HOTARAREA CURTII (Camera a treia) 10 martie 2011(*) „Fiscalitate – TVA – A sasea directiva 77/388/CEE – Articolele 5 si 6 – Calificarea unei activitati comerciale drept «livrare de bunuri» sau drept «prestare de servicii» – Furnizarea de preparate culinare sau de alimente care pot fi consumate imediat la standuri sau langa vehicule de fast‑food – Furnizarea de pop‑corn si de chipsuri «tortilla» («nachos») intr‑un cinematograf in vederea consumului imediat – Furnizor de servicii de catering la domiciliu – Anexa H punctul 1 – Interpretarea termenului «alimente»”
În cauzele conexate C‑497/09, C‑499/09, C‑501/09 si C‑502/09,

avand ca obiect cereri de pronuntare a unor hotarari preliminare formulate in temeiul articolului 267 TFUE de Bundesfinanzhof (Germania), prin deciziile din 15 octombrie si din 27 octombrie 2009, primite de Curte la 3 decembrie 2009, in procedurile

Finanzamt Burgdorf (C‑497/09)
impotriva
Manfred Bog,
CinemaxX Entertainment GmbH & Co. KG, fosta Hans‑Joachim Flebbe Filmtheater GmbH & Co. KG (C‑499/09),

impotriva
Finanzamt Hamburg‑Barmbek‑Uhlenhorst,
Lothar Lohmeyer (C‑501/09)

impotriva
Finanzamt Minden,
si
Fleischerei Nier GmbH & Co. KG (C‑502/09)
impotriva
Finanzamt Detmold,

CURTEA (Camera a treia),

compusa din domnul K. Lenaerts, presedinte de camera, domnii D. Šváby (raportor), E. Juhász, G. Arestis si T. von Danwitz, judecatori,
avocat general: doamna E. Sharpston,
grefier: domnul K. Malaček, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 24 noiembrie 2010,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru domnul Bog, de H. Apking si de T. Mittrach, Rechtsanwälte;
– pentru CinemaxX Entertainment GmbH & Co. KG, fosta Hans‑Joachim Flebbe Filmtheater GmbH & Co. KG, de G. Dzieyk si de A. Müller, Rechtsanwälte, precum si de doamna A. Lukat, Steuerberater;
– pentru domnul Lohmeyer, de K. Meger, Steuerberater;
– pentru Fleischerei Nier GmbH & Co. KG, de M. Becker, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul german, de domnii J. Möller si C. Blaschke, in calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de domnul D. Triantafyllou, in calitate de agent,
avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Cererile de pronuntare a unor hotarari preliminare privesc interpretarea articolului 2, a articolului 5 alineatul (1) si a articolului 6 alineatul (1) din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificata prin Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1992 (JO L 384, p. 47, denumita in continuare „A sasea directiva”), precum si a termenului „alimente” care figureaza la punctul 1 din anexa H la directiva mentionata.

2 Aceste cereri au fost formulate in cadrul a patru litigii intre Finanzamt Burgdorf (Administratia financiara din Burgdorf), pe de o parte, si domnul Bog, pe de alta parte (cauza C‑497/09), intre CinemaxX Entertainment GmbH & Co. KG, fosta Hans‑Joachim Flebbe Filmtheater GmbH & Co. KG (denumita in continuare „CinemaxX”), pe de o parte, si Finanzamt Hamburg‑Barmbek‑Uhlenhorst (Administratia financiara din Hamburg‑Barmbek‑Uhlenhorst), pe de alta parte (cauza C‑499/09), intre domnul Lohmeyer, pe de o parte, si Finanzamt Minden (Administratia financiara din Minden), pe de alta parte (cauza C‑501/09), si, respectiv, intre Fleischerei Nier GmbH & Co. KG (denumita in continuare „Fleischerei Nier”), pe de o parte, si Finanzamt Detmold (Administratia financiara din Detmold), pe de alta parte (cauza C‑502/09), si privesc aspectul daca diferitele activitati de furnizare de feluri de mancare sau de alimente care pot fi consumate imediat constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5 din A sasea directiva sau o prestare de servicii in sensul articolului 6 din aceasta directiva si, in ipoteza in care acestea constituie o livrare de bunuri, daca le este aplicabila cota redusa a taxei pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) prevazuta de legislatia germana in cazul vanzarilor de „alimente” in sensul punctului 1 din anexa H la directiva mentionata.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Conform articolului 2 punctul 1 din A sasea directiva:

„Sunt supuse [TVA‑ului]:

1. livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare”. [traducere neoficiala]

4 Articolul 5 alineatul (1) din A sasea directiva prevede:

„«Livrare de bunuri» inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar.” [traducere neoficiala]

5 Articolul 6 alineatul (1) din A sasea directiva prevede:

„«Prestare de servicii» inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5.

[…]” [traducere neoficiala]

6 Articolul 12 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva prevede:

„Cota standard a [TVA‑ului] este fixata de fiecare stat membru ca procent din baza de impozitare si este aceeasi pentru livrarea de bunuri si pentru prestarea de servicii. […] […]

De asemenea, statele membre pot aplica fie una, fie doua cote reduse. Aceste cote reduse se fixeaza ca procent din baza de impozitare, care nu poate fi mai mic de 5 %, si se aplica numai livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii din categoriile prevazute in anexa H.” [traducere neoficiala]

7 Anexa H la A sasea directiva, intitulata „Lista livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii carora le pot fi aplicate cotele reduse de TVA”, mentioneaza la punctul 1 „alimentele (inclusiv bauturi, cu exceptia bauturilor alcoolice) destinate consumului uman si animal; […] ingredientele utilizate in mod normal in prepararea alimentelor; produsele utilizate in mod normal pentru a completa sau a inlocui alimentele [traducere neoficiala]”.

8 Directiva 2009/47/CE a Consiliului din 5 mai 2009 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste cotele reduse ale taxei pe valoarea adaugata (JO L 116, p. 18) autorizeaza statele membre sa introduca o cota redusa pentru „serviciile de restaurant si de catering”. Totusi, aceasta directiva nu era in vigoare la data faptelor din diferitele cauze principale.

Dreptul national

9 Articolul 1 alineatul 1 punctul 1 din Legea privind taxa pe valoarea adaugata (Umsatzsteuergesetz, denumita in continuare „UStG”) prevede urmatoarele:

„Sunt supuse impozitului pe cifra de afaceri urmatoarele operatiuni:

1. livrarile si alte operatiuni efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de un intreprinzator in cadrul activitatii sale economice.”

10 Potrivit articolului 3 alineatul 1 din UStG, „livrarile efectuate de o intreprindere reprezinta operatiuni prin care intreprinzatorul sau un tert desemnat de acesta confera beneficiarului sau unui tert desemnat de acesta capacitatea de a dispune de bunuri in nume propriu (transferul dreptului de a dispune de bunuri)”.

