o anumita valoare efectuate de persoane scutite de la plata impozitului sau de persoane juridice neimpozabile, anumite vanzari intracomunitare la distanta si livrarea de mijloace de transport noi persoanelor fizice sau organismelor scutite de la plata impozitului sau neimpozabile sa fie impozitate in statul membru de destinatie, in conformitate cu respectivele cote si in conditiile stabilite de catre statul membru respectiv, in masura in care operatiunile respective pot cauza, in absenta unor dispozitii speciale, denaturari semnificative ale concurentei intre statele membre.
(12) Din motive legate de conditiile lor geografice, economice si sociale, anumite teritorii sunt excluse din sfera de aplicare a prezentei directive.
(13) Pentru a spori caracterul nediscriminatoriu al taxei, termenul “persoana impozabila” se defineste astfel incat statele membre sa il poata utiliza pentru a include persoanele care efectueaza in mod ocazional anumite operatiuni.
(14) Termenul “operatiune taxabila” poate conduce la dificultati, in special in ceea ce priveste operatiunile considerate ca fiind operatiuni taxabile. Prin urmare, conceptele in cauza este necesar sa fie clarificate.
(15) În vederea facilitarii schimburilor comerciale intracomunitare in domeniul lucrarilor privind bunurile mobile corporale, este necesar a stabili regimuri fiscale aplicabile operatiunilor respective atunci cand acestea sunt efectuate pentru un client care este identificat in scopuri de TVA intr-un alt stat membru decat cel in care operatiunea este efectuata fizic.
(16) O operatiune de transport de pe teritoriul unui stat membru este considerata un transport intracomunitar de bunuri in cazul in care este legat direct de o operatiune de transport efectuata intre state membre, pentru a simplifica nu numai principiile si regimurile de impozitare a serviciilor de transport intern respective, ci si normele aplicabile serviciilor auxiliare si serviciilor prestate de intermediari care participa la prestarea diferitelor servicii.
(17) Stabilirea locului efectuarii operatiunilor taxabile poate conduce la conflicte intre statele membre privind jurisdictia, in special in ceea ce priveste livrarea de bunuri care necesita montaj sau prestarea de servicii. Desi locul unde se desfasoara o prestare de servicii este considerat in principiu ca fiind locul unde prestatorul si-a stabilit locul de desfasurare a activitatii sale economice, acesta este definit ca aflandu-se in statul membru al clientului, in special in cazul anumitor servicii prestate intre persoane impozabile al caror cost este inclus in pretul bunurilor.
(18) Este necesar a clarifica definitia locului impozitarii pentru anumite operatiuni efectuate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor in timpul unui transport de calatori in cadrul Comunitatii.
(19) Electricitatea si gazul sunt considerate bunuri in scopuri de TVA. Cu toate acestea, este foarte dificila determinarea locului livrarii. Pentru a evita dubla impozitare sau neimpozitarea si pentru a realiza o piata interna veritabila fara bariere legate de regimul TVA, locul livrarii de gaz, prin sistemul de distributie a gazelor naturale, sau de electricitate, inainte ca bunurile sa atinga etapa finala de consum, este necesar sa fie, prin urmare, locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice. Livrarea de electricitate si de gaz in etapa finala, adica de la comercianti si distribuitori catre consumatorul final, se impoziteaza la locul unde clientul utilizeaza si consuma efectiv bunurile.
(20) În cazul inchirierii unor bunuri mobile corporale, aplicarea normei generale conform careia prestarile de servicii sunt impozitate in statul membru in care este stabilit prestatorul poate conduce la o denaturare semnificativa a concurentei in cazul in care locatorul si locatarul sunt stabiliti in state membre diferite, iar cotele de impozitare din statele respective difera. Prin urmare, este necesar a stabili ca locul prestarii unui serviciu este locul in care clientul si-a stabilit sediul activitatii economice sau in care dispune de un sediu comercial fix pentru care a fost furnizat serviciul sau, in absenta acestora, locul unde isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.
(21) Cu toate acestea, in ceea ce priveste inchirierea de mijloace de transport, este necesar, din motive de control, a se aplica cu strictete norma generala si a se considera, astfel, locul prestarii ca fiind locul in care prestatorul si-a stabilit sediul activitatii economice.
