Analize Sinteze, Deloitte Romania, SRL-SA

Deloitte: Optimizarea fiscală a cesiunii de creanțe – oportunități aduse de noul an

maria-florea-deloiitte

Maria Florea – Senior Tax Consultant, Deloitte Tax SRL

cristiana-oprea-deloitte

Cristiana Oprea – Tax Consultant, Deloitte Tax SRL

Anul 2013 poate fi caracterizat drept un an cu importante schimbări legislative, atât fiscale, juridice cât și contabile. Din punct de vedere al legislației fiscale, Codul Fiscal a suferit nu mai puțin de șase modificări aprobate de Guvern. De asemenea, o serie de amendamente cu impact fiscal au fost aduse și legislației contabile aplicabilă societăților nereglementate de BNR cât și instituțiilor financiar nebancare [1].

O parte dintre modificările legislative au fost determinate de procedura de „infringement” declanșată de Comisia Europeană României, ca urmare a faptului că prevederile legislative interne nu erau conforme cu legislația Uniunii Europene. România a trebuit să acționeze în consecință, pentru a evita eventuale sancțiuni și penalități, dar și pentru a nu se ajunge în situația în care contribuabilii ar fi putut reacționa și declanșa demersuri împotriva statului roman ca urmare a menținerii unor prevederi legislative neechitabile și dezavantajoase pentru o parte dintre aceștia.

Unul dintre avizele transmise României de către Comisia Europeană a privit reglementările contabile privind evaluarea și contabilizarea creanțelor achiziționate de contribuabili cesionari. Prin urmare, legislația a fost modificată, urmând ca începând cu 1 ianuarie 2014, creanțele preluate prin cesiune să fie recunoscute în contabilitate la costul de achiziție/preț și nu la valoarea nominală, așa cum este prevăzut în prezent. Modificarea atrage și o optimizare fiscala pentru cesionari, dat fiind că nu se va mai impozita un venit ce nu a fost efectiv realizat, pentru diferența dintre valoarea nominală și prețul de achiziție a creanțelor.

Evoluția legislației privind cesiunea de creanțe

Cesiunea de creanțe este o operațiune prin care un creditor transferă unei alte persoane o creanţă a sa. În termeni juridici, este mijlocul prin care o persoană/cedent, transmite cu titlu oneros sau gratuit, dreptul său de creanţă unei alte persoane/cesionar, cel din urmă putând încasa de la debitor creanţa primită. Cedentul poate fi remunerat într-o astfel de operațiune, prețul fiind stabilit și în funcție de probabilitatea de recuperare a creanțelor de către cesionar. La nivelul cedentului, o astfel de operațiune determină stingerea datoriilor/creanțelor, ajută la îmbunătățirea fluxului de numerar prin recuperarea parțială a creanțelor prin prețul cesiunii, la eficientizarea activității economice prin eliminarea costurilor cu posibile activități de recuperare, executare silita a debitorilor etc.

Privind retroactiv, prevederile legislative privind cesiunea de creanțe au suferit modificări, dorindu-se relaxarea și alinierea acestora la standardele europene pentru toți contribuabilii. Cu toate acestea, până în prezent, pentru contribuabilii cesionari, nu au fost adoptate măsuri avantajoase și echitabile, existând diferențe de tratament contabil între societățile nereglementate de BNR, instituțiile financiar nebancare și instituțiile bancare.

Mai precis, în prezent, în cazul cesionarilor societăți nereglementate de BNR cât și instituții financiar nebancare, diferența dintre valoarea nominală a portofoliului de creanțe achiziționat și prețul achitat cedentului trebuie recunoscută ca venit din exploatare, impozabil la nivelul societății primitoare. Prin urmare, aceasta este obligată să plătească impozit neavând însă certitudinea realizării efective a venitului. Altfel spus, cesionarul achiziționează un portofoliu de creanțe pentru un preț mai mic decât valoarea nominală, întrucât probabilitatea de recuperare a acestor creanțe este mică, însă se afla in situația suportării impozitării unui venit fictiv și care probabil nu va fi realizat niciodată în totalitate. În prezent, doar instituțiile bancare recunosc portofoliile achiziționate la cost de achiziție/preț.