11 Articolul 3 alineatul 9 din UStG prevede:

„Sunt considerate alte operatiuni prestatiile care nu constituie livrari. […] Furnizarea de feluri de mancare si de bauturi in vederea consumului pe loc constituie o alta operatiune. Felurile de mancare si bauturile sunt furnizate in vederea consumului pe loc in cazul in care, tinand seama de imprejurarile furnizarii, sunt destinate consumului intr‑un spatiu aferent celui unde se efectueaza furnizarea, iar in vederea consumului pe loc exista elemente de mobilier specifice.”

12 Rezulta din articolul 12 alineatul 2 punctul 1 din UStG ca o cota redusa de TVA este aplicabila in special livrarilor de „preparate din carne, peste [etc.]”, de „preparate pe baza de cereale, faina, amidon sau lapte, [precum si de] produse de patiserie”, de „preparate din legume, fructe [etc.]” si de „preparate alimentare diverse” (bunuri care figureaza la punctele 28 si, respectiv, 31-33 din anexa la care face trimitere dispozitia mentionata).

Actiunile principale si intrebarile preliminare

Cauza C‑497/09

13 Domnul Bog a vandut in cadrul unor piete saptamanale bauturi si feluri de mancare gatite pentru consumul imediat (in special carnati si cartofi prajiti) in trei vehicule de fast‑food identice. Aceste vehicule erau echipate cu o tejghea, cu un element de protectie din sticla si, sub acesta, cu o „placa” circulara produsa dintr‑un material comercializat sub denumirea „resopal”, care poate fi utilizat in vederea consumului pe loc al acestor feluri de mancare. În partile laterale ale vehiculelor amintite, deasupra barei de tractiune, se afla un dispozitiv descris drept o „placa alungita” plianta, construita precum o masa, de aceeasi inaltime si din acelasi material ca si „placa” circulara. Spatiul unde se consumau alimentele era protejat de ploaie cu ajutorul unui acoperis pliant.

14 În declaratia privind TVA‑ul pentru anul 2004, domnul Bog a declarat operatiunile de vanzare a bauturilor drept operatiuni carora le este aplicabila cota standard a TVA‑ului, iar pe cele de vanzare a felurilor de mancare drept operatiuni carora le este aplicabila cota redusa. În cadrul unui control special privind TVA‑ul, inspectorul a constatat ca, in general, clientii domnului Bog consumau produsele pe loc. Întrucat acesta nu a furnizat nicio indicatie privind volumul consumului pe loc aferent vehiculelor respective, operatiunile de vanzare a felurilor de mancare carora le este aplicabila cota standard au fost estimate la 70 % din totalul acestor operatiuni.

15 În consecinta, la 27 decembrie 2006, administratia fiscala a emis o decizie de impunere modificata pentru anul 2004. Domnul Bog a formulat reclamatie impotriva acestei decizii.

16 Finanzgericht (Tribunalul de finante) competent a admis actiunea domnului Bog, considerand in esenta ca, pentru a stabili distinctia dintre operatiunile de furnizare de alimente carora li se aplica cota standard de TVA si cele carora li se aplica cota redusa, trebuie sa se determine daca elementele de prestare de servicii sunt predominante din punct de vedere calitativ. Or, in aceasta speta, ar fi vorba despre livrari de bunuri, intrucat, in afara de pregatirea felurilor de mancare, reclamantul din actiunea principala nu a prevazut pentru vehiculele sale de fast‑food decat o zona acoperita in care se puteau servi felurile de mancare si unde existau cosuri de gunoi. În schimb, ar lipsi alte elemente ale unei prestari de servicii, care sunt caracteristice pentru impresia de ansamblu pe care o creeaza mersul la un restaurant, in ceea ce priveste prestatiile oferite de acesta (in special servirea, posibilitatea de a sta asezat, salile inchise si climatizate, precum si posibilitatile de a consuma produsele pe terasa, existenta unui vestiar si a unor toalete).

17 Administratia fiscala a formulat recurs la Bundesfinanzhof (Curtea Federala de Finante) impotriva deciziei Finanzgericht sus‑mentionate, aratand ca furnizarea de alimente ar fi fost legata de prestatii (pregatirea alimentelor pentru preparatele culinare si existenta unei zone acoperite in care acestea se puteau consuma) care ar depasi cadrul unei simple vanzari.

18 Instanta de trimitere aminteste ca, in ceea ce priveste distinctia dintre livrarea de bunuri si prestarea de servicii in materie de furnizare de mancaruri gatite si de bauturi, Curtea a stabilit in Hotararea din 2 mai 1996, Faaborg‑Gelting Linien (C‑231/94, Rec., p. I‑2395), o distinctie intre operatiunile de catering si operatiunile care vizeaza hrana la pachet. Astfel, operatiunile de catering (prestare de servicii) sunt „caracterizate de un fascicul de elemente si de acte, de la gatirea mancarurilor pana la livrarea acestora”, in cadrul caruia livrarea hranei nu este decat o componenta, iar serviciile predomina in mare masura, in timp ce, in cazul hranei la pachet (livrare de bunuri), pe langa livrarea hranei, „operatiunea nu este insotita de servicii destinate sa agrementeze consumul la fata locului intr‑un cadru adecvat”.

19 În plus, Bundesfinanzhof a considerat constant ca determinanta nu este predominanta cantitativa a elementelor de prestare a serviciilor de catering in raport cu elementele legate de pregatirea felurilor de mancare si de livrarea acestora, ci faptul ca prestarile de servicii caracteristice sunt preponderente calitativ in cadrul unei aprecieri de ansamblu. În plus, o apreciere cantitativa ar determina probleme de delimitare imposibil de rezolvat ca urmare a diversitatii largi a situatiilor de fapt, respectiv ca urmare a numarului mare si a complexitatii felurilor de mancare si a prezentarii acestora.

20 Procesul de pregatire a felurilor de mancare sau a preparatelor culinare intr‑un moment determinat stabilit de clienti a fost considerat de Bundesfinanzhof un element esential al serviciului, care, impreuna cu alte elemente ale serviciului, cum ar fi, in speta, punerea la dispozitie a unor mese de bar sau a altui tip de mobilier care faciliteaza consumul imediat al produselor, permite sa se considere ca serviciile sunt predominante din punct de vedere calitativ.

21 În lumina progreselor actuale ale dreptului Uniunii privind TVA‑ul, instanta de trimitere ridica totusi problema daca pregatirea felurilor de mancare sau a preparatelor culinare destinate consumului imediat nu caracterizeaza prin ea insasi tranzactia, astfel incat adaugarea altor prestatii ar fi lipsita de relevanta.

