Propunere de DIRECTIVA A CONSILIULUI privind sistemul comun al taxei pe tranzactiile financiare si de modificare a Directivei 2008/7/CE
Numar documente: COM/2011/0594 final
Numar procedura:  CNS(2011)0261
Procesului decizional intre instituţii:
– Comisia Europeană – PreLex
– Parlamentul European – OEIL
Versiune PDF:  COM/2011/0594 – propunere Directiva FTT

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

1.1. Introducere: Contextul crizei financiare si economice, obiectivele politice si necesitatea de a asigura buna functionare a pietei interne

Recenta criza financiara si economica mondiala a avut un impact major asupra finantelor publice si a economiilor noastre. Sectorul financiar a jucat un rol important in declansarea crizei economice ale carei costuri au fost suportate de cetatenii europeni si de guvernele nationale. În Europa si la nivel international s-a ajuns la un consens ferm asupra necesitatii unei contributii mai echitabile din partea sectorului financiar, date fiind costurile generate de criza si faptul ca acest sector este in prezent subimpozitat. Mai multe state membre ale UE au luat deja masuri divergente in domeniul impozitarii sectorului financiar. Scopul prezentei propuneri este de a formula o abordare comuna la nivel european in acest sens, care sa reflecte regulile pietei interne. În scopul evitarii repetarii practicilor anterioare, prezenta propunere vizeaza completarea cadrului de reglementare al UE pentru servicii financiare mai sigure prin descurajarea comportamentului extrem de riscant manifestat pe unele segmente ale pietelor financiare.

Comisia Europeana a analizat deja ideea implementarii unei TTF in comunicarea sa din 7 octombrie 2010 referitoare la impozitarea sectorului financiar[1]. Avand in vedere analiza efectuata de Comisie si ca raspuns la numeroasele apeluri din partea Consiliului European[2], Parlamentului European[3] si Consiliului, prezenta propunere este un prim pas catre:

– evitarea fragmentarii pietei interne a serviciilor financiare, avand in vedere faptul ca se instituie din ce in ce mai multe masuri fiscale nationale necoordonate;

– asigurarea unei contributii corecte din partea institutiilor financiare la acoperirea costurilor generate de recenta criza si a unui mediu concurential echitabil din punct de vedere fiscal fata de alte sectoare [4];

– crearea unor contrastimulente potrivite pentru tranzactiile care nu contribuie la cresterea eficientei pietelor financiare, completand astfel masurile legislative care vizeaza evitarea unei noi crize.

Dat fiind faptul ca majoritatea tranzactiilor care ar urma sa fie impozitate sunt extrem de mobile, este important sa se evite denaturarile provocate de reguli fiscale formulate unilateral de statele membre. Într-adevar, numai la nivelul UE se pot lua masuri prin care sa se evite fragmentarea pietelor financiare la nivelul activitatilor si al statelor membre si prin care sa se garanteze tratamentul nediscriminatoriu al institutiilor financiare din UE si, in cele din urma, buna functionare a pietei interne.

Prin urmare, prezenta propunere prevede armonizarea taxelor pe tranzactiile financiare practicate de statele membre, in scopul de a asigura buna functionare a pietei unice.

În conformitate cu Propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene din 29 iunie 2011[5], prezenta propunere urmareste, de asemenea, crearea unui nou flux de venituri cu scopul de a reduce treptat contributiile nationale la bugetul UE si implicit presiunea asupra bugetelor nationale.

1.2. Finantarea bugetului UE

Problema impozitarii sectorului financiar a fost abordata si in Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulata Revizuirea bugetului UE [6], in care se afirma ca „din punctul de vedere al Comisiei, urmatoarea lista cu caracter neexhaustiv a mijloacelor de finantare ar putea constitui eventuale surse de venit propriu, care sa inlocuiasca treptat contributiile nationale si sa usureze povara asupra bugetelor nationale: – impozitarea sectorului financiar la nivelul UE”. Propunerea ulterioara de Decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene din 29 iunie 2011[7] a identificat FTT ca fiind o noua resursa proprie de introdus in bugetul UE. Prin urmare, prezenta propunere va fi completata cu propuneri separate de resurse proprii in care se va stabili cum propune Comisia ca TTF sa reprezinte o sursa a bugetului UE.

1.3. Context normativ

Uniunea Europeana este in curs de a elabora un ambitios program de reforma legislativa in sectorul serviciilor financiare. Înainte de sfarsitul acestui an, Comisia va propune toate elementele de baza necesare pentru o ameliorare fundamentala a modului in care pietele financiare europene sunt reglementate si supravegheate. Reforma UE in domeniul serviciilor financiare este structurata in jurul a patru obiective strategice, si anume imbunatatirea supravegherii sectorului financiar; consolidarea institutiilor financiare si stabilirea unui cadru pentru redresarea lor daca este cazul, aducerea unui grad mai mare de siguranta si transparenta pe pietele financiare si sporirea protectiei consumatorilor de servicii financiare. Se preconizeaza ca aceasta ampla reforma va readuce sectorul serviciilor financiare in slujba economiei reale, in special pentru finantarea cresterii Propunerea de instituire a unei TTF are rolul de a completa aceste reforme reglementare.

1.4 Context international

Prezenta propunere contribuie substantial si la actuala dezbatere pe tema impozitarii sectorului financiar si in special a instituirii unei TTF la nivel global. Cea mai buna solutie de reducere la minimum a riscurilor este o abordare coordonata la nivel international. Prezenta propunere demonstreaza modul in care poate fi conceputa si implementata o TTF pentru ca sa genereze venituri importante. Prin aceasta initiativa se urmareste obtinerea unei abordari coordonate cu cei mai importanti parteneri internationali.

2. REZULTATELE CONSULTARILOR CU PARȚILE INTERESATE ȘI EVALUARILE IMPACTULUI

2.1. Consultare si expertiza externa

Prezenta propunere a fost formulata pe baza unei game largi de contributii externe. Aceste contributii au luat forma feedbackului primit in cursul perioadei de consultare publica cu privire la impozitarea sectorului financiar, a unor consultari specifice cu statele membre, expertii si partile interesate din sectorul financiar, precum si altor trei studii externe comandate in vederea realizarii evaluarii impactului.

Evaluarea impactului reflecta rezultatele procesului de consultare si aporturile externe.

2.2. Evaluarea impactului

Evaluarea impactului care insoteste prezenta propunere analizeaza efectele taxelor suplimentare asupra sectorului financiar in raport cu urmatoarele obiective: (1), asigurarea unei contributii a sectorului financiar la finantele publice, (2) limitarea comportamentului de piata nedorit, conducand astfel la stabilizarea pietelor si (3) evitarea aparitiei unor denaturari pe piata interna. Studiul de impact a analizat doua optiuni de baza: o taxa pe tranzactiile financiare (TTF) si o taxa pe activitatile financiare (TAF), precum si numeroasele optiuni conceptuale aferente, concluzionand ca TTF este optiunea preferabila.

TTF pare sa aiba potentialul de generare a unor venituri fiscale importante atrase din sectorul financiar, dar, ca si TAF, prezinta riscul unor efecte negative minore in legatura cu PIB si cu reducerea volumului de piata al tranzactiilor. Pentru a evita riscul de delocalizare, este necesara o abordare coordonata atat la nivelul UE, pentru a se evita fragmentarea pietei unice, cat si la nivel international, in conformitate cu obiectivele de cooperare ale G-20.

Mai mult, pentru a preveni riscurile legate de reactia pietei si de impactul asupra cresterii, FTT contine o serie de elemente conceptuale specifice cu rol de atenuare a efectelor economice si a incidentei taxei, de combatere a posibilelor strategii de evaziune si de reducere a riscurilor de delocalizare:

– un domeniu de aplicare extins, care sa acopere produse, tranzactii, tipuri de tranzactionare si actori financiari, precum si tranzactiile derulate in cadrul aceluiasi grup;

– utilizarea principiului resedintei – impozitarea in statul membru in care s-au stabilit actorii financiari, indiferent de locul unde se deruleaza tranzactia. Directiva prevede de asemenea impozitarea in UE a unei institutii financiare dintr-o tara terta care este implicata intr-o tranzactie financiara cu o parte din UE sau care are o sucursala in UE implicata intr-o tranzactie financiara;

– stabilirea unor rate reduse ale taxei, la un nivel propice pentru reducerea la minimum a eventualelor efecte asupra costurilor capitalului in scopul unor investitii nefinanciare;

– excluderea din domeniul de aplicare al TTF a tranzactiilor de pe pietele primare, atat in ceea ce priveste titlurile (actiunile, obligatiunile) – pentru a nu submina majorarea de capital de catre autoritatile publice si de catre societati, cat si a tranzactiilor valutare. Excluderea pietelor primare exprima consecventa cu practica consacrata a UE in acest domeniu si este de asemenea consemnata in Directiva 2008/7/CE;

– scutirea activitatilor de dare si luare cu imprumut ale gospodariilor individuale, societatilor si institutiilor financiare, precum si a altor activitati financiare obisnuite precum contractarea creditelor ipotecare sau tranzactiile de plata;

– excluderea din domeniul de aplicare a TTF a tranzactiilor financiare de tipul celor derulate cu Banca Centrala Europeana (BCE) si cu bancile centrale nationale, pentru ca directiva sa nu afecteze posibilitatile de refinantare ale institutiilor financiare sau instrumentele de politica monetara

Ținand cont de masurile de atenuare intrinseci ale FTT propuse, este de asteptat ca, pe termen lung, impactul negativ asupra nivelului PIB sa ramana in jurul valorii de 0,5% fata de scenariul de referinta.

