ORDINUL 2.222/2006 ACTUALIZAT iulie 2014 – Instrucţiunile de aplicare a scutirii de TVA

FIȘĂ ACT

Data Titlu act modificare/completare MO Modificări
16 iulie 2014 Ordin nr. 917/2014 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)—i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 M. Of. 528/2014 INSTRUCŢIUNI, Art. 8
01 ianuarie 2013 Ordin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice M. Of. 852/2012 INSTRUCŢIUNI, Art. 2, Art. 4, Art. 5, Art. 6, Art. 10
23 aprilie 2012 Ordin nr. 518/2012 – pentru modificarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice M. Of. 264/2012 INSTRUCŢIUNI, Art. 8
13 iulie 2011 Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006

- Publicitate -

VERSIUNE CONSOLIDATA 13 iulie 2011

M. Of. 498/2011 INSTRUCŢIUNI, Art. 2, Art. 4, Art. 5, Art. 6, Art. 9, Art. 10, Art. 12, Art. 13, Art. 14
01 ianuarie 2010 Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 M. Of. 915/2009 INSTRUCŢIUNI, Art. 1, Art. 2, Art. 3, Art. 4, Art. 5, Art. 6, Art. 7, Art. 8, Art. 9, Art. 11
01 decembrie 2008 Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice M. Of. 795/2008 INSTRUCŢIUNI, Art. 1, Art. 2, Art. 3, Art. 4, Art. 5, Art. 7, Art. 8, Art. 9
01 ianuarie 2008 Ordin nr. 2421/2007 – pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare M. Of. 887/2007 INSTRUCŢIUNI
16 octombrie 2007 Ordin nr. 1503/2007 – pentru modificarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 M. Of. 697/2007 INSTRUCŢIUNI
29 decembrie 2006 Publicat M.Of. nr. 1043 din 29.12.2006

ORDIN nr. 2.222/2006 privind aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 208/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, în baza prevederilor art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi (3) şi art. 1441din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul finanţelor publice emite următorul ordin:

Art. 1

Se aprobă Instrucţiunile de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinse în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2

La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1.846/2003 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirilor de taxă pe valoarea adăugată pentru exporturi şi alte operaţiuni similare, pentru transportul internaţional şi pentru operaţiunile legate de traficul internaţional de bunuri, prevăzute la art. 143 alin. (1) şi la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 8 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3

Referirile la Codul fiscal din prezentele instrucţiuni reprezintă referiri la Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4

Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Ministrul finanţelor publice, Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu

ANEXĂ

INSTRUCŢIUNI de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

(1) Prin prezentele instrucţiuni se reglementează modul de justificare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal.

(2) Justificarea scutirilor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441din Codul fiscal se face de către persoana impozabilă care poate avea calitatea de furnizor/prestator sau, după caz, de beneficiar. Scutirea de taxă pe valoarea adăugată se aplică numai în situaţia în care locul operaţiunii se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133 din Codul fiscal. În cazul serviciilor pentru care ar fi aplicabile prevederile art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, dacă nu se pot prezenta dovezi din care să rezulte că beneficiarul este o persoană impozabilă, se aplică regulile prevăzute la art. 133 alin. (3)–(6) din Codul fiscal pentru stabilirea locului prestării serviciilor, iar dacă, potrivit acestor reguli, locul prestării este în România, prestatorul poate aplica o scutire de TVA prevăzută de Codul fiscal, în condiţiile justificării acesteia conform prezentelor instrucţiuni, în caz contrar operaţiunea fiind taxabilă.

(3) În sensul prezentelor instrucţiuni:

a) prin contract se înţelege şi comanda, urmată de executarea acesteia;

b)prestatorul este orice persoană care acţionează în nume propriu şi facturează o prestare de servicii;

c)beneficiarul este persoana pe numele căreia a fost emisă o factură pentru o prestare de servicii sau pentru o livrare de bunuri;

d) prin furnizor se înţelege orice persoană impozabilă care realizează o livrare de bunuri în sensul art. 128 alin. (1) sau alin. (2) din Codul fiscal, respectiv producătorul bunurilor sau proprietarul bunurilor ori comisionarul care acţionează în nume propriu, dar în contul comitentului;

e) sunt considerate livrări de bunuri, în sensul art. 143 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul fiscal, bunurile transportate din România în afara Comunităţii Europene, denumită în continuare Comunitate, chiar şi în lipsa unei tranzacţii comerciale;

f) în scopul aplicării prezentelor instrucţiuni, livrările de bunuri care sunt transportate din teritoriul comunitar, astfel cum este definit la art. 1252din Codul fiscal, în afara Comunităţii, chiar şi cele prevăzute la lit. e), sunt denumite exporturi, iar furnizorul menţionat la lit. d) este denumit exportator.