22 În schimb, daca furnizarea preparatelor culinare trebuie considerata o prestare de servicii numai atunci cand i se adauga alte prestari de servicii, instanta de trimitere subliniaza ca paratul din actiunea principala a prevazut elemente de mobilier suplimentare care permit consumul pe loc. Totusi, instanta de trimitere arata ca, in speta, unii clienti au cumparat numai la pachet felurile de mancare sau preparatele culinare si, prin urmare, nu au folosit posibilitatile de consum pe loc care le erau oferite.

23 În cele din urma, instanta de trimitere observa ca, daca felurile de mancare sau preparatele culinare destinate consumului imediat nu ar constitui „alimente” in sensul punctului 1 din anexa H la A sasea directiva, statele membre nu ar avea dreptul de a aplica in cazul acestor feluri de mancare sau preparate culinare o cota redusa de TVA, chiar atunci cand este vorba despre o livrare de bunuri.

24 În aceste conditii, Bundesfinanzhof a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Furnizarea de feluri de mancare sau de preparate culinare care pot fi consumate imediat constituie o livrare [de bunuri] in sensul articolului 5 din A sasea directiva […]s

2) Este relevant pentru raspunsul la prima intrebare faptul ca se furnizeaza elemente suplimentare de prestari de servicii (punerea la dispozitie a unor elemente de mobilier in vederea consumului pe loc)s

3) În cazul in care raspunsul la prima intrebare este afirmativ, notiunea «alimente» care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva trebuie interpretata in sensul ca nu vizeaza decat hrana «la pachet», precum cea vanduta in mod obisnuit in cadrul distributiei alimentare, sau priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele culinare care au fost prajite, fierte ori pregatite in alt mod pentru consumul imediats”

Cauza C‑499/09

25 CinemaxX detine cinematografe in diferite locuri din Germania.

26 În holurile acestor cinematografe, cinefilii pot cumpara nu numai dulciuri si bauturi, dar si portii de diferite dimensiuni de pop‑corn si de chipsuri „tortilla” („nachos”). La punctele de vanzare nu exista bufet pentru consumul produselor, dar in holurile anumitor cinematografe este posibil sa se gaseasca un numar variabil de mese de bar, scaune de bar si, uneori, chiar banci, scaune, mese si bufete de‑a lungul peretilor. Totusi, nu toate aceste elemente de mobilier exista in toate cinematografele. În anumite sali de cinematograf, langa fotolii, exista suporturi pentru pahare.

27 Pentru pregatirea pop‑cornului, se introduc intr‑o masina de pop‑corn zahar, boabe de porumb, sare si ulei, in cantitati potrivite. O parte din pop‑cornul obtinut se stocheaza imediat in recipiente incalzite aflate la punctele de vanzare. La cererea clientilor, pop‑cornul este introdus intr‑un astfel de recipient cu ajutorul unei lopatele si este servit in pungi din hartie disponibile de diferite marimi. Restul pop‑cornului se pastreaza in saci mari sau in cosuri, apoi este transferat in functie de necesitati in recipientele incalzite sus‑mentionate. În general, chipsurile „tortilla” sunt comandate de la furnizori in pachete de 500 de grame. Acestea sunt asezate de asemenea in recipiente termice in care sunt pastrate la cald. Împreuna cu chipsurile sunt oferite diferite sosuri („dips”). Acestea sunt livrate in recipiente si pot fi servite imediat. Aceste sosuri sunt incalzite si vandute in portii.

28 În declaratia privind TVA‑ul pentru luna iunie 2005, CinemaxX a declarat ca, in cazul cifrei de afaceri din vanzarea de pop‑corn si de chipsuri „tortilla”, era aplicabila cota redusa de TVA. Autoritatea fiscala a contestat aceasta declaratie si a adoptat o decizie prin care aceste operatiuni au fost supuse cotei standard.

29 Reclamatia impotriva deciziei mentionate formulata de CinemaxX la administratia fiscala a fost respinsa, la fel si actiunea introdusa la Finanzgericht‑ul competent. Acesta din urma a considerat ca operatiunile vizate nu constau in livrarea de bunuri, ci in „alte operatiuni” in sensul articolului 3 alineatul (9) din UStG, intrucat CinemaxX nu ar fi furnizat hrana la pachet, ci feluri de mancare servite pentru a fi consumate imediat.

30 CinemaxX a formulat recurs la instanta de trimitere, in care a aratat ca, intrucat este vorba despre furnizarea de feluri de mancare sau de preparate culinare, o operatiune de alimentatie publica careia ii este aplicabila cota standard de TVA nu exista decat in cazul in care elementul de prestare a serviciilor este predominant. Situatia ar fi diferita in ceea ce priveste pastrarea la cald a pop‑cornului si a chipsurilor „tortilla”, intrucat este vorba pur si simplu despre metoda adecvata de conservare a acestor alimente si/sau pentru asigurarea vanzarii acestora la temperatura optima. De asemenea, lipsa pungilor pentru vanzarea la pachet nu ar avea nicio consecinta negativa, intrucat aceasta constatare nu poate suplini inexistenta unei prestari de servicii si a unui cadru adecvat pentru consumul imediat. Pe de alta parte, curatarea salilor de cinematograf nu ar putea fi interpretata intr‑un mod defavorabil pentru CinemaxX. Mesele, scaunele de bar si alte elemente de mobilier nu ar fi destinate consumarii pop‑cornului sau a chipsurilor „tortilla”, deoarece majoritatea persoanelor care cumpara aceste alimente intr‑un cinematograf le‑ar consuma in sala de cinematograf, iar nu in holul cinematografului. În plus, operatiunile realizate de CinemaxX nu s‑ar distinge de operatiunile de vanzare a hranei in supermarketuri sau la chioscuri. Pentru publicul mediu care merge la cinematograf, acest gen de vanzare completeaza pur si simplu o vizionare. CinemaxX nu ar furniza nicio prestatie de alimentatie publica precum servirea in sala.