Evaluarea impactului arata ca TTF va exercita un impact asupra comportamentului de piata si asupra modelelor de afaceri din sectorul financiar. Taxa ar putea genera o crestere a costurilor per tranzactie, afectand astfel tranzactionarea automata pe pietele financiare, iar costurile suplimentare rezultate ar putea eroda profitul marginal. Acest lucru ar fi valabil in special pentru modelul de afaceri al tranzactionarii de inalta frecventa, strans legat din punct de vedere fizic de platformele de tranzactionare pe care institutiile financiare deruleaza numeroase tranzactii cu volume mari, dar cu marja mica. S-ar putea dovedi necesara inlocuirea lor cu algoritmi care genereaza tranzactii mai putin numeroase, dar cu marje mai mari (inainte de perceperea taxei).

Evaluarea impactului arata, de asemenea, ca FTT va avea efecte distributive progresive, adica impactul sau va creste proportional cu venitul, deoarece grupurile cu venituri mai mari beneficiaza mai mult de pe urma serviciilor furnizate de sectorul financiar. Aceasta afirmatie este valabila in special pentru o TTF limitata la tranzactiile cu instrumente financiare, cum ar fi actiunile, obligatiunile si instrumentele derivate. Gospodariile individuale si IMM-urile care nu investesc activ pe pietele financiare ar urma sa fie foarte putin afectate de aceasta propunere, multumita compartimentarii domeniului de aplicare al TTF.

Distributia geografica a veniturilor fiscale depinde de elementele tehnice ale taxei. În temeiul prezentei directive, distributia geografica va depinde de locul de stabilire a institutiilor financiare implicate in tranzactii financiare si nu de locul tranzactionarii instrumentelor financiare. Aceasta va determina probabil un grad mai mic de concentrare a veniturilor fiscale, in special in situatiile in care institutiile financiare intervin pe o platforma de tranzactionare in numele unor institutii financiare stabilite intr-un alt stat membru.

Directiva prevede de asemenea ca masurile specifice de contracarare a fraudei, evaziunii si abuzului urmeaza a fi definite la nivelul statelor membre si la nivelul Uniunii, prin intermediul actelor delegate. Clauza de revizuire va permite, dupa trei ani de implementare, examinarea impactului TTF asupra bunei functionari a pietei interne, asupra pietelor financiare si economiei reale, tinand cont de modul in care progreseaza impozitarea sectorului financiar in context international.

3. ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1. Temeiul juridic

Temeiul juridic pertinent pentru directiva propusa este articolul 113 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene. Propunerea are ca obiectiv armonizarea legislatiei privind impozitarea indirecta a tranzactiilor financiare, care este necesara pentru a se asigura buna functionare a pietei interne si pentru a se evita denaturarea concurentei.

3.2. Subsidiaritate si proportionalitate

Este necesara o definitie uniforma la nivelul UE a elementelor esentiale ale unei TTF pentru ca sa se evite, pe de o parte, delocalizarea nejustificata a tranzactiilor si a participantilor la piata si, pe de alta parte, substituirea instrumentelor financiare in interiorul UE. Cu alte cuvinte, este necesara o definitie uniforma la nivelul UE pentru a se asigura buna functionare a pietei interne si pentru a se evita denaturarea concurentei in interiorul UE.

În aceeasi ordine de idei, o definitie uniforma la nivelul UE ar putea juca un rol esential in reducerea fragmentarii actuale a pietei interne, inclusiv in cazul diferitelor produse din sectorul financiar care sunt folosite adesea drept substituenti. Nearmonizarea TTF conduce la arbitrajul fiscal si la riscul aparitiei dublei impozitari sau a neimpozitarii. Acest lucru nu numai ca impiedica derularea operatiunilor financiare in conditii echitabile, ci afecteaza si veniturile statelor membre. Nearmonizarea impune sectorului financiar costuri suplimentare de punere in conformitate generate de diferentele prea mari dintre regimurile fiscale.

Aceasta asertiune este sustinuta de dovezi empirice. Pana in prezent, taxele nationale asupra tranzactiilor financiare au avut ca rezultat delocalizarea activitatilor si/sau institutiilor ori au fost concepute, tocmai pentru a evita delocalizarea, astfel incat sa fie percepute exclusiv pe baze fiscale fixe, ceea ce a determinat in multe cazuri neimpozitarea substituentilor. Armonizarea conceptelor cheie si coordonarea implementarii la nivelul UE reprezinta deci o conditie prealabila pentru reusita aplicarii taxelor pe tranzactiile financiare si pentru evitarea denaturarilor. O atare actiune la nivelul UE este de natura sa favorizeze, de asemenea, abordarea dorita.

Prezenta propunere se concentreaza asupra stabilirii unei structuri comune a impozitarii si unor dispozitii comune privind exigibilitatea. Propunerea lasa statelor membre o marja de manevra suficienta in ceea ce priveste stabilirea efectiva a ratelor de impozitare situate deasupra nivelului minim, specificarea obligatiilor contabile si de raportare si prevenirea fraudei, evaziunii sau abuzului.

Un cadru comun pentru o TTF in UE respecta asadar principiul subsidiaritatii si al proportionalitatii, in sensul articolului 5 din TUE. Se preconizeaza ca obiectivul prezentei propuneri poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, deoarece nu poate fi realizat in mod satisfacator de statele membre si pentru ca se doreste garantarea bunei functionari a pietei interne.

Armonizarea propusa, sub forma unei directive si nu a unui regulament, nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor urmarite, in primul rand pentru buna functionare a pietei interne. În consecinta, propunerea respecta principiul proportionalitatii.

3.3. Explicarea detaliata a propunerii

3.3.1. Capitolul I (Obiect, domeniu de aplicare si definitii)

Prezentul capitol defineste cadrul esential al TTF propuse spre aplicare la nivelul UE. Aceasta TTF vizeaza impozitarea tranzactiilor brute inainte de orice compensare.

Domeniul de aplicare al taxei este amplu, deoarece isi propune sa acopere tranzactiile care se refera la toate tipurile de instrumente financiare care, in multe cazuri, se substituie reciproc. Astfel, domeniul de aplicare cuprinde instrumente care sunt negociabile pe piata de capital si instrumente de pe piata monetara (cu exceptia instrumentelor de plata), participatii sau actiuni la organismele de plasament colectiv (care includ OPCVM si fondurile de investitii alternative[8]) si contracte pe instrumente derivate. În plus, domeniul de aplicare al taxei nu se limiteaza la tranzactiile de pe pietele organizate, cum ar fi pietele reglementate sau sistemele alternative de tranzactionare, ci acopera si alte tipuri de tranzactii, inclusiv tranzactiile extrabursiere. De asemenea, ea nu se reduce la aspectul transferului de proprietate, ci reprezinta mai degraba o obligatie asumata, reflectand daca institutia financiara implicata isi asuma sau nu riscul pe care il prezinta un anumit instrument financiar („cumparare si vanzare ”). De asemenea, in cazul in care un contract pe instrumente financiare derivate are ca rezultat furnizarea de instrumente financiare, in afara de contractul pe instrumentele financiare derivate (care este impozabil), si furnizarea de instrumente financiare este supusa taxei, daca sunt indeplinite toate celelalte conditii de impozitare.

Tranzactiile cu Banca Centrala Europeana si cu bancile centrale nationale sunt totusi excluse din sfera de impozitare, astfel incat sa se evite orice impact negativ asupra posibilitatilor de refinantare a institutiilor financiare sau asupra politicilor monetare in general.

În special, atat pentru instrumentele financiare a caror cumparare, vanzare sau transfer se impoziteaza, cat si pentru incheierea sau modificarea contractelor cu instrumente financiare derivate, cadrul de reglementare pertinent la nivelul UE prevede un set de definitii clar, cuprinzator si acceptat[9]. Contractele cu instrumente derivate mentionate se refera la instrumente derivate in scopuri investitionale. Reiese din definitiile utilizate ca tranzactiile de schimb valutar cu decontare la vedere nu sunt tranzactii financiare impozabile, in timp ce contractele cu instrumente derivate pe valuta sunt. Contractele cu instrumente derivate referitoare la marfuri sunt si ele incluse, nu insa si tranzactiile fizice cu marfuri.

Tranzactiile financiare pot fi reprezentate si de achizitia/vanzarea sau transferul de produse structurate, adica titluri tranzactionabile si alte instrumente financiare prezentate prin intermediul securitizarii. Aceste produse sunt comparabile cu orice alt instrument financiar si, in consecinta, trebuie sa fie acoperite de termenul „instrument financiar” astfel cum este utilizat in prezenta propunere. Excluderea lor din domeniul de aplicare al TTF ar crea posibilitati de evaziune. Aceasta categorie de produse include in special obligatiuni, warrante si certificate, securitizari bancare, care transfera de obicei riscul de credit aferent activelor precum ipotecile sau imprumuturile pe piata, si securitizari din asigurari, care presupun transferul unor alte tipuri de riscuri, de exemplu subscrierea..