(22) Toate serviciile de telecomunicatii consumate in Comunitate se impoziteaza pentru a preveni denaturarea concurentei in acest domeniu. În acest scop, serviciile de telecomunicatii prestate persoanelor impozabile stabilite in Comunitate sau clientilor stabiliti in tari terte se impoziteaza, in principiu, la locul in care este stabilit clientul serviciilor. Cu toate acestea, pentru a asigura impozitarea uniforma a serviciilor de telecomunicatii prestate de persoane impozabile stabilite in teritorii terte sau in tari terte unor persoane neimpozabile stabilite in Comunitate si care sunt efectiv utilizate sau exploatate in Comunitate, este necesar ca statele membre sa prevada ca locul prestarii sa fie in Comunitate.
(23) De asemenea, pentru a preveni denaturari ale concurentei, serviciile de televiziune si de radiodifuziune si serviciile prestate pe cale electronica din teritorii terte sau tari terte unor persoane stabilite in Comunitate sau din Comunitate unor clienti stabiliti in teritorii terte sau tari terte se impoziteaza la locul de stabilire al clientului.
(24) Conceptele de fapt generator si exigibilitate a TVA este necesar sa fie armonizate in cazul in care introducerea sistemului comun privind TVA si orice modificare ulterioara a acestuia produc efecte in acelasi timp in toate statele membre.
(25) Baza de impozitare se armonizeaza astfel incat aplicarea TVA operatiunilor taxabile sa conduca la rezultate comparabile in toate statele membre.
(26) Cu scopul de a preveni pierderea de venituri fiscale prin operatiuni realizate de partile legate intre ele in scopul obtinerii de avantaje fiscale, este necesar, in conditii limitate specifice, ca statele membre sa aiba posibilitatea de a interveni in ceea ce priveste baza de impozitare a livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si a achizitiilor intracomunitare de bunuri.
(27) Pentru combaterea evaziunii fiscale sau a fraudei, este necesar ca statele membre sa aiba posibilitatea de a include in baza de impozitare a unei operatiuni care implica prelucrarea aurului de investitii furnizat de un client valoarea aurului de investitii respectiv in cazul in care, prin prelucrarea sa, aurul isi pierde calitatea de aur de investitii. Este necesar ca atunci cand aplica aceste masuri, statele membre sa dispuna de un anumit grad de discretie.
(28) Pentru evitarea denaturarilor, eliminarea controalelor fiscale la frontiere implica nu numai o baza unitara de stabilire, ci si o aliniere suficienta intre statele membre in ceea ce priveste numarul de cote si nivelurile cotelor.
(29) Cota standard de TVA in vigoare in diferitele state membre, combinata cu mecanismul sistemului de tranzitie, asigura functionarea sistemului la un nivel acceptabil. Pentru a preintampina ca divergente in cotele standard de TVA aplicate de statele membre sa conduca la dezechilibre structurale in Comunitate si la denaturari ale concurentei in anumite sectoare de activitate, se fixeaza o cota standard minima de 15 %, sub rezerva unor revizuiri.
(30) Este necesar ca pentru a pastra caracterul neutru al TVA, cotele aplicate de statele membre sa permita, ca regula generala, deducerea TVA aplicate in etapa anterioara.
(31) În perioada de tranzitie, este necesar sa fie permise anumite derogari privind numarul si nivelul cotelor.
(32) Este necesar ca pentru o mai buna apreciere a impactului cotelor reduse, Comisia sa pregateasca un raport de evaluare privind impactul cotelor reduse aplicate serviciilor prestate la nivel local, in special in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, cresterea economica si functionarea corespunzatoare a pietei interne.
(33) Este necesar ca pentru a combate problema somajului, statelor membre care doresc acest lucru sa li se permita sa experimenteze functionarea si impactul, in ceea ce priveste crearea de locuri de munca, ale unei reduceri a cotei TVA aplicate serviciilor cu mare aport de forta de munca. Reducerea respectiva poate micsora, de asemenea, tendintele intreprinderilor in cauza de a intra sau de a se mentine in economia subterana.
(34) Cu toate acestea, o asemenea reducere a cotei TVA nu este lipsita de riscuri pentru buna functionare a pietei interne si pentru caracterul neutru al taxei. Prin urmare, este necesar a se prevedea introducerea unei proceduri de autorizare pe o perioada fixa, dar suficient de lunga, pentru a permite evaluarea impactului cotelor reduse aplicate serviciilor prestate local. Pentru ca o astfel de masura sa ramana verificabila si limitata, sfera ei de aplicare se defineste cu strictete.