31 În urma unor consideratii identice celor din cauza C‑497/09 expuse la punctele 18-23 din prezenta hotarare, Bundesfinanzhof a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Furnizarea de feluri de mancare sau de preparate culinare care pot fi consumate imediat constituie o livrare [de bunuri] in sensul articolului 5 din A sasea directiva […]s

2) Este relevant pentru raspunsul la prima intrebare faptul ca se furnizeaza elemente suplimentare de prestari de servicii (punerea la dispozitie a unor mese, a unor scaune si a altor elemente de mobilier in vederea consumului pe loc, prezentarea unui eveniment cinematografic)s

3) În cazul in care raspunsul la prima intrebare este afirmativ, notiunea «alimente» care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva trebuie interpretata in sensul ca nu vizeaza decat hrana «la pachet», precum cea vanduta in mod obisnuit in cadrul distributiei alimentare, sau priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele alimentare care au fost prajite, fierte ori pregatite in alt mod pentru consumul imediats”

Cauza C‑501/09

32 Domnul Lohmeyer a detinut in perioada 1996-1999 mai multe standuri de fast‑food, precum si un gratar. Acesta a vandut feluri de mancare care puteau fi consumate imediat (carnati la gratar, carnati cu curry, hotdogi, cartofi prajiti, friptura de vita, piept, frigarui, coaste etc.). Acesta a declarat ca este aplicabila cota redusa de TVA in cazul intregii sale cifre de afaceri aferente vanzarilor.

33 Cu toate acestea, administratia fiscala a constatat ca standurile erau prevazute cu bufete si a considerat ca era vorba despre elemente speciale de mobilier prevazute pentru consumul pe loc al felurilor de mancare, astfel incat operatiunile vizate trebuiau sa fie supuse, in principiu, cotei standard de TVA. Întrucat administratia mentionata nu a exclus faptul ca unii clienti nu foloseau aceste bufete pentru a consuma felurile de mancare, ci cumparau la pachet, aceasta a estimat partea operatiunilor careia ii era aplicabila cota standard de TVA la 80 % din totalul operatiunilor.

34 În consecinta, la 28 mai 2002, administratia fiscala a emis o decizie de impunere modificata pentru perioada 1996-1999. Reclamatia si actiunea introduse de domnul Lohmeyer impotriva acestei decizii au fost respinse.

35 Acesta a formulat recurs la instanta de trimitere, in cadrul caruia a sustinut, in esenta, ca un bufet montat langa un stand cu alimente nu constituie o infrastructura in sensul jurisprudentei Curtii.

36 Bundesfinanzhof a facut trimitere la Hotararea Faaborg‑Gelting Linien, citata anterior, si a decis intr‑o hotarare din 18 decembrie 2008 ca procesul de pregatire a felurilor de mancare si a preparatelor culinare la o anumita ora, in functie de fiecare client, constituie un element esential al unei prestari de servicii. Totusi, tinand seama de criticile formulate cu privire la aceasta jurisprudenta, instanta de trimitere considera ca nu este suficient de cert daca pregatirea unui fel de mancare intr‑un moment determinat este considerata un element esential care, fie luat izolat, fie in relatie cu o prestatie suplimentara care nu este neglijabila la momentul predarii catre client, ar permite sa se considere ca este vorba, in ansamblu, despre o prestare de servicii.

37 În aceste conditii, Bundesfinanzhof a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare

„1) Notiunea «alimente» care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva […] trebuie interpretata in sensul ca nu vizeaza decat hrana «la pachet», precum cea vanduta in mod obisnuit in cadrul distributiei alimentare, sau priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele culinare care au fost prajite, fierte ori pregatite in alt mod pentru consumul imediats

2) Daca notiunea «alimente» in sensul punctului 1 din anexa H la A sasea directiva priveste de asemenea felurile de mancare sau preparatele culinare destinate consumului imediat[,] articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din A sasea directiva trebuie interpretat in sensul ca vizeaza de asemenea furnizarea de feluri de mancare sau de preparate culinare proaspat pregatite pe care cumparatorul le consuma pe loc, iar nu la pachet, utilizand mobilierul pus la dispozitie, precum, de exemplu, bufete, mese de bar si alte elemente similares”

Cauza C‑502/09

38 Fleischerei Nier este o societate in comandita care detine o macelarie si care desfasoara activitatea de catering la domiciliu. În cadrul acestei activitati, felurile de mancare comandate sunt furnizate de Fleischerei Nier in recipiente calde, inchise, dar societatea poate pune la dispozitie clientilor, daca acestia doresc, vesela, tacamuri, mese de bar, precum si personal.

39 În facturile emise, Fleischerei Nier a aplicat cota standard a TVA‑ului in cazul preturilor pentru punerea la dispozitie a veselei, a tacamurilor, a meselor de bar si a personalului, iar in cazul preturilor pentru furnizarea mancarurilor a aplicat cota redusa de TVA.

40 Administratia fiscala a considerat insa ca, in cazul livrarilor de hrana, trebuie aplicata de asemenea cota standard de TVA, intrucat acestea erau legate de punerea la dispozitie a veselei, a tacamurilor, a meselor de bar sau a personalului si, in consecinta, a emis o decizie de impunere modificata.

41 În cadrul procedurii de reclamatie, partile au convenit ca se impunea aplicarea cotei standard de TVA veniturilor obtinute din livrarea hranei in cazul in care Fleischerei Nier a pus personal la dispozitia clientilor. Reclamatia si recursul impotriva deciziei modificate au fost respinse.

42 În cadrul recursului introdus, Fleischerei Nier a aratat, in esenta, ca punerea la dispozitie a veselei si a tacamurilor este o prestatie accesorie livrarii de hrana, care nu ar justifica o calificare a intregii operatiuni drept prestare de servicii. În mod obisnuit, pentru serviciile de catering, clientul doreste ca musafirii sai sa fie serviti la domiciliu, astfel incat acest tip de operatiune nu este asimilabil unei operatiuni de catering.

43 Bundesfinanzhof a facut trimitere la Hotararea Faaborg‑Gelting Linien, citata anterior, si a decis ca prestatiile unei intreprinderi de catering constituie o operatiune unica atunci cand, pe langa furnizarea de feluri de mancare pregatite, sunt furnizate vesela si tacamuri, care apoi sunt spalate, iar procesul de pregatire a felurilor de mancare si a preparatelor culinare la o anumita ora in functie de fiecare client constituie un element esential al unei prestari de servicii. Totusi, tinand seama de argumentele formulate de Fleischerei Nier si de criticile exprimate in doctrina, Bundesfinanzhof considera ca nu se mai poate afirma cu suficienta certitudine ca jurisprudenta amintita este conforma cu principiile dreptului Uniunii.

44 Instanta de trimitere considera ca un furnizor de servicii de catering ofera cumparatorilor o operatiune unica, iar nu mai multe prestatii principale autonome, indiferent daca, pe langa furnizarea felurilor de mancare, cumparatorul a recurs la una sau la mai multe prestatii suplimentare si facultative precum punerea la dispozitie a tacamurilor, a veselei, a meselor de bar sau a personalului.

45 Potrivit instantei de trimitere, trebuie sa se clarifice daca este conforma cu dreptul Uniunii aprecierea, cu ocazia calificarii operatiunii unice a unui furnizor de servicii de catering, a procesului de pregatire a felurilor de mancare din diferite alimente drept element de prestare de servicii.