Cu toate acestea, domeniul de aplicare al taxei este axat pe tranzactiile financiare desfasurate de institutii financiare care actioneaza in calitate de parti la o tranzactie financiara, fie in cont propriu sau in contul altor persoane, fie in numele unei parti la tranzactie. Aceasta abordare garanteaza ca TTF este aplicata temeinic. În practica, acest principiu reiese in general din inscrisurile din registrele de evidenta.

Definitia institutiilor financiare este vasta si include, in principal, societatile de administrare a investitiilor, pietele organizate, institutiile de credit, intreprinderile de asigurare si reasigurare, organismele de plasament colectiv si administratorii lor, fondurile de pensii si administratorii lor, holdingurile, societatile de leasing financiar, vehiculele investitionale, si, acolo unde este posibil, se refera la definitiile prevazute de legislatia relevanta a UE adoptata in scopuri de reglementare. În afara de cele enumerate anterior, trebuie considerate institutii financiare si alte persoane care desfasoara anumite activitati financiare pe o baza semnificativa..

Directiva propusa prevede delegarea competentelor pentru cazurile mai detaliate.

Contrapartidele centrale (CPC), depozitarii centrali de valori mobiliare ( Central Securities Depositories – CSD) si depozitarii centrali internationali de valori mobiliare ( International Central Securities Depositories – ICSD) nu sunt considerati institutii financiare in masura in care exercita functii care nu sunt considerate a fi o activitate de tranzactionare in sine si reprezinta factori determinanti pentru o functionare mai eficienta si mai transparenta a pietelor financiare.

Aplicarea teritoriala a TTF propuse si drepturile de impozitare ale statelor membre sunt definite pe baza principiul resedintei. Pentru ca o tranzactie financiara sa fie impozabila in UE, una dintre partile la tranzactie trebuie sa fie stabilita pe teritoriul unui stat membru. Impozitarea se va practica in statul membru pe al carui teritoriu se afla sediul unei institutii financiare, cu conditia ca aceasta institutie sa fie parte la tranzactie, actionand fie in cont propriu, fie in contul unei alte persoane, fie in numele unei parti la tranzactie.

În cazul in care aceste sedii ale diferitelor institutii financiare care sunt parti la tranzactie sau actioneaza in numele acestor parti sunt situate pe teritoriul unor state membre diferite, aceste state membre diferite vor fi in masura sa impoziteze tranzactia la ratele pe care le-au stabilit in conformitate cu prezenta propunere. În cazul in care sediile respective sunt localizate pe teritoriul unui stat care nu este parte a Uniunii, tranzactia nu este supusa TTF in UE, cu exceptia cazului in care una dintre partile la tranzactie este stabilita in UE, caz in care se considera ca si institutia financiara din tara terta este stabilita in acelasi loc si tranzactia devine impozabila in statul membru respectiv. Atunci cand tranzactiile se efectueaza in sisteme de tranzactionare din afara UE, ele vor fi supuse taxei in cazul in care cel putin una din unitatile care desfasoara sau care intervin in aceasta tranzactie este situata in UE.

Cu toate acestea, daca persoana care trebuie sa plateasca taxa poate sa demonstreze ca nu exista nicio legatura intre substanta economica a tranzactiei si teritoriul unui stat membru, este posibil ca institutia financiara sa nu fie considerata ca fiind stabilita intr-un stat membru.

În plus, atunci cand instrumentele financiare a caror cumparare sau vanzare este impozabila fac obiectul unui transfer intre entitatile unui grup, acest transfer va fi impozabil chiar daca nu este vorba despre o cumparare sau o vanzare.

Rezulta din cele de mai sus ca multe activitati financiare nu sunt considerate a fi tranzactii financiare in logica TTF, care urmareste obiectivele mentionate anterior. Ca urmare a excluderii pietelor primare, dupa cum s-a explicat anterior, majoritatea activitatilor financiare obisnuite relevante pentru cetateni si agenti economici raman in afara domeniului de aplicare al TTF. Acest lucru este valabil pentru incheierea contractelor de asigurare, pentru contractarea creditelor ipotecare, creditelor de consum, serviciilor de plata etc. (desi tranzactionarea ulterioara a acestora prin intermediul produselor structurate este inclusa). De asemenea, tranzactiile cu valuta pe pietele la vedere (spot) se situeaza in afara domeniului de aplicare al TTF, pastrand libera circulatie a capitalurilor. Cu toate acestea, contractele pe instrumente derivate bazate pe tranzactii valutare sunt acoperite de TTF, pentru ca nu constituie, in sine, tranzactii valutare.

3.3.2 Capitolul II (exigibilitate, valoarea impozabila si ratele taxei)

Momentul exigibilitatii se defineste ca fiind momentul in care are loc tranzactia financiara. Anularea ulterioara a tranzactiei nu poate fi considerata un motiv de excludere a exigibilitatii taxei decat in cazurile in care s-au comis erori.

De vreme ce achizitia/vanzarea sau transferul anumitor instrumente financiare (cu exceptia instrumentelor derivate), pe de o parte, si achizitia/vanzarea, transferul, incheierea sau modificarea contractelor pe instrumente derivate, pe de alta parte, difera ca natura si caracteristici, acestea trebuie sa fie asociate unor valori impozabile diferite.

Pentru achizitionarea si vanzarea anumitor instrumente financiare (altele decat instrumentele financiare derivate), de obicei se stabileste un pret sau orice alta forma de contraprestatie. Decurge deci logic ca aceasta urmeaza a fi definita ca valoare impozabila. Pentru a evita denaturarile pietei sunt necesare reguli speciale in cazul in care contraprestatia este inferioara pretului pietei sau pentru tranzactiile care au loc intre entitatile unui grup si care nu sunt acoperite de notiunile de „cumparare” si „vanzare”. În aceste cazuri, valoarea impozabila urmeaza a fi pretul pietei, stabilit in conditii obiective la momentul in care TTF devine exigibila.

Pentru achizitia/vanzarea, transferul, incheierea si modificarea contractelor pe instrumente derivate, valoarea impozabila a TTF va fi valoarea notionala la momentul in care contractul pe instrumente derivate este cumparat/vandut, transferat, incheiat sau modificat. Aceasta abordare ar permite o aplicare simpla si directa a TTF la contractele pe instrumente derivate, asigurand in acelasi timp un nivel scazut al costurilor de punere in conformitate si al costurilor administrative. Ea ar fi de natura sa ingreuneze reducerea artificiala a sarcinii fiscale prin formularea ingenioasa a contractelor pe instrumente derivate, deoarece nu ar exista niciun stimulent fiscal pentru angajarea, spre exemplu, intr-un contract numai pe diferente de preturi sau valori. În plus, aceasta abordare presupune impozitarea la momentul achizitiei/vanzarii, transferului, incheierii sau modificarii contractului, fata de impozitarea fluxurilor de numerar in diferite momente ale ciclului de viata a contractului. Rata care trebuie utilizata in acest caz trebuie sa fie mai degraba scazuta, pentru a defini o sarcina fiscala adecvata.

Ar putea fi necesar ca in statele membre sa se formuleze dispozitii speciale in scopul de a preveni evaziunea, frauda si abuzul fiscal (a se vedea, de asemenea, sectiunea 3.3.3). De exemplu, in cazurile in care valoarea notionala este impartita artificial: valoarea notionala a unui swap ar putea fi impartita la un factor ridicat in mod arbitrar si toate platile ar putea fi inmultite cu acelasi factor Astfel, fluxurile de numerar ale instrumentului ar ramane neschimbate, insa baza de impozitare s-ar reduce in mod arbitrar.

Sunt necesare dispozitii speciale pentru a stabili valoarea impozabila in cazul tranzactiilor a caror valoare impozabila (sau parti ale acesteia) este exprimata in alta moneda decat cea a statului membru in care se calculeaza taxa.

Achizitia/vanzarea sau transferul anumitor instrumente financiare altele decat instrumentele financiare derivate, pe de o parte, si achizitia/vanzarea, transferul, incheierea sau modificarea contractelor pe instrumente derivate, pe de alta parte, sunt de natura diferita. În plus, exista o mare probabilitate ca pietele sa reactioneze diferit fata de impunerea unei taxe asupra tranzactiilor financiare aplicate fiecareia dintre aceste doua categorii. Din aceste motive si pentru a garanta o impozitare echitabila, celor doua categorii trebuie sa li se aplice rate diferentiate.

De asemenea, ratele trebuie sa tina seama de diferentele dintre metodele aplicabile pentru stabilirea valorilor impozabile.

În general, se propune ca ratele minime de impozitare (peste care se lasa o marja de manevra pentru politicile nationale) sa fie stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru a permite realizarea obiectivului de armonizare stabilit de prezenta directiva. În acelasi timp, ratele propuse sunt suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare sa se situeze la randul lor la un nivel minim.

