Autor: Vigi Radu – Tax & Accounting Consultant, Viboal Consulting

Într-un articol anterior am schiţat principalale măsuri de simplificare adoptate în domeniul preţurilor de transfer de statele membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică şi ţările cu statut de observatori în cadrul organizaţiei. Articolul curent explorează câteva exemple de aplicare a măsurilor de simplificare discutate anterior, pentru a dobândi o mai bună înţelegere a acestora.

Măsurile de simplificare discutate în cadrul articolului au avut la bază răspunsurile acordate de reprezentaţi ai autorităţilor fiscale din treizeci şi trei de ţări care au participat la un sondaj de opinie elaborat de Comisia pe Probleme Fiscale din cadrul Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică. Peste 80% dintre respondenţi au indicat aplicarea unor măsuri de simplificare privind preţurile de transfer. Dintre măsurile de simplificare adoptate, aproximativ 70% dintre acestea s-au concentrat pe reducerea costului şi efortului de conformare fiscală pentru întreprinderile mici şi mijlocii, pe documentarea tranzacţiilor cu valori nemateriale sau a tranzacţiilor implicând servicii cu valoare adăugată redusă. În continuare vom detalia măsurile de simplificare implementate de diverse state, în linie cu cele mai importante arii de simplificare vizate.

I. Măsuri de simplificare aplicabile întreprinderilor mici şi mijlocii

În general, se porneşte de la premisa că întreprinderile mici şi mijlocii sunt prea puţin active la nivel internaţional sau nu sunt implicate în tranzacţii transfrontaliere. Măsurile orientate spre întreprinderile mici şi mijlocii vizează fie simplificarea modului de documentare şi raportare a preţurilor de transfer, fie exceptarea din aria de aplicabilitate a reglementărilor privind preţurile de transfer. În ceea ce priveşte definirea întreprinderilor mici şi mijlocii, o serie de state au introdus propriile criterii de eligibilitate, în timp ce o mare parte din statele membre ale Uniunii Europene au adoptat definiţia furnizată de Recomandarea Comisiei Europene 2003/361/EC.

În Danemarca, spre exemplu, pentru grupurile cu mai puţin de 250 de angajaţi care au fie active cu o valoare mai mică de 125 milioane DKK, fie o cifră de afaceri de mai mică de 250 milioane DKK se prevede exceptarea de la obligaţia de pregătire a documentaţiei de preţuri de transfer.

În Estonia, grupurile cu mai puţin de 250 de angajaţi, cu o cifră de afaceri inferioară pragului de 43 milioane euro şi care controlează active cu o valoare mai mică de 50 milioane de euro sunt exceptate de la obligaţia de pregătire a documentaţiei de preţuri de transfer.

În Finlanda înreprinderile mici şi mijlocii definite conform Recomandării Comisiei Europene 2003/361/EC sunt exceptate de la obligaţia de pregătire a documentaţiei de preţuri de transfer.

În Franţa, societăţile cu o cifră de afaceri inferioară pragului de 400 milioane de euro şi care nu aparţin unui grup economic sunt exceptate de la obligaţia de pregătire a documentaţiei de preţuri de transfer.

În Ungaria, microîntreprinderile, definite ca societăţi cu mai puţin de 10 angajaţi şi o cifră de afaceri şi/sau active totale ce nu depăşesc 2 milioane de euro sunt exceptate de la obligaţia documentării şi de la obligaţia includerii acestora în documentaţia de preţuri de transfer. De asemenea, legislaţia ungară prevede exceptarea de la ajustări efectuate preţurilor de transfer pentru societăţi cu mai puţin de 250 de angajaţi, active cu valoare maximă de 43 milioane de euro şi o cifră de afaceri sub 50 milioane de euro. Pentru cea din urmă categorie de societăţi nu este necesară raportarea la o marjă de piaţă.