(4) Pentru acele operaţiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici să fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxă se va face în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operaţiunea în cauză.

(5) Dacă pentru operaţiuni scutite de taxă sunt emise facturi pentru valoarea totală ori parţială a unor operaţiuni înaintea faptului generator de taxă sau sunt emise facturi pentru avansuri, scutirea se justifică în conformitate cu prevederile prezentelor instrucţiuni, în termenul prevăzut la alin. (4), de la data faptului generator de taxă.

(6) În cazul în care nu sunt prezentate documentele de justificare a scutirii de taxă la data efectuării controlului şi pentru operaţiunea în cauză a intervenit faptul generator, organele de inspecţie fiscală au dreptul de a suspenda inspecţia fiscală până la data prezentării acestora.

(7) Suspendarea inspecţiei fiscale nu poate depăşi termenul prevăzut la alin. (4) şi se va face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(8) Dacă inspecţia fiscală a fost deja efectuată şi, ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (4), fără să depăşească termenul legal de prescripţie, persoana impozabilă intră în posesia documentelor de justificare a scutirii de taxă, aceasta poate solicita organelor fiscale competente reverificarea perioadei respective, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(9) Scutirile cu drept de deducere sunt aplicate în măsura în care persoanele impozabile pot justifica scutirea cu documentele prevăzute de prezentele instrucţiuni. Aplicarea regimului de taxare pentru operaţiuni scutite cu drept de deducere de către persoanele impozabile nu va fi sancţionată de organele de inspecţie fiscală.
modificat de Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 2

(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de furnizor sau de altă persoană în contul său. Prin persoană care expediază sau transportă bunuri în afara Comunităţii în contul furnizorului se înţelege orice persoană care face transportul. Scutirea se aplică numai în situaţia în care, potrivit prevederilor contractuale dintre furnizor şi cumpărător, transportul bunurilor în afara Comunităţii este în sarcina furnizorului, care poate face transportul cu mijloace proprii sau poate apela la o altă persoană pentru efectuarea transportului.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal se justifică de către exportator cu următoarele documente:

a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, sau, dacă transportul bunurilor nu presupune o tranzacţie, documentele solicitate de autoritatea vamală pentru întocmirea declaraţiei vamale de export;

b) unul dintre următoarele documente:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;
  3. confirmarea electronică a părăsirii teritoriului comunitar, transmisă de biroul vamal;

c) documente din care să rezulte că transportul este realizat de furnizor ori în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.
modificat de Ordin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 14 decembrie 2012, M. Of. 852/2012; Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 3

(1) Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată livrările de bunuri expediate sau transportate în afara Comunităţii de către cumpărătorul care nu este stabilit în România sau de altă persoană în contul său. Astfel de livrări au loc în cadrul unor contracte prin care persoana obligată să transporte bunurile în afara Comunităţii este cumpărătorul nestabilit în România sau altă persoană în contul său.

(2) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la alin. (1) se justifică de furnizorul care realizează livrarea cu documentele prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) şi cu documente din care să rezulte că transportul este realizat de client sau în numele său, cum sunt: documentul de transport, comanda de cumpărare, de vânzare sau contractul, documentele de asigurare.

(3) În cazul în care livrarea de bunuri se referă la bunuri cumpărate în România de călători persoane fizice, nestabiliţi în Comunitate, care sunt transportate în bagajul personal al călătorului, scutirea de taxa pe valoarea adăugată se aplică potrivit procedurilor şi condiţiilor stabilite prin ordin distinct al ministrului finanţelor publice.
modificat de Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 4

(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, altele decât cele prevăzute la art. 141 din Codul fiscal, legate direct de exportul de bunuri.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de exportul de bunuri, se justifică de prestator în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal, şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) factura, care trebuie să conţină informaţiile revăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu beneficiarul;

c) documentele specifice de transport prevăzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;

d) documente din care să rezulte că bunurile transportate au fost exportate.