(35) Este necesar a se elabora o lista comuna a scutirilor, astfel incat resursele proprii ale Comunitatilor sa poata fi colectate intr-un mod uniform in toate statele membre.
(36) Atat in beneficiul persoanelor obligate la plata TVA, cat si al autoritatilor administrative competente, metodele de aplicare a TVA anumitor livrari si achizitiilor intracomunitare de produse supuse accizelor este necesar sa fie aliniate cu procedurile si obligatiile privind declararea in cazul expedierilor de astfel de produse intr-un alt stat membru prevazute de Directiva 92/12/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor si privind detinerea, circulatia si monitorizarea acestor produse [4].
(37) Livrarea de gaz prin sistemul de distributie a gazelor naturale si livrarea de electricitate sunt impozitate la locul de stabilire al clientului. Prin urmare, este necesar ca pentru a evita dubla impozitare, importul de astfel de produse sa fie scutit de TVA.
(38) În ceea ce priveste faptele generatoare de pe piata interna legate de schimburile comerciale intracomunitare de bunuri efectuate in perioada de tranzitie de persoane impozabile nestabilite pe teritoriul statului membru in care are loc achizitia intracomunitara de bunuri, inclusiv operatiunile in lant, este necesar a se prevedea masuri de simplificare care sa asigure un tratament egal in toate statele membre. În acest sens, este necesar sa se armonizeze dispozitiile privind sistemul de impozitare si persoana obligata la plata TVA datorata pentru asemenea operatiuni. Cu toate acestea, este necesar sa se excluda, in principiu, din regimurile respective, bunurile care sunt destinate a fi livrate in etapa de vanzare cu amanuntul.
(39) Dispozitiile care reglementeaza deducerile este necesar sa fie armonizate in masura in care ele afecteaza sumele efectiv colectate. Proportia de deducere este necesar sa fie calculata in mod similar in toate statele membre.
(40) Regimul care permite regularizarea deducerilor pentru bunurile de capital pe intreaga durata de viata a activului, in functie de utilizarea sa efectiva, este necesar sa poata fi aplicat, de asemenea, anumitor servicii asemanatoare bunurilor de capital.
(41) Este necesar a se preciza care sunt persoanele obligate la plata TVA, in special in cazul serviciilor prestate de o persoana care nu este stabilita in statul membru in care este datorata TVA.
(42) Este necesar ca statele membre sa fie in masura, in anumite cazuri, sa desemneze destinatarul livrarilor de bunuri sau al prestarilor de servicii ca persoana obligata la plata TVA. Aceasta masura permite statelor membre sa simplifice normele si sa combata evaziunea fiscala si frauda din sectoarele identificate si privind anumite tipuri de operatiuni.
(43) Este necesar ca statele membre sa aiba libertatea deplina de a desemna persoanele obligate la plata TVA la import.
(44) Este necesar ca statele membre sa poata adopta dispozitii care sa prevada ca alta persoana decat persoana obligata la plata TVA este responsabila solidar de plata taxei.
(45) Obligatiile persoanelor impozabile este necesar sa fie armonizate pe cat posibil, pentru a asigura garantiile necesare pentru colectarea TVA intr-un mod uniform in toate statele membre.
(46) Utilizarea facturarii electronice este necesar sa permita autoritatilor fiscale sa-si desfasoare activitatile de monitorizare. Este necesar, prin urmare, pentru a asigura functionarea corespunzatoare a pietei interne, elaborarea unei liste, armonizate la nivel comunitar, cu detaliile care se mentioneaza pe facturi si stabilirea unui numar de regimuri comune care reglementeaza utilizarea facturarii electronice si depozitarea electronica a facturilor, precum si autofacturarea si externalizarea operatiunilor de facturare.
(47) Sub rezerva unor conditii pe care le stabilesc, statele membre au obligatia de a permite elaborarea electronica a anumitor declaratii si deconturi si sa poata solicita utilizarea mijloacelor electronice.
