Autor: Dragoș Pătroi
Parcurgând recentele modificări aduse codului fiscal prin OUG nr.102 / 2013, am avut senzația că actualul referenţial normativ din domeniul fiscal tinde să semene, tot mai mult, cu o manea. Tot așa cum manele sunt o înșiruire dezordonată de exprimări de multe ori agramate, care au scopul de a scoate din buzunar banii pentru “dedicații”, la fel mi s-au părut și ultimele modificări ale legislației fiscale: o înșiruire de impozite și taxe, lipsite de logica elementară a bunului simț, care au drept scop de a scoate din buzunar banii contribuabililor, fie direct, fie indirect, prin majoararea consistentă a taxelor aplicate consumului (iar aici mă refer la accize).
E adevărat, nu s-a majorat cota de TVA. Nici sarcina fiscală aplicată factorului muncă. Nici măcar cota de impozitare, care a rămas tot unică și tot de 16% – în paranteză fie spus, având în vedere caracterul tot mai restrictiv al cheltuielilor admise la deductibilitatea fiscală, cota asta unică de 16% parcă devine din ce în ce mai mare, când tragi linie și calculezi profitul impozabil al firmei…Au crescut însă accizele la carburanți, în sumă fixă exprimată în euro / tonă. Drastic chiar, cu un procent între 16,6% (pentru benzina cu plumb) și 21,2% (pentru motorină). Și nici euro parcă nu stă chiar pe loc. În perversitatea lui subtilă, actul normativ introduce și o creștere pe fond, generalizată, a accizelor (pentru anul 2014, de 4,77%), ce rezidă din noul mod de calcul al acestora, prin corecția aplicată cursului de schimb valutar (utilizat pentru calculul accizelor) cu rata anuală a inflației.