1. Infractiunile de evaziune fiscală
Autor Virjan Bogdan
Clarificările de ordin conceptual, pe de o parte, observaţiile critice pertinente şi propunerile de lege ferenda, formulate în plan practic, pe de altă parte, reprezintă cu certitudine o contribuţie valoroasă, atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere aplicativ, la dezvoltarea temei cercetate.
Recomandare prof. univ. dr. Valerian Cioclei:
Fenomenul evaziunii fiscale este unul complex care afectează capacitatea statului de a se finanţa şi, pe cale de consecinţă, poate produce importante perturbări de ordin macro economic. În aceste condiţii, interesul cu privire la fenomen este partajat între experţii în ştiinţele economice şi cei în ştiinţe juridice.
Din punct de vedere juridic evaziunea fiscală interesează, pe de o parte, dreptul financiar şi dreptul fiscal iar, pe de altă parte, dreptul penal, câtă vreme, evaziunea fiscală reprezintă o conduită incriminată. 
Lucrarea Infracţiunile de evaziune fiscală realizată de Bogdan Vîrjan abordează tema din perspectiva dreptului penal, fără a ignora însă perspectiva finanţistă şi chiar pe cea economică, deoarece complexitatea subiectului necesită o abordare interdisciplinară, cel puţin din punct de vedere conceptual.
Interesul realizării unei cercetări ştiinţifice pe tema evaziunii fiscale este legat de mai multe aspecte. Aşa cum am menţionat anterior este vorba de un subiect complex şi multidisciplinar. Cel mai frecvent el a fost însă analizat din perspective pur economice, astfel încât cele mai multe lucrări pe tema evaziunii fiscale se regăsesc în doctrina economică, atât la autori români, cât şi la autori străini. Din punct de vedere juridic, în doctrina română cel puţin, tema a fost mai frecvent abordată din perspectiva dreptului financiar şi fiscal. În aceste condiţii, o cercetare monografică din perspectiva dreptului penal nu poate fi lipsită de interes.
Interesul unei cercetări pe tema infracţiunilor de evaziune fiscală mai poate fi justificat şi prin aceea că, în această materie, frecventele modificări de ordin legislativ, precum şi practica judiciară aflată într-o continuă diversificare impun o analiză mereu actualizată.
Contribuţia originală pe care lucrarea o aduce în cercetarea temei priveşte mai multe aspecte. Este de subliniat, în acest sens, în primul rând, spiritul critic manifestat, atât cu privire la unele opinii doctrinare, cât şi cu privire la unele carenţe legislative sau la aplicarea greşită, în practică, a unor dispoziţii legale.
Astfel, se subliniază că susţinerea în doctrină a existenţei unei evaziuni fiscale legale (sau licite) este fără suport logic din moment ce a sustrage înseamnă „a-şi însuşi un lucru ce aparţine altei persoane”, iar evaziune înseamnă „sustragere de la obligaţiile fiscale”. În acelaşi sens se arată că în condiţiile în care valorificarea portiţelor legislaţiei fiscale nu contravine dispoziţiilor acesteia, înseamnă că o astfel de acţiune este permisă de legiuitor, deci, în aceste situaţii nu se justifică folosirea noţiunii de evaziune fiscală.
Este criticat modul în care legiuitorul a optat pentru structura incriminării în sensul că, în cuprinsul legii, sunt prevăzute, mai întâi, infracţiunile conexe infracţiunilor de evaziune fiscală şi, abia după aceea, infracţiunile de evaziune fiscală propriu-zise. Este remarcat şi un dezechilibru între cele două categorii: în timp ce infracţiunilor de evaziune fiscală le este rezervat un singur articol, respectiv art. 9, pentru infracţiunile conexe sunt alocate şase articole (art. 3-8) din cele 16 articole, câte are legea în total.
Se apreciază că legiuitorul ar fi trebuit ca, dincolo de simpla incriminare, să insiste şi pe stabilirea unor măsuri adecvate de prevenire a unor fapte de evaziune fiscală. În acelaşi timp se consideră că ar fi fost indicat ca şi măsurile de combatere a unor fapte de evaziune fiscală care prezintă un pericol mai scăzut decât infracţiunile să-şi găsească reglementarea în cadrul aceluiaşi act normativ, altfel spus, contravenţiile în domeniu ar fi trebuit să coexiste cu infracţiunile, în acelaşi act normativ.
Lucrarea pune sub semnul întrebării relaţiile existente între infracţiunea de împiedicare a efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale şi unele dispoziţii ale Codului de procedură fiscală. Astfel, se consideră regretabil faptul că textul din art. 57 Cod de procedură fiscală face referire doar la dreptul persoanelor fizice de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţă. Rezultă, per a contrario, că persoanele juridice nu au dreptul de a refuza intrarea organelor de control în sediul lor sau la punctul de lucru, organele de control neavând astfel nevoie să solicite autorizarea instanţei de judecată pentru a pătrunde în aceste spaţii. Mai mult decât atât, din textele de lege rezultă că nici persoanele fizice nu au dreptul să refuze intrarea organelor de control în spaţii care nu pot fi considerare „domiciliu” sau „reşedinţă”. Autorul consideră că se impune modificarea art. 57 din Codul de procedură fiscală în sensul includerii şi a sediului persoanei juridice, precum şi a locului unde o persoană îşi desfăşoară activitatea profesională, în categoria locurilor unde organele fiscale au nevoie de autorizarea prealabilă a instanţei de judecată pentru a pătrunde, în cazul în care se lovesc de un refuz din partea contribuabilului.