În Irlanda, reglementările privind preţurile de transfer nu se aplică întreprinderilor mici şi mijlocii, definite conform Recomandării Comisiei Europene 2003/361/EC. Prevederile aplicate în Marea Britainie sunt similare.

În Italia, societăţile care înregistrează o cifră de afaceri mai mică de 50 milioane de euro sunt supuse unei documentaţii simplificate, în sensul că studiul de comparabilitate pregătit pentru un an fiscal nu trebuie actualizat pentru următorii doi ani, în contextul în care factorii de comparabilitate nu suferă modificări semnificative.

În Spania, societăţile cu o cifră de afaceri mai mică de 10 milioane de euro pregătesc o documentaţie simplificată şi beneficiază de un nivel redus al penalizărilor. Documentaţia simplificată se referă la identificarea participanţilor la tranzacţii, a metodei aplicate pentru stabilirea preţurilor de transfer şi a preţului stabilit.

II. Măsuri de simplificare aplicabile tranzacţiilor cu valori nemateriale

Eficientizarea actului de control presupune în viziunea reprezentaţilor autorităţii fiscale din mai multe ţări respectarea unei proporţionalităţi între valoarea tranzacţiilor examinate şi resursele implicate în examinarea acestora. Germania este un exemplu clar în acest sens, iar principiul proporţionalităţii este inclus în Codul fiscal.

O serie de ţări au introdus în legislaţie sau în prevederile cu caracter administrativ ale autorităţilor fiscale praguri de semnificaţie cu privire la valoarea tranzacţiilor supuse controlului preţurilor de transfer.

Astfel, în Australia, prestările de servicii pentru care costurile directe şi indirecte atribuibile prestării nu depăşesc 500.000 AUD sunt exceptate de la obligaţia documentării şi de la obligaţia includerii acestora în documentaţia de preţuri de transfer.

În Finlanda, în măsura în care valoarea totală a tranzacţiilor dintre două entităţi afiliate nu depăşeşte pragul de 500.000 euro se aplică o documentaţie simplificată pentru documentarea preţurilor de transfer.

În Germania, tranzacţiile aplicabile achiziţiei/ vânzării de bunuri sub valoarea de 5 milioane de euro, precum şi tranzacţiile care implică prestări de servicii sub valoarea de 500.000 euro beneficiază de o documentaţie simplificată privind preţurile de transfer. Astfel, societăţile sunt exceptate de la pregătirea unei documentaţii scrise, furnizând informaţii în format fizic în măsura în care sunt disponibile, completate de o descriere verbală a tranzacţiilor.

În India, tranzacţiile cu societăţi afiliate care nu depăşesc 10 milioane INR sunt exceptate de la obligaţia documentării. De asemenea, societăţile implicate în tranzacţii internaţionale pentru o valoare inferioară pragului de 150 milioane INR nu sunt supuse controlului preţurilor de transfer. Cea din urmă măsură reprezintă o practică administrativă a autorităţii fiscale şi nu există o reglementare transpusă în legislaţie.

În Israel, pentru tranzacţiile derulate cu societăţi afiliate care nu depăşesc 10% din venitul societăţii şi nici valoarea de 4 milioane NIS sunt supuse unei documentaţii simplificate, în sensul că nu este necesară efectuarea unui studiu asupra pieţei în care activează societatea.

În Spania, tranzacţiile desfăşurate cu entităţi afiliate pentru valori mai mici de 250.000 euro sunt exceptate de la obligaţia de pregătire a documentaţiei de preţuri de transfer. În cazul în care cifra de afaceri a societăţii este inferioară pragului de 10 milioane de euro, valoarea tranzacţiile sub care nu este obligatorie pregătirea documentaţiei de preţuri de transfer este de 100.000 euro.

În Suedia, tranzacţiile implicând transfer de bunuri pentru valori sub echivalentul a 2,5 milioane de euro sau prestări de servicii pentru valori sub echivalentul a 500.000 euro fac obiectul unei documentaţii simplificate. Documentaţia simplificată poate exclude un studiu de comparabilitate, dar este necesară furnizarea unei explicaţii cu privire la raportarea preţului de transfer la preţul de piaţă.

