300x250-PwCSursa: PwC Romania   

Pe scurt
A fost publicată Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ale cărui prevederi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

În detaliu

I. Procedura generală

1.1. Au fost reglementate unele limite ale modului de conduită a organului fiscal în ceea ce privește exercitarea de către acesta a dreptului de apreciere. Aceasta înseamnă că organul fiscal trebuie să ia considerare și opinia emisă de organul fiscal competent respectivului contribuabil în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească printr-o hotărâre definitivă, dacă există astfel de documente emise anterior pentru situații de fapt similare la același contribuabil.
1.2. Reglementarea principiului rezonabilității și echităţii ca mod de conduită a activităţii organelor fiscale atunci când acestea îşi exercită dreptul de apreciere.
1.3. Reglementarea principiului legalităţii în administrarea impozitelor şi taxelor, potrivit căruia procedura fiscală se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii, organul fiscal având obligaţia de a asigura respectarea dispoziţiilor legale privind realizarea drepturilor şi obligaţiilor contribuabilului sau a altor persoane implicate în procedură.
1.4. Dezvoltarea principiului bunei credinţe care trebuie să guverneze relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale. Astfel, potrivit acestui principiu, contribuabilul trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile şi să-şi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, iar organul fiscal este obligat la respectarea riguroasă a drepturilor contribuabililor în fiecare procedură aflată în derulare.
1.5. Au fost elaborate regulile cu privire la interpretarea legii fiscale care să permită și aplicarea principiului ”in dubio contra fiscum” (în caz de dubiu cu privire la norma fiscală, interpretarea se face în favoarea contribuabilului).
1.6. S-a clarificat procedura audierii înaintea emiterii deciziei de către organul fiscal, în sensul că persoana în cauză are dreptul să îşi prezinte în scris punctul de vedere, în termen de cinci zile lucrătoare de la data audierii. Totodată, s-a prevăzut ca, ori de câte ori Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţe fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor persoane pentru aceeași creanță fiscală, titlul de creanță fiscală se emite pe numele persoanelor care răspund solidar. În plus, s-a reglementat sancționarea cu nulitatea a deciziilor de atragere a răspunderii solidare emise fără audierea prealabilă a persoanei căreia i s-a atras răspunderea.
1.7. S-a prevăzut că domiciliul fiscal utilizat de contribuabili în relaţia cu organul fiscal central să poată fi utilizat şi în relația cu organele fiscale locale pentru comunicarea actelor administrative
1.8. S-a reglementat sancționarea cu nulitatea a actului administrativ fiscal emis cu încălcarea regulilor de competență, a actului afectat de o gravă și evidentă greșeală (cauzele care au stat la baza emiterii unui act administrativ fiscal sunt atât de viciate încât dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului ar fi determinat neemiterea acestuia), precum și a actului care nu precizează organul fiscal emitent.
1.9. S-a instituit obligaţia contribuabililor de a întocmi şi a deţine dosarul preţurilor de transfer, în lipsa unei solicitări a organului fiscal, spre deosebire de actualul Cod de procedură fiscală care dispune întocmirea şi prezentarea dosarului prețurilor de transfer numai la solicitarea organului fiscal.

II. Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale

2.1. A fost modificat momentul de la care curge termenul de prescripție în materia creanțelor fiscale, astfel încât, în urma intrării în vigoare a noului Cod de procedură fiscală, termenul de prescripție va începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel. Durata termenului de prescripție rămâne în continuare de cinci ani.

III. Controlul fiscal

3.1. Se diminuează durata efectuării inspecției fiscale pentru contribuabilii mici la 45 de zile, pentru contribuabilii mari şi mijlocii fiind păstrată durata actuală de șase şi respectiv trei luni de zile. În plus, se reglementează obligaţia organului fiscal de a finaliza controlul fiscal într-o perioadă de maxim dublul perioadei prevăzute ca durată a controlului fiscal; în caz contrar, inspecția fiscala va înceta fără emiterea unor acte de impunere. Cu toate acestea, organul fiscal poate relua inspecția, cu aprobarea organului ierarhic superior, o singura dată pentru aceeași perioadă şi aceleași obligații fiscale.
3.2. Se majorează termenul in care contribuabilii pot formula un punct de vedere cu privire la proiectul raportului de inspecție fiscala, la cinci zile pentru contribuabilii mici şi mijlocii si respectiv șapte zile pentru marii contribuabili. Este reglementată şi posibilitatea de majorare a acestui termen la solicitarea contribuabilului.
3.3 Se reglementează posibilitatea de emitere a unor decizii de impunere provizorii pentru obligațiile fiscale principale, în timpul derulării inspecției fiscale, la solicitarea contribuabilului, în scopul plății obligațiilor fiscale principale şi pentru stoparea acumulării de obligații accesorii.
3.4. Controlului inopinat a fost reglementat ca instituție de sine stătătoare în cadrul metodelor de control fiscal și, în acest sens, au fost reglementate regulile după care urmează să se efectueze, cu menținerea caracterului acestuia de a fi un control efectuat fără înștiințarea prealabilă a contribuabilului/plătitorului; în plus, s-a prevăzut un termen maxim de 30 de zile în care acesta trebuie finalizat.

