Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) a fost instituit la nivelul UE, prin Directiva TVA – Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este o taxă generală de consum aplicată activităţilor comerciale care implică producţia şi distribuţia de bunuri şi prestarea de servicii.
Taxa se colectează prin intermediul unui sistem de plăţi parţiale care le permite persoanelor impozabile (firme identificate în scopuri de TVA) să îşi deducă din conturile de TVA valoarea taxei pe care au achitat-o altor persoane impozabile la achiziţiile făcute în scopuri comerciale în etapa anterioară. Prin acest mecanism se asigură că taxa este neutră pentru producător/prestator, indiferent de numărul operaţiunilor.
În cele din urmă, TVA este suportată de consumatorul final sub forma unui procent adăugat la preţul final al bunurilor sau serviciilor. Acest preţ final reprezintă totalul valorii adăugate la fiecare etapă din procesul de producţie şi distribuţie. Furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii (persoana impozabilă) plăteşte TVA achitată pentru bunurile sau serviciile în cauză administraţiei fiscale naţionale după ce deduce TVA pe care a plătit-o la rândul său furnizorilor săi.
Privind cotele de TVA, sistemul comun al TVA cuprinde următoarele reglementări, obligatorii pentru toate statele membre:
Operaţiunile impozabile sunt taxate la cotele şi în condiţiile stabilite de statul membru în care acestea au loc. Cota standard a TVA este fixată sub forma unui procent din baza de impozitare care, până la 31 decembrie 2015, nu poate fi mai mic de 15 %.
Statele membre pot aplica una sau două cote reduse, reprezentând un procent care nu poate fi mai mic de 5 %. Cotele reduse se pot aplica numai livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III la Directiva TVA (astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/47/CE).
Statele membre pot, de asemenea, după consultarea comitetului TVA, să aplice o cotă redusă livrării de gaze naturale, electricitate şi încălzire urbană.
În fine, prin derogare de la normele uzuale, unele state membre au fost autorizate să menţină cote reduse, inclusiv pe cele inferioare cotelor minime, sau cote zero, în anumite regiuni.
Unele dintre aceste derogări, prevăzute în actul de aderare al celor zece ţări care s-au alăturat Uniunii Europene la 1 mai 2004, s-au aplicat doar până la 31 decembrie 2010. Altele au fost prelungite sau integrate în normele generale prin Directiva 2009/47/CE.
Referințe anexate:
– Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) („Directiva TVA”) – http://europa.eu/ [sursa]
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.