de Daniel S. Udrescu CPA | managing partner Cabinet Udrescu SRL 

România contrastelor este prezentă şi ȋn fiscalitatea românească.  De la descălecatul codului de procedură fiscală, respectiv OG 92/2003 ne aflăm ȋn faţa unui act normativ care a fost delegat nelegal de Parlament către Guvern, încălcându-se art 1 alin 5 din Constituţie, deoarece nu s-a respectat procedura de delegare prevăzută de art 115 alin 1 din Constituţie.  In acest sens prin delegare s-au schimbat camerele decizionale, dar şi numărul de voturi la iniţierea proiectului (prin delegare s-a folosit numărul de voturi pentru legea ordinară ȋn loc de cel pentru legea organică).

- Publicitate -

Chiar dacă UTOPIC aş dori să am dreptate, Curtea Constituţională (CCR) nu mi-ar da-o niciodată, nu pentru că nu aş avea, ci consecinţa unei nelegalităţi ar ȋnsemna că toate inspecţiile fiscale din 2004 până azi ar fi nule.  Bineȋnteles căȋntr-o lume reală decizia CCR pare normală.  Numai că minţind şi furând, magistratul CCR, care ar judeca plângerea, nu are răspunderea spirituală faţă de Dumnezeu şi nu realizează consecintele actului juridic, pentru că nu răspunde cu capul pentru el.Pentru utilitatea demersului logic încă de la început subliniez esenţa criticii mele de neconstituţionalitate. Am în vedere motivul extrinsec de neconstituţionalitate ce ţine de împrejurarea că, în temeiul art. 115 alin. (1)din Constituţia României, este interzisă Parlamentului delegarea în domeniul legilor organice şi Guvernului emiterea de ordonanţe de guvern (ordonanţe simple) în domeniul legilor organice. Or, Codul de procedura fiscală, cuprinde un Titlu special (IX) în care se reglementează procedura contencios fiscală, de altfel, un caz particular al procedurii contenciosului administrativ definit de Legea nr. 554/2004 republicată.

Pe de alta parte, art. 73 alin. (3) lit. k)[1] din Constituţie este foarte clar în a statua că legile ce reglementează în domeniul contenciosului administrativ sunt legi esenţialmente organice, camera decizională fiind Senatul, conform Art 75 alin 1 din Constituţie. Pe cale de consecinţă, în considerarea tezei anterioare, Codul de procedura fiscală reglementează în domeniul legilor organice. De aici şi teza mea în sensul ca O.G. 92/2003 (de adoptare a Codului de procedura fiscală) a fost emisă de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1) din Constituţie, camera decizională fiind Camera Deputaţilor.

In contextul Legii nr. 174/2004 de aprobare a O.G. 92/2003 se ridică întrebarea daca adoptarea legii de aprobare este de natură a înlătura viciul extrinsec de neconstituţionalitate, astfel cum acesta a fost detaliat anterior. Raspunsul nu poate fi decât unul negativ, astfel cum şi Curtea Constituţională a statuat ȋn mod constant în practica sa (în acest sens citez Decizia CCR nr. 1257/7.10.2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, publicată în Monitorul Oficial 758 din 6 noiembrie 2009 (M. Of. 758/2009). In concluzie, adoptarea unei ordonanţe de guvern prin lege nu este de natură a înlătura neconstitutionalitatea ordonanţei. Dimpotriva viciul de neconstituţionalitate se strămută şi asupra legii de aprobare.