Începând cu 1 iulie 2012 s-a încercat diminuarea impactului fiscal la nivelul cesionarului, prin introducerea în Codul Fiscal a unei prevederi privind deductibilitatea provizioanelor constituite în limita dintre valoarea nominală a creanței și prețul achitat cedentului. Această prevedere a fost de bun augur pentru societățile nereglementate, întrucât instituțiile financiar nebancare puteau beneficia deja de posibilitatea deducerii anumitor tipuri de provizioane în concordanță cu reglementările BNR. Cu toate acestea, problema nu a fost rezolvată în totalitate, datorită aplicării unor condiții restrictive în scopul susținerii deductibilității acestor provizioane:

  • preluarea portofoliului de creanțe doar de la instituții de credit (in speță bănci)
  • portofoliul de creanțe nu trebuia transferat de la/datorat de o persoană afiliată

Nivelul provizionului ar fi diminuat în întregime impactul impozitării venitului, dacă acesta ar fi fost deductibil în totalitate. În practică însă, nu puteau beneficia de deducerea provizioanelor societăți care fie au achiziționat creanțe de la entități (altele decât bănci) sau din cadrul grupului, de la entități afiliate. In astfel de situații, provizioanele ar fi fost nedeductibile fiscal.

Începând cu 1 ianuarie 2014 creanțele preluate prin cesiune vor fi recunoscute în contabilitate la costul de achiziție de către toți contribuabilii (entități nereglementate, instituții financiare nebancare și bănci), urmând ca orice sumă mai mare primită peste costul de achiziție să fie impozitată ca și venit. Totodată, noile modificări prevăd realizarea de ajustări pentru creanțe recunoscute anterior la valoarea nominală, în scopul prezentării lor la costul de achiziție.

Impact asupra mediului de afaceri

In contextul economic internațional, numeroase companii se confruntă cu portofolii neperformante de creanțe. Mijlocul juridic de cesiune a creanțelor poate reprezenta în anumite situații soluția optimă pentru cedenți, dată fiind recuperarea parțială a creanțelor, creșterea fluxului de numerar, eficientizarea activității sau respectarea cerințelor legislative pentru instituțiile reglementate.

Pentru cesionari, întrucât societățile reglementate de BNR nu erau dezavantajate din punct de vedere fiscal, noua modificare va avea un impact fiscal pozitiv în special asupra societăților comerciale nereglementate, care până în prezent nu puteau beneficia nici măcar de avantajul deducerii provizioanelor. Putem asista în noul an la impulsionarea transferului de creanțe în Romania și o creștere a activității societăților specializate în cesiunea și recuperarea de creanțe datorită optimizării fiscale determinate de noile modificări legislative.


[1]Ordinul 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (aplicabil societăților nereglementate de BNR)

Ordinul 27/2011 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (aplicabil instituțiilor financiar nebancare)

deloitte-300x100

Numele Deloitte se refera la organizatia Deloitte Touche Tohmatsu Limited, o companie cu raspundere limitata din Marea Britanie, la firmele membre ale acesteia, in cadrul careia fiecare firma membra este o persoana juridica independenta. Pentru o descriere amanuntita a structurii legale a Deloitte Touche Tohmatsu Limited si a firmelor membre, va rugam sa accesati www.deloitte.com/ro/despre.

Deloitte furnizeaza servicii clientilor din sectorul public si privat in urmatoarele domenii profesionale – audit, taxe, consultanta, consultanta financiara – deservind numeroase industrii. Prin intermediul retelei sale globale de firme membre, care activeaza in peste 150 de tari, Deloitte pune la dispozitia clientilor sai resursele internationale precum si priceperea locala pentru a-i ajuta sa exceleze indiferent de locul in care acestia isi desfasoara activitatea. Obiectivul celor 200.000 de profesionisti din Deloitte este acela de a deveni un standard de excelenta.

Articol despre ,

Distribuie pe




Articole recomandate