3.3.3 Capitolul III (Plata TTF, obligatiile aferente si prevenirea fraudei, evaziunii si abuzului)

Prezenta propunere defineste domeniul de aplicare al TTF, prin trimitere la tranzactiile financiare la care este parte o institutie financiara stabilita pe teritoriul statului membru in cauza (actionand fie in cont propriu, fie in contul altei persoane) sau prin trimitere la tranzactiile in care institutia actioneaza in numele unei parti. În realitate, institutiile financiare efectueaza cea mai mare parte a tranzactiilor pe pietele financiare, iar TTF trebuie sa se axeze asupra sectorului financiar in sine si nu asupra cetatenilor. Prin urmare, aceste institutii trebuie sa aiba obligatia de a plati autoritatilor fiscale aceasta taxa. Cu toate acestea, statele membre trebuie sa aiba posibilitatea de a transfera raspunderea solidara pentru plata taxei asupra altor persoane, inclusiv in cazurile in care una din partile la tranzactie are sediul in afara Uniunii Europene.

Multe tranzactii financiare sunt efectuate prin mijloace electronice. În aceste cazuri, TTF trebuie platita chiar in momentul in care devine exigibila. În alte cazuri, TTF trebuie platita intr-un termen care sa fie suficient de lung ca sa permita prelucrarea manuala a platii, fara a facilita insa acumularea unui avantaj necuvenit de flux de numerar de catre institutia financiara respectiva. O perioada de trei zile lucratoare poate fi considerata adecvata in acest sens.

Statelor membre trebuie sa le revina obligatia de a lua masurile corespunzatoare pentru ca TTF sa fie perceputa corect si prompt si de a preveni frauda, evaziunea si abuzul.

În acest context, statele membre trebuie sa utilizeze legislatia UE existenta si viitoare in materie de piete financiare, care include obligatiile de raportare si de intretinere a datelor referitoare la tranzactiile financiare.

Ori de cate ori este necesar, statele membre trebuie sa utilizeze instrumentele de cooperare administrativa disponibile care privesc evaluarea si recuperarea taxelor, in special Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie privind cooperarea administrativa in domeniul fiscal si de abrogare a Directivei 77/799/CEE[10] (aplicabila incepand cu 1 ianuarie 2013) si Directiva 2010/24/CE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de taxe, impozite, drepturi si alte masuri[11] (aplicabila de la 1 ianuarie 2012). Acolo unde este relevant si necesar, trebuie sa se recurga si la alte instrumente precum Conventia multilaterala OCDE – Consiliul Europei privind asistenta administrativa reciproca in materie fiscala[12].

Directiva propusa prevede competente delegate pentru stabilirea elementelor de detaliu.

Împreuna cu abordarea conceptuala care sta la baza TTF (sfera de aplicare extinsa; principiul resedintei, absenta derogarilor), regulile mentionate mai sus prevad posibilitatea de a reduce la minimum frauda fiscala, evaziunea sau abuzul.

3.3.4 Capitolul IV (Dispozitii finale)

Decurge din obiectivul de armonizare al prezentei propuneri ca statele membre nu trebuie sa aiba dreptul de a mentine sau de a introduce alte taxe pe tranzactiile financiare in afara de TTF sau TVA. Într-adevar, in ceea ce priveste TVA, dreptul de a opta pentru impozitarea anumitor operatiuni, prevazut la articolul 137 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata[13], trebuie sa se aplice in continuare. Evident, alte taxe precum cele pe primele de asigurare etc. au un caracter diferit, la fel ca taxele de inregistrare aplicate tranzactiilor financiare, daca reprezinta cu adevarat o rambursare a costurilor suportate sau o contraprestatie pentru serviciile furnizate. Aceste impozite si taxe nu sunt afectate de prezenta propunere.

Dispozitiile continute in Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirecta a majorarii de capital[14] continua sa se aplice, in principiu, integral. Aceasta presupune, de exemplu, ca emiterea primara – astfel cum se mentioneaza la articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2008/7/CE – a actiunilor sau a altor titluri de acelasi tip sau a certificatelor reprezentand astfel de titluri, a obligatiunilor – inclusiv a obligatiunilor de stat – sau a altor titluri negociabile referitoare la imprumuturi nu este supusa unei TTF in UE. Pentru a evita orice conflict potential intre cele doua directive, trebuie sa se prevada faptul ca directiva propusa aici are intaietate fata de dispozitiile Directivei 2008/7/CE.

4. IMPLICATII BUGETARE

Estimarile preliminare indica faptul ca in intreaga UE veniturile fiscale ar atinge anual 57 miliarde EUR, in functie de reactiile pietei.

Propunerea ar crea practic un nou flux de venituri pentru statele membre si pentru bugetul UE – in conformitate cu propunerea de Decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene din 29 iunie 2011.

Veniturile generate de TTF in UE poate fi folosite, integral sau partial, ca resurse proprii pentru bugetul UE, inlocuind astfel anumite resurse proprii existente platite de la bugetele nationale si contribuind la eforturile de consolidare bugetara din statele membre. Comisia va prezenta separat propunerile complementare necesare care vor stabili modul in care TTF ar putea fi utilizata ca sursa pentru bugetul UE.
2011/0261 (CNS)

Propunere de

DIRECTIVA A CONSILIULUI

privind sistemul comun al taxei pe tranzactiile financiare si de modificare a Directivei 2008/7/CE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,

avand in vedere propunerea Comisiei Europene,

dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,

avand in vedere avizul Parlamentului European[15],

avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European[16],

hotarand in conformitate cu o procedura legislativa speciala,

Întrucat:

1. Recenta criza financiara a condus la dezbateri la toate nivelurile pe tema unei posibile taxe suplimentare asupra sectorului financiar si in special a unei taxe asupra tranzactiilor financiare (TTF). Aceasta dezbatere rezulta din dorinta de a se garanta ca sectorul financiar contribuie la acoperirea costurilor crizei, pe care se considera adesea ca le-ar fi generat, si ca este impozitat la un nivel echitabil fata de alte sectoare; de a contrastimula activitatile prea riscante practicate de institutiile financiare; de a completa masurile de reglementare destinate sa contribuie la evitarea unor crize viitoare si de a genera venituri suplimentare pentru finantarea bugetelor generale sau politicilor specifice.

2. Pentru a preveni denaturari care ar putea fi generate de masurile adoptate unilateral de catre statele membre, tinand seama de mobilitatea foarte mare a majoritatii tranzactiilor financiare relevante si, prin urmare, pentru a asigura buna functionare a pietei interne, este important ca elementele fundamentale ale unei TTF aplicate in statele membre sa fie armonizate la nivelul Uniunii. Prin aceste demersuri se urmareste sa se evite stimularea arbitrajului fiscal, diferentele legate de repartizarea veniturilor intre pietele financiare din Uniune si riscurile dublei impozitari sau neimpozitarii.

3. Pentru buna functionare a pietei interne, TTF trebuie sa se aplice activitatilor de tranzactionare cu o gama larga de instrumente financiare, inclusiv cu produse structurate, desfasurate atat pe pietele bursiere, cat si extrabursier, precum si incheierii si modificarii tuturor contractelor pe instrumente derivate. Din acelasi motiv, ea trebuie sa se aplice unei sfere foarte extinse de institutii financiare.

4. Definitia instrumentelor financiare din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului[17] (MiFID) vizeaza titlurile de participare ale organismelor de plasament colectiv. Acest lucru inseamna ca actiunile si titlurile de participare ale organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) conform definitiei de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM)[18] si fondurile de investitii alternative (FIA) definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investitii alternative si de modificare a Directivelor 2003/41/CE si 2009/65/CE si a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 si (UE) nr. 1095/2010 [19] sunt instrumente financiare. Prin urmare, subscrierea si rascumpararea acestor instrumente reprezinta tranzactii care trebuie sa faca obiectul TTF.

5. În vederea mentinerii bunei functionari si transparentei pietelor financiare, este necesar sa se excluda anumite entitati din domeniul de aplicare al prezentei directive, in masura in care ele exercita functii care nu sunt considerate a fi o activitate de tranzactionare in sine, ci mai degraba de facilitare a tranzactionarii, sau se angajeaza in tranzactii financiare pentru a asista financiar statele membre.

6. Tranzactiile cu bancile centrale nationale, precum si cele cu Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii si Fondul European de Investitii nu trebuie supuse TTF, pentru ca sa se evite orice impact negativ asupra posibilitatilor de refinantare a institutiilor financiare,asupra politicilor monetare in general sau asupra finantarii unor proiecte specifice.

7. Cu exceptia incheierii sau modificarii contractelor pe instrumente derivate, majoritatea tranzactiilor de pe pietele primare si a tranzactiilor obisnuite realizate de cetateni sau societati (precum incheierea contractelor de asigurare, contractarea unui credit ipotecar, de consum sau a unor servicii de plata) trebuie excluse din domeniul de aplicare al TTF pentru ca sa nu submineze majorarile de capital de catre companii si administratii publice si sa nu afecteze gospodariile individuale.

8. Exigibilitatea si valoarea impozabila trebuie armonizate pentru a se evita aparitia denaturarilor pe piata interna.

9. Momentul exigibilitatii nu trebuie sa fie intarziat in mod nejustificat si trebuie sa coincida cu momentul in care are loc tranzactia financiara.