III. Măsuri de simplificare aplicabile serviciilor cu valoare adăugată redusă

Serviciile cu valoare adăugată redusă sunt cele care nu constituie obiectul de activitate al unei entităţi. Sunt activităţi care au rol de suport pentru activitatea grupului şi se referă la servicii administrative, servicii de personal, etc. Pentru aceste servicii riscurile asumate sunt reduse, iar activele implicate sunt limitate.

Cea mai frecventa abordare în cazul acestor servicii o constiuie aplicarea unei forme de raportare a preţului la un interval prestabil (safe harbour). Cu alte cuvinte, atâta vreme cât preţul stabilit în cadrul tranzacţiei intragrup se încadrează într-un interval prestabilit, reglementat prin lege sau prin măsuri administrative de autoritatea fiscală, se consideră că preţul este stabilit la nivel de piaţă şi nu este necesară documentarea suplimentară printr-un studiu de comparabilitate care să demonstreze poziţionarea în intervalul de piaţă. Preţul este stabilit în general prin aplicarea metodei cost plus în cazul acestor servicii, iar intervalul prestabilit cuprinde o marjă de profit peste costul atribuibil prestării serviciilor.

În Australia, pentru serviciile primite preţul de transfer acceptat se stabileşte ca fiind cea mai mică valoare dintre preţul efectiv şi preţul rezultat prin aplicarea unei marje situate între 7,5% şi 10% la costul atribuit prestării serviciilor. Pentru serviciile prestate către o societate afiliată, preţul de transfer acceptat se stabileşte ca fiind cea mai mică valoare dintre preţul efectiv şi preţul rezultat prin aplicarea unei marje situate între 5% şi 7,5% la costul prestării serviciilor.

În Austria, intervalul acceptat pentru marja de profit aplicată la cost pentru serviciile de rutină variază între 5% şi 15%. În cazul în care sunt luate în considerare doar costurile directe atribuibile serviciilor prestate, o marjă de 5% poate fi aplicată, fără a fi necesară examinarea costurilor indirecte atribuibile prestării.

În Noua Zeelandă, pentru serviciile de rutină sau serviciile cu un cost sub 600.000 NZD, prevederile aplicate sunt identice cu cele aplicate în Australia, atât ca modalitate de stabilire a intervalului de preţ, cât şi ca limite ale intervalului acceptat.

În SUA, serviciile cu valoare adăugată redusă sunt definite ca servicii cu o marjă de profit de maxim 7%, serviciile care nu fac obiectul unor excluderi sau serviciile listate în buletinul publicat de autoritatea fiscală pe 16 ianuarie 2007 ce detaliază 101 servicii considerate ca fiind specifice unei activităţi de rutină. Pentru aceste servicii se aplică o metodă simplificată denumită Services Cost Method prin care preţul de transfer este stabilit ca fiind costul prestării serviciului.

IV. Concluzii

Se observă că măsurile de simplificare au fost adoptate pentru a servi atât intereselor societăţior supuse unui control al modului de stabilire a preţurilor de transfer, cât şi intereselor autorităţilor fiscale. Respondenţii au afirmat că deşi nu a fost efectuat un studiu pentru a se determina rezultatul implementării de măsuri de simplificare, s-a realizat reducerea considerabilă a costului şi efortului de conformare fiscală, concomitent cu doândirea unui grad sporit de confort şi predictibilitate cu privire la aria de cuprindere a preţurilor de transfer. În acelaşi timp, respondenţii împărtăşesc unanim convingerea că veniturile fiscale pierdute prin filtrele de simplificare au fost marginale.

Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 5/2012, preluat cu acordul editurii C.H. Beck.

Autor: Vigi Radu – Tax & Accounting Consultant, Viboal Consulting – Linkedin | Companie | Articole de specialitate