In doctrina de specialitate, este prezentata procedura intitulata „opozabilitatea doctrinei administrative” conform careia nu se datoreaza accesorii daca inregistrarea contabila sau aplicarea textului legal a fost facuta de catre contribuabil in baza unei interpretari date sau acceptate de catre administratia fiscala la momentul respectiv.

Aplicarea opozabilitatii doctrinei administrative in dreptul fiscal romanesc a fost facuta de Curtea Suprema de Justitie, in Decizia nr. 630/1996, care arata ca „raspunsul DGPFCFS a fost urmat de agentul economic, iar modificarea ulterioara a pozitiei administratiei nu este aplicabila”.

In dreptul fiscal francez, aceasta procedura este consacrata in textul articolului L80A din Codul de procedura fiscala francez. Pe baza acestui text legal, s-au stabilit urmatoarele reguli:
– Nu se va mari impozitul stabilit anterior, in cazul in care cauza majorarii urmarite de catre administratie este un diferend asupra interpretarii de catre contribuabil de buna credinta a textului fiscal si daca s-a demonstrat ca interpretarea pe care s-a fondat prima decizie a fost in acesta perioada in mod formal admisa de administratie.
– Raspunsul scris al unui inspector fiscal asupra interpretarii unui text din Codul general al Impozitelor, chiar daca nu era inspectorul afectat zonei/clientului constituie o interpretare formala a legii fiscale, care obliga administratia sa o respecte in procedurile ulterioare.

sursa: Codul Fiscal comentat, ed. Wolters Kluwer, 2008