46 Instanta de trimitere considera ca trebuie stabilite criterii utilizabile in practica pentru a obtine rezultate previzibile cu ocazia calificarii acestor prestatii si pentru a garanta securitatea juridica pentru toti operatorii vizati. Potrivit acesteia, nu exista niciun dubiu in sensul ca operatiunea unica trebuie calificata intotdeauna drept prestare de servicii in cazul in care sunt pusi la dispozitie ospatari, pe cand celelalte prestatii vizate nu trebuie considerate caracteristice sau dominante in cazul in care totalul costurilor lor efective ramane mult mai redus decat costurile efective ale felurilor de mancare pregatite pentru a fi consumate imediat.

47 Instanta de trimitere solicita sa se stabileasca totusi daca aceasta abordare este conforma cu jurisprudenta Curtii si arata ca, potrivit Hotararii din 27 octombrie 2005, Levob Verzekeringen si OV Bank (C‑41/04, Rec., p. I‑9433, punctul 28), cu ocazia determinarii elementelor dominante ale unei operatiuni complexe, mai ales costurile aferente pot fi relevante, dar ca, potrivit Hotararii din 29 martie 2007, Aktiebolaget NN (C‑111/05, Rep., p. I‑2697, punctul 37), cu ocazia calificarii unei operatiuni complexe, costurile, singure, nu trebuie sa aiba o importanta determinanta.

48 În aceste conditii, Bundesfinanzgericht a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Notiunea «alimente» care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva […] trebuie interpretata in sensul ca nu vizeaza decat hrana «la pachet», precum cea vanduta in mod obisnuit in cadrul distributiei alimentare, sau priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele culinare care au fost prajite, fierte ori pregatite in alt mod pentru consumul imediats

2) Daca notiunea «alimente» in sensul punctului 1 din anexa H la A sasea directiva priveste de asemenea felurile de mancare sau preparatele culinare destinate consumului imediat[,] procesul de pregatire a felurilor de mancare sau a preparatelor culinare trebuie considerat un element de prestare de servicii in cazul in care trebuie sa se decida in plus daca operatiunea globala a unui furnizor de servicii de catering pentru evenimente si ceremonii (remiterea felurilor de mancare sau a preparatelor culinare care pot fi consumate imediat, precum si transportul acestora, eventual predarea tacamurilor sau a veselei si/sau a meselor de bar, precum si preluarea obiectelor incredintate) trebuie calificata drept livrare de hrana, care beneficiaza de un avantaj fiscal (punctul 1 din anexa H la aceasta directiva), sau drept prestare de servicii, care nu beneficiaza de un astfel de avantaj [articolul 6 alineatul (1) din aceeasi directiva]s

3) În cazul in care raspunsul la a doua intrebare este negativ[,] este conform cu dispozitiile coroborate ale articolului 2 punctul (1), ale articolului 5 alineatul (1) si ale articolului 6 alineatul (1) din A sasea directiva ca, la calificarea operatiunii globale a unui furnizor de servicii de catering fie drept livrare de marfuri, fie drept prestare de servicii de natura speciala, sa se ia drept temei exclusiv si special numarul de elemente care au caracter de prestare de servicii (doua sau mai multe) in raport cu partea de livrare sau elementele care au caracter de prestare de servicii trebuie apreciate indiferent de numarul lor – si, in caz afirmativ, dupa ce criteriis”

49 Din motive de conexitate, prin Ordonanta presedintelui Curtii din 3 februarie 2010, cauzele C‑497/09, C‑499/09, C‑501/09 si C‑502/09 au fost conexate pentru buna desfasurare a procedurii scrise si orale, precum si in vederea pronuntarii hotararii, in conformitate cu articolul 43 din Regulamentul de procedura al Curtii.

Cu privire la intrebarile preliminare

50 Prin intermediul primelor doua intrebari din cauzele C‑497/09 si C‑499/09, prin intermediul celei de a doua intrebari din cauza C‑501/09 si prin intermediul celei de a doua si al celei de a treia intrebari din cauza C‑502/09, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita Curtii, in esenta, sa se pronunte cu privire la intrebarea daca diferitele activitati de furnizare a unor feluri de mancare sau a unor preparate culinare pregatite care pot fi consumate imediat, in discutie in cele patru actiuni principale, constituie livrari de bunuri in sensul articolului 5 din A sasea directiva sau prestari de servicii in sensul articolului 6 din A sasea directiva si cu privire la efectul pe care il pot avea in aceasta privinta elementele suplimentare de prestare de servicii.

Observatii introductive

51 Cu titlu introductiv, trebuie sa se determine daca diferitele activitati in cauza in fiecare dintre actiunile principale trebuie sa fie considerate, din punctul de vedere al TVA‑ului, operatiuni impozabile distincte sau operatiuni complexe unice alcatuite din mai multe elemente.

52 Astfel cum rezulta din jurisprudenta Curtii, atunci cand o operatiune este constituita dintr‑un fascicul de elemente si de acte, trebuie luate in considerare toate imprejurarile in care se desfasoara operatiunea respectiva cu scopul de a determina, pe de o parte, daca ne gasim in prezenta a doua sau mai multe prestatii distincte sau a unei prestatii unice si, pe de alta parte, daca, in acest din urma caz, aceasta prestatie unica trebuie sa fie calificata ca fiind livrare de bunuri sau prestare de servicii (a se vedea Hotararile citate anterior Levob Verzekeringen si OV Bank, punctul 19, precum si Aktiebolaget NN, punctul 21).

53 Curtea a decis de asemenea ca, pe de o parte, din articolul 2 din A sasea directiva rezulta ca fiecare operatiune trebuie sa fie considerata in mod normal ca fiind distincta si independenta si ca, pe de alta parte, operatiunea constituita dintr‑o singura prestatie pe plan economic nu trebuie sa fie descompusa in mod artificial, pentru a nu altera functionalitatea sistemului de TVA. Trebuie sa se considere ca exista o prestatie unica atunci cand doua sau mai multe elemente ori acte furnizate clientului de persoana impozabila sunt atat de strans legate intre ele incat formeaza, in mod obiectiv, o singura prestatie economica indivizibila, a carei descompunere ar avea un caracter artificial (Hotararile citate anterior Levob Verzekeringen si OV Bank, punctele 20 si 22, precum si Aktiebolaget NN, punctele 22 si 23).