10. Pentru a permite ca valoarea impozabila sa fie determinata cat mai usor cu putinta, astfel incat sa se limiteze costurile suportate de companii si de administratiile fiscale, in cazul altor tranzactii financiare in afara celor legate de contractele pe instrumente derivate, trebuie sa se faca trimitere in mod normal la contraprestatia acordata in contextul tranzactiei. În cazul in care contraprestatia nu se acorda sau este mai mica decat pretul de piata, trebuie sa se considere ca acesta din urma reflecta in mod corect valoarea tranzactiei. De asemenea, pentru a facilita calculul, valoarea notionala trebuie utilizata atunci cand contractele pe instrumente derivate sunt achizitionate/vandute, transferate, incheiate sau modificate.

11. În spiritul tratamentului echitabil, trebuie sa se aplice o rata de impozitare unica fiecarei categorii de tranzactii, si anume comertului cu instrumente financiare altele decat instrumentele financiare derivate, pe de o parte, si achizitiei/vanzarii, transferului, incheierii si modificarii contractelor pe instrumente derivate, pe de alta parte.

12. Pentru a concentra impozitarea asupra sectorului financiar in sine si nu asupra cetatenilor si pentru ca institutiile financiare executa marea majoritate a tranzactiilor de pe pietele financiare, taxa trebuie sa se aplice acestor institutii, indiferent daca tranzactiile sunt derulate in nume propriu, in numele altor persoane, pe cont propriu sau in contul altor persoane.

13. Datorita mobilitatii insemnate a tranzactiilor financiare si pentru a contribui la atenuarea eventualelor evaziuni fiscale, TTF trebuie sa se aplice pe baza principiului resedintei.

14. Ratele minime de impozitare trebuie stabilite la un nivel suficient de ridicat pentru ca obiectivul de armonizare al prezentei directive sa fie atins. În acelasi timp, ele trebuie sa fie suficient de mici pentru ca riscurile de delocalizare sa fie reduse la minimum.

15. Pentru ca TTF sa fie perceputa corect si prompt, statelor membre trebuie sa le revina obligatia de a lua masurile necesare. Pentru ca prevenirea fraudei, evaziunii si abuzului sa fie eficienta, statelor membre trebuie sa le revina obligatia de a recurge, ori de cate ori este necesar, la instrumentele existente privind asistenta reciproca in materie fiscala. De asemenea, in conformitate cu legislatia pertinenta, statele membre trebuie sa respecte obligatiile aplicabile sectorului financiar in ceea ce priveste raportarea si stocarea datelor.

16. Pentru a permite adoptarea unor reguli mai detaliate prin care sa se stabileasca daca anumite activitati financiare constituie o parte semnificativa a activitatii societatii respective si, in consecinta, daca societatea poate fi considerata o institutie financiara in sensul prezentei directive, a unor reguli mai detaliate pentru protectia impotriva fraudei, evaziunii si abuzului, competenta de a adopta acte delegate in conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene trebuie delegata Comisiei in ceea ce priveste formularea masurilor necesare in acest sens. Este deosebit de importanta realizarea de catre Comisie a unor consultari adecvate in etapa pregatitoare, inclusiv la nivel de experti. Atunci cand pregateste si elaboreaza acte delegate, Comisia trebuie sa asigure transmiterea prompta si adecvata a documentelor relevante catre Consiliu.

17. Pentru a evita conflictele dintre prezenta directiva si Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind impozitarea indirecta a majorarii de capital[20], respectiva directiva trebuie modificata in consecinta.

18. Deoarece obiectivul prezentei directive, si anume armonizarea caracteristicilor esentiale ale unei TTF la nivelul Uniunii, nu poate fi realizat in mod satisfacator de catre statele membre, insa poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii din perspectiva garantarii unei bune functionari a pietei unice, Uniunea poate adopta masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii, astfel cum este prevazut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana. În conformitate cu principiul proportionalitatii, astfel cum este prevazut la articolul respectiv, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Capitolul I Obiect, domeniu de aplicare si definitii

Articolul 1 Obiect si domeniu de aplicare

19. Prezenta directiva stabileste sistemul comun al taxei pe tranzactiile financiare (TTF).

20. Prezenta directiva se aplica tuturor tranzactiilor financiare, cu conditia ca macar una din partile la tranzactie sa fie stabilita intr-un stat membru si ca o institutie financiara stabilita pe teritoriul unui stat membru sa fie parte la tranzactie, actionand fie in nume propriu sau pe seama unei alte persoane, fie in numele unei parti la tranzactie.

21. Entitatile enumerate mai jos nu fac obiectul prezentei directive:

22. Fondul european de stabilitate financiara;

23. Sub rezerva alineatului (4) litera (c), o institutie financiara internationala infiintata de doua sau mai multe state membre, care are scopul de a mobiliza fondurile necesare si de a oferi asistenta financiara in beneficiul membrilor sai afectati sau amenintati de probleme grave de finantare;

24. Contrapartidele centrale (CPC) in cazul in care exercita functia de CPC;

25. Depozitarii centrali de valori mobiliare ( Central Securities Depositories – CSD) si depozitarii centrali internationali de valori mobiliare ( International Central Securities Depositories – ICSD) in cazul in care exercita functia de CSD sau ICSD.

Faptul ca o entitate nu este impozabila in conformitate cu primul paragraf nu impiedica impozitarea contrapartidei sale.

26. Prezenta directiva nu se aplica urmatoarelor tranzactii:

27. Tranzactiile de pe piata primara mentionate la articolul 5 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006[21], cu exceptia emiterii si rascumpararii de actiuni sau titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) conform definitiei de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European si a Consiliului[22] si a fondurilor de investitii alternative (FIA), definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European si a Consiliului[23];

28. tranzactiile cu Uniunea Europeana, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii si cu organismele instituite de Uniunea Europeana sau de Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, carora li se aplica Protocolul privind privilegiile si imunitatile Uniunii Europene, in limitele si in conditiile protocolului si acordurilor de implementare sau de sediu, in masura in care acest lucru nu conduce la denaturarea concurentei;

29. Tranzactiile cu organizatii sau structuri internationale care nu sunt mentionate la litera (b), recunoscute ca atare de autoritatile publice din statul gazda, in limitele si in conditiile stabilite prin conventiile internationale de instituire a respectivelor organisme ori structuri sau prin acordurile de sediu;

30. Tranzactiile cu bancile centrale ale statelor membre.

Articolul 2 Definitii

31. În sensul prezentei directive, se aplica urmatoarele definitii:

32. „tranzactie financiara” inseamna oricare dintre urmatoarele actiuni::

33. achizitionarea si vanzarea unui instrument financiar inainte de compensare si regularizare, inclusiv tranzactiile repo si reverse repo si contractele de dare/luare de titluri cu imprumut;;

34. transferul intre entitatile unui grup al dreptului de a dispune in calitate de proprietar de un instrument financiar si orice operatiune echivalenta care implica transferul riscului asociat instrumentului financiar, in cazurile care nu intra sub incidenta literei (a);

35. incheierea sau modificarea contractelor pe instrumente derivate;

36. „instrumente financiare” inseamna instrumentele financiare, astfel cum sunt definite in sectiunea C din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului[24], si produsele structurate;

37. „contract pe instrumente derivate” inseamna un instrument financiar, astfel cum este definit la punctele (4) – (10) din sectiunea C a anexei I la Directiva 2004/39/CE;

38. „contract repo” sau contract „reverse repo” inseamna un contract mentionat la articolul 3 din Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European si a Consiliului[25];

39. „contract de dare de titluri cu imprumut” si „contract de luare de titluri cu imprumut” inseamna un contract prevazut la articolul 3 din Directiva 2006/49/CE;

40. „produse structurate” inseamna titluri tranzactionabile si alte instrumente financiare prezentate prin intermediul unei securitizari, in sensul articolul 4 alineatul (36) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului[26] sau tranzactii echivalente care implica transferul altor riscuri in afara riscului de credit;

41. „institutie financiara” inseamna oricare dintre urmatoarele entitati:

42. o societate de investitii astfel cum este definita la articolul 4 din Directiva 2004/39/CE;

43. o piata reglementata conform definitiei de la articolul 4 din Directiva 2004/39/CE si orice alt sistem sau platforma de tranzactionare organizata;

44. o institutie de credit, astfel cum este definita la articolul 4 din Directiva 2006/48/CE;

45. o societate de asigurare si reasigurare, astfel cum este definita la articolul 13 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European si a Consiliului[27];

46. un organism de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) conform definitiei de la articolul 1 din Directiva 2009/65/CE si o societate de administrare, astfel cum este definita la articolul 2 din Directiva 2009/65/CE;

47. un fond de pensii sau o institutie pentru furnizarea de pensii ocupationale, astfel cum este definita la articolul 6 litera (a) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European si a Consiliului[28], un administrator de investitii al fondului sau institutiei;

48. un fond de investitii alternative (FIA) si un administrator al fondurilor de investitii alternative (AFIA), astfel cum sunt definite la articolul 4 din Directiva 2011/61/UE;

49. un vehicul investitional angajat in operatiuni de securitizare, astfel cum este definit la articolul 4 din Directiva 2006/48/CE;

50. un vehicul investitional in sensul articolului 13 alineatul (26) din Directiva 2009/138/CE;

51. orice alta societate care desfasoara una sau mai multe din activitatile de mai jos, daca ele constituie o parte semnificativa a activitatii sale generale in termeni de volum sau valoare a tranzactiilor financiare:

(i) Activitati mentionate la punctele 1, 2, 3 si 6 din anexa I la Directiva 2006/48/CE;

ii) Tranzactionarea, in cont propriu sau in contul clientilor, a oricarui instrument financiar;

(iii) Achizitionarea de participatii la societati;

(iv) Participarea la instrumente financiare sau la emisiuni de instrumente financiare;

(v) Prestarea de servicii legate de activitatile prevazute la punctul (iv).

