Autor: Andrada Ples, Consultant, Departamentul de taxe, Deloitte Tax. Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 4/2010.

„În perioada crizei se nasc inventiile, descoperirile si marile strategii. Cine depaseste criza se depaseste pe sine insusi, fara a ramane «depasit». Cine atribuie crizei esecul, isi ameninta propriul talent si respecta mai mult problemele decat solutiile. Adevarata criza este criza incompetentei” (Albert Einstein)

1. Introducere
Într-o perioada marcata de numeroase probleme economico-financiare si de o lipsa acuta de lichiditate, marile grupuri de societati cauta solutii diferite in vederea reorganizarii afacerii pe care o conduc. De multe ori insa, in cadrul acestor procese, atentia este preponderent indreptata spre aspectele comerciale ale restructurarii, neglijand numeroase alte implicatii ce pot sa apara si distorsionand astfel efectele dorite de intreprinzatori.
Analiza de mai jos isi propune sa evidentieze principalele aspecte ce caracterizeaza o latura de multe ori lasata in plan secundar in cadrul reorganizarilor, dar care poate constitui exact elementul ce face diferenta intre un plan de optimizare reusit si unul superficial, care nu are in vedere aspectele fiscale. Fiind unul dintre procesele cel mai des intalnite in cadrul restructurarii marilor grupuri, acest articol va urmari implicatiile fiscale ce apar in cazul fuziunii prin absorbtie.

2. Cadrul juridic
Baza legislativa care reglementeaza operatiunile de fuziune este in principal prevazuta de Legea societatilor comerciale [1. Legea nr. 31/1990 cu modificarile si completarile ulterioare.], care stipuleaza ca fuziunea reprezinta operatiunea prin care una sau mai multe societati isi unesc patrimoniul intr-o societate nou-constituita (fuziune prin contopire) sau prin care patrimoniul uneia sau mai multor societati este preluat de catre o alta societate (fuziune prin absorbtie), in schimbul emiterii catre actionarii societatilor preluate de actiuni la societatea nou-constituita/absorbanta si, eventual, a unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate. Fuziunea este urmata de catre dizolvarea fara lichidare a societatilor care isi inceteaza existenta. Asa cum am mentionat, in acest articol vor fi analizate principalele implicatii ale fuziunii prin absorbtie.
În conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1376/2004 [2. Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din cadrul societatilor comerciale si tratamentul fiscal al acestora.], fuziunile prin absorbtie presupun respectarea anumitor etape, dupa cum urmeaza:
inventarierea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor care fuzioneaza;
intocmirea situatiilor financiare inainte de fuziune pentru societatile implicate in acest proces;
evaluarea societatilor si determinarea, pentru fiecare dintre acestea, a aportului net;
determinarea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, in vederea remunerarii ulterioare a actionarilor societatii absorbite;
determinarea numarului de actiuni noi de emis de catre societatea absorbanta pentru remunerarea aportului net de capital. În cadrul acestei etape se va proceda si la determinarea majorarii de capital social la societatea absorbanta, precum si la estimarea primei de fuziune, ca diferenta intre valoarea aportului net de capital si majorarea capitalului social;

3. Implicatii fiscale
3.1. Transferul de active

Codul fiscal[3. Legea nr. 571/2003 cu modificarile si completarile ulterioare.] prevede faptul ca, in cazul unei fuziuni, transferul tuturor elementelor de activ si pasiv nu constituie un transfer impozabil din punct de vedere al impozitului pe profit. Acest lucru implica faptul ca venitul realizat in societatea absorbita este neimpozabil, iar cheltuielile nedeductibile. În plus, societatea absorbita va transmite societatii absorbante valoarea fiscala corespunzatoare fiecarui element de activ sau pasiv transferat. Pentru mijloacele fixe amortizabile, societatea absorbanta va trebui sa aplice acelasi regim de amortizare care s-ar fi aplicat de catre societatea absorbita daca fuziunea nu ar fi avut loc.
În vederea determinarii raportului de schimb, trebuie realizata evaluarea patrimoniului societatilor. Pentru aceasta situatie, legislatia in vigoare este destul de neclara, provocand numeroase dezbateri pe tema inregistrarilor contabile ce trebuie efectuate cu ocazia evaluarii. Astfel, in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 3055/2009 [4. Pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene.], evaluarile efectuate cu ocazia reorganizarilor nu constituie reevaluare in sens contabil, acestea efectuandu-se strict in scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele din bilant. În acest context, rezultatele evaluarii nu vor trebui inscrise in situatiile financiare (de exemplu, in conturi de rezerve din reevaluare). Exista si o exceptie in situatia in care data situatiilor financiare care stau la baza reorganizarii coincide cu data situatiilor financiare anuale.
Cu toate acestea, in conformitate cu exemplele practice de calcul a scenariilor de fuziune prezentate in cadrul Normelor Metodologice pentru aplicarea Ordinului nr. 1376/2004, evaluarile vor fi inregistrate contabil in cazul societatilor absorbante (pe un cont de rezerve din reevaluare), iar in cazul celor absorbite nu vor fi incluse in situatiile financiare intocmite cu ocazia fuziunii, orice diferenta pozitiva rezultata intre aportul net efectiv (ce include si rezultatul evaluarii) si aportul contabil inregistrandu-se in urma fuziunii drept „fond comercial”, care nu este un activ amortizabil din perspectiva fiscala. În practica insa, avand in vedere lipsa unor clarificari suplimentare pe aceasta tema, abordarea in cazul evaluarilor realizate cu ocazia fuziunilor este foarte variata, diferind in functie de contabil si interpretarea aleasa.
O posibila solutie a acestei probleme, ce poate duce la evitarea unor complicatii din punct de vedere contabil si fiscal, este realizarea fuziunii la data si pe baza situatiilor financiare anuale. Cu toate ca aceasta potentiala solutie aduce beneficii fiscale, se pare ca, in practica, de multe ori, planificarile strategice efectuate de catre actionari pe baza carora se implementeaza fuziunea sunt realizate tinand cont de indicatori previzionati prin raportare la alte perioade decat data la care se intocmesc situatiile financiare anuale.