54 În plus, este vorba despre o prestatie unica atunci cand trebuie sa se considere ca unul sau mai multe elemente constituie prestatia principala, pe cand, dimpotriva, alte elemente trebuie considerate una sau mai multe prestatii accesorii care fac obiectul aceluiasi tratament fiscal, precum prestatia principala. În principal, o prestatie trebuie sa fie considerata ca fiind accesorie unei prestatii principale atunci cand nu constituie pentru clientela un scop in sine, ci mijlocul de a beneficia in cele mai bune conditii de serviciul principal al prestatorului (a se vedea in special Hotararea din 25 februarie 1999, CPP, C‑349/96, Rec., p. I‑973, punctul 30, Hotararea Levob Verzekeringen si OV Bank, citata anterior, punctul 21, Hotararea din 11 iunie 2009, RLRE Tellmer Property, C‑572/07, Rep., p. I‑4983, punctul 18, precum si Hotararea din 2 decembrie 2010, Everything Everywhere, C‑276/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 24 si 25).

55 În cadrul cooperarii instituite in temeiul articolului 267 TFUE, instantelor nationale le revine sarcina de a determina daca aceasta este situatia intr‑o anumita speta si de a stabili toate aprecierile de fapt definitive in aceasta privinta (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior CPP, punctul 32, precum si Levob Verzekeringen si OV Bank, punctul 23).

56 În cazul de fata, in toate actiunile principale exista o combinatie care consta in livrarea unuia sau a mai multor bunuri si furnizarea unor elemente diferite de prestare de servicii, iar instanta de trimitere considera ca aceasta livrare si aceasta furnizare formeaza o operatiune unica in raport cu TVA‑ul. Nu reiese nici din deciziile de trimitere, nici din observatiile prezentate Curtii ca aceasta calificare nu a fost efectuata in conformitate cu criteriile sus‑mentionate.

57 În ce priveste prestatiile care intra in cadrul unei activitati de catering la domiciliu, precum cea din actiunea principala din cauza C‑502/09, este relevant in special faptul ca existenta unei operatiuni unice este independenta de imprejurarea daca furnizorul de servicii de catering intocmeste o singura facturi fiscale care cuprinde toate elementele sau, dimpotriva, daca acesta intocmeste o factura separata pentru livrarea felurilor de mancare (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior CPP, punctul 31, Levob Verzekeringen si OV Bank, punctul 25, precum si Everything Everywhere, punctul 29).

Cu privire la calificarea drept livrare de bunuri sau drept prestare de servicii

58 Trebuie amintit ca A sasea directiva stabileste un sistem comun al TVA‑ului bazat in special pe o definitie uniforma a operatiunilor impozabile (a se vedea in special Hotararea din 21 februarie 2006, Halifax si altii, C‑255/02, Rec., p. I‑1609, punctul 48).

59 În ceea ce priveste notiunea „livrari de bunuri”, articolul 5 alineatul (1) din A sasea directiva prevede ca inseamna transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale in calitate de proprietar. În aceasta privinta, jurisprudenta Curtii precizeaza ca aceasta notiune include orice operatiune de transfer al unui bun corporal de catre o parte care abiliteaza cealalta parte sa dispuna de acest bun in fapt ca si cum ar fi proprietarul sau (a se vedea in special Hotararea Halifax si altii, citata anterior, punctul 51).

60 În privinta notiunii „prestare de servicii”, rezulta din articolul 6 alineatul (1) din A sasea directiva ca inseamna orice operatiune care nu constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5 din aceasta directiva.

61 Pentru a determina daca o operatiune complexa unica, precum cele din diferitele actiuni principale, trebuie calificata drept „livrare de bunuri” sau drept „prestare de servicii”, se impune sa se ia in considerare toate imprejurarile in care se desfasoara operatiunea pentru a cauta elementele caracteristice si pentru a identifica elementele predominante ale acestora (a se vedea in acest sens, in special, Hotararile Faaborg‑Gelting Linien, citata anterior, punctele 12 si 14, Levob Verzekeringen si OV Bank, citata anterior, punctul 27, Aktiebolaget NN, citata anterior, punctul 27, precum si Hotararea din 11 februarie 2010, Graphic Procédé, C‑88/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 24).

62 Se impune sa se precizeze de asemenea ca elementul predominant trebuie determinat in temeiul punctului de vedere al consumatorului mediu (a se vedea in acest sens, in special, Hotararile citate anterior Levob Verzekeringen BV si OV Bank, punctul 22, precum si Everything Everywhere, punctul 26) si avand in vedere, in cadrul unei aprecieri de ansamblu, importanta calitativa, iar nu doar cantitativa, a elementelor de prestare de servicii in raport cu cele caracteristice unei livrari de bunuri.

63 Trebuie sa se aminteasca in aceasta privinta ca, intrucat comercializarea unui bun este intotdeauna insotita de o prestare de servicii minima, precum prezentarea produselor in raioane sau emiterea unei facturi, numai serviciile diferite de cele care insotesc in mod obligatoriu comercializarea unui bun pot fi luate in considerare in vederea aprecierii partii pe care o ocupa prestarea de servicii in ansamblul unei tranzactii complexe care cuprinde de asemenea livrarea unui bun (Hotararea din 10 martie 2005, Hermann, C‑491/03, Rec., p. I‑2025, punctul 22).

64 Curtea a decis, in special, la punctul 14 din Hotararea Faaborg‑Gelting Linien, citata anterior, ca operatiunea de catering este caracterizata de un fascicul de elemente si de acte in cadrul caruia livrarea hranei nu este decat o componenta, iar serviciile predomina in mare masura. În consecinta, operatiunea mentionata trebuie considerata o prestare de servicii in sensul articolului 6 alineatul (1) din A sasea directiva. În schimb, situatia este diferita in cazul in care operatiunea priveste alimente la pachet si nu este insotita de servicii destinate sa agrementeze consumul la fata locului intr‑un cadru adecvat.

65 Astfel, in ceea ce priveste operatiunile de catering efectuate la bordul feriboturilor, Curtea a subliniat ca furnizarea de mancaruri pregatite si de bauturi care pot fi consumate imediat este rezultatul unei serii de servicii, de la gatirea mancarurilor pana la livrarea acestora pe un suport, si ca aceasta este insotita de punerea la dispozitia clientului a unei infrastructuri care cuprinde atat o sala de restaurant cu dependinte (vestiar etc.), cat si mobilier si vesela. Daca este cazul, persoanele fizice a caror activitate profesionala consta in efectuarea acestor operatiuni de catering trebuie sa aseze masa, sa consilieze clientul si sa ii furnizeze explicatii privind mancarurile sau bauturile oferite, sa serveasca aceste produse la masa si, in final, sa debaraseze mesele dupa consumarea produselor (Hotararea Faaborg‑Gelting Linien, citata anterior, punctul 13).

66 În speta, potrivit elementelor furnizate de instanta de trimitere, activitatile din actiunile principale din cauzele C‑497/09 si C‑501/09 privesc vanzarea de carnati, de cartofi prajiti si de alte alimente care pot fi consumate imediat calde, efectuata din vehicule sau la standuri de fast‑food.