52. „contrapartida centrala (CPC)” inseamna o entitate juridica interpusa intre contrapartile la o tranzactie derulata pe una sau mai multe piete financiare, devenind astfel cumparator pentru orice vanzator si vanzator pentru orice cumparator;

53. „compensare” are sensul definit la articolul 2 din Directiva 98/26/CE a Parlamentului European si a Consiliului[29];

54. „valoare notionala” inseamna valoarea nominala sau faciala de baza care este folosita la calculul valorii platilor efectuate in legatura cu un anumit contract pe instrumente derivate.

55. Comisia, in conformitate cu articolul 13, adopta acte delegate prin care se prevad reguli detaliate cu ajutorul carora se poate stabili daca activitatile la care se face referire la alineatul (1) punctul (7) litera (j) constituie o parte semnificativa a activitatii generale a societatii.

Articolul 3 Stabilire

56. În sensul prezentei directive, o institutie financiara este considerata a fi stabilita pe teritoriul unui stat membru daca indeplineste una dintre urmatoarele conditii:

57. a fost autorizata de catre autoritatile statului membru respectiv de a actiona ca atare in ceea ce priveste tranzactiile vizate de autorizatie;

58. are sediul social in respectivul stat membru;

59. are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita in statul membru respectiv;

60. are o sucursala in statul membru respectiv, in ceea ce priveste tranzactiile derulate de respectiva sucursala;

61. este parte, actionand fie in cont propriu sau in contul unei alte persoane, fie in numele unei parti la tranzactie, la o tranzactie financiara cu o alta institutie financiara stabilita in statul membru respectiv in conformitate cu literele (a), (b), (c) sau (d) sau cu o parte care este stabilita pe teritoriul statului membru respectiv fara sa fie o institutie financiara.

62. Daca este indeplinita mai mult de una dintre conditiile din lista prevazuta la alineatul (1), la determinarea statului membru de stabilire se tine cont de prima conditie indeplinita de pe lista in ordinea enumerarii.

63. Fara a aduce atingere alineatului (1), daca persoana raspunzatoare de plata TTF face dovada faptului ca nu exista nicio legatura intre substanta economica a tranzactiei si teritoriul vreunui stat membru, o institutie financiara nu trebuie considerata a fi stabilita in intelesul alineatului respectiv.

64. O persoana care nu este o institutie financiara este considerata a fi stabilita intr-un stat membru daca sediul sau social sau, in cazul unei persoane fizice, domiciliul sau stabil sau resedinta sa obisnuita este situata in acest stat, sau are o sucursala in statul respectiv, in ceea ce priveste tranzactiile financiare desfasurate de sucursala respectiva.

Capitolul II Exigibilitate, valoare impozabila si rate

Articolul 4 Exigibilitatea TTF

65. TTF devine exigibila pentru fiecare tranzactie financiara in momentul producerii tranzactiei.

66. Anularea sau rectificarea ulterioara a unei tranzactii financiare nu are nici un efect asupra exigibilitatii, cu exceptia cazurilor in care s-au comis erori.

Articolul 5 Valoarea impozabila a TTF in cazul altor tranzactii financiare in afara celor legate de contractele pe instrumente derivate

67. În cazul altor tranzactii financiare in afara celor prevazute la articolul 2 alineatul (1) punctul (1) litera (c) si, in cazul contractelor pe instrumente derivate, la articolul 2 alineatul (1) punctul (1) literele (a) si (b), valoarea impozabila reprezinta tot ceea ce constituie contraprestatie platita sau datorata, in schimbul transferului, de catre contraparte sau de catre un tert.

68. Fara a aduce atingere alineatului (1), in cazurile mentionate in alineatul respectiv, valoarea impozabila este pretul pietei stabilit la momentul in care TTF devine exigibila:

(a) În cazul in care contraprestatia este mai mica decat pretul pietei;

(b) in cazurile prevazute la articolul 2 alineatul (1) litera (b);

69. În sensul alineatului (2), pretul pietei inseamna valoarea totala care ar fi fost platita drept contraprestatie pentru instrumentul financiar in cauza, intr-o tranzactie desfasurata in conditii obiective.

Articolul 6 Valoarea impozabila in cazul tranzactiilor financiare legate de contractele pe instrumente derivate

În cazul tranzactiilor financiare prevazute la articolul 2 alineatul (1) punctul (1) litera (c) si, in cazul contractelor pe instrumente derivate, la articolul 2 alineatul (1) punctul (1) literele (a) si (b), valoarea impozabila a TTF este valoarea notionala a contractului pe instrumente derivate la momentul tranzactiei financiare.

Daca se identifica mai mult de o valoare notionala, la determinarea valorii impozabile se utilizeaza cea mai mare dintre valorile identificate.

Articolul 7 Dispozitii comune privind valoarea impozabila

Daca valoarea relevanta, in temeiul articolului 5 sau al articolului 6, pentru determinarea valorii impozabile este exprimata, in totalitate sau partial, intr-o alta moneda decat cea a statului membru care aplica taxa, cursul de schimb aplicabil este ultimul curs de vanzare inregistrat, in momentul in care TTF devine exigibila, pe cele mai reprezentative piete de schimb din statul membru in cauza, sau la un curs de schimb determinat prin referire la acea piata, in conformitate cu normele stabilite de statul membru respectiv.

Articolul 8 Aplicare, structura si nivelul ratelor

70. Statele membre trebuie sa aplice ratele TTF in vigoare la momentul in care taxele devin exigibile.

71. Ratele se stabilesc de fiecare stat membru ca procent din valoarea impozabila.

Aceste rate nu se pot situa sub:

72. 0,1% in cazul tranzactiilor financiare mentionate la articolul 5;

73. 0,01% in cazul tranzactiilor financiare mentionate la articolul 6.

74. Statele membre trebuie sa aplice aceeasi rata tuturor tranzactiilor financiare care se incadreaza in aceeasi categorie in conformitate cu alineatul (2) literele (a) si (b).

Capitolul IIIPlata TTF, obligatiile aferente si prevenirea fraudei, evaziunii si abuzului

Articolul 9 Persoane obligate la plata TTF catre autoritatile fiscale

75. Pentru fiecare tranzactie financiara, TTF este datorata de fiecare institutie financiara care indeplineste oricare dintre conditiile de mai jos:

76. este parte la tranzactie, actionand fie in cont propriu, fie in contul altei persoane;

77. actioneaza in numele unei parti la tranzactie; sau

78. tranzactia a fost derulata in contul sau.

79. Daca o institutie financiara actioneaza in numele sau in contul altei institutii financiare, numai aceasta din urma are obligatia de plata a TTF.

80. Fiecare parte la o tranzactie, inclusiv persoanele care nu sunt institutii financiare, devin raspunzatoare solidar pentru plata taxei datorate de o institutie financiara in contul respectivei tranzactii, daca institutia financiara in cauza nu a platit taxa pe care o datora in termenul stabilit la articolul 10 alineatul (4).

81. Statele membre pot prevedea ca poate fi raspunzatoare solidar pentru plata taxei si o alta persoana in afara celei obligate la plata TTF conform alineatelor (1) – (3) din prezentul articol .

Articolul 10 Dispozitii privind termenele limita pentru plata TTF, obligatiile destinate sa asigure efectuarea platii si verificarea efectuarii platii

82. Statele membre stabilesc obligatiile de inregistrare, de contabilitate, de raportare si alte obligatii destinate sa asigure ca TTF datorata autoritatilor fiscale este platita efectiv.

83. Statele membre trebuie sa adopte masuri pentru a se asigura ca persoanele obligate la plata TTF depun la autoritatile fiscale o declaratie care contine toate informatiile necesare pentru calculul TTF care a devenit exigibila in decursul unei perioade de o luna, inclusiv valoarea totala a tranzactiilor impozitate la fiecare rata. Declaratia TTF trebuie depusa pana in a zecea zi a lunii urmatoare lunii in care TTF a devenit exigibila.

84. În cazul institutiilor financiare care nu intra sub incidenta articolului 25 alineatul (2) din Directiva 2004/39/CE, statele membre asigura punerea la dispozitia autoritatii competente, timp de cel putin cinci ani, a datelor relevante cu privire la toate tranzactiile financiare pe care le-au incheiat, fie in nume propriu sau in numele unei alte persoane, fie in cont propriu sau in contul altei persoane;

85. Statele membre se asigura ca orice TTF datorata este platita autoritatilor fiscale in urmatoarele termene:

86. in momentul in care taxa devine exigibila, daca tranzactia se realizeaza pe cale electronica;

87. in termen de trei zile lucratoare de la momentul in care taxa devine exigibila, in toate celelalte cazuri.