(48) Necesitatea unei reduceri a formalitatilor administrative si statistice care sunt indeplinite de intreprinderi, in special de intreprinderile mici si mijlocii, este necesar sa fie armonizata cu punerea in aplicare a unor masuri eficiente de control si cu nevoia, atat din motive economice, cat si fiscale, de a mentine calitatea instrumentelor statistice comunitare.
(49) Este necesar sa li se permita statelor membre sa continue aplicarea regimurilor lor speciale pentru intreprinderi mici, in conformitate cu dispozitii comune si in vederea unei armonizari sporite.
(50) Statele membre este necesar sa-si pastreze libertatea de a aplica un regim special cuprinzand reduceri forfetare a TVA aferenta intrarilor pentru fermierii care nu intra sub incidenta regimului normal. Este necesar sa fie stabilite principiile de baza ale regimului special respectiv si sa fie adoptata o metoda comuna de calculare a valorii adaugate de respectivii fermieri, pentru colectarea resurselor proprii.
(51) Este necesar a se adopta un sistem comunitar de impozitare aplicabil bunurilor second-hand, operelor de arta, antichitatilor si obiectelor de colectie, cu scopul de a evita dubla impozitare si denaturarea concurentei intre persoanele impozabile.
(52) Aplicarea normelor comune privind TVA aurului reprezinta un obstacol important in calea utilizarii acestuia pentru investitii financiare si justifica, prin urmare, aplicarea unui regim fiscal special, pentru a consolida, de asemenea, competitivitatea internationala a pietei comunitare a aurului.
(53) Livrarea de aur de investitii este in mod inerent similara altor instrumente financiare care sunt scutite de TVA. În consecinta, scutirea pare a fi tratamentul fiscal cel mai adecvat pentru livrarile de aur de investitii.
(54) Definitia aurului de investitie este necesar sa includa monedele de aur a caror valoare reflecta in principal pretul aurului continut. Din motive de transparenta si certitudine juridica, este necesar sa fie elaborata o lista anuala a monedelor care intra sub incidenta regimului aplicabil aurului de investitie, care ofera garantii operatorilor ce tranzactioneaza asemenea monede. Lista respectiva este necesar sa nu aduca atingere scutirii monedelor care nu sunt incluse in lista, dar care indeplinesc criteriile stabilite de prezenta directiva.
(55) Pentru a preveni evaziunea fiscala si a atenua in acelasi timp sarcina financiara aferenta livrarii de aur cu grad de puritate superior unui anumit nivel, este justificat a se permite statelor membre sa desemneze clientul ca persoana obligata la plata TVA.
(56) Pentru a facilita respectarea obligatiilor fiscale de catre operatorii care presteaza servicii pe cale electronica si care nu sunt stabiliti si nici nu sunt obligati sa fie identificati in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa fie stabilit un regim special. În cadrul regimului respectiv, orice operator care presteaza asemenea servicii pe cale electronica persoanelor neimpozabile din Comunitate, in cazul in care nu este altfel identificat in scopuri de TVA in Comunitate, este necesar sa aiba posibilitatea de a opta pentru identificare intr-un singur stat membru.
(57) Este de dorit ca dispozitiile privind serviciile de radiodifuziune si televiziune si anumite servicii prestate pe cale electronica sa fie instituite doar temporar si sa fie revizuite, pe baza experientei, dupa o scurta perioada de timp.
(58) Este necesar a promova aplicarea uniforma a dispozitiilor prezentei directive si, in acest scop, este necesar sa se instituie un comitet consultativ pentru taxa pe valoare adaugata pentru a se permite statelor membre si Comisiei sa coopereze strans.
(59) Este necesar, in anumite limite si sub rezerva anumitor conditii, ca statele membre sa poata introduce sau continua sa aplice masuri speciale de derogare de la prezenta directiva, cu scopul de a simplifica perceperea taxei sau de a preveni anumite forme de evaziune fiscala sau frauda.
(60) Pentru a evita situatia de incertitudine a unui stat membru care a depus o cerere de derogare in ceea ce priveste planurile Comisiei ca raspuns la cererea respectiva, este necesar sa se stabileasca termene in care Comisia are obligatia de a prezenta Consiliului fie o propunere de autorizare, fie o comunicare in care sa isi expuna obiectiile.
(61) Este esential a se asigura aplicarea uniforma a sistemului privind TVA. Este necesar sa se adopte masuri de punere in aplicare pentru realizarea acestui obiectiv.
