În cele ce urmează vom prezenta un studiu de caz elaborat de specialiştii Viboal FindEx privind rezultatul unei inspecţii fiscale ce a vizat controlul preţurilor de transfer, faptele şi argumentele contribuabilului cu privire la preţurile de transfer practicate şi soluţionarea acesteia de către DGFP Prahova – Biroul Soluţionare Contestaţii (Decizia 719/2012).

Circumstanţe aferente contribuabilului

Societatea analizată are ca domeniu de activitate fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice – cod CAEN 2511. Structurile metalice produse de către societate au fost vândute către societăți afiliate. Perioada supusă inspecției fiscale a cuprins anii financiari 2007, 2008 și 2009.

Societății i-a fost solicitat dosarul prețurilor de transfer, iar aceasta a întocmit dosarul și l-a înaintat către autoritatea fiscală. Pentru a testa dacă prețurile de transfer sunt stabilite conform cu principiul lungimii de braț (cu valori de piață), societatea a utilizat în cadrul dosarului de prețuri de transfer metoda cost plus. Pentru aplicarea metodei cost plus, societatea a calculat rentabilitatea costurilor după următoarea formulă:
=     Venituri din vânzarea de produse finite – Costuri directe de producție        .
Costuri directe de producție
În urma aplicării formulei menționate anterior, marja de profit rezultată a fost de 17,04% pentru anul 2007, 16,38% pentru anul 2008 şi 15,66% pentru anul 2009. A fost realizat un studiu de comparabilitate (benchmarking) într-o bază de date și au fost raportate marjele de profit calculate pentru societate la marjele de profit calculate pentru societățile selectate din baza de date. În urma comparării marjelor de profit stabilite de societate cu valorile statistice calculate din studiul de comparabilitate realizat pentru companii ce activează în acelaşi sector, prin dosarul preţurilor de transfer s-a concluzionat că nu există risc de ajustare din perspectiva autorităţilor fiscale.

Fapte şi argumentare la nivelul ANAF

La stabilirea costurilor de producţie societatea comercială nu a luat în calcul totalitatea cheltuielilor directe şi indirecte implicate în producţie, ci doar cheltuielile de producţie aferente materiilor prime şi materialelor consumabile.

Organele de inspecţie au procedat la recalcularea marjelor de profit pentru anii 2007, 2008 şi 2009, aferente vânzării produselor realizate de societatea comercială către persoanele juridice afiliate, prin luarea în calcul la stabilirea costurilor de producţie atât a cheltuielilor directe, cât şi a cheltuielilor indirecte implicate în producţie.

Astfel, pe baza datelor din evidenţa financiar contabilă pusă la dispoziţie de societatea verificată, la control au fost stabilite cheltuielile totale de producţie (directe şi indirecte) pentru fiecare perioadă analizată şi a fost recalculată marja rentabilităţii resurselor utilizate, rezultând marje de 3,69% pentru anul 2007, 4,69% pentru anul 2008 şi 2,14% pentru anul 2009.

Pentru verificarea marjelor rentabilităţii resurselor utilizate, au fost comparate condiţiile tranzacţiilor controlate cu condiţiile tranzacţiilor ce au loc între companii independente. Pentru determinarea preţului de piaţă practicat de societatea analizată, organele de inspecţie fiscală au aplicat aceeaşi metodă utilizată şi de societate în dosarul preţurilor de transfer, respectiv metoda cost-plus, iar pentru a determina dacă preţurile de transfer practicate de societate se află în cadrul lungimii de braţ, respectiv la preţ de piaţă, a fost interogată baza de date Orbis.

În baza marjelor de profit câștigate de societăți independente din baza de date Orbis, autoritatea fiscală a stabilit că marjele de profit câștigate de societatea analizată sunt mai mici decât limita inferioară a intervalului de piață și au efectuat ajustări, prin mărirea veniturilor aferente anilor 2007, 2008 și 2009, pentru a reflecta un nivel al profitului care ar fi fost câștigat de societate dacă ar fi practicat prețuri de piață.

Fapte şi argumentare la nivelul contribuabilului

Din argumentarea societății reținem faptul că aceasta a invocat argumente de natură să justifice practicare unor prețuri inferioare prețului de piață: potrivit liniilor directoare privind preţurile de transfer, un contribuabil ce penetrează o piaţă nouă sau îşi extinde cota de piaţă poate avea temporar costuri mai mari şi prin urmare, poate atinge o rată de profitabilitate mai scăzută decât alţi contribuabili ce activează pe aceeaşi piaţă, astfel că un contribuabil ce doreşte să intre pe o piaţă sau să îşi mărească cota de piaţă poate stabili un preţ mai mic pentru produsele sale decât ceilalţi contribuabili activi pe aceeaşi piaţă.

