Cauza C-257/11 – Directiva 2006/112/CE – Taxa pe valoarea adaugata – Articolele 167, 168 si 185 – Drept de deducere – Regularizarea deducerilor – Achizitionarea unei suprafete de teren si a constructiilor edificate pe aceasta din urma, in vederea demolarii acestor constructii si a realizarii unui proiect imobiliar pe suprafata de teren respectiva
Dispozitivul
Articolele 167 si 168 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretate in sensul ca, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, o societate care a achizitionat o suprafata de teren si constructii edificate pe aceasta din urma, in vederea demolarii acestor constructii si a realizarii unui complex rezidential pe suprafata de teren respectiva, are dreptul de a deduce taxa pe valoarea adaugata aferenta achizitionarii constructiilor mentionate.

Articolul 185 din Directiva 2006/112 trebuie interpretat in sensul ca, in imprejurari precum cele in discutie in litigiul principal, demolarea unor constructii, achizitionate impreuna cu suprafata de teren pe care au fost edificate, efectuata in vederea realizarii unui complex rezidential in locul acestor constructii, nu determina o obligatie de regularizare a deducerii initiale a taxei pe valoarea adaugata aferente achizitionarii constructiilor mentionate.

- Publicitate -

Cauza C-285/11  – TVA – Directiva 2006/112/CE – Drept de deducere – Refuz
Dispozitivul
Articolele 2, 9, 14, 62, 63, 167, 168 si 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata trebuie interpretate in sensul ca se opun posibilitatii de a refuza unei persoane impozabile, in imprejurari precum cele in cauza in litigiul principal, dreptul de a deduce taxa pe valoarea adaugata aferenta unei livrari de bunuri pentru motivul ca, tinând seama de fraude sau de nereguli savârsite anterior sau ulterior acestei livrari, se considera ca livrarea ulterioara nu a fost efectiv realizata, fara sa se fi stabilit, in raport cu elemente obiective, ca aceasta persoana impozabila stia sau ar fi trebuit sa stie ca operatiunea invocata pentru a justifica dreptul de deducere era implicata intr-o frauda privind taxa pe valoarea adaugata care a intervenit in amonte sau in aval in lantul de livrari, fapt ce revine instantei de trimitere sa il verifice.

Cauza C-395/11 – Fiscalitate – A sasea directiva TVA – Decizia 2004/290/CE – Aplicarea de catre un stat membru a unei masuri derogatorii – Autorizare – Articolul 2 punctul 1 – Notiunea „lucrari de constructii” – Interpretare – Includerea livrarilor de bunuri – Posibilitatea unei aplicari partiale a acestei derogari – Restrictii
Dispozitivul
Articolul 2 punctul 1 din Decizia 2004/290/CE a Consiliului din 30 martie 2004 de autorizare a Germaniei sa aplice o masura de derogare de la articolul 21 din     A sasea directiva 77/388/CEE trebuie interpretat in sensul ca notiunea „lucrari de constructii”, care figureaza in aceasta dispozitie, cuprinde, pe lânga operatiunile considerate prestari de servicii, astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (1) din A sasea directiva a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2004/7/CE a Consiliului din 20 ianuarie 2004, inclusiv pe cele care constituie livrari de bunuri in sensul articolului 5 alineatul (1) din aceasta directiva.

Decizia 2004/290 trebuie interpretata in sensul ca Republica Federala Germania poate sa se limiteze la a exercita autorizarea acordata prin aceasta decizie numai partial pentru anumite categorii, precum unele categorii speciale de lucrari de constructii, si pentru serviciile prestate anumitor beneficiari. Cu ocazia stabilirii acestor categorii, acest stat membru este obligat sa respecte principiul neutralitatii fiscale, precum si principiile generale ale dreptului Uniunii, printre care, in special, cel al proportionalitatii si cel al securitatii juridice. Revine instantei de trimitere obligatia de a verifica, tinând seama de toate imprejurarile de drept si de fapt pertinente, daca aceasta este situatia in litigiul principal si sa ia, daca este cazul, masurile necesare pentru a remedia consecintele prejudiciabile ale unei aplicari a dispozitiilor in cauza contrare principiului proportionalitatii sau securitatii juridice.

- Publicitate -