Autor:  Gabriel Biris, Avocat, Biris Goran SCPA. Articolul lunii in revista Curierul fiscal nr. 6/2011

Recent publicatul Ordin al Ministerului Finantelor Publice nr. 1984/2011 (O.M.F.P. nr. 1984) stabileste criteriile pentru conditionarea inregistrarii ca platitor de TVA, incepand cu data la care acest ordin este publicat in Monitorul Oficial (24 mai 2011).

Cu alte cuvinte, incepand din 24 mai 2011 inregistrarea ca platitor de TVA nu se mai face doar prin bifarea casutei corespunzatoare din vectorul fiscal (Declaratia 010) la inregistrareala Registrulcomertului sau la modificarea vectorului fiscal ulterior inmatricularii. Pentru a primi cod de TVA valabil, contribuabilul – fie companie nou‑infiintata sau companie existenta, dar neinregistrata ca platitor de TVA – trebuie sa treaca prin furcile caudine ale O.M.F.P. nr. 1984.

O.M.F.P. nr. 1984 este un ordin aparent stufos, care stabileste controlul documentar cu privire la calitatea spatiului/asociatilor/administratorilor si mai apoi faptic al locatiei in care un contribuabil doreste sa isi desfasoare activitatea ca si conditie pentru inregistrarea ca platitor de TVA, deci ca si conditie pentru inceperea activitatii pentru operatiuni taxabile. In mod evident, acest ordin va duce la cresterea costurilor de administrare (inspectori care vor trebui sa consume timp pentru a face analiza documentara, inspectori care sa faca controlul faptic), dar si intarzierea procesului de inregistrare a noilor companii cu aproximativ 15 zile (teoretic, trebuie sa vedem daca practic nu va fi mai mult).

Trebuie spus ca avem criterii clare de analiza a cererii de inregistrare doar in ceea ce priveste controlul documentar, nu si cel fizic, ceea ce din start ridica semne de intrebare cu privire la posibilitatea unor abuzuri din partea Garzii financiare (organismul de care presedintele ANAF se plangea ca are si oameni corupti…). In plus, practica deja ne arata ca O.M.F.P. nr. 1984 nu a fost suficient de bine explicat nici macar personalului de la ghiseu si deja avem situatii in care cererile de inregistrare sunt refuzate pentru motive ridicole.

Inainte de a critica insa acest ordin, sa intelegem de ce a fost nevoie de el. Raspunsul pare a fi simplu: din dorinta Ministerului Finantelor Publice (MFP) de a stavili evaziunea in domeniul TVA, nivelul de frauda fiind unul urias. Sunt companii care se inregistreaza ca platitori de TVA, emit facturi cu TVA pe care il colecteaza de la cumparatori, dupa care pur si simplu dispar (fantome). Astfel de companii sunt de cele mai multe ori inregistrate la sedii fictive, au actionari si administratori greu de depistat sau cu identitati false. Sunt inregistrate, factureaza si incaseaza sume mari, dupa care dispar.

MFP pare sa vrea ca o astfel de situatie sa inceteze. Daca asa stau lucrurile, initiativa este laudabila si trebuie sustinuta. Eu unul am sustinut intotdeauna ca trebuie instituite masuri dure impotriva evaziunii, pe care am asemuit-o cu un cancer. Mai mult, in toamna anului 2009 chiar am atras public atentia Presedintelui de atunci si de acum asupra faptului ca evaziunea deja afecteaza siguranta nationala. Ulterior, evaziunea a si fost inclusa pe lista de amenintari la siguranta nationala…

Va ajuta O.M.F.P. nr. 1984 la reducerea fraudeis

Eu consider ca nu. Voi explica in cele ce urmeaza de ce sustin acest lucru.

In primul rand, pentru ca nu se aplica si companiilor deja inregistrate ca si platitori de TVA. Sunt cateva sute de mii de companii inregistrate, iar printre acestea se ascunde si un numar semnificativ de companii fantoma, care deja efectueaza evaziunea pe care MFP vrea sa o combata. Acestea vor continua sa fure TVA-ul nederanjate de O.M.F.P. nr. 1984.

In al doilea rand, pentru ca acest ordin se refera strict la prima inregistrare ca platitor de TVA. In consecinta, daca cineva va dori sa faca evaziune, ii va fi foarte usor sa ocoleasca prevederile ordinului, schimband conditiile in care societatea a primit inregistrarea (mutarea sediului, schimbarea asociatilor, schimbarea administratorilor, schimbarea obiectului de activitate).

In plus, O.M.F.P. nr. 1984 nu contine criterii de evaluare pentru actionari/asociati sau administratori persoane juridice. Cum vor fi evaluate cererile de inregistrare ale companiilor nou-infiintate cu asociati persoane juridice romane sau straines O.M.F.P. nr. 1984 va trebui sa fie completat in perioada imediat urmatoare sau cel putin date instructiuni interne care sa complineasca lipsa.

Probabil ca vor fi aceleasi criterii de evaluare ca la persoane fizice, ceea ce va ridica o alta problema: oricine poate infiinta o companie noua intr-un stat din UE (de exemplu, Cipru cu asociat in BVI, UBO mascat printr-un trustee) si folosi o astfel de companie pentru a infiinta o societate noua in Romania. Presupunand ca o companie nou-inregistrata intr-un stat UE va infiinta o societate in Romania, aceasta va primi punctajul maxim la cinci criterii (criteriile 2-5), mai mult decat punctajul minim de 45 puncte necesar pentru a trece controlul documentar.