IV. Colectarea creanțelor bugetare

4.1. A fost diminuat nivelul dobânzii de întârziere de la 0,03% la 0,02% pe zi de întârziere.
4.2. A fost diminuat nivelul penalității de întârziere de la 0,02% la 0,01% pe zi de întârziere. Penalitatea de întârziere nu se aplică pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate de contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere.
4.3. Nivelul majorării de întârziere in cazul obligaţiilor fiscale datorate bugetelor locale este de 1% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
4.4. S-a reglementat o nouă penalitate, penalitatea de nedeclarare, de 0,08% pe zi din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de contribuabil/plătitor și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizii de impunere. Această penalitate curge începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Penalitatea de nedeclarare se reduce, la cererea contribuabilului/plătitorului, cu 75%, dacă obligațiile fiscale principale stabilite prin decizie se sting prin plată sau compensare ori sunt eșalonate la plată, în condițiile legii. Penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100% în cazul în care obligațiile fiscale principale au rezultat ca urmare a săvârșirii unor fapte de evaziune fiscală, constatate de organele judiciare, potrivit legii. Penalitatea de nedeclarare se aplică doar creanțelor fiscale ce se nasc după data de 1 ianuarie 2016.

V. Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire

5.1. În ce privește compensarea creanțelor autorităților publice cu cele ale contribuabililor, s-au extins regulile de compensare și la nivelul grupului fiscal (constituit potrivit dispozițiilor Codului fiscal). Astfel, este posibilă compensarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată solicitată la rambursare de reprezentantul unui grup fiscal constituit potrivit Codului fiscal cu obligațiile fiscale ale membrilor grupului.

VI. Titlu VIII „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale”

6.1. O primă schimbare majoră în ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrativ fiscale o reprezintă majorarea termenului de formulare a contestației fiscale de la 30 la 45 de zile.
6.2. De asemenea, spre deosebire de actualul Cod de procedură fiscală, unde contestatorul își poate susține contestația doar în scris, noul Cod de procedura fiscala conferă contestatorului posibilitatea de a-și susține contestația și oral în fața organului competent cu soluționarea acesteia, situație în care se va convoca și organul fiscal emitent, scopul fiind dezbaterea contradictorie a cauzei.
6.3. O altă noutate adusă în materia contestației fiscale o reprezintă eliminarea prevederilor care reglementau posibilitatea contestării pe cale administrativă a refuzului de emitere a actului administrativ fiscal, pentru a se realiza o armonizare cu Legea nr. 554/2004. Astfel, a fost eliminat temeiul formulării acțiunii în obligare a organelor fiscale la emiterea deciziei de soluționare a contestației.
6.4. De asemenea, a fost reglementat dreptul contribuabililor de a se adresa instanței de contencios administrativ în situația în care contestația nu a fost soluționată de organul competent în termen de șase luni de la data depunerii.
6.5. Se modifică și regimul accesoriilor pe perioada suspendării executării actului administrativ contestat, în cazul suspendării acordate de instanța de judecată în condițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că pe perioada cât subzistă suspendarea se datorează doar dobândă, nu și penalități de întârziere.
6.6. Noul Cod de procedură fiscală intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016, însă prevederile acestuia vor fi aplicabile exclusiv pentru procedurile de administrare începute după intrarea in vigoare a acestuia. Mai exact, pentru creanțele fiscale născute şi procedurile administrative inițiate înainte de 1 ianuarie 2016 se aplică legea anterioară.

[Sursa: Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 547 din 23 iulie 2015]

De reţinut

Noul Cod de procedura fiscală diminuează nivelul dobânzii de întârziere de la 0,03% la 0,02% pe zi de întârziere, şi nivelul penalității de întârziere de la 0,02% la 0,01% pe zi de întârziere.

Noul Cod de procedură fiscală reglementează penalitatea de nedeclarare la 0,08% din obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect, aplicabilă pe fiecare zi până la momentul stingerii sumei datorate. Există însă posibilitatea de reducere cu 75% a penalității dacă obligațiile fiscale principale se sting în termenul legal.

Este modificat momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, şi anume 1 iulie a anului următor celui în care a luat naştere creanţa fiscală.

Noul Cod de procedură fiscală intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2016. Pentru creanțele fiscale născute şi procedurile administrative inițiate înainte de 1 ianuarie 2016 se aplică legea anterioară.