Prin Legea 559/2003 Parlamentul a delegat Guvernului, la punctul II alin 5, proiectul Codului de procedură fiscală, care a fost emis de Guvern ca OG 92/2003, care a fost adoptat de Parlament ca Legea 174/2004, sub numele de Codul de procedură fiscală.  Prin această procedură s-a inversat camera decizională, Senatul devenind prima cameră sesizată.  Legea organică nu poate fi delegată, art 115 alin (1) – Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Codul de Procedură Fiscală este lege organică pentru că reglementează şi în contenciosul administrativ şi Constituţia este strictă cu privire la delegarea legilor organice. Mai mult, Legea 358/2003, abrogată de OG 92/2003 ca parte a proiectului delegat de Parlament, întăreşte faptul că ordonaţa afectează o lege organică.  Parlamentul avea responsabilitatea promovării Legii ORGANICE conform Constituţiei prin procedura de aprobare a legilor organice, respectiv Camera Deputaţilor fiind prima cameră sesizată conform Art. 75 alin 1 din Constituţie, pentru că ne aflăm înfaţa unei Legi organice care reglementează conteciosul administrativ, conform Art. 73, alin (3), lit k) şi nu prin lege de aprobare a unei ordonanţe simple, în care prima cameră sesizată a fost Senatul. Parlamentul a încălcat CONSTITUŢIA,  când a delegat proiectul Codului de Procedură Civilă pentru o lege organică, OG 92/2003 şi Legea de adoptare 174/2004 fiind nule de drept.  În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie şi prevederile OG 92/2003 şi Legea de adoptare 174/2004 nu pot fi invocate împotriva mea, atâta timp cât nu respectă legea.

Ordonanta de urgenta 92/2003 a Guvernului aşa cum a fost delegată, contravine prevederilor art. 44 din Constituţie, referitor la dreptul de proprietate privată, precum si ale art.1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prin care este consacrat şi protejat dreptul de proprietate. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauza Bucheň contra Cehiei-2002, notiunea de „bun” înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la un sistem fiscal pentru a se asigura predictibilitatea legilor şi prevalenţa Constituţiei ca suport obligatoriu al legii şi în vederea apărării legalităţii, poate fi asimilat unui drept de proprietate. Aşa fiind, modificarea nelegală a sistemului fiscal echivalează practic cu un abuz economic, fapt ce contravine art. 44 din Constituţie.  Actul normativ criticat nu poate desfiinţa un drept câştigat, de vreme ce dreptul la proprietate este un drept garantat de art. 44 din Legea fundamentală.

Domeniul fiscal nu este supus situaţiilor extraordinare prevăzute de Constituţie, nu necesită urgenţe, pentru că în general el are nevoie de predictibilitate pentru ca economia să funcţioneze şi bugetul de stat să fie alimentat corespunzător, ba chiar din contră, modificările sistemului fiscal sunt detrimentale planificărilor bugetare.


[1] art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie  –Prin lege organică se reglementează contenciosul administrativ.


Despre CABINET UDRESCU SRL
Cabinet Udrescu SRL este o societate profesională de contabilitate, audit și consultanță, autorizată de CECCAR şi CAFR. Fondată în 1999, compania oferă servicii profesionale unui portofoliu de clienţi cu active de peste 150 milioane de euro. Având puncte de lucru în Ilfov şi Argeş, oferă servicii la cel mai înalt nivel de calitate, corecte, executate la timp, fiecărui client în parte. www.udrescu.ro
 Managing partner: Daniel S. Udrescu CPA, expert contabil CECCAR, auditor CAFR | Opinii, articole de specialitate

- Publicitate -

1 COMENTARIU

  1. Da, frumoase „comentariile”, cu actiunea civica stam mai slab. In 2003 cand au inceput sa apara ordonantele de urgenta pe banda rulanta, semnaland aceste aspecte de nulitate absoluta a lor, prea-pregatitii avocati (eu fiind un simplu economist) au statuat la unison ca sunt incompetent intr-ale legilor, si prin urmare sa bat campii in alta parte.

    Daca nici macar voi, ca avocati (profesie liberala cica) nu va curatati sistemul din interior si nu va creati mecanismele necesare de inlaturare a unor asemenea anomalii, ce pretentii sa mai am de la tata Frosa din Crangasii din Deal, ca nu stie „sa-si ceara” pamantul?