(62) Este necesar ca masurile respective sa abordeze, in special, problema dublei impozitari a operatiunilor transfrontaliere care poate aparea ca urmare a divergentelor dintre statele membre in aplicarea normelor care reglementeaza locul efectuarii operatiunilor taxabile.
(63) Cu toate ca sfera de aplicare a masurilor respective este limitata, aceste masuri pot avea un impact bugetar care poate fi semnificativ pentru unul sau mai multe state membre. Prin urmare, este justificat dreptul Consiliului de a-si exercita competentele de executare.
(64) Tinand seama de sfera lor limitata de aplicare, masurile de punere in aplicare este necesar sa fie adoptate de catre Consiliu hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei.
(65) Întrucat, din aceste motive, obiectivele prezentei directive nu pot fi atinse in mod suficient de statele membre si pot fi realizate, prin urmare, mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta masuri, in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(66) Obligatia de a transpune prezenta directiva in legislatia nationala este necesar sa se limiteze la dispozitiile care reprezinta o modificare de fond in raport cu directivele anterioare. Obligatia de transpunere in legislatia nationala a dispozitiilor nemodificate decurge din directivele anterioare.
(67) Este necesar ca prezenta directiva sa nu aduca atingere obligatiilor statelor membre legate de termenele de transpunere in legislatia nationala a directivelor prevazute in anexa XI partea B,
ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:
Articolul 1
(1) Prezenta directiva stabileste sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata (TVA).
(2) Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor si serviciilor a unei taxe generale de consum exact proportionala cu pretul bunurilor si serviciilor, indiferent de numarul de operatiuni care au loc in procesul de productie si de distributie anterior etapei in care este perceputa taxa.
La fiecare operatiune, TVA, calculata la pretul bunurilor sau serviciilor la o cota aplicabila bunurilor sau serviciilor respective, este exigibila dupa deducerea valorii TVA suportate direct de diferitele componente ale pretului.
Sistemul comun privind TVA se aplica pana la etapa de vanzare cu amanuntul, inclusiv.
Articolul 2
(1) Urmatoarele operatiuni sunt supuse TVA:
(a) livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
(b) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre:
(i) o persoana impozabila care actioneaza ca atare sau o persoana juridica neimpozabila, in cazul in care vanzatorul este o persoana impozabila care actioneaza ca atare si care nu poate beneficia de scutirea pentru intreprinderi mici prevazuta la articolele 282-292 si care nu este reglementata de articolul 33 sau 36;
(ii) in cazul mijloacelor de transport noi, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) sau orice alta persoana neimpozabila;
(iii) in cazul produselor supuse accizelor, atunci cand accizele la achizitia intracomunitara sunt exigibile, in temeiul Directivei 92/12/CEE, pe teritoriul statului membru, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila ale carei alte achizitii nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1);
(c) prestarea de servicii efectuata cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare;
(d) importul de bunuri.
(2) (a) În sensul alineatului (1) litera (b) punctul (ii), sunt considerate “mijloace de transport” urmatoarele mijloace de transport, in cazul in care sunt destinate transportului de persoane sau de bunuri:
(i) vehiculele terestre cu motor a caror capacitate depaseste 48 centimetri cubi sau a caror putere depaseste 7,2 kilowati;
(ii) navele care depasesc 7,5 metri in lungime, cu exceptia navelor utilizate pentru navigatia in largul marii si care transporta calatori cu plata si a navelor utilizate pentru activitati comerciale, industriale sau de pescuit sau pentru salvare si asistenta pe mare sau pentru pescuitul de coasta;
(iii) aeronavele a caror greutate la decolare depaseste 1550 kilograme, cu exceptia aeronavelor utilizate de companii aeriene care opereaza cu plata, in principal, pe rute internationale;
(b) Aceste mijloace de transport sunt considerate “noi” in cazul:
(i) vehiculelor terestre cu motor, atunci cand livrarea are loc in termen de sase luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand vehiculul a parcurs maximum 6000 de kilometri;
(ii) navelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand nava a efectuat deplasari a caror durata totala nu depaseste 100 de ore;
(iii) aeronavelor, atunci cand livrarea are loc in termen de trei luni de la data primei puneri in folosinta sau atunci cand aeronava a zburat maximum 40 de ore;
(c) statele membre stabilesc conditiile in care pot fi considerate ca stabilite datele prevazute la litera (b).
