ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 29/2011 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată
[expand title=”FIȘĂ ACT„]

Data intrare in vigoare Act modificare/completare Monitorul Oficial Modificări
03 iunie 2013 Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale M. Of. 320/2013 ARTICOLUL 9, ARTICOLUL 10, ARTICOLUL 101[2], ARTICOLUL 11[1], ARTICOLUL 161[3], ARTICOLUL 171
08 martie 2013 Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene M. Of. 127/2013 ARTICOLUL 3, ARTICOLUL 51, ARTICOLUL 8, ARTICOLUL 9, ARTICOLUL 10, ARTICOLUL 101, ARTICOLUL 102, ARTICOLUL 13, ARTICOLUL 151, ARTICOLUL 161
18 noiembrie 2012 LEGEA 209/2012 care aprobă cu modificări OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale M. Of. 627/2011 ARTICOLUL 1, ARTICOLUL 9
07 iunie 2012 OUG 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale M. Of. 384/2012 ARTICOLUL 3, ARTICOLUL 151
05 septembrie 2011 OG 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale M. Of. 627/2011 ARTICOLUL 1, ARTICOLUL 2, ARTICOLUL 3, ARTICOLUL 6, ARTICOLUL 9, ARTICOLUL 10, ARTICOLUL 14, ARTICOLUL 15, ARTICOLUL 17, ARTICOLUL 171
22 martie 2011 Publicata in Monitorul Oficial nr. 200 din 22 Martie 2011
2011-02-28 – Proiect si Nota de fundamentare
MOF 200/ 2011  2011-03-22 – Modifica si completeaza Codul de procedura Fiscala

[/expand]

CUPRINS ACT
ARTICOLUL 1 – Instituirea posibilităţii acordării eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
ARTICOLUL 2 – Beneficiarii eşalonării
ARTICOLUL 3 – Obiectul eşalonării
ARTICOLUL 4 – Condiţii de acordare
ARTICOLUL 5 – Cererea de acordare
ARTICOLUL 6 – Prevederi speciale privind stingerea obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 7 – Eliberarea certificatului de atestare fiscală
ARTICOLUL 8 – Modul de soluţionare a cererii
ARTICOLUL 9 – Garanţii
ARTICOLUL 10 – Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată
ARTICOLUL 11 – Dobânzi şi penalităţi de întârziere
ARTICOLUL 12 – Penalitate
ARTICOLUL 13 – Pierderea valabilităţii eşalonării la plată şi consecinţele pierderii acesteia
ARTICOLUL 14 – Executarea garanţiilor
ARTICOLUL 15 – Suspendarea executării silite
ARTICOLUL 15^1 – Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar
ARTICOLUL 16 – Calcularea termenelor
ARTICOLUL 17 – Dispoziţii finale
ARTICOLUL 17^1 – Amânarea la plată a penalităţilor de întârziere
ARTICOLUL 18 – Acte normative de aplicare

ADNOTĂRI ACT:
1. A se citi și art. V din OUG 50/2013 – referitor la Contribuabilii care au de încasat sume certe, lichide şi exigibile de la autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene în baza contractelor de finanţare încheiate cu acestea.
2. ORDIN 1853/2011 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată

 

ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 29/2011 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată

În vederea depăşirii de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa temporară a disponibilităţilor băneşti, precum şi în scopul prevenirii acumulării de noi datorii,

ţinând cont de faptul că volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de criză economico-financiară, datorită dificultăţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii,

în scopul asigurării unei mai bune încasări de către stat a arieratelor fiscale,

având în vedere recomandările Fondului Monetar Internaţional, în urma cărora Guvernul României şi-a asumat angajamentul reintroducerii posibilităţii acordării eşalonărilor la plată pentru contribuabili, cu clauze asigurătorii din partea statului român că se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene,

în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public şi constituie o situaţie de urgenţă şi extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

 

ARTICOLUL 1

Instituirea posibilităţii acordării eşalonării la plată pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

(1)Pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu excepţia celor prevăzute la art. 171, organele fiscale competente definite potrivit art. 33 sau 36, după caz, din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură fiscală, pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eşalonării la plată pe o perioadă de cel mult 5 ani, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru contribuabilii care înregistrează obligaţii fiscale în sumă totală mai mare de 300 milioane lei, perioada de eşalonare poate fi de până la 7 ani.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 2

Beneficiarii eşalonării

(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică contribuabililor, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare.

(2) În scopul aplicării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, asocierile fără personalitate juridică care, potrivit legii, au calitatea de contribuabil sunt asimilate persoanelor juridice.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 3

Obiectul eşalonării

(1) Eşalonarea la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă.