88. Statele membre se asigura ca autoritatile competente in materie verifica daca taxa a fost platita in mod corect.

Articolul 11 Dispozitii specifice referitoare la prevenirea fraudei, evaziunii si abuzului

89. Statele membre trebuie sa adopte masuri de prevenire a fraudei fiscale, evaziunii sau abuzului.

90. În conformitate cu articolul 13, Comisia poate sa adopte acte delegate in care sa se precizeze masurile care urmeaza sa fie luate in temeiul alineatului (1) de catre statele membre.

91. Ori de cate ori este necesar, statele membre fac uz de dispozitiile adoptate de Uniune in ceea ce priveste cooperarea administrativa in materie fiscala si in special de Directivele 2011/16/UE si 2010/24/UE ale Consiliului. De asemenea, ele pot utiliza obligatiile deja existente in materie de raportare si stocare a datelor legate de tranzactiile financiare.

Capitolul IVDispozitii finale

Articolul 12 Alte taxe pe tranzactiile financiare

Statele membre nu trebuie sa mentina si nici sa introduca alte taxe pe tranzactiile financiare in afara TTF care face obiectul prezentei directive si a taxei pe valoarea adaugata prevazuta de Directiva 2006/112/CE a Consiliului[30].

Articolul 13 Exercitarea delegarii de competente

92. Se confera Comisiei competenta de a adopta acte delegate, cu respectarea conditiilor stabilite in prezentul articol.

93. Delegarea de competente mentionata la articolul 2 alineatul (2) si la articolul 11 alineatul (2) se confera pentru o perioada de timp nedeterminata, incepand cu data la care se face referire in articolul 18.

94. Delegarea competentelor mentionata la articolul 2 alineatul (2) si la articolul 11 alineatul (2) poate fi revocata in orice moment de catre Consiliu. Decizia de revocare pune capat delegarii de competente specificata in respectiva decizie. Aceasta produce efecte incepand cu ziua urmatoare publicarii deciziei in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o data ulterioara, specificata in decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate deja in vigoare.

95. De indata ce adopta un act delegat, Comisia il notifica Consiliului.

96. Un act delegat adoptat in conformitate cu articolul 2 alineatul (2) si cu articolul 11 alineatul (2) intra in vigoare numai daca Consiliul nu formuleaza obiectii in termen de 2 luni de la notificarea actului catre Consiliu sau daca, inainte de expirarea acestei perioade, Consiliul informeaza Comisia ca nu urmeaza sa formuleze obiectii. Perioada respectiva se prelungeste cu 2 luni la initiativa Consiliului.

Articolul 14 Informarea Parlamentului European

Parlamentul European trebuie informat cu privire la adoptarea de acte delegate de catre Comisie, la orice obiectii formulate la adresa acestor acte sau la revocarea delegarii de competente de catre Consiliu.

Articolul 15 Modificarea Directivei 2008/7/CE

Directiva 2008/7/CE se modifica dupa cum urmeaza:

(1) La articolul 6 alineatul (1), litera (a) se elimina.

97. Dupa articolul 6 se insereaza urmatorul articol:

„Articolul 6a

Relatia cu Directiva …/…/UE

Prezenta directiva se aplica fara a aduce atingere Directivei …/…/UE a Consiliului[31].”

Articolul 16 Clauza de revizuire

O data la cinci ani si, pentru prima data, pana la 31 decembrie 2016, Comisia transmite Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive si, daca este cazul, o propunere de modificare a acesteia.

În acest raport, Comisia trebuie, cel putin, sa examineze impactul TTF asupra bunei functionari a pietei interne, asupra pietelor financiare si economiei reale si sa tina seama de progresele facute in materie de impozitare a sectorului financiar in context international.

Articolul 17 Transpunere

1. Statele membre adopta si publica pana la 31 decembrie 2013 actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunica de indata Comisiei textul acestor acte si un tabel de corespondenta intre respectivele acte si prezenta directiva.

Statele membre aplica aceste dispozitii incepand cu 1 ianuarie 2014.

Atunci cand statele membre adopta dispozitiile respective, acestea contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o astfel de trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea prin care se efectueaza aceasta trimitere.

2. Statele membre comunica Comisiei textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 18 Intrare in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Articolul 19 Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles

Pentru Consiliu,

Presedintele

ANEXA

FIȘA FINANCIARA LEGISLATIVA

CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

Titlul propunerii/initiativei

Directiva Consiliului privind sistemul comun al taxei pe tranzactiile financiare si de modificare a Directivei 2008/7/CE |

Domeniul (domeniile) de politica vizat(e) in structura ABM/ABB

14 05 Politica fiscala |

Tipul propunerii/initiativei

Propunere care se refera la o actiune noua. |

Obiectiv(e)

Obiectivul strategic multianual al Comisiei vizat de propunere:

Stabilitatea financiara |

Obiective specifice si activitatea (activitatile) ABM/ABB in cauza

Obiectiv specific nr.3: Dezvoltarea de noi initiative fiscale si actiuni destinate sa sprijine obiectivele de politica ale UE Activitatea (activitatile) ABM/ABB in cauza Titlul 14 Impozitare si Uniune Vamala; ABB 05 Politica fiscala |

Rezultat (rezultate) asteptat(e)

Evitarea fragmentarii pietei interne a serviciilor financiare, avand in vedere numarul tot mai mare al masurilor fiscale nationale necoordonate care se aplica. Asigurarea unei contributii echitabile a institutiilor financiare la acoperirea costurilor generate de recenta criza si a unui nivel echilibrat de impozitare a sectorului financiar in raport cu alte sectoare. Crearea unor contrastimulente adecvate pentru tranzactiile excesiv de riscante si completarea masurilor de reglementare destinate sa contribuie la evitarea producerii unor noi crize. |

Motivele propunerii/initiativei

Cerinta(cerintele) de indeplinit pe termen scurt sau lung

Realizarea unei contributii la obiectivul general de stabilitate in UE in urma crizei financiare |

Valoarea adaugata a implicarii UE

Numai la nivelul UE se pot lua masuri prin care sa se evite fragmentarea pietelor financiare la nivelul activitatilor si al statelor membre si prin care sa se garanteze tratamentul nediscriminatoriu al institutiilor financiare din UE si, in cele din urma, buna functionare a pietei interne.. |

Concluzii desprinse din experientele anterioare similare

Introducerea unei TTF generalizate la nivel national care sa duca la realizarea celor trei obiective mentionate mai sus fara a provoca efecte puternice de delocalizare s-a dovedit a fi aproape imposibila (exemplul Suediei) ”. |

Coerenta si posibila sinergie cu alte instrumente relevante

Taxele fac parte din cadrul de rezolutie a situatiilor de criza la nivel mondial. În plus, Comisia a propus sa foloseasca veniturile din TTF ca o resursa proprie viitoare. |

Durata actiunii si impactul financiar al acesteia

Propunere pe durata nelimitata |

Metoda (metodele) de gestiune preconizata (preconizate)

Propunerea are impact financiar asupra UE prin cresterea costurilor administrative.

Gestiune centralizata directa de catre Comisie

Gestiune centralizata indirecta , prin delegarea sarcinilor de executie catre:

O persoana careia i se incredinteaza executarea unor actiuni specifice in temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeana, identificate in actul de baza relevant in sensul articolului 49 din Regulamentul financiar.

Gestiune partajata cu statele membre

Gestiune descentralizata impreuna cu tari terte

Gestiune in comun cu organizatii internationale ( de precizat )

MaSURI DE GESTIONARE

Norme de monitorizare si raportare

Statele membre trebuie sa ia masuri (inclusiv masuri de verificare) adecvate pentru ca TTF sa fie perceputa corect si prompt. Furnizarea unor masuri corespunzatoare prin care sa se asigure plata taxei, monitorizarea si verificarea corectitudinii platilor ramane la latitudinea statelor membre. |

Sistemul de gestiune si control

Riscul (riscurile) identificat(e)

1. Întarzieri in transpunerea directivei la nivelul statelor membre 2. Risc de frauda, evaziune si abuz 3. Risc de delocalizare |

Metoda (metodele) de control preconizata(preconizate)

Articolul 11 din directiva mentioneaza dispozitiile specifice cu privire la prevenirea cazurilor de frauda, evaziune sau abuz: acte delegate si a cooperare administrativa in materie fiscala. Riscul delocalizarii este abordat prin alegerea unui set adecvat al ratelor de impozitare si a unei definitii ample a bazei impozabile. |

Masuri de prevenire a fraudelor si a neregulilor

A se preciza masurile de prevenire si de protectie existente sau preconizate.

IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual si linia bugetara (liniile bugetare) afectata (afectate)

– Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor si a liniilor bugetare din cadrul financiar multianual.

Rubrica din cadrul financiar multianual | Linia bugetara | Natura cheltuielilor | Contributia |

Numarul [Descriere ……….] | CD/CND ([32]) | din partea tarilor AELS[33] | din partea tarilor candidate[34] | Țari terte | În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar |

[XX.YY.YY.YY] | CD/ CND | DA/NU | DA/NU | DA/NU | DA/NU |

– Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor si a liniilor bugetare din cadrul financiar multianual.