(3) “Produse supuse accizelor” inseamna produsele energetice, alcoolul si bauturile alcoolice si tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislatia comunitara actuala, exceptand gazul furnizat prin sistemul de distributie a gazelor naturale si electricitatea.
Articolul 3
(1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:
(a) achizitia intracomunitara de bunuri efectuata de catre o persoana impozabila sau de catre o persoana juridica neimpozabila, atunci cand livrarea de astfel de bunuri pe teritoriul statului membru de achizitie este scutita in temeiul articolelor 148 si 151;
(b) achizitia intracomunitara de bunuri, alta decat cea prevazuta la litera (a) si la articolul 4 si alta decat achizitia de mijloace de transport noi sau de produse supuse accizelor, efectuata de catre o persoana impozabila pentru activitatile sale agricole, forestiere sau de pescuit supuse regimului forfetar comun pentru producatori agricoli sau de catre o persoana impozabila care efectueaza doar livrari de bunuri sau prestari de servicii pentru care TVA nu este deductibila sau de catre o persoana juridica neimpozabila.
(2) Alineatul (1) litera (b) se aplica numai in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
(a) in anul calendaristic curent, valoarea totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri nu depaseste un plafon pe care il stabilesc statele membre, dar care nu poate fi mai mic de 10000 EUR sau echivalentul acestei sume in moneda nationala;
(b) in anul calendaristic anterior, valoarea totala a achizitiilor intracomunitare de bunuri nu a depasit plafonul prevazut la litera (a).
Plafonul care serveste ca referinta consta in valoarea totala, fara TVA datorata sau achitata in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul bunurilor, a achizitiilor intracomunitare de bunuri prevazute la alineatul (1) litera (b).
(3) Statele membre acorda persoanelor impozabile si persoanelor juridice neimpozabile eligibile in temeiul alineatului (1) litera (b) dreptul de a opta pentru regimul general prevazut la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i).
Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea optiunii prevazute la primul paragraf, care, in orice caz, acopera o perioada de doi ani calendaristici.
Articolul 4
Pe langa operatiunile prevazute la articolul 3, nu sunt supuse TVA urmatoarele operatiuni:
(a) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, in conformitate cu regimul marjei prevazut la articolele 312-325;
(b) achizitia intracomunitara de mijloace de transport second-hand, astfel cum sunt definite la articolul 327 alineatul (3), atunci cand vanzatorul este un comerciant persoana impozabila care actioneaza ca atare si atunci cand TVA a fost aplicata mijloacelor de transport in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului tranzitoriu pentru mijloace de transport second-hand;
(c) achizitia intracomunitara de bunuri second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie sau antichitati, astfel cum sunt definite la articolul 311 alineatul (1) punctele 1-4, atunci cand vanzatorul este un organizator de vanzari prin licitatie publica, ce actioneaza ca atare, si atunci cand TVA a fost aplicata bunurilor in statul membru din care a inceput expedierea sau transportul acestora, conform regimului special pentru vanzari prin licitatie publica.
Articolul 5
În sensul aplicarii prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:
(1) “Comunitate” si “teritoriul Comunitatii” inseamna teritoriile statelor membre definite la punctul 2;
(2) “stat membru” si “teritoriul unui stat membru” inseamna teritoriul fiecarui stat membru al Comunitatii caruia i se aplica Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in conformitate cu articolul 299 din tratat, cu exceptia oricarui teritoriu dintre cele prevazute la articolul 6 din prezenta directiva;
(3) “teritorii terte” inseamna teritoriile prevazute la articolul 6;
(4) “tara terta” inseamna orice stat sau teritoriu caruia nu i se aplica tratatul.
Articolul 7
(1) Tinand seama de conventiile si tratatele incheiate cu Franta, Regatul Unit si, respectiv, Cipru, Principatul Monaco, Insula Man si zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate, in sensul aplicarii prezentei directive, ca tari terte.