(11) Prevederile alin. (1) se aplică şi pentru obligaţiile fiscale preluate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de la altă autoritate publică ca urmare a transferului de competenţă, în situaţia în care acesta are loc pe perioada derulării unei eşalonări la plată. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate în acte administrative preluate ca urmare a transferului de competenţă, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.

(12) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat sunt asimilate obligaţiilor fiscale.

(2) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru:

a) obligaţiile fiscale în sumă totală mai mică de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 1.500 lei în cazul persoanelor juridice;

b) obligaţiile fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări acordate în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, care şi-a pierdut valabilitatea;

c) obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală exigibile după data eliberării certificatului de atestare fiscală;

d) obligaţiile fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 116 din Codul de procedură fiscală, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget;

e) Abrogată;

f) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevăzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, potrivit legii, cu excepţia amenzilor de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;

g) Abrogată;

(21) Eşalonarea la plată nu se acordă pentru obligaţiile fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

(22) În cazul în care suspendarea executării actului administrativ fiscal încetează după data comunicării unei decizii de eşalonare, contribuabilul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale ce au făcut obiectul suspendării, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest scop, organul fiscal competent comunică contribuabilului o înştiinţare de plată privind obligaţiile fiscale individualizate fn acte administrative pentru care a încetat suspendarea executării, precum şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii aferente.

(3) Perioada de eşalonare la plată se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiară de plată a contribuabilului. Perioada de eşalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la plată solicitată.

(4) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, exigibilitatea obligaţiilor fiscale este cea prevăzută la art. 116 alin. (5) din Codul de procedură fiscală.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, M. Of. 384/2012;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 4

Condiţii de acordare

(1) Pentru acordarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să aibă depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;

b) să se afle în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi să aibă capacitate financiară de plată pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciază de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiară ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;

c) să aibă constituită garanţia potrivit art. 9;

d) să nu se afle în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare;

e) să nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;

f) să nu li se fi stabilit răspunderea în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie, dacă actele prin care s-a stabilit răspunderea sunt definitive în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasă răspunderea a fost achitată, condiţia se consideră îndeplinită.

(2) Condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) trebuie îndeplinită la data eliberării certificatului de atestare fiscală.

 

ARTICOLUL 5

Cererea de acordare

(1) Cererea contribuabilului de acordare a eşalonării la plată, denumită în continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poştă cu confirmare de primire şi se soluţionează de organul fiscal competent, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Conţinutul cererii prin care se solicită eşalonarea la plată, precum şi documentele justificative care se anexează acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.

 

ARTICOLUL 51

Retragerea cererii de acordare a eşalonării

(1) Cererea poate fi retrasă de contribuabil până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau a deciziei de respingere. Organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia prin care se ia act de retragerea cererii.

(2) Prin retragerea cererii, contribuabilul nu pierde dreptul de a depune o nouă cerere.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 6

Prevederi speciale privind stingerea obligaţiilor fiscale

(1) Pentru deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare depuse până la data eliberării certificatului de atestare fiscală, precum şi pe perioada eşalonării la plată se aplică dispoziţiile art. 116 din Codul de procedură fiscală.

(2) Prin excepţie de la prevederile art. 116 alin. (5) lit. b) din Codul de procedură fiscală, în cazul deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare depuse în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală şi data emiterii deciziei de eşalonare la plată, momentul exigibilităţii sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.

(3) Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevăzută la alin. (2), se înţelege data înregistrării acesteia la organul fiscal competent.

(4) Diferenţele de obligaţii fiscale rămase nestinse în urma soluţionării deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare se comunică contribuabilului printr-o înştiinţare de plată.

(5) În cazul în care în perioada dintre data eliberării certificatului de atestare fiscală şi data comunicării deciziei de eşalonare la plată contribuabilul efectuează plăţi în conturile bugetare aferente tipurilor de creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, se sting mai întâi obligaţiile exigibile în această perioadă şi apoi obligaţiile cuprinse în certificatul de atestare fiscală în condiţiile art. 17 alin. (2) sau (3), după caz.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 7

Eliberarea certificatului de atestare fiscală

(1) După primirea cererii, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală pe care îl comunică contribuabilului. Eliberarea certificatului de atestare fiscală în scopul acordării eşalonării la plată nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.

(2) Certificatul de atestare fiscală se eliberează în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii. Termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscală este de cel mult 10 zile lucrătoare în cazul cererilor depuse de contribuabilii persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere.