Rubrica din cadrul financiar multianual | Linia bugetara | Natura cheltuielilor | Contributia |

Numarul [Rubrica…..] | CD/ CND | Țari AELS | din partea tarilor candidate | Țari terte | În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul Financiar |

[XX.YY.YY.YY] | DA/NU | DA/NU | DA/NU | DA/NU |

Impactul estimat asupra cheltuielilor

Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

Milioane EUR (3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: | Numarul | [Rubrica ….….….….….….….….….….….….….….….….….….…] |

Milioane EUR (3 zecimale)

Exercitiu 2013 | Exercitiu 2014 | Exercitiu 2015 | Exercitiu 2016 | incepand cu anul 2017 |

DG: TAXUD |

( Resurse umane | 0,254 | 0,762 | 0,762 | 0,762 | 0,762 |

( Alte cheltuieli administrative | 0,040 | 0,036 | 0,036 | 0,036 | 0,036 |

TOTAL DG TAXUD | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

TOTAL credite la RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual | (Total angajamente = Total plati) | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

Milioane EUR (3 zecimale)

Exercitiu 2013 | Exercitiu 2014 | Exercitiu 2015 | Exercitiu 2016 | incepand cu anul 2017 |

TOTAL credite in cadrul RUBRICILOR 1 – 5 din cadrul financiar multianual | Angajamente | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

Plati | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

Impactul estimat asupra creditelor operationale

– X Propunerea/initiativa nu implica utilizarea de credite operationale

Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

Rezumat

– X Propunerea/initiativa implica utilizarea de credite administrative, conform explicatiilor de mai jos:

Milioane EUR (3 zecimale)

Exercitiu 2013 | Exercitiu 2014 | Exercitiu 2015 | Exercitiu 2016 | incepand cu anul 2017 |

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual |

Resurse umane | 0,254 | 0,762 | 0,762 | 0,762 | 0,762 |

Alte cheltuieli administrative | 0,040 | 0,036 | 0,036 | 0,036 | 0,036 |

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

În afara RUBRICII 5[37] din cadrul financiar multianual |

Resurse umane |

Alte cheltuieli cu caracter administrativ |

Subtotal in afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual | N/A | N/A | N/A | N/A | N/A |

TOTAL | 0,294 | 0,798 | 0,798 | 0,798 | 0,798 |

Necesarul de resurse umane estimat

– X Propunerea/initiativa implica utilizarea de resurse umane, conform explicatiilor de mai jos:

Exercitiu 2013 | Exercitiu 2014 | Exercitiu 2015 | Exercitiu 2016 | incepand cu anul 2017 |

( Posturi din schema de personal (functionari si agenti temporari) |

14 01 01 01 (la sediu si in birourile de reprezentare ale Comisiei) | 0,254 | 0,762 | 0,762 | 0,762 | 0,762 |

14 01 01 02 (in delegatii) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

14 01 05 01 (cercetare indirecta) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

10 01 05 01 (cercetare directa) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

( Personal extern (in echivalent norma intreaga: FTE)[38] |

14 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

14 01 02 02 (AC, INT, JED, AL si END in delegatii) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

XX 01 04 yy[39] | – la sediu[40] | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

in delegatii | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

XX 01 05 02 (AC, INT, END – cercetare indirecta) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

10 01 05 02 (AC, INT, END – cercetare directa) | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. | p.m. |

Alta linie bugetara (a se preciza) |

TOTAL | 0,254 | 0,762 | 0,762 | 0,762 | 0,762 |

Estimarea trebuie exprimata in valoare intreaga (sau cel mult cu o zecimala)

14 este domeniul de politica sau titlul din buget in cauza.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului in cauza alocate deja gestionarii actiunii si/sau redistribuite intern in cadrul DG-ului, completate, dupa caz, prin resurse suplimentare, care ar putea fi alocate DG-ului care gestioneaza actiunea in cadrul procedurii de alocare anuala si tinand cont de constrangerile bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Functionari si agenti temporari | Actuala alocare a personalului din cadrul DG TAXUD nu tine cont integral de aplicarea unui sistem comun al TTF si va fi necesara o redistribuire interna. Principalele sarcini ale functionarilor alocati vor fi: sa elaboreze detaliile tehnice privind functionarea efectiva a acestei taxe, astfel incat sa contribuie la procesul de negociere, sa monitorizeze implementarea ulterioara, se elaboreze interpretari juridice si documente de lucru, sa contribuie la actele delegate axate pe dispozitii anti-evaziune/anti-abuz, sa se ocupe de procedurile in constatarea incalcarii dreptului Uniunii daca este cazul, etc. |

Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

– X Propunerea/initiativa este compatibila cu cadrul financiar multianual existent.

Participarea tertilor la finantare

– Propunerea/initiativa nu prevede cofinantare din partea tertilor

Impactul estimat asupra veniturilor

– X Propunerea/initiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

[1] COM(2010) 549 final(http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0549:FIN:EN:PDF).

[2] La reuniunea Consiliului European din 11 martie 2011, sefii de state si de guverne din zona euro au convenit cu privire la faptul ca „introducerea unei taxe pe tranzactiile financiare ar trebui analizata si dezvoltata in continuare la nivelul zonei euro, al UE si la nivel international.” Cu ocazia urmatorului Consiliu European din 24 si 25 martie 2011, s-a reiterat concluzia anterioara prin care se afirma necesitatea explorarii si introducerii unei taxe pe tranzactiile financiare la nivel global .

[3] La 10 si 25 martie 2010 si la 8 martie 2011, Parlamentul European a adoptat rezolutii prin care se solicita Comisiei sa efectueze o evaluare a impactului unei TTF, care sa redea atat avantajele, cat si dezavantajele unui atare concept. Parlamentul a solicitat sa se evalueze potentialul optiunilor TTF de a contribui la bugetul UE si de a fi utilizate ca mecanisme de finantare inovatoare care sa faciliteze, pentru tarile in curs de dezvoltare, adaptarea la schimbarile climatice si atenuarea lor, precum si finantarea cooperarii pentru dezvoltare.

[4] Majoritatea serviciilor financiare si de asigurari sunt scutite de TVA.

[5] COM(2011) 510 final.http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/documents/fin_fwk1420/proposal_council_own_resources_en.pdf

[6] COM(2010) 700 final(http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0700:FIN:RO:PDF).

[7] COM(2011) 510 final.

http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/documents/fin_fwk1420/proposal_council_own_resources_en.pdf

[8] Se face trimitere la definitia instrumentelor financiare din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE (JO L 145, 30.4.2004, p. 1). Aceasta definitie vizeaza unitatile organismelor de plasament colectiv. Prin urmare, actiunile si titlurile de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare (OPCVM) conform definitiei de la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE (JO L 302, 17.11.2009, p. 32) si fondurile de investitii alternative (FIA), definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE (JO L 174, 1.7.2011, p. 1) sunt instrumente financiare. Prin urmare, subscrierea si rascumpararea acestor instrumente sunt considerate tranzactii financiare in sensul prezentei propuneri.

[9] În special Directiva 2004/39/CE (a se vedea nota de subsol precedenta).

[10] JO L 64, 11.3.2011, p. 1.

[11] JO L 84, 31.3.2010, p. 1.

[12] http://www.oecdilibrary.org/docserver/download/fulltext/2311331e.pdf?expires=1309623132&id=id&accname=ocid194935&checksum=37A9732331E7939B3EE154BB7EC53C41

[13] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.

[14] JO L 46, 21.2.2008, p. 11.

[15] JO C …, …, p. .

[16] JO C …, …, p. ..

[17] JO L 145, 30.4.2004, p. 1-44.

[18] JO L 302, 17.11.2009, p. 32-96.

[19] JO L 174, 1.7.2011, p. 1 – 73.

[20] JO L 46, 21.2.2008, p. 11.

[21] JO L 241, 2. 9.2006, p. 1.

[22] JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

[23] JO L 174, 1. 7.2011, p. 1.

[24] JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

[25] JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

[26] JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

[27] JO L 335, 17.12.2009, p. 1.

[28] JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

[29] JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

[30] JO L 347, 11.12.2006, p. 1-118.

[31] JO L ….., …., p.

[32] CD= credite diferentiate / CND = credite nediferentiate.

[33] AELS: Asociatia Europeana a Liberului Schimb.

[34] Țarile candidate si, dupa caz, tarile potential candidate din Balcanii de Vest.

[35] Anul N este anul in care incepe punerea in aplicare a propunerii/initiativei.

[36] Asistenta tehnica si/sau administrativa si cheltuieli de sprijinire a implementarii programelor si/sau actiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirecta si cercetare directa.

[37] Asistenta tehnica si/sau administrativa si cheltuieli de sprijinire a punerii in aplicare a programelor si/sau a actiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirecta si cercetare directa.

[38] AC= agent contractual; INT = personal al agentiilor („Interimar”); JED= „Jeune Expert en Délégation” (expert tanar in delegatii); AL = agent local; END= expert national detasat.

[39] Sub plafonul pentru personal extern din credite operationale (fostele linii „BA”).

[40] În special pentru Fonduri Structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurala (FEADR) si Fondul european pentru pescuit (FEP).