Exemplul 1: A facturează către B un transport din Italia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul exportului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui export de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Acelaşi raţionament s-ar aplica şi în cazul în care transportul ar fi efectuat din România în Turcia sau în orice altă ţară din afara Comunităţii, între două persoane impozabile stabilite în România.

Exemplul 2: A facturează către B un transport din Italia în Elveţia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de transport este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesară justificarea scutirii de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564 din Codul fiscal, fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.

Exemplul 3: A facturează către B un transport din China în SUA. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.

(3) Dacă locul serviciului de transport de bunuri este în România şi beneficiarul ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită, acesta justifică scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport legate direct de exportul de bunuri, cu:

a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu prestatorul;

c) documentele specifice de transport prevăzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;

d) documente din care să rezulte că bunurile transportate au fost exportate din Comunitate.

Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.

Exemplu: A facturează către B un transport din Italia în Elveţia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un transport aferent unui export de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu ar avea obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă justifică scutirea de taxă.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (2) şi (3), se consideră documente specifice de transport, în funcţie de tipul transportului:

a) în cazul transportului auto: Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), carnetul TIR şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

b) în cazul transportului feroviar: scrisoarea de trăsură, documentul de transport internaţional pe căile ferate, care să poarte ştampila staţiei de expediţie, documentul de transmitere a vagonului la calea ferată vecină, care să confirme ieşirea mărfii din Comunitate, şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

c) în cazul transportului multimodal cale ferată–naval: scrisoarea de trăsură şi foaia de conosament şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

d) în cazul transportului prin conducte: documentul emis de transportator, cuprinzând date referitoare la bunurile transportate, şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1.

(5) Scutirea de taxă pentru transporturile de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se aplică şi în cazul transporturilor combinate. Justificarea scutirii se realizează pe baza documentelor prevăzute la alin. (2), în cazul prestatorului, sau la alin. (3), în cazul beneficiarului, precum şi a documentelor specifice fiecărui tip de transport care intră în componenţa transportului combinat, conform alin. (4).

(6) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru serviciile accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu ar fi aplicată o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) contractul încheiat cu beneficiarul;

b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

c) documentele din care să rezulte că sunt servicii accesorii unui transport de bunuri care au fost exportate din Comunitate.

Exemplul 1: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Elveţia, aferent unui transport din Italia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui export de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă.

Exemplul 2: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Elveţia, aferent unui transport din Italia în Elveţia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de descărcare este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesară justificarea scutirii de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, operaţiunea fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.

Exemplul 3: A facturează către B un serviciu de încărcare de bunuri în camioane, serviciul fiind efectuat pe teritoriul Serbiei. Bunurile sunt transportate din Serbia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de încărcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui export de bunuri din teritoriul Comunităţii, nu este aplicabilă nicio scutire de taxă. Persoana obligată la plata taxei este prestatorul, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o factură cu TVA către B.

(7) Dacă locul serviciilor accesorii transportului legat direct de exportul de bunuri este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;

b) factura emisă de prestator;

c) documentele din care să rezulte că serviciile sunt accesorii unui transport de bunuri care au fost exportate.

Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.

Exemplu: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat pe teritoriul Elveţiei. Bunurile sunt transportate din Italia în Elveţia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Fiind un serviciu accesoriu unui transport legat direct de un export de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu ar avea obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă justifică scutirea de taxă.

(8) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, pentru alte prestări de servicii legate direct de exportul de bunuri, se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) contractul încheiat cu beneficiarul;

b) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii efectuate sunt legate direct de exportul de bunuri.

Exemplele prezentate la alin. (6) vor fi avute în vedere corespunzător şi pentru serviciile prevăzute de prezentul alineat.

(9) Dacă locul altor servicii legate direct de exportul de bunuri este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, pe baza următoarelor documente:

a) contractul încheiat cu prestatorul serviciilor;

b) factura emisă de prestator;

c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt legate direct de exportul de bunuri.

Exemplul prezentat la alin. (7) va fi avut în vedere corespunzător pentru serviciile prevăzute de prezentul alineat.
modificat de Ordin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 14 decembrie 2012, M. Of. 852/2012; Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 5

(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, prestările de servicii, inclusiv transportul şi serviciile accesorii transportului, legate direct de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru serviciile de transport de bunuri legate direct de importul de bunuri, se justifică de prestator, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă aceasta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu beneficiarul;

c) documentele specifice de transport prevăzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;

d) documentele din care să rezulte că bunurile transportate au fost importate în Comunitate şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.