În același timp, organele de control nu au avut în vedere o factură emisă în anul 2007 reprezentând contravaloare diferenţă de preţ produse finite conform act renegociere preţuri. Se admite faptul că această factură nu a fost inclusă în suma totală menţionată în dosarul preţurilor de transfer pentru anul 2007, însă se apreciază că această eroare materială nu poate justifica o creştere a venitului impozabil al societăţii.

Rezultatul contestației și opinia Viboal FindEx

Biroul de soluționare a contestațiilor a respins contestaţia ca fiind neîntemeiată.

Din punctul nostru de vedere, au existat o serie de greșeli efectuate la nivelul societății care au condus la un rezultat nefavorabil, explicate în continuare.

În primul rând, este o practică frecventă ca societățile să calculeze două seturi de indicatori de profitabilitate diferiți – un indicator de profit pentru profit pentru societatea analizată și un indicator de profit având o bază de cost diferită pentru societățile selectate din baza de date Amadeus. În baza acestei abordări, se ajunge deseori la raportarea unui nivel de profitabilitate foarte ridicat, situat în intervalul de piață sau chiar peste limita superioară a intervalului de piață pentru societatea analizată. Vulnerabilitatea acestei abordări constă în faptul că baza de cost la care se face raportarea elementului de profit este una incompletă, cum este și cazul de față, când s-au luat în considerare doar costurile cu materii prime și materiale.

În același timp, din baza de date Amadeus se selectează, în baza informațiilor financiare disponibile, o bază de cost care include atât costuri materiale, cât și alte costuri (salariale, amortizare, etc.). Este evident că o comparație nu se poate face decât prin raportare la o bază de cost unitară, atât pentru societatea analizată (denumită societate testată, în limbaj tehnic), cât și pentru societățile independente.

O astfel de abordare crează o falsă siguranță la nivelul societății, întrucât este în majoritatea cazurilor combătută cu succes de autoritatea fiscală.

Bineînțeles că se pot face ajustări la nivelul indicatorului de profit pentru societatea testată sau pentru societățile independente incluse în studiul de comparabilitate, dar aceste ajustări trebuie documentate în mod transparent și trebuie să fie bazate pe practici comerciale, analize statistice sau raționamente economice.  În măsura în care se raportează indicatori cu baze de cost diferite, fără a furniza o explicație pentru diferențe (precum efectuarea unor ajustări menite să îmbunătățească nivelul de comparabilitate), este normal să fie afectată comparabilitatea marjelor de profit.

Din materialul publicat de către ANAF nu dispunem de suficiente informații pentru a ne pronunța dacă prețurile de transfer au fost ajustate în mod corect sau nu, dar este evident că abordarea ANAF a fost corectă în măsura în care argumentarea societății a fost defectuoasă.

Cu privire la înregistrarea de facturi de diferențe de preț, este important ca în cadrul politicilor contabile stabilite la nivel de societate să se regăsească un capitol distinct cu privire la politica privind prețurile de transfer, inclusiv cu privire la regularizarea și corectarea acestora.

În ceea ce privește argumentarea unei strategii de penetrare a pieței/mărire a cotei de piață, în cadrul documentației de prețuri de transfer este necesar să dovedească următoarele aspecte:

  • în primul rând trebuie să se indice faptul că entitatea care suportă costul strategiei (prin diminuarea prețului) este societatea care va înregistra beneficii viitoare (prin mărirea cotei de piață, prin practicarea unor prețuri mai mari ca urmare a fidelizării clienților, etc.) și că există o probabilitate ridicată să obțină aceste beneficii într-un interval de timp rezonabil,
  • în al doilea rând ar trebui să se arate că strategia va fi implementată pentru o perioadă rezonabilă de timp, având în vedere caracteristicile produselor și ale industriei în care activează societatea,
  • în al treilea rând ar trebui să se poată dovedi că o astfel de strategie a fost agreată între societățile afiliate, există o indicație clară asupra costurilor implicate și beneficiilor anticipate, înainte de implementarea strategiei.

În final, considerăm că este important de subliniat că societățile sunt responsabile de argumentarea propriei situații și de expunerea motivelor economice care stau la baza prețurilor practicate, într-un mod cât mai documentat și convingător. Nu este sarcina ANAF de a investiga și de a căuta argumente favorabile societățiilor inspectate, ci de a examina documentația oferită. În măsura în care aceasta este lacunară, autoritatea fiscală este cea care și-a exercitat în mod corect atribuțiile.

Consultați textul integral al Deciziei DGFP

Viboal FindEx este un furnizor specializat în analizarea și documentare prețurilor de transfer. Pentru a îmbunătăți calitatea documentațiilor livrate către clienți, examinăm cu atenție abordările autorităților fiscale, atât din România, cât și din afară, precum și reglementările emise de principalele organisme active în domeniul reglmentării prețurilor de transer la nivel internațional. Analiza noastră devine valoare adăugată pentru client prin furnizarea de soluții adecvate, acceptate și argumentate.

Pentru mai multe informaţii, interpretări sau servicii de preţuri de transfer, contactaţi echipa Viboal FindEx.