Este criticată, de asemenea, denumirea de „Cauze de nepedepsire şi cauze de reducere a pedepselor” folosită de legiuitor în cazul Capitolului III din Legea nr. 241/2005. Autorul precizează că legiuitorul ar fi putut să folosească această denumire doar pentru art. 10 din lege, dar în niciun caz pentru art. 11 şi 12, care nu au nicio legătură cu vreo cauză de nepedepsire sau de reducere a pedepsei. Astfel, art. 11 prevede obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cadrul procesului penal care are ca obiect una din infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005, iar art. 12 reglementează un caz de incapacitate de a exercita profesia de comerciant, sau de a ocupa o funcţie în cadrul unei societăţi comerciale, în cazul persoanelor care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005.
Toate observaţiile critice sunt valorificate într-un set consistent de propuneri pe care autorul le prezintă în mod sintetic în finalul lucrării. Pe lângă unele elemente teoretice extrem de interesante şi pertinente ale analizei, aceste propuneri reprezintă o valoroasă contribuţie pe care lucrarea o aduce în domeniul aplicativ al temei cercetate.
Clarificările de ordin conceptual, pe de o parte, observaţiile critice pertinente şi propunerilede lege ferenda, formulate în plan practic, pe de altă parte, reprezintă cu certitudine o contribuţie valoroasă, atât din punct de vedere teoretic, cât şi din punct de vedere aplicativ, la dezvoltarea temei cercetate. De aceea sunt convins că lucrarea domnului Bogdan Vîrjan, Infracţiunile de evaziune fiscală, va deveni un element de referinţă în materie.
Cartea poate fi comandată pe beckshop.ro: http://www.beckshop.ro/infractiunile_de_evaziune_fiscala-p5851.html
2. Codul de procedura fiscală şi Normele metodologice. Cod 495
Editie coordonata si prefatata de Bragaru Mihai
Lucrarea prezintă avantajul că pe lângă textul Codului de procedură fiscală (cu ultimele modificări şi completări aduse prin O.G. nr. 8/2013 – M.Of. nr. 54 din 23 ianuarie 2013) şi al Normelor metodologice de aplicare a aces¬tuia, inserate direct sub articolele din Cod la care se referă, sunt prezentate şi deciziile Comisiei fiscale centrale şi ale Comisiei de proceduri fiscale emise de la data apariţiei Codului şi până în prezent.
De asemenea lucrarea aduce în atenţia celor interesaţi trimiteri la legislaţia secundară (ordine ale ministrului finanţelor publice, ordine ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală) dar şi legislaţia conexă precum şi recursurile în interesul legii şi deciziile Curţii Constituţionale, pentru a se asigura o completă cunoaştere şi înţelegere a dispoziţiilor legale.
Pentru a veni în ajutorul celor care doresc să aprofundeze dreptul procedural fiscal sunt incluse în lucrare trimiteri la doctrina de specialitate şi jurisprudenţa naţională, publicate în revistele de specialitate.
Lucrarea Codul de procedură fiscală şi Normele metodologice se doreşte a fi un instrument util în cunoaşterea şi aplicarea legislaţiei fiscale atât pentru consultanţii fiscali cât şi pentru contabili, avocaţi, magistraţi, studenţi, practic pentru oricine este interesat sau lucrează în domeniile juridic, economic, fiscal, financiar, contabil. Nu în ultimul rând, lucrarea se poate dovedi utilă şi pentru teoreticieni, în special prin trimiterile la legislaţie, jurisprudenţă şi, desigur, doctrină.
Cartea poate fi comandată pe beckshop.ro: http://www.beckshop.ro/codul_de_procedura_fiscala_si_normele_metodologice_cod_495-p6235.html
3. Fiscalitate. De la lege la practica. Editia 8
Autori: Miricescu Emilian, Nica Adrian, Catarama Delia, Stefan D., Tatu Lucian, Serbanescu Cosmin
Cum se interpretează legislaţia fiscală, cum se determină şi când se virează statului impozitele datorate, ce fel de declaraţii trebuie completate şi când trebuie acestea depuse la organele fiscale?
Pentru a răspunde acestor întrebări şi pentru a face fiscalitatea cât mai accesibilă tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice, dar şi studenţilor, au fost abordate
mai întâi aspectele generale şi calendarul obligaţiilor fiscale, urmând ca apoi să fie prezentate, într-o manieră în acelaşi timp accesibilă şi completă, impozitele, taxele şi contribuţiile reglementate de sistemul fiscal din România, precum şi procedura de realizare a controlului fiscal.
Cartea are un pronunţat caracter practic, prezentând, pe lângă reglementările fiscale legale, interpretări ale unor paragrafe legislative şi exemple privind modul de calcul al impozitelor.
Cartea poate fi comandată pe beckshop.ro: http://www.beckshop.ro/fiscalitate_de_la_lege_la_practica_editia_8-p6302.html