67 Se impune sa se constate in aceasta privinta, mai intai, ca furnizarea de astfel de produse presupune gatirea sau incalzirea lor, ceea ce reprezinta un serviciu care trebuie luat in considerare in cadrul aprecierii globale a operatiunii in cauza in scopul calificarii acesteia drept livrare de bunuri sau drept prestare de servicii.

68 Or, intrucat pregatirea produsului final cald se limiteaza, in esenta, la actiuni sumare si standardizate care, in cea mai mare parte a timpului, nu au loc la comanda unui anumit client, ci in mod constant sau la intervale regulate, in functie de cererea previzibila in general, pregatirea mentionata nu constituie elementul preponderent al operatiunii in cauza si nu poate sa confere, singura, caracter de prestare de servicii acestei operatiuni.

69 Pe de alta parte, in ceea ce priveste elementele de prestare de servicii caracteristice operatiunilor de alimentatie publica, astfel cum reies din jurisprudenta amintita la punctele 63-65 din prezenta hotarare, trebuie sa se constate ca, in cadrul activitatilor din actiunile principale din cauzele C‑497/09 si C‑501/09, nu exista nici ospatar, nici o consiliere reala a clientilor, nici servire propriu‑zisa constand in special in transmiterea comenzilor la bucatarie, in prezentarea ulterioara a felurilor de mancare si in servirea lor la masa clientilor, nici sali inchise si climatizate, consacrate special consumarii alimentelor furnizate, nici vestiar, nici toalete si, in esenta, nici vesela, nici mobilier, nici tacamuri care sa fie asezate.

70 Astfel, elementele de prestare de servicii mentionate de instanta de trimitere nu constau decat in existenta unor elemente de mobilier rudimentare, respectiv a unor simple bufete pentru consumul produselor, fara nicio posibilitate de a lua loc, care permite unui numar limitat de clienti sa consume produsele pe loc, in aer liber. Astfel de elemente de mobilier rudimentare nu presupun decat o interventie umana neglijabila. În aceste conditii, elementele mentionate nu constituie decat prestatii accesorii minime si nu sunt de natura sa modifice caracterul predominant al prestatiei principale, respectiv cel de livrare de bunuri.

71 Consideratiile de mai sus sunt de asemenea valabile pentru activitati de vanzare de pop‑corn si de chipsuri „tortilla” in holurile cinematografelor, precum cele din actiunea principala din cauza C‑499/09.

72 Astfel cum reiese din descrierea faptelor prezentata de instanta de trimitere, pregatirea pop‑cornului, care se confunda cu producerea lui, si distribuirea acestuia, precum si a chipsurilor „tortilla” in ambalaje sunt parte integranta a vanzarii acestor produse si nu constituie, asadar, operatiuni independente de aceasta. În plus, atat pregatirea, cat si pastrarea alimentelor la o anumita temperatura sunt efectuate la intervale regulate, iar nu in functie de cererea unui anumit client.

73 Trebuie sa se observe de asemenea ca punerea la dispozitie a unor elemente de mobilier (mese de bar, taburete, scaune si banci), pe langa faptul ca acestea nu exista in toate cinematografele, este, in general, independenta de vanzarea de pop‑corn si de chipsuri „tortilla”, iar zona in care se gaseste acest mobilier are rol atat de sala de asteptare, cat si de punct de intalnire. De altfel, consumul are loc, in practica, in salile de cinematograf. În acest scop, fotoliile din unele sali sunt echipate cu suporturi pentru pahare, care au drept scop si asigurarea curateniei fotoliilor. Simpla prezenta a acestui mobilier destinat, in mod neexclusiv, facilitarii eventuale a consumului unor astfel de alimente nu poate fi considerata un element de prestare de servicii de natura sa confere operatiunii in ansamblul sau calitatea de prestare de servicii.

74 Din consideratiile de mai sus reiese ca, in ceea ce priveste activitatile precum cele din actiunile principale din cauzele C‑497/09, C‑499/09 si C‑501/09, elementul preponderent al operatiunilor vizate, apreciate in ansamblul lor, il constituie livrarea de feluri de mancare sau de alimente care pot fi consumate imediat, prepararea acestora, sumara si standardizata, fiind legata intrinsec de acestea, iar punerea la dispozitie a unor elemente de mobilier rudimentare, care permit unui numar limitat de clienti consumul pe loc, nu are decat un caracter pur accesoriu si minor. Utilizarea sau neutilizarea de catre clienti a elementelor de mobilier rudimentare mentionate este lipsita de relevanta, intrucat consumul pe loc, nefiind o caracteristica esentiala a operatiunii vizate, nu poate determina natura operatiunii.

75 În ceea ce priveste activitatile de catering pentru evenimente si ceremonii, precum cele din actiunea principala din cauza C‑502/09, trebuie sa se sublinieze mai intai ca, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 38 din prezenta hotarare, mai multe combinatii de operatiuni pot fi luate in considerare in functie de dorintele clientilor, de la simpla pregatire si livrare a felurilor de mancare pana la prestatia completa, care cuprinde, in plus, punerea la dispozitie a veselei, a mobilierului (mese si scaune), prezentarea felurilor de mancare, decoratiunile, punerea la dispozitie a personalului care se ocupa cu servirea si cu consilierea pentru alcatuirea meniului si, daca este necesar, pentru alegerea bauturilor.

76 Se impune sa se aminteasca in continuare ca, fiind vorba despre o prestatie unica, calificarea operatiunii drept livrare de bunuri sau drept prestare de servicii va depinde de totalitatea imprejurarilor de fapt, luand in considerare, din punctul de vedere al consumatorului, elementele preponderente calitativ.

77 În ceea ce priveste felurile de mancare livrate la domiciliu de un furnizor de servicii de catering, trebuie sa se arate ca, spre deosebire de cele livrate la standuri, din vehicule de fast‑food si in cinematografe, acestea nu sunt, in general, rezultatul unei simple pregatiri standardizate, ci contin o dimensiune de prestare de servicii net mai importanta si necesita un volum de munca si de cunostinte mai mare. Calitatea mancarurilor, creativitatea, precum si prezentarea sunt, in acest caz, elemente care, de cele mai multe ori, au pentru client o importanta determinanta. Frecvent, clientul primeste nu numai posibilitatea de a‑si alcatui meniul, ci chiar de a solicita pregatirea unor feluri de mancare individuale. Aceasta dimensiune a serviciului isi gaseste de altfel reflectarea pe plan terminologic, in masura in care, in limbajul curent, se vorbeste in general despre un „serviciu de catering”, precum si despre feluri de mancare „comandate”, mai degraba, decat „cumparate” de la un furnizor de servicii de catering la domiciliu.