(2) Statele membre adopta masurile necesare pentru a asigura ca operatiunile provenite din Principatul Monaco sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Franta sau destinate acestei tari, ca operatiunile provenite din Insula Man sau destinate acestui teritoriu sunt considerate operatiuni provenite din Regatul Unit sau destinate acestei tari si ca operatiunile provenite din zonele Akrotiri si Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit sau destinate acestor zone sunt considerate operatiuni provenite din Cipru sau destinate acestei tari.
Articolul 9
(1) “Persoana impozabila” inseamna orice persoana care, in mod independent, desfasoara in orice loc orice activitate economica, indiferent de scopul sau rezultatele activitatii respective.
Orice activitate a producatorilor, comerciantilor sau persoanelor care presteaza servicii, inclusiv activitatile miniere si agricole si activitatile prestate in cadrul profesiunilor liberale, este considerata “activitate economica”. Exploatarea bunurilor corporale sau necorporale in scopul obtinerii de venituri cu caracter de continuitate este de asemenea considerata activitate economica.
(2) Pe langa persoanele prevazute la alineatul (1), orice persoana care, in mod ocazional, livreaza un mijloc de transport nou, expediat sau transportat clientului de catre vanzator sau client sau in numele vanzatorului sau al clientului la o destinatie situata in afara teritoriului unui stat membru, dar pe teritoriul Comunitatii, este considerata o persoana impozabila.
Masuri de aplicare – art. 4 din Directiva 77/388/CEE (art. 9 (1) din Directiva 2006/112/CE):
Regulamentul (CE) 1777/2005 – Articolul 2:
O grupare de interese economice europene (GIEE), constituită în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85, care livrează bunuri sau prestează servicii cu titlu oneros membrilor săi sau terților, este persoană plătitoare de impozit în sensul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 77/388/CEE.
Articolul 11
Dupa consultarea comitetului consultativ pentru taxa pe valoarea adaugata (denumit in continuare “comitetul TVA”), fiecare stat membru poate considera ca persoana impozabila unica orice persoane stabilite pe teritoriul statului membru respectiv care, fiind independente din punct de vedere juridic, sunt strans legate intre ele prin legaturi financiare, economice si organizationale.
Un stat membru care isi exercita optiunea prevazuta la primul paragraf poate adopta orice masuri considerate necesare pentru prevenirea evaziunii fiscale sau a fraudei prin utilizarea prezentei dispozitii.
Articolul 12
(1) Statele membre pot considera ca persoana impozabila orice persoana care efectueaza, in mod ocazional, o operatiune legata de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf si, in special, una dintre urmatoarele operatiuni:
(a) livrarea unei cladiri sau a unor parti ale unei cladiri si a terenului pe care se afla cladirea, inaintea primei ocupari;
(b) livrarea de terenuri construibile.
(2) În sensul alineatului (1) litera (a), “cladire” inseamna orice structura fixata pe pamant sau in pamant.
Statele membre pot stabili norme detaliate de aplicare a criteriului prevazut la alineatul (1) litera (a) in cazul transformarilor de cladiri si pot stabili definitia notiunii de “teren pe care se afla o cladire”.
Statele membre pot aplica alte criterii decat cel al primei ocupari, precum perioada scursa intre data terminarii constructiei si data primei livrari sau perioada scursa intre data primei ocupari si data urmatoarei livrari, cu conditia ca perioadele respective sa nu depaseasca cinci ani si, respectiv, doi ani.
(3) În sensul alineatului (1) litera (b), “teren construibil” inseamna orice teren neamenajat sau amenajat, definit ca atare de statele membre.
Articolul 13
(1) Statele, autoritatile regionale si locale si alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitatile sau operatiunile in care se angajeaza ca autoritati publice, chiar si atunci cand colecteaza taxe, redevente, contributii sau plati in legatura cu activitatile sau operatiunile respective.
Cu toate acestea, atunci cand se angajeaza in asemenea activitati sau operatiuni, ele sunt considerate persoane impozabile pentru activitatile sau operatiunile respective in masura in care calitatea lor de persoane neimpozabile determina denaturari semnificative ale concurentei.
În orice caz, organismele de drept public sunt considerate persoane impozabile in ceea ce priveste activitatile prevazute in anexa I, cu conditia ca activitatile respective sa nu fie efectuate la o scara neglijabila.
(2) Statele membre pot considera ca activitati ale autoritatilor publice activitatile efectuate de organismele de drept public, scutite in temeiul articolelor 132, 135, 136, 371, 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390.