(3) Prin excepţie de la prevederile art. 112 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură fiscală, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligaţiile fiscale exigibile existente în sold la data eliberării acestuia.

(4) Atunci când există diferenţe între sumele solicitate de către contribuabil în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, se procedează la punerea de acord a acestora.

(5) Prin excepţie de la prevederile art. 112 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, certificatul de atestare fiscală are valabilitate de 90 de zile de la data eliberării.

 

ARTICOLUL 8

Modul de soluţionare a cererii

(1) Cererea contribuabilului se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.

(2) Cuantumul şi termenele de plată a ratelor de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de eşalonare la plată. În sensul art. 116 din Codul de procedură fiscală, ratele sunt exigibile la aceste termene de plată.

(3) Cererea se soluţionează prin decizie de respingere în oricare dintre următoarele situaţii:

a) în cazul cererilor depuse pentru obligaţiile prevăzute la art. 3 alin. (2) şi (21);

b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare prevăzute la art. 4 alin. (1);

c) contribuabilul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;

d) cererea şi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a eşalonării la plată dintr-o cerere anterioară care a fost respinsă.

e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.

(4) După eliberarea certificatului de atestare fiscală şi, după caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 7 alin. (4), organul fiscal competent verifică încadrarea cererii în prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă şi comunică contribuabilului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eşalonarea la plată, după caz.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 9

Garanţii

(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, contribuabilii trebuie să constituie garanţii. La cererea temeinic justificată a contribuabilului, organul fiscal competent poate aproba prelungirea acestui termen cu cel mult 30 de zile.

(11) Prin acordul de principiu organul fiscal stabileşte perioada de eşalonare, data până la care este valabilă garanţia în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanţie bancară, precum şi cuantumul garanţiei, cu menţionarea sumelor eşalonate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare la plată şi a procentului prevăzut la alin. (9), corespunzător perioadei de eşalonare.

(12) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), următoarele categorii de contribuabili nu sunt obligate să constituie garanţii:

a) instituţiile publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin Legea nr. 273/2006, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;

b) autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;

c) unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;

d) instituţiile de învăţământ superior de stat.

(13) În situaţia în care contribuabilii prevăzuţi la alin. (12) lit. c) deţin în proprietate bunuri a căror valoare acoperă valorile prevăzute la alin. (9) sau (11), după caz, acestea constituie garanţii în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) Garanţiile pot consta în:

a) mijloace băneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) scrisoare de garanţie bancară;

c) instituirea sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;

d) încheierea unui contract de ipotecă sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care există un acord de eşalonare la plată, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane. Aceste bunuri trebuie să fie libere de orice sarcini, cu excepţia cazului în care acestea sunt sechestrate exclusiv de către organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu respectarea limitelor prevăzute la alin. (111).

(3) Pot forma obiect al garanţiilor constituite potrivit alin. (2) numai bunurile mobile care nu au durata normală de funcţionare expirată potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(4) Bunul ce constituie obiect al garanţiei prevăzute la alin. (2) lit. d) nu poate să mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la plată a obligaţiilor unui alt contribuabil.

(5) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea contribuabilului deja sechestrate de organul fiscal acoperă valoarea prevăzută la alin. (9) sau (11), după caz, cu condiţia prezentării unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevăzut la alin. (1). Dispoziţiile alin. (7) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(6) În situaţia în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperă valoarea prevăzută la alin. (9) sau (11), după caz, contribuabilul constituie garanţie potrivit prevederilor alin. (1), pentru diferenţa de valoare neacoperită.

(7) Bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d) se evaluează de un expert evaluator independent, care întocmeşte un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determină la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a căror valoare stabilită în raportul de evaluare este vădit disproporţionată faţă de valoarea de piaţă a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouă evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data depunerii raportului de evaluare şi data efectuării noii evaluări.

(8) Pentru bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d), contribuabilul depune la organul fiscal competent, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare şi alte documente stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(9) Garanţiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată, astfel:

a) pentru eşalonări de la 13 la 24 de luni, procentul este de 4%;

b) pentru eşalonări de la 25 la 36 de luni, procentul este de 8%;

c) pentru eşalonări de la 37 la 48 de luni, procentul este de 12%;

d) pentru eşalonări de peste 49 de luni, procentul este de 16%.

(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), garanţiile constituite sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.

(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c) trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.

(11) În scopul constituirii garanţiei sub forma prevăzută la alin. (2) lit. c), dacă bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, valoarea acestor bunuri trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.

(111) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), garanţiile constituite sub forma prevăzută la alin. (2) lit. d) trebuie să acopere obligaţiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum şi sumele eşalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procentaj de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.

(111) În scopul constituirii garanţiei sub forma prevăzută la alin. (2) lit. d), valoarea acestor bunuri trebuie să acopere obligaţiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal competent a instituit sechestrul, precum şi sumele eşalonate la plată ale contribuabilului, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, plus un procent de până la 16% din sumele eşalonate la plată, în funcţie de perioada de eşalonare la plată.“

(12) Perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată.

(13) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, precum şi cele care fac obiectul amânării la plată potrivit art. 171, de până la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesară constituirea de garanţii.

(14) Pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de vajparea ratelor rămase de achitat, la cererea contribuabilului. În acest caz, procentajul suplimentar al garanţiei care se ia în calcul la stabilirea valorii garanţiei este cel în vigoare la data înlocuirii sau redimensionării garanţiei, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.

(15) Organul fiscal competent eliberează garanţiile după comunicarea deciziei de finalizare a eşalonării la plată, prevăzută la art. 10 alin. (4), cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 14 alin. (3).

(16) În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, garanţia constituită potrivit alin. (11) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor prevăzute la alin. (9), contribuabilul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată.

(161) În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonării la plată, bunul care face obiectul garanţiei constituite potrivit alin. (2) lit. d) şi alin. (111) se execută de către organul fiscal pentru obligaţiile de plată ale garantului, contribuabilul are obligaţia constituirii de garanţii pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din eşalonarea la plată. În acest caz, până la constituirea garanţiei, sumele rămase după efectuarea distribuirii sunt indisponibilizate în favoarea organului fiscal urmând a stinge obligaţiile rămase din eşalonarea la plată dacă garanţia nu este constituită în termenul prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. k).

(17) La cererea contribuabilului, organul fiscal competent poate executa garanţia constituită sub formele prevăzute la alin. (2) lit. a) şi c) sau poate aproba valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor în condiţiile art. 160 din Codul de procedură fiscală, în situaţia în care se stinge întreaga sumă eşalonată la plată.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 10

Condiţii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată

(1) Eşalonarea la plată acordată pentru obligaţiile fiscale îşi menţine valabilitatea în următoarele condiţii:

a) să se declare şi să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt declarate şi achitate până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege, inclusiv, sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care acest termen se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;

b) să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eşalonare la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după această dată;

b) să se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de plată începând cu data comunicării deciziei de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată potrivit art. 101. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă aceste obligaţii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la finalizarea perioadei de eşalonare la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după această dată;

b1) să se achite diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii rectificative în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii declaraţiei;

c) să se respecte cuantumul şi termenele de plată din graficul de eşalonare. Eşalonarea la plată îşi menţine valabilitatea şi dacă rata de eşalonare este achitată până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare;

d) să se achite obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la plată, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării acestei decizii;

e) să se achite, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată, obligaţiile nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii;

e) să se achite, în termen de cel mult 180 de zile de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată, obligaţiile nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii;

f) să se achite obligaţiile de natura celor prevăzute la lit. e), pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, în cel mult 30 de zile de la comunicarea somaţiei sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;

f) să se achite obligaţiile de natura celor prevăzute la lit. e), pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, în cel mult 180 de zile de la comunicarea somaţiei sau până la finalizarea eşalonării la plată în situaţia în care termenul de 180 de zile se împlineşte după data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la plată;

g) să achite obligaţiile fiscale rămase nestinse după soluţionarea deconturilor potrivit art. 6 alin. (4), în cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată;

g1) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite în acte administrative fiscale ce au fost suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru care suspendarea executării actului administrativ fiscal a încetat după data comunicării deciziei de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea acestor sume;

g2) să se achite, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată, obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eşalonare la plată, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul a solicitat eşalonarea la plată a acestor sume.

h) să achite sumele pentru care s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau răspunderea solidară potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedură fiscală, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii răspunderii;

i) să nu intre sub incidenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. d) şi e);

j) să se reîntregească garanţia în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (16), în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de către alţi creditori.

k) să constituie garanţia în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (161), în cel mult 15 zile de la data comunicării, de către organul fiscal, a înştiinţării cu privire la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunurilor.

(2) În sensul alin. (1) lit. e), prin obligaţii nestinse la data comunicării deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii se înţelege:

a) obligaţiile fiscale către fondul de risc aferent împrumuturilor garantate şi/sau subîmprumutate de stat;

b) ajutorul de stat ilegal sau utilizat abuziv;

c) abrogată;

d) alte tipuri de creanţe care se recuperează de organele fiscale competente.

(3) În situaţia în care termenele prevăzute la alin. (1) se împlinesc după data finalizării eşalonării la plată, obligaţiile fiscale trebuie stinse până la data finalizării eşalonării la plată.

(4) În situaţia în care sumele eşalonate la plată au fost stinse în totalitate şi au fost respectate condiţiile prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent comunică contribuabilului decizia de finalizare a eşalonării la plată.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 101[2]

Modificarea deciziei de eşalonare la plată în perioada de valabilitate a eşalonării

(1) Pe perioada de valabilitate a eşalonării, decizia de eşalonare la plată poate fi modificată la cererea contribuabilului prin includerea în eşalonare a următoarelor obligaţii fiscale cuprinse în certificatul de atestare fiscală emis de organul fiscal competent:

a) cele prevăzute la art. 3 alin. (22);

b) cele stabilite prin decizie de impunere, anterior emiterii unei decizii de eşalonare la plată, desfiinţate în procedura de soluţionare a contestaţiilor şi menţinute prin noul act administrativ emis potrivit art. 216 alin. (3) din Codul de procedură fiscală;

c) obligaţiile fiscale stabilite de alte autorităţi a căror administrare a fost transferată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală după emiterea unei decizii de eşalonare la plată.

d) obligaţiile fiscale stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizie de impunere cu termene de plată după data comunicării deciziei de eşalonare la plată.

(2) Cererea se depune până la împlinirea termenului prevăzut la art. 10 alin. (1) lit. b), g1) sau g2), după caz, şi se soluţionează de organul fiscal competent prin decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată sau decizie de respingere, după caz.

(21) Pentru obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (1), includerea în eşalonare se efectuează cu menţinerea perioadei de eşalonare deja aprobate.

(22) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (21), pentru obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (1), precum şi pentru sumele rămase de plată din eşalonarea la plată în derulare, la cererea contribuabilului, se poate aproba şi o altă perioadă de eşalonare, dar care nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 1 sau 161, după caz. Dispoziţiile art. 3 alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) Cuantumul şi termenele de plată a noilor rate de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantă din decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată.

(4) Odată cu depunerea cererii, contribuabilul trebuie să constituie şi garanţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, corespunzător perioadei de timp rămase din eşalonarea la plată acordată.

(4) Odată cu depunerea cererii, contribuabilul trebuie să constituie şi garanţiile prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, corespunzător condiţiilor în care urmează să se modifice decizia de eşalonare la plată.

(5) Contribuabilul nu trebuie să constituie garanţii în situaţia în care valoarea garanţiilor deja constituite acoperă obligaţiile fiscale rămase din eşalonare, precum şi obligaţiile fiscale pentru care se solicită modificarea deciziei de eşalonare la plată. În situaţia garanţiilor deja constituite potrivit art. 9 alin. (2) lit. d), se încheie un act adiţional la contractul de ipotecă/gaj.

(6) Prevederile art. 171se aplică în mod corespunzător şi penalităţilor aferente sumelor prevăzute la alin. (1).

(6) Prevederile art. 171se aplică în mod corespunzător şi penalităţilor de întârziere aferente sumelor prevăzute la alin. (1).

(7) Contribuabilul are obligaţia să plătească sumele prevăzute la alin. (1) lit. a)–c) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere, în situaţia în care cererea de modificare a deciziei de eşalonare se respinge.

(7) În situaţia în care cererea de modificare a deciziei de eşalonare se respinge, contribuabilul are obligaţia să plătească sumele prevăzute la alin. (1) în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei de respingere.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 102

Renunţarea la eşalonarea la plată

(1) Contribuabilul poate renunţa la eşalonarea la plată pe perioada de valabilitate a acesteia, prin depunerea unei cereri de renunţare la eşalonare.

(2) În cazul renunţării la eşalonare, contribuabilul trebuie să achite obligaţiile fiscale rămase din eşalonare, până la data la care intervine pierderea valabilităţii eşalonării la plată. Prevederile art. 10 alin. (4) şi art. 171alin. (3) sunt aplicabile în mod corespunzător.

(3) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (2), sunt aplicabile prevederile referitoare la pierderea valabilităţii eşalonării la plată.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 11[1]

Dobânzi şi penalităţi de întârziere

(1) Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonări la plată, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 119 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, se datorează şi se calculează dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.

(2) Dobânzile se datorează şi se calculează pentru fiecare rată din graficul de eşalonare la plată începând cu data emiterii deciziei de eşalonare la plată şi până la termenul de plată din grafic sau până la data achitării ratei potrivit art. 10 alin. (1) lit. c), după caz.

(3) Dobânzile datorate şi calculate în cazul achitării cu întârziere a ratei potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) se comunică prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 1201din Codul de procedură fiscală, nu se datorează penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată al căror termen de 90 de zile de la scadenţă se împlineşte după data depunerii cererii de eşalonare la plată.

(4) Penalitatea de întârziere prevăzută la art. 1201din Codul de procedură fiscală se calculează până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

 

ARTICOLUL 12

Penalitate

(1) Pentru rata de eşalonare la plată achitată cu întârziere până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare, potrivit art. 10 alin. (1) lit. c), precum şi pentru diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, potrivit art. 6 alin. (4), se percepe o penalitate, care i se comunică contribuabilului prin decizie referitoare la obligaţiile de plată accesorii şi se achită potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

(2) Nivelul penalităţii este de 10% din:

a) rata de eşalonare, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz;

b) diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rămase nestinse după soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare.

(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.

 

ARTICOLUL 13

Pierderea valabilităţii eşalonării la plată şi consecinţele pierderii acesteia

(1) Eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispoziţiile art. 10 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată, care se comunică contribuabilului.

(2) Pierderea valabilităţii eşalonării la plată atrage începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă nestinsă.

(3) În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru obligaţiile fiscale principale rămase de plată din eşalonarea la plată acordată, se datorează de la data emiterii deciziei de eşalonare la plată dobânzi potrivit Codului de procedură fiscală.

(4) În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, pentru sumele rămase de plată din eşalonarea la plată acordată, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, se datorează o penalitate de 10%. Prevederile art. 12 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător.

(5) Contribuabilul poate solicita organului fiscal competent menţinerea unei eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută din cauza nerespectării condiţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)–h) şi j), o singură dată pe perioada de valabilitate a eşalonării, dacă depune o cerere în acest scop înainte de executarea garanţiei de către organul fiscal competent. Cererea se soluţionează prin emiterea unei decizii de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu păstrarea perioadei de eşalonare aprobate iniţial.

(6) Pentru menţinerea valabilităţii eşalonării, contribuabilul are obligaţia să achite obligaţiile fiscale exigibile la data comunicării deciziei de menţinere a valabilităţii eşalonării, cu excepţia celor care au făcut obiectul eşalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în termen de 90 de zile de la data comunicării deciziei. Prevederile art. 10 sunt aplicabile în mod corespunzător.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 14

Executarea garanţiilor

(1) În cazul pierderii valabilităţii eşalonării la plată, organul fiscal competent execută garanţiile în contul obligaţiilor fiscale rămase nestinse.

(2) Dacă până la pierderea valabilităţii eşalonării la plată nu au fost soluţionate deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, garanţiile se execută şi în contul obligaţiilor marcate în vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, în limita sumei solicitate la rambursare.

(3) În situaţia în care deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare nu sunt soluţionate până la finalizarea eşalonării la plată, organul fiscal competent execută garanţiile constituite sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi b) în contul obligaţiilor marcate, până la emiterea deciziei de finalizare a eşalonării. În acest caz data stingerii obligaţiilor marcate este termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare. În cazul garanţiilor constituite sub formă de bunuri potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) şi d), acestea se eliberează după soluţionarea deconturilor. Garanţiile constituite sub formele prevăzute la art. 9 alin. (2) lit. c) şi d) se execută în situaţia în care după soluţionarea deconturilor au rămas nestinse obligaţii fiscale.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 15

Suspendarea executării silite

(1) Pentru sumele care fac obiectul eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi pentru obligaţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)–b1) şi d)–h) nu începe sau se suspendă, după caz, procedura de executare silită, de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată. În cazul obligaţiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) executarea silită se suspendă după comunicarea somaţiei.

(2) Odată cu comunicarea deciziei de eşalonare la plată către contribuabil, organele fiscale competente comunică, în scris, băncilor la care contribuabilul îşi are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datorează sume de bani contribuabilului măsura de suspendare a executării silite prin poprire.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.

(4) Sumele existente în cont la data şi ora comunicării adresei de suspendare a executării silite rămân indisponibilizate, contribuabilul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plăţi în scopul:

a) achitării obligaţiilor administrate/recuperate de organele fiscale competente de care depinde menţinerea valabilităţii eşalonării la plată;

b) achitării drepturilor salariale.

(5) În cazul terţilor popriţi, suspendarea executării silite are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor datorate de aceştia contribuabilului, atât a celor prezente, cât şi a celor viitoare, până la o nouă comunicare din partea organului fiscal privind continuarea măsurilor de executare silită prin poprire.

(6) Măsurile de executare silită începute asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietatea contribuabilului se suspendă de la data comunicării deciziei de eşalonare la plată.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 151

Regimul special al obligaţiilor fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar

(1) Pentru contribuabilii care au solicitat eşalonarea la plată şi care trebuie să achite obligaţiile fiscale într-un anumit termen pentru a se menţine autorizaţia, acordul ori alt act administrativ similar, autoritatea competentă nu revocă/suspendă actul pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută până la soluţionarea cererii de acordare a eşalonării la plată.

(2) În situaţia în care cererea de acordare a eşalonării la plată a fost respinsă sau retrasă, contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) trebuie să achite obligaţiile fiscale de a căror plată depinde menţinerea autorizaţiei, acordului ori a altui act administrativ similar în scopul menţinerii actului, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de respingere sau a deciziei prin care se ia act de retragerea cererii. În acest caz, o nouă cerere de acordare a eşalonării la plată se poate depune numai după achitarea acestor obligaţii fiscale.

(3) Pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată, autoritatea competentă nu revocă/nu suspendă autorizaţia, acordul sau alt act administrativ similar pe motiv de neplată a obligaţiilor fiscale la termenul prevăzut în legislaţia specifică, iar garanţiile constituite nu se execută.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 24/2012 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 6 iunie 2012, M. Of. 384/2012;

 

ARTICOLUL 16

Calcularea termenelor

(1) Termenele stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă, cu excepţia celui prevăzut la art. 7 alin. (2), se calculează pe zile calendaristice începând cu ziua imediat următoare acestor termene şi expiră la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.

(2) În situaţia în care termenele prevăzute la alin. (1) sfârşesc într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, acestea se vor prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

 

ARTICOLUL 161[3]

Prevederi speciale pentru contribuabilii cu risc fiscal mic

(1) În cazul contribuabililor cu risc fiscal mic, organul fiscal competent poate aproba eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale restante, pe o perioadă de cel mult 12 luni, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contribuabilul depune o cerere la organul fiscal competent;

b) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 4, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. b);

c) contribuabilul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanţie în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eşalonării la plată înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

c) contribuabilul depune, în cel mult 30 de zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, o garanţie în valoare de minimum 20% din sumele ce pot face obiectul eşalonării la plată, precum şi a penalităţilor de întârziere ce pot face obiectul amânării la plată potrivit art. 171, înscrise în certificatul de atestare fiscală emis în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2) În sensul prezentului articol este considerat cu risc fiscal mic contribuabilul care, la data depunerii cererii, îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:

a) nu are fapte înscrise în cazierul fiscal;

b) niciunul dintre administratori şi/sau asociaţi nu a deţinut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanşată procedura insolvenţei şi la care au rămas obligaţii fiscale neachitate;

c) fiu se află în inactivitate temporară înscrisă la registrul comerţului sau în registre ţinute de instanţe judecătoreşti competente;

d) nu are obligaţii fiscale restante mai mari de 6 luni;

e) nu a înregistrat pierderi fiscale în fiecare an din ultimii 3 ani fiscali consecutivi.

f) în cazul persoanelor juridice, să fi fost înfiinţate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii.

(3) Cererea depusă potrivit prevederilor alin. (1) lit. a) se soluţionează de organul fiscal competent în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. Acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data comunicării certificatului de atestare fiscală de către organul fiscal competent şi data depunerii garanţiei de către contribuabil.

(4) În condiţiile prezentului articol, contribuabilii care, la data depunerii cererii, nu au obligaţii fiscale restante pot solicita eşalonarea la plată a obligaţiilor fiscale declarate, precum şi a obligaţiilor fiscale stabilite prin decizie de impunere şi pentru care nu s-a împlinit scadenţa sau termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, după caz.

(5) Prevederile art. 171se aplică în mod corespunzător şi penalităţilor de întârziere aferente sumelor eşalonate la plată potrivit prezentului articol.

(6) În situaţia în care, ulterior emiterii deciziei de eşalonare la plată, organul fiscal constată că informaţiile cuprinse în documentele anexate la cererea depusă potrivit alin. (1) lit. a) nu corespund realităţii, organul fiscal emite decizia de anulare a deciziei de eşalonare la plată şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere, aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile art. 13 şi 14.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2013 – pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene din 6 martie 2013, M. Of. 127/2013;

 

ARTICOLUL 17

Dispoziţii finale

(1) Organul fiscal competent, care emite decizia de eşalonare la plată, poate îndrepta erorile din conţinutul acesteia, din oficiu sau la cererea contribuabilului, printr-o decizie de îndreptare a erorii. Decizia de îndreptare a erorii produce efecte faţă de contribuabil de la data comunicării acesteia, potrivit legii.

(2) În cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală şi data comunicării deciziei de eşalonare la plată s-au stins obligaţii fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege şi care sunt cuprinse în suma care face obiectul eşalonării la plată, contribuabilul achită ratele eşalonate până la concurenţa sumei rămase de plată.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care, până la emiterea deciziei de eşalonare la plată, se constată că s-au stins mai mult de 50% din obligaţiile fiscale care fac obiectul eşalonării la plată, la cererea contribuabilului, organul fiscal competent eliberează un nou certificat de atestare fiscală, caz în care prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică în mod corespunzător.

(4) Contribuabilul poate plăti anticipat, parţial sau total, sumele cuprinse în graficul de eşalonare la plată. În acest caz, contribuabilul notifică organului fiscal, prin cerere, intenţia de a stinge anticipat aceste sume. În cazul achitării anticipate parţiale, organul fiscal competent înştiinţează contribuabilul, până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare, cu privire la stingerea sumelor datorate în contul următoarelor rate de eşalonare aprobate până la concurenţa cu suma achitată.

(5) În situaţia în care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eşalonare la plată, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eşalonare, până la următorul termen de plată a ratelor, cu respectarea perioadei de eşalonare aprobate. În acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data plăţii sau la data emiterii deciziei de rambursare, după caz. Noul grafic de eşalonare se comunică contribuabilului prin decizia organului fiscal.

(6) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură fiscală.
modificat de
Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 171

Amânarea la plată a penalităţilor de întârziere

(1) Pe perioada eşalonării la plată, penalităţile de întârziere, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, se amână la plată prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de eşalonare la plată.

(2) Garanţiile prevăzute la art. 9 alin. (9)–(11) trebuie să acopere şi penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată.

(2) Garanţiile ori valoarea bunurilor prevăzute la art. 9 alin. (9)–(111) trebuie să acopere şi penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată.

(3) În situaţia în care eşalonarea la plată se finalizează în condiţiile art. 10 alin. (4), penalităţile de întârziere, precum şi majorările de întârziere amânate la plată se anulează prin decizie care se comunică contribuabilului odată cu decizia de finalizare a eşalonării la plată.

(4) Pierderea valabilităţii eşalonării la plată atrage pierderea valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere. În acest caz, odată cu decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată se comunică contribuabilului şi decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a majorărilor de întârziere.

(5) În situaţia în care eşalonarea la plată îşi pierde valabilitatea în condiţiile art. 13, garanţiile se execută şi în contul penalităţilor de întârziere şi majorărilor de întârziere amânate la plată.
modificat de
Ordonanţă de urgenţă nr. 50/2013 – privind reglementarea unor măsuri fiscale din 29 mai 2013, M. Of. 320/2013;

Ordonanţă nr. 30/2011 – pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale din 31 august 2011, M. Of. 627/2011;

 

ARTICOLUL 18

Acte normative de aplicare

Procedura de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul finanţelor publice,

Gheorghe Ialomiţianu

 

 

Note de subsol:

Prevederile literei d) a alineatului (1), literă introdusă prin OUG nr. 50/2013, se aplică şi eşalonărilor la plată în curs la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă mai sus menţionată.

Prevederile alineatului (4), astfel cum au fost modificate prin OUG 50/2013, intră în vigoare la data de 1 iulie 2013 şi se aplică creanţelor fiscale scadente după această dată.

Prevederile literei f) a alineatului (2), literă introdusă prin OUG nr. 50/2013, se aplică cererilor de acordare a eşalonărilor la plată depuse după data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă mai sus menţionată.

Prevederile literei d) a alineatului (1), literă introdusă prin OUG nr. 50/2013, se aplică şi eşalonărilor la plată în curs la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă mai sus menţionată.

Prevederile alineatului (4), astfel cum au fost modificate prin OUG 50/2013, intră în vigoare la data de 1 iulie 2013 şi se aplică creanţelor fiscale scadente după această dată.

Prevederile literei f) a alineatului (2), literă introdusă prin OUG nr. 50/2013, se aplică cererilor de acordare a eşalonărilor la plată depuse după data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă mai sus menţionată.

3 COMENTARII

  1. […] venituri totale anuale mai mici de 100.000 euro (in cazul celor platitoare de impozit pe profit).B. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordarii esalonarilor la plata Prin prezentul proiect de act normativ se propune: 1. reglementarea regimului juridic al […]