78 În continuare, felurile de mancare sunt livrate de acesta in recipiente calde, inchise sau sunt incalzite pe loc. Este de asemenea esential pentru client ca aceasta livrare a felurilor de mancare sa aiba loc exact in momentul pe care clientul l‑a stabilit.

79 Pe de alta parte, prestatiile unui furnizor de servicii de catering la domiciliu pot cuprinde elemente care permit consumul, precum furnizarea de vesela, de tacamuri, chiar de mobilier. Aceste elemente, spre deosebire de simpla punere la dispozitie a unei infrastructuri rudimentare in cazul standurilor sau al vehiculelor de fast‑food si al cinematografelor, presupun in plus o anumita interventie umana pentru aducerea, luarea si, daca este cazul, curatarea materialului.

80 În lumina acestor aprecieri, trebuie sa se considere ca, exceptand cazurile in care furnizorul de servicii de catering se limiteaza la livrarea unor feluri de mancare standardizate, fara niciun alt element de serviciu suplimentar, sau atunci cand alte imprejurari speciale demonstreaza ca livrarea felurilor de mancare reprezinta elementul predominant al operatiunii, activitatile de catering la domiciliu constituie prestari de servicii.

81 Rezulta din cele de mai sus ca trebuie sa se raspunda la primele doua intrebari din cauzele C‑497/09 si C‑499/09, la a doua intrebare din cauza C‑501/09 si la a doua si la a treia intrebare din cauza C‑502/09 ca articolele 5 si 6 din A sasea directiva trebuie interpretate in sensul ca:

– furnizarea de feluri de mancare sau de alimente proaspat pregatite si care pot fi consumate imediat la standuri sau langa vehicule de fast‑food sau in holurile cinematografelor constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5 in cazul in care, in urma unei examinari calitative a intregii operatiuni, reiese ca elementele de prestare de servicii care preceda si insotesc livrarea alimentelor nu sunt preponderente;

– exceptand cazurile in care un furnizor de servicii de catering la domiciliu se limiteaza la livrarea unor feluri de mancare standardizate, fara niciun alt element suplimentar de prestare de servicii, sau atunci cand alte imprejurari speciale demonstreaza ca livrarea felurilor de mancare reprezinta elementul predominant al unei operatiuni, activitatile de catering la domiciliu constituie prestari de servicii in sensul articolului 6 mentionat.

Cu privire la notiunea „alimente” care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva

82 Prin intermediul celei de a treia intrebari din cauzele C‑497/09 si C‑499/09, precum si prin intermediul primei intrebari din cauzele C‑501/09 si C‑502/09, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita Curtii sa stabileasca daca, in ipoteza in care operatiunile din diferitele actiuni principale ar constitui livrari de bunuri, notiunea „alimente” care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva vizeaza de asemenea felurile de mancare sau preparatele alimentare pregatite in vederea consumului imediat.

83 În lipsa unei definitii a notiunii de aliment in A sasea directiva, aceasta trebuie interpretata in lumina contextului in care se situeaza in cadrul celei de A sasea directive (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 18 ianuarie 2001, Comisia/Spania, C‑83/99, Rec., p. I‑445, punctul 17, si Hotararea din 18 martie 2010, Erotic Center, C‑3/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 14).

84 În aceasta privinta, din articolul 12 alineatul (3) litera (a) din A sasea directiva rezulta ca statele membre pot aplica fie una, fie doua cote reduse prin derogare de la principiul potrivit caruia este aplicabila cota standard. În plus, potrivit acestei dispozitii, cotele reduse de TVA se aplica numai livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii din categoriile prevazute in anexa H la aceasta directiva (a se vedea Hotararile citate anterior Comisia/Spania, punctul 18, si Erotic Center, punctul 15). Or, dintr‑o jurisprudenta constanta rezulta ca, in materie de TVA, dispozitiile care au caracter de derogare de la un principiu sunt de stricta interpretare, fara ca derogarea sa fie privata de efectul sau util (a se vedea in special Hotararea din 30 septembrie 2010, EMI Group, C‑581/08, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 20, si Hotararea din 28 octombrie 2010, AXA UK, C‑175/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 25).

85 Trebuie sa se observe in aceasta privinta ca dispozitia vizata priveste alimentele in general, fara nicio distinctie sau restrictie in functie de tipul de comert, de modul de vanzare, de ambalare, de pregatire sau de temperatura.

86 În plus, dispozitia amintita mentioneaza de asemenea „ingredientele utilizate in mod normal in prepararea alimentelor”, precum si „produsele utilizate in mod normal pentru a completa sau a inlocui alimentele”.

87 În cele din urma, felurile de mancare si preparatele alimentare pregatite in vederea consumului imediat servesc consumatorilor drept hrana.

88 În consecinta, se impune sa se raspunda la a treia intrebare adresata din cauzele C‑497/09 si C‑499/09, precum si la prima intrebare adresata din cauzele C‑501/09 si C‑502/09 ca, in cazul livrarii de bunuri, notiunea „alimente” care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva trebuie interpretata in sensul ca priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele culinare care au fost fierte, fripte, prajite sau preparate in alt mod in vederea consumului lor imediat.

Cu privire la cheltuielile de judecata

89 Întrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:

1) Articolele 5 si 6 din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 92/111/CEE a Consiliului din 14 decembrie 1992, trebuie interpretate in sensul ca:

– furnizarea de feluri de mancare sau de alimente proaspat pregatite si care pot fi consumate imediat la standuri sau langa vehicule de fast‑food sau in holurile cinematografelor constituie o livrare de bunuri in sensul articolului 5 in cazul in care, in urma unei examinari calitative a intregii operatiuni, reiese ca elementele de prestare de servicii care preceda si insotesc livrarea alimentelor nu sunt preponderente;

– exceptand cazurile in care un furnizor de servicii de catering la domiciliu se limiteaza la livrarea unor feluri de mancare standardizate, fara niciun alt element suplimentar de prestare de servicii, sau atunci cand alte imprejurari speciale demonstreaza ca livrarea felurilor de mancare reprezinta elementul predominant al unei operatiuni, activitatile de catering la domiciliu constituie prestari de servicii in sensul articolului 6 mentionat.

2) În cazul livrarii de bunuri, notiunea „alimente” care figureaza la punctul 1 din anexa H la A sasea directiva 77/388, astfel cum a fost modificata prin Directiva 92/111, trebuie interpretata in sensul ca priveste de asemenea felurile de mancare si preparatele culinare care au fost fierte, fripte, prajite sau preparate in alt mod in vederea consumului lor imediat.

Semnaturi

* Limba de procedura: germana.

[sursa: curia.europa.eu]