3.2. Provizioane si rezerve
În conformitate cu prevederile Codului fiscal, reducerea sau anularea oricarui provizion ori a unei rezerve anterior deduse in cadrul calculatiei de impozit pe profit se va asimila veniturilor impozabile. Singura exceptie a acestei reguli o reprezinta situatia in care rezerva sau provizionul sunt preluate in cadrul fuziunii si astfel incluse in aceleasi conturi la societatea absorbanta.
În conditiile actuale de piata marcate de lipsa lichiditatilor si pierderi contabile considerabile, preluarea rezervelor – in special cele aferente anumitor facilitati fiscale anterior obtinute de catre societate sau rezerve reprezentand surplusul realizat din rezervele din reevaluarea mijloacelor fixe, efectuata dupa data de 1 ianuarie 2004 si existente in soldul contului 1065 la data de 30 aprilie 2009 – poate fi dificil de realizat.
În practica, situatiile de acest gen se intalnesc mai ales in cazul in care exista aport net negativ al societatii absorbite, cauzat de pierdere contabila mare ce depaseste valoarea celorlalte elemente incluse in capitalul propriu al acestei societati sau in situatia in care prima de fuziune nu este suficienta pentru a acoperi valoarea tuturor rezervelor (in aceasta situatie impozitarea se va realiza doar asupra partii din rezerve neacoperita de prima de fuziune). Astfel, in urma fuziunii, in cazul nepreluarii acestor rezerve, ele vor fi supuse impozitarii, atragand obligatii suplimentare din punct de vedere al impozitului pe profit.
O alta problema ce poate sa apara in cazul unui aport net negativ se refera la scaderea capitalurilor proprii la o valoare de mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris. În acest caz, adunarea generala extraordinara a actionarilor trebuie convocata pentru a se decide fie dizolvarea societatii, fie gasirea unei solutii pentru remedierea acestei probleme. Avand in vedere faptul ca legislatia in vigoare cu privire la acest aspect este destul de complexa, in momentul in care exista o situatie similara in practica, rezolvarea acestei probleme si a tuturor implicatiilor ce pot sa apara trebuie realizate sub indrumarea unor specialisti in domeniu.
În plus fata de cele mentionate anterior, o atentie sporita trebuie avuta si in cazul in care societatea absorbanta detine titluri la societatea absorbita intr-o proportie majoritara. Pentru aceasta situatie, societatea absorbanta este in situatia remunerarii propriilor actiuni in schimbul aportului net al societatii absorbite. Astfel, numarul total de actiuni de emis in urma fuziunii pentru actionarii societatii absorbite, stabilit pe baza raportului de schimb, se va diminua cu proportia deja detinuta in aceasta de catre societatea absorbanta. În astfel de cazuri, in momentul unei detineri majoritare, fuziunea se va realiza fara o majorare suplimentara considerabila de capital social (aceasta putand avea si valoare nula in momentul unei detineri de 100%), valoarea primei de fuziune scazand de asemenea (0 in momentul unei detineri de 100%). În consecinta, rezervele anterior deduse la calculul de impozit pe profit, neputand fi preluate, vor fi supuse impozitarii.
Trebuie mentionat ca in aceasta situatie exista si un avantaj fiscal. În cazul anularii titlurilor de participare in cazul persoanelor ce detin minim 15%, respectiv 10%, incepand cu anul 2009, din capitalul social al altei persoane juridice romane care transfera active si pasive in cadrul unei operatiuni de fuziune, acest transfer nu constituie un transfer impozabil.
În cazul rezervei legale, daca in urma fuziunii, valoarea acesteia inregistrata de catre societatea absorbanta depaseste o cincime din capitalul social al societatii, diferenta nu se va trata drept venit impozabil atata timp cat rezerva se va mentine la valoarea astfel rezultata.