Pe 25 martie 2010, Ministerul Finantelor Publice a publicat online pentru dezbatere si consultare publica un proiect de Ordonanta de urgenta pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala.
Conform Notei de fundamentare, prin proiectul de OUG se propune:

A: Abrogarea art. 4 din Codul de procedura fiscala si completarea art. 5 cu un nou alineat care stabileste competenta Comisiei fiscale centrale, constituita potrivit art. 6 din Codul fiscal, de a emite decizii cu privire la aplicarea unitara a Codului de procedura fiscala, a
legislatiei subsecvente acestuia precum si a normelor in legatura cu administrarea contributiilor sociale si a altor sume ce constituie venituri ale bugetului de stat ce intra in sfera de competenta a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
De asemenea, Comisia fiscala centrala este competenta pentru emiterea deciziilor cu privire la aplicarea unitara a legislatiei ce intra in sfera de aplicare a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (de ex. OUG nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale; OG nr. 75/2001 privind organizarea si functionarea cazierului fiscal, etc.);

B. Întarirea capacitatii functiei de control prin reglementarea dreptului organelor de inspectie fiscala de a stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, atunci cand constata ca evidentele contabile si fiscale sau declaratiile contribuabilului nu reflecta situatia de fapt fiscala sau acestea nu le sunt puse la dispozitie.
Regula generala sau altfel spus regula obisnuita sau directa de stabilire a bazei de impunere are in vedere veniturile si cheltuielile astfel cum acestea sunt inregistrare in evidentele contabile si fiscale.
Înregistrarea operatiunilor in evidentele contabile si fiscale reprezinta obligatii ale contribuabilului conform diverselor acte normative (de ex. Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata).
Ori, atunci cand nu exista evidente contabile sau acestea nu reflecta situatia reala organele fiscale trebuie sa recurga la o abordare indirecta pentru determinarea bazei de impunere. Aceasta inseamna ca se pleaca de la un element al bazei de impozitare prezumat a fi corect (de ex. o factura de utilitati – energie electrica, apa; sumele existente in conturi bancare, etc.) sau alte asemenea elemente si se face reconstituirea veniturilor si dupa, caz, a cheltuielilor. Utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor reprezinta una din formele utilizate foarte des in statele UE pentru a se stabili starea de fapt fiscala a unui contribuabil in cazurile in care este evidenta denaturarea evidentelor contribuabilului fata de realitatea activitatii.

C. Îmbunatatirea raspunsului in fata crizei in ceea ce priveste colectarea arieratelor prin revizuirea sistemului de percepere a creantelor fiscale accesorii, in sensul inlocuirii sistemului majorarilor de intarziere cu unul mai flexibil, bazat pe dobanzi si penalitati de intarziere, astfel:
– renuntarea la componenta sanctionatorie din cuprinsul majorarilor de intarziere si stabilirea unui nivel al dobanzilor care sa nu constituie o cauza de impovarare fiscala a contribuabililor, prin raportare la nivelul dobanzii medii bancare.
Dobanda instituita va avea ca scop repararea prejudiciului adus statului prin intarzierea executarii obligatiei de plata;
– instituirea obligatiei de plata a penalitatilor de intarziere in situatiile in care plata obligatiilor fiscale datorate nu se efectueaza la termenul prevazut de lege, ca sanctiune pentru incalcarea dispozitiilor legale cu privire la plata la scadenta a obligatiilor fiscale;
– reglementarea, in cazul creantelor administrate de organele fiscale ale autoritatilor administratiei locale, a sistemului de percepere a accesoriilor pentru plata cu intarziere sub forma majorarilor de intarziere in cuantum de 2% pe luna sau fractiune de luna de intarziere.

D. Reducerea riscurilor care pot apare in managementul arieratelor prin eliminarea posibilitatii cesionarii creantelor de catre ANAF.

E. Majorarea de la 1 milion lei la 5 milioane lei a plafonului creantelor fiscale contestate care delimiteaza competenta de solutionare a contestatiilor dintre directia de specialitate constituita la nivel central si structurile specializate constituite la nivelul directiilor teritoriale ale ANAF, precum si transferul competentei de solutionare a contestatiei impotriva actelor de control financiar catre organele emitente, in considerarea specificului acestor acte administrative si care nu au natura juridica a unor acte administrative fiscale.

Documente anexate:
2010-03-25-Proiect-OUG-FMI-modificare-cod-procedura-fiscala.pdf
2010-03-25-NotaF-OUG-FMI-modificare-cod-procedura-fiscala.pdf
2010-03-25-Tabel-comparativ-modificare-cod-procedura-fiscala.pdf

1 COMENTARIU