Exemplul 1: A facturează către B un transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Acelaşi raţionament s-ar aplica în situaţia în care bunurile ar fi transportate din orice alt stat din afara Comunităţii în România, locul importului de bunuri fiind în România, dacă serviciul de transport este realizat de un prestator persoană impozabilă, stabilit în România, către un beneficiar persoană impozabilă, stabilit în România.

Exemplul 2: A facturează către B un transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de transport este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, nu este necesară justificarea scutirii de taxă de către A. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, operaţiunea fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.

Exemplul 3: A facturează către B un transport din Turcia în Maroc. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Începând cu data de 1 ianuarie 2011, locul serviciului de transport nu este considerat a fi în România, conform art. 133 alin. (8) din Codul fiscal, prin urmare serviciul este neimpozabil în România din punctul de vedere al TVA.

(3) Dacă locul serviciilor de transport direct legate de importul de bunuri, a căror valoare este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) factura emisă de prestator sau, după caz, pentru persoanele care prestează efectiv serviciul de transport, documentul specific de transport, dacă acesta conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu prestatorul;

c) documentele specifice de transport prevăzute la alin. (4), în funcţie de tipul transportului, sau, după caz, copii de pe aceste documente;

d) documentele din care să rezulte că bunurile transportate au fost importate în Comunitate şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal sau echivalentului acestui articol din legislaţia altui stat membru.

Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.

Exemplu: A facturează către B un transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de transport este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un transport aferent unui import de bunuri, beneficiarul va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu are obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă ar justifica scutirea de taxă.

(4) În aplicarea alin. (2) şi (3), se consideră documente specifice de transport, în funcţie de tipul transportului:

a) în cazul transportului auto: Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), carnetul TIR şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

b) în cazul transportului feroviar: scrisoarea de trăsură, documentul de transport internaţional pe căile ferate, care să poarte ştampila staţiei de expediţie, documentul de transmitere a vagonului la calea ferată vecină, care să confirme intrarea mărfii în Comunitate, şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

c) în cazul transportului multimodal cale ferată–naval: scrisoarea de trăsură şi foaia de conosament şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1;

d) în cazul transportului prin conducte: documentul emis de transportator, cuprinzând date referitoare la bunurile transportate şi, după caz, documentul de tranzit vamal comunitar T1.

(5) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, pentru prestările de servicii accesorii transportului şi alte prestări de servicii, direct legate de importul de bunuri, dacă valoarea acestora este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, se justifică de prestator, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Documentele pe baza cărora se justifică scutirea de taxă sunt:

a) factura, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

b) contractul încheiat cu beneficiarul;

c) documentele din care să rezulte că prestările de servicii sunt accesorii transportului bunurilor importate în Comunitate sau sunt servicii aferente importului de bunuri în Comunitate şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.

Exemplul 1: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului de bunuri este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui transport direct legat de un import de bunuri, prestatorul va justifica scutirea de taxă, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România şi prestatorul ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Fiind un serviciu prestat între două persoane impozabile stabilite în România, nu este considerat un serviciu intracomunitar.

Exemplul 2: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri efectuat în Italia, aferent unui transport din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul serviciului de descărcare este în Italia, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol. În acest caz, serviciul fiind neimpozabil în România, A nu trebuie să justifice scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, A nu va fi obligat să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, fiind scutită de taxă în statul beneficiarului.

Exemplul 3: A facturează către B un serviciu de descărcare de bunuri din camioane, serviciul fiind efectuat pe teritoriul Elveţiei. Bunurile sunt transportate din Serbia în Elveţia. Ambele companii sunt persoane impozabile stabilite în România. Locul serviciului de descărcare este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal. Nefiind un serviciu accesoriu unui transport aferent unui import de bunuri în teritoriul Comunităţii, nu este aplicabilă nicio scutire de taxă. Persoana obligată la plata taxei este prestatorul A, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, care va emite o factură cu TVA către B.

(6) Dacă locul serviciilor accesorii transportului şi altor prestări de servicii, direct legate de importul de bunuri a căror valoare este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate potrivit art. 139 din Codul fiscal, este în România, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită, cu următoarele documente:

a) factura emisă de prestator;

b) contractul încheiat cu prestatorul;

c) documentele din care să rezulte că serviciile respective sunt accesorii transportului bunurilor importate sau sunt aferente importului de bunuri în Comunitate şi că valoarea serviciilor este inclusă în baza de impozitare a bunurilor importate.

