Analize Sinteze, Preturi de transfer, Viboal FindEx

Preţuri de transfer: Comentarii privind Decizia DGFP Mureş – Biroul soluţionare contestaţii, nr. 191/2012

În cele ce urmează vom prezenta un studiu de caz elaborat de specialiştii Viboal FindEx privind rezultatul unei inspecţii fiscale ce a vizat controlul preţurilor de transfer, faptele şi argumentele contribuabilului cu privire la preţurile de transfer practicate şi soluţionarea acesteia de către Biroul Soluţionare Contestaţii.

Circumstanţe aferente contribuabilului

Societatea analizată activează ca producător în regim lohn pentru articole textile. Principalul beneficiar îl constituie o societate afiliată de naţionalitate italiană, care furnizează materia primă şi către care sunt transferate produsele finite rezultate din prelucrarea materiei prime. Grupul din care face parte societatea analizată deţine unităţi de producţie în România,  Brazilia, Italia, SUA şi Canada şi distribuie produsele sale în aproximativ 90 de ţări.

Societatea a fost înfiinţată în anul 2006. Perioada supusă inspecţiei fiscale a cuprins anii financiari 2006-2010. Pe parcursul perioadei analizate cifra de afaceri a cunoscut o evoluţie constant ascendentă, cu creşteri anuale de două cifre. Numărul salariaţilor a crescut de la 89 în anul 2006 la 259 în anul 2010. Din punct de vedere al structurii activelor, activele fixe au deţinut o pondere covârşitoare în valoarea totală a activelor. În perioada analizată, societatea a înregistrat în mod constant pierdere la nivel operaţional între anii 2006-2009. În anul 2009, societatea şi-a mutat sediul într-o nouă localitate şi a înregistrat cheltuieli suplimentare ocazionate de acest eveniment nerecurent (susţinerea cheltuielilor de chirie în două locaţii concomitent, creşterea cheltuielilor de deplasare a salariaţilor, angajare de personal suplimentar, etc.). În anul 2010, societatea a înregistrat profit. În acelaşi an, nivelul tarifelor agreate cu societatea mamă pentru prelucrarea de produse în regim lohn s-a majorat faţă de anii precedenţi.

Tranzacţiile analizate în cadrul dosarului de preţuri de transfer au constat în prelucrarea de produse în regim lohn, în achiziţie de utilaje la costul de achiziţie al acestora (fără adăugarea unui element de profit de către entitatea afiliată vânzătoare) şi în vânzare de utilaje de producţie.

Onorariul pentru serviciile prestate este stabilit pe baza costului orar al manoperei echivalent cu timpul de lucru aferent fiecărui articol lucrat. Preţul de vânzare al utilajelor de producţie a fost  stabilit prin adăugarea unei marje situate între 5% şi 10% la costul de achiziţie al acestora.

Fapte şi argumentare la nivelul contribuabilului

În anii 2006-2007 nu au fost identificate tranzacţii comparabile interne, iar metoda aleasă de către contribuabil pentru justificarea preţurilor de transfer a constat în metoda marjei nete. În anii 2008-2010, a existat o tranzacţie comparabilă internă, după cum a fost argumentat de către contribuabil, iar metoda marjei nete a fost suplimentată cu metoda comparării preţurilor. Comparaţia internă s-a bazat pe subcontractarea de către compania mamă a unei societăţi independente în vederea producerii de articole similare, în regim lohn.

Studiul de comparabilitate a fost realizat în baza de date Amadeus. În baza criteriilor de comparabilitate introduse de către contribuabil, au fost selectate 4 societăţi, iar valoarea indicatorilor de profit calculaţi pentru acestea a fost utilizată pentru constituirea intervalului de piaţă. Limitele intervalului de piaţă sunt prezentate mai jos:

An financiar

2006

2007

2008

2009

2010

Limita inferioară interval piaţă

-74%

-24%

-9%

2%

10%

Limită superioară interval piaţă

1%

16%

9%

7%

31%

 

În cadrul societăţilor admise în studiul de comparabilitate, a fost admisă o societate care a înregistrat pierderi, precum şi două societăţi având un număr redus de angajaţi (8 şi 16 angajaţi) şi o cifră de afaceri sub 5.000 euro în anul 2006. Ca urmare a raportării indicatorului de profit calculat pentru societatea analizată la intervalul de piaţă, în dosarul de preţuri de transfer s-a arătat că acest indicator s-a situat între limitele intervalului de piaţă în anii 2006-2008 şi 2010. În anul 2009 s-a situat sub limita inferioară.

Contribuabilul a invocat următoarele argumente cu privire la înregistrarea de pierderi operaţionale: Companiile asociate la fel ca si companiile independente pot suporta pierderi reale, după cum se menţionează la paragraful 1.52 din Ghidul OCDE, fie din cauza costurilor masive de demarare a activităţii (anul 2006), ineficienţei (anul 2008 când societatea mamă înregistrează pierderi), fie din cauza altor motive economice legitime (anul 2009, când societatea şi-a mutat sediul).

Fapte şi argumentare la nivelul ANAF

Autoritatea fiscală a realizat o analiză a următorilor factori consideraţi a fi justificabili în generarea de pierderi (nivelul cheltuielilor cu forţa de muncă raportat la salariul minim pe economie, etapa din ciclul de viaţă a produselor, strategia de afaceri privind penetrarea pieţei, majorarea cotei de piaţă, utilizarea capacităţii de producţie, politici guvernamentale, circumstanţe economice deosebite).

Autoritatea fiscală a invocat articolul 1.52 din Ghidul OECD: o companie independenă nu va fi gata să tolereze pierderi care continuă pe termen nedefinit. O companie independentă care inregistrează pierderi repetate va înceta în cele din urmă să deruleze activităţi în aceiaşi termeni.

Cu privire la tranzacţia comparabilă internă în baza căreia s-a aplicat metoda comparării preţurilor în cadrul dosarului de preţuri de transfer, autoritatea fiscală a respins raportarea la un singur exemplu de tranzacţie necontrolată invocând definiţia principiului valorii de piaţă din Ghidul OECD: Pentru a respecta principiul valorii de piaţă, rezultatele unei tranzacţii controlate trebuie să fie în intervalul rezultatelor a două sau mai multe tranzacţii între independenţi. Autoritatea fiscală a examinat indicatorul de profit stabilit pentru entitatea independentă contractată de compania mamă a societăţii analizate şi a constatat că acest indicator de profit este pozitiv, în condiţiile în care indicatorul de profit pentru societatea analizată este negativ, iar cele două societăţi sunt comparabile prin prisma cifrei de afaceri şi a numărului de salariaţi. S-au identificat de asemenea produse identice realizate de către societatea analizată şi societatea independentă pentru care preţul de vânzare era diferit în sensul că societatea independentă a vândut la un preţ superior.

De asemenea, autoritatea fiscală a respins 2 societăţi din cele 4 propuse în studiul de comparabilitate de către contribuabil pe motiv că nu sunt comparabile (au număr de angajaţi net inferior şi o cifră de afaceri nesemnificativă). Au fost adăugate în schimb 3 societăţi considerate de către contribuabil necomparabile prin prisma unuia dintre criterii, dar care au fost găsite de autoritatea fiscală suficient de comparabile prin prisma valorii activelor, cifrei de afaceri, numărului de salariaţi, etc.). Ca urmare, intervalul de piaţă stabilit de autoritatea fiscală pentru anii 2006-2009 s-a situat între 3,5% şi 7,8%.

Privitor la modalitatea de stabilirea a preţului prin raportarea la costul manoperei, autoritatea fiscală a notat faptul că cheltuielile salariale s-au majorat pe măsura angajării de personal, dar preţurile s-au menţinut la un nivel constant. De asemenea, s-a argumentat că societatea nu a considerat alte elemente de cost precum amortizare, chirie, utilităţi în stabilirea preţului între independenţi. Autoritatea fiscală a examinat indicatorul de profit stabilit pentru entitatea independentă contractată de compania mamă a societăţii analizate şi a constatat că acest indicator de profit este pozitiv, în condiţiile în care indicatorul de profit pentru societatea analizată este negativ, iar cele două societăţi sunt comparabile prin prisma cifrei de afaceri şi a numărului de salariaţi. S-au identificat de asemenea produse identice realizate de către societatea analizată şi societatea independentă pentru care preţul de vânzare era diferit în sensul că societatea independentă a vândut la un preţ superior.

De asemenea, autoritatea fiscală a respins 2 societăţi din cele 4 propuse în studiul de comparabilitate de către contribuabil pe motiv că nu sunt comparabile (au număr de angajaţi net inferior şi o cifră de afaceri nesemnificativă). Au fost adăugate în schimb 3 societăţi considerate de către contribuabil necomparabile prin prisma unuia dintre criterii, dar care au fost găsite de autoritatea fiscală suficient de comparabile prin prisma valorii activelor, cifrei de afaceri, numărului de salariaţi, etc.). Ca urmare, intervalul de piaţă stabilit de autoritatea fiscală pentru anii 2006-2009 s-a situat între 3,5% şi 7,8%.

Privitor la modalitatea de stabilirea a preţului prin raportarea la costul manoperei, autoritatea fiscală a notat faptul că cheltuielile salariale s-au majorat pe măsura angajării de personal, dar preţurile s-au menţinut la un nivel constant. De asemenea, s-a argumentat că societatea nu a considerat alte elemente de cost precum amortizare, chirie, utilităţi în stabilirea preţului.

În final, Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor a respins contestaţia ca fiind neîntemeiată.

Opinia noastră

Viboal FindEx verifică săptămânal speţele publicate de către ANAF cu privire la activitatea de inspecţie fiscală în domeniul preţurilor de transfer, cu scopul de a fi informaţi asupra abordărilor (corecte sau incorecte) ale autorităţii fiscale.

În cazul de faţă, apreciem că echipa de inspecţie fiscală a dovedit cunoştinţe  aprofundate şi a instrumentat cazul într-un mod profesionist. Astfel, societăţile propuse a fi comparabile au fost revizuite cu atenţie şi au fost eliminate societăţi care în opinia noastră nu se conformau unor criterii de mărime. În acelaşi timp, au fost propuse societăţi considerate comparabile. În final marja de profit propusă de către autoritatea fiscală s-a situat într-un interval de 3,5% şi 7,8%. În general se recomandă ca amplitudinea unui interval de piaţă să fie sub 10 puncte procentuale, pentru a păstra relevanţa şi comparabilitatea societăţilor admise.
În măsura în care amplitudinea intervalului de piaţă depăşeşte 10 puncte procentuale este posibil ca în cadrul societăţilor admise să fie incluse societăţi nerelevante care conduc la deviaţii în cadrul intervalului de piaţă. În acelaşi timp, intervalul de piaţă este consecvent cu experianţa noastră privind limitele aferente activităţii desfăşurate în regim lohn.

Intervalul propus de către contribuabil este nerealist prin primsa amplitudinii şi prin prisma pierderilor înregistrate de către societăţile admise.

Activitatea de producţie în regim lohn este considerată în materialele de specialitate o activitate ce implică funcţii şi riscuri reduse, iar în general este remunerată cu un nivel relativ mic de profit prin aplicarea metodei cost plus. În acelaşi timp, este important ca aplicarea metodei să se facă prin considerarea capacităţii de producţie normale sau agreate în avans între părţi.

Totodată, Forumul Comun de Preţuri de Transfer al Uniunii Europene precizează într-un raport emis pe tema serviciilor cu valoare adăugată redusă (Communication 2011/16 on the work of the JTPF from April 2009 to June 2010 including proposed guidelines on low-value-adding intra-group services) faptul că în practică marja de piaţă pentru aceste servicii se încadrează, în general, în intervalul 3%-10%.

Consultati textul sursa, (link)

Această informare are titlu orientativ şi nu trebuie interpretată ca serviciu de consultanţă. Înainte de a acţiona în baza acestei informări, vă recomandăm să apelaţi la asistenţă specializată. Ne declinăm orice răspundere pentru acţiunile întreprinse în baza conţinutului acestei informări.

Pentru mai multe informaţii, interpretări sau servicii de preţuri de transfer, contactaţi echipa Viboal FindEx.

 

 

Articol despre

Distribuie pe




Articole recomandate