Achizitie intracomunitara – Livrare intracomunitara – Scutire – Bunuri expediate sau transportate intr-un alt stat membru – Dovezi – Masuri nationale pentru lupta impotriva fraudei
A sasea directiva – Articolul 28a alineatul (3) primul paragraf si articolul 28c sectiunea A litera (a) primul paragraf
Directiva 2006/112/CE – Articolul 30 alineatul (1) si articolul 138 alineatul (1) si articolul 139 alineatele (1) si (2)
Codul Fiscal – Titlul TVA – Articolul 130^1 si articolul 143 alineantul (2) litera (a)
HOTARAREA CURTII (Camera a treia) din 27 septembrie 2007 in cauza C-409/04 are ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare.
Pentru motivele prezentate in hotarare, Curtea de Justitie a CE declara:
1) Articolul 28a alineatul (3) primul paragraf si articolul 28c sectiunea A litera (a) primul paragraf din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000, avand in vedere termenul „expediat(e)” care figureaza in aceste doua dispozitii, trebuie sa fie interpretate in sensul ca achizitia intracomunitara a unui bun este efectuata, iar scutirea livrarii intracomunitare nu devine aplicabila decat atunci cand dreptul de a dispune de bun in calitate de proprietar a fost transmis persoanei care il achizitioneaza si cand furnizorul dovedeste ca acest bun a fost expediat sau transportat in alt stat membru si ca, in urma acestei expeditii sau a acestui transport, bunul a parasit in mod fizic teritoriul statului membru de livrare.
2) Articolul 28c sectiunea A litera (a) primul paragraf din A sasea directiva 77/388, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2000/65, trebuie sa fie interpretat in sensul ca nu permite ca autoritatile competente din statul membru de livrare sa oblige un furnizor, care a actionat cu buna-credinta si a prezentat dovezi care justificau, la prima vedere, dreptul sau la scutirea unei livrari intracomunitare de bunuri, sa achite ulterior taxa pe valoarea adaugata pentru aceste bunuri, atunci cand astfel de dovezi se dovedesc a fi false, fara sa fie insa stabilita participarea furnizorului mentionat la frauda fiscala, atat timp cat acesta din urma a luat toate masurile rezonabile aflate in puterea sa pentru a se asigura ca livrarea intracomunitara pe care o efectueaza nu il determina sa participe la o astfel de frauda.
3) Faptul ca persoana care achizitioneaza bunurile a prezentat autoritatilor fiscale din statul membru de destinatie o declaratie referitoare la achizitia intracomunitara, precum cea in discutie in actiunea principala, poate constitui o dovada suplimentara care urmareste sa stabileasca faptul ca bunurile au parasit in mod efectiv teritoriul statului membru de livrare, dar nu constituie o dovada determinanta pentru scutirea de taxa pe valoarea adaugata a unei livrari intracomunitare.
sursa: curia.europa.eu