Dacă beneficiarul nu poate justifica scutirea de taxă, operaţiunile vor fi considerate taxabile. În cazul în care sunt achiziţii intracomunitare de servicii, vor fi aplicate prevederile specifice de declarare a acestor operaţiuni.

Exemplu: A facturează către B descărcarea bunurilor din camion efectuată în Italia. Bunurile au fost transportate din Elveţia în Italia. A este o persoană impozabilă stabilită în Franţa, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul serviciului de descărcare direct legat de importul de bunuri este în România, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, cu toate că locul importului este în Italia. Fiind un serviciu accesoriu unui import de bunuri, beneficiarul B va justifica scutirea de taxă, deoarece prestatorul A nu este o persoană impozabilă stabilită în România şi beneficiarul ar fi avut obligaţia plăţii taxei conform art. 150 alin. (2) din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă. Deşi operaţiunea reprezintă o achiziţie intracomunitară de servicii, B nu ar avea obligaţia să înscrie această operaţiune în declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă ar justifica scutirea de taxă.
modificat de Ordin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 14 decembrie 2012, M. Of. 852/2012; Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 6

(1) Sunt scutite de taxă, potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal, prestările de servicii efectuate în România asupra bunurilor mobile achiziţionate ori importate în vederea prelucrării în România şi care ulterior sunt transportate în afara Comunităţii de către prestatorul serviciilor sau de către client, dacă acesta nu este stabilit în România, ori de altă persoană în numele oricăruia dintre aceştia. Scutirea de taxă pe valoarea adăugată prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică prestărilor de servicii de prelucrare şi în cazul în care prestatorul de servicii care efectuează aceste servicii în baza unui contract încheiat cu un client nestabilit în România achiziţionează sau importă bunuri în vederea încorporării în produsul prelucrat ori în vederea utilizării în legătură directă cu produsele prelucrate. Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal se aplică pentru prestările de servicii pentru care locul prestării se consideră în România, conform prevederilor art. 133 din Codul fiscal, şi se justifică cu documentele prevăzute la alin. (3) sau (4), după caz. Orice bun încorporat în produsul prelucrat, ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu produsul prelucrat sunt accesorii serviciilor realizate şi nu vor fi tratate ca livrări de bunuri, ci ca fiind parte a serviciului prestat.

(2) În cazul bunurilor importate în România în vederea prelucrării, calitatea de importator o poate avea, conform prevederilor pct. 59 din Normele de aplicare a titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fie proprietarul bunurilor, fie persoana impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul fiscal, care importă bunuri în România în regimul vamal de perfecţionare activă în sistem de rambursare, prevăzut la art. 114 paragraful 1 lit. (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, în vederea prelucrării, cu condiţia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operaţiuni să fie reexportate în afara Comunităţii sau să fie achiziţionate de către persoana impozabilă respectivă. În situaţia în care bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt reexportate în afara Comunităţii, prestatorul de servicii care a importat bunurile în România în vederea prelucrării pierde dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, cu excepţia cazului în care achiziţionează bunurile rezultate în urma prelucrării. În situaţia în care locul prestării este considerat a fi în România conform prevederilor art. 133 din Codul fiscal, dacă bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt reexportate în afara Comunităţii, prestările de servicii de prelucrare nu sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată. Dacă serviciile sunt prestate către un beneficiar persoană impozabilă, stabilit în alt stat membru, locul prestării se consideră în statul membru în care este stabilit beneficiarul conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Totuşi, prestatorul nu are obligaţia de a depune declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului.

(3) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale achiziţionate din România sau din alte state membre ori importate de către clientul care nu este stabilit în România, se justifică de prestatorul serviciilor cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;

b) factura pentru serviciile de prelucrare efectuate, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

c) copie de pe unul dintre următoarele documente:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

d) documentul de transport care atestă că bunurile rezultate în urma prelucrării părăsesc Comunitatea, dacă transportul bunurilor în afara Comunităţii intră în sarcina prestatorului de servicii, sau, după caz, copie de pe acest document, dacă transportul bunurilor în afara Comunităţii intră în sarcina clientului nestabilit în România.