Chiar si daca MFP va veni cu alte criterii in cazul persoanelor juridice, bariera ridicata de O.M.F.P. nr.1984 incalea evazionistilor este o gluma: se vor gasi suficiente persoane sarace care pentru ceva maruntis sa devina administratori sau actionari vremelnici in firme care vor deveni fantome imediat dupa ce sunt inregistrate ca platitori de TVA…

Nu scriu acest articol pentru a invata evazionistii cum sa ocoleasca „restrictiile” introduse de O.M.F.P. nr. 1984. Ei nici nu au nevoie, stiu deja cum trebuie sa procedeze. Scriu acest articol pentru a arata cat de inutil este demersul MFP. La fel de inutil ca alte doua masuri introduse de MFP in 2010 prin O.U.G. nr. 54/2010: Registrul operatorilor intracomunitari (ROI) si perioada de opozitie de 30 de zile la transferul partilor sociale.

La fel ca acum, si in 2010 am atras atentia ca aceste masuri sunt o gluma: buna pentru evazionisti – pentru ca masurile pot fi usor ocolite, proasta pentru contribuabilii corecti – pentru ca doar pentru ei masurile respective au fost o povara. Cum puteau fi ocolites Simplu: pentru inscrierea in ROI, actionarii si administratorii trebuiau sa nu aiba cazier. Solutia: actionar/administrator devenea un off-shore nou-nout, care fiind nou, nu avea cum sa aiba cazier… Opozitia Fiscului la transferul companiilor cu datorii putea fi si ea foarte usor evitata, pentru ca perioada de opozitie de 30 de zile se referea doar la transferul partilor sociale catre persoane care nu erau asociati. Daca cineva vroia sa „scape” de un SRL cu datoriila Fisc, nu trebuie decat sa il transforme in SA sau, si mai simplu, persoana careia urmau sa i se transfere partile sociale devenea asociat printr-o majorare de capital social dupa care prelua si restul partilor sociale (transferul intre asociati nu era conditionat de O.U.G. nr. 54). Daca atunci eu a fi gresit, astazi nu ar mai fi fost nevoie de O.M.F.P. nr. 1984…

Ce sens practic au masurile antievaziune care pot fi atat de usor ocolites Raspunsul este evident – nu au sens. Pot avea sens doar daca scopul lor principal este altul: sa aratam finantatorilor externi ca nu stam degeaba, ca se iau masuri. Doar nu credem ca este intamplator faptul ca „lupta” impotriva evaziunii a inceput doar dupa ce FMI si UE au cerut imperativ acest lucru dupa ce in prima jumatate a lui 2010 nivelul fraudei batuse toate recordurile anterioare…

Sa facem insa o prezumtie de buna-credinta la adresa MFP. Abordarea adoptata prin O.M.F.P. nr. 1984 este una interesanta si perfect justificata de realitatea cruda a dimensiunii fraudei fiscale si cred ca merita o critica constructiva, si nu distructiva.

Este necesara o conditionare de catre MFP a acordarii codului de TVAs Eu cred ca raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi decat: DA!

Motivul: prin acordarea codului de TVA, MFP da de fapt contribuabilului dreptul de a colecta o taxa de la clienti. Este normal ca MFP sa vrea sa se asigure ca nu lasa banii publici pe mana unor infractori al caror principal scop este furtul TVA-ului si nu neaparat obtinerea unui profit onest.

Cum ar putea aceasta noua abordare sa devina eficientas Raspunsul rezulta din cele de mai sus, chiar daca risc sa imi atrag critici vehemente: (i) codul de TVA sa fie confirmat pentru toate companiile care l-au obtinut deja si (ii) orice schimbare a actionarilor, administratorilor, sediului, obiectului de activitate sa necesite reconfirmarea codului de TVA. In plus, MFP ar putea sa arunce o privire si la politicile de KYC aplicate de banci, poate gasesc ceva util si pe acolo…

In mod evident, costurile administrative ar fi mai mari, dar cel putin masura ar fi eficienta si ar duce la reducerea semnificativa a fraudei de TVA. In plus, pentru cea mai mare parte a contribuabililor existenti (contribuabili mari, mijlocii sau cei mici in cazul in care au fost deja controlati de fisc) ar putea sa se implementeze o reconfirmare automata.

Inainte de a incheia vreau sa mai precizez un lucru. Am auzit oficiali care sustin ca sunt companii fantoma inregistrate la sedii de avocat. Legea permite inregistrarea de companii la sediul avocatului (asa cum de altfel este permis in majoritatea statelor UE) doar pentru companiile fara activitate si doar pentru o perioada de maxim 1 an. Daca nu au activitate la sediul avocatului, astfel de companii nu pot avea venituri. Oricum, daca nu au activitate, nu se justifica nici acordarea codului de TVA. In mod evident, nu aici este problema.

Asa cum zicea si fostul ministru al finantelor la inceputul lui 2010 si cum vedem zilele acestea la stiri: problema principala o constituie coniventa dintre evazionisti si oameni bine implantati in sistemul de control. De altfel, exact acesta a fost si argumentul meu in 2009, atunci cand am sustinut ca evaziunea afecteaza siguranta nationala.

Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 6/2011, preluat cu acordul editurii C.H. Beck. Pentru a cumpara online revista vizitati beckshop.ro.

 

 

 

 

 

Autor:  Gabriel Biris, Avocat, Biris Goran SCPA. | Linkedin | Companie | Articole de specialitate |