(4) Scutirea de taxă prevăzută la alin. (1), pentru prelucrarea bunurilor mobile corporale importate de către prestatorul de servicii, se justifică de prestator cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu clientul care nu este stabilit în România;

b) factura pentru serviciile prestate, care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal;

c) autorizaţia de perfecţionare activă în sistem de rambursare;

d) declaraţia vamală pentru regimul vamal de perfecţionare activă în sistemul de rambursare;

e) dovada exportului/reexportului bunurilor rezultate în urma prelucrării, care confirmă că acestea au părăsit teritoriul vamal comunitar, reprezentată de unul dintre următoarele documente:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

f) documentul de transport, care atestă că bunurile rezultate în urma prelucrării părăsesc Comunitatea, dacă transportul bunurilor în afara Comunităţii intră în sarcina prestatorului de servicii, sau, după caz, copie de pe acest document, dacă transportul bunurilor în afara Comunităţii intră în sarcina clientului nestabilit în România.

Exemplul 1: A facturează către B servicii de confecţionare produse textile, materiile prime fiind achiziţionate din Franţa de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Elveţia. Locul prestării serviciilor fiind în România conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în afara Comunităţii, A trebuie să justifice scutirea de TVA, întrucât ar fi avut obligaţia plăţii taxei dacă operaţiunea nu ar fi fost scutită de taxă.

Exemplul 2: A facturează către B servicii de confecţionare produse textile, materiile prime fiind achiziţionate din Franţa de către client, respectiv de B. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Italia. Locul prestării serviciilor se consideră a fi în Italia, conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal şi în condiţiile stabilite prin normele de aplicare a acestui articol, serviciile fiind neimpozabile în România. Deşi operaţiunea reprezintă o prestare intracomunitară de servicii, prestatorul nu are obligaţia de a depune declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 1564din Codul fiscal, dacă prestarea de servicii este scutită de TVA în statul beneficiarului, respectiv în Italia.
modificat de Ordin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 14 decembrie 2012, M. Of. 852/2012; Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009;

Art. 7

(1) Partea din transportul internaţional de persoane pentru care se aplică scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal este transportul pentru care locul prestării se consideră a fi în România, potrivit art. 133 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

(2) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru transportul internaţional de persoane cu mijloace auto se justifică cu următoarele documente:

a) licenţa de transport, după caz;

b) caietul de sarcini al licenţei de traseu, după caz;

c) foaia de parcurs sau alte documente din care să rezulte data de ieşire/intrare din/în ţară, vizate, după caz, de organul vamal. În lipsa vizei organului vamal, pentru transporturile internaţionale din teritorii necomunitare spre România şi din România spre teritorii necomunitare, se va accepta o declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului legal al transportatorului sau a casei de expediţie;

d) diagrama biletelor de călătorie sau, după caz, facturile, în cazul curselor ocazionale;

e) factura pentru contravaloarea biletelor vândute, în situaţia în care vânzarea biletelor se face prin intermediari.

(3) Scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, pentru transportul internaţional aerian, fluvial, maritim, feroviar, de persoane, se justifică de către transportatori cu:

a) documentele specifice de transport, din care să rezulte traseul transportului, data de ieşire/intrare din/în ţară, după caz;

b) factura, în situaţia în care biletele de călătorie au fost vândute prin intermediari;

c) borderoul/diagrama biletelor de călătorie vândute sau, după caz, facturile, în cazul curselor ocazionale.
modificat de Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 8

(1) Conform art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt scutite de taxă, în cazul navelor atribuite navigaţiei în largul mării şi care sunt utilizate pentru transportul de călători/bunuri cu plată sau pentru activităţi comerciale, industriale sau de pescuit, precum şi în cazul navelor utilizate pentru salvare ori asistenţă pe mare sau pentru pescuitul de coastă, următoarele operaţiuni:

1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, navlosirea, leasingul şi închirierea de nave, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea de echipamente încorporate sau utilizate pe nave, inclusiv echipamente de pescuit;

2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe nave, inclusiv pentru navele de război încadrate în Nomenclatura combinată (NC) cod 8906 10 00, care părăsesc ţara şi se îndreaptă spre porturi străine unde vor fi ancorate, cu excepţia proviziilor în cazul navelor folosite pentru pescuitul de coastă;

3. prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1, efectuate pentru nevoile directe ale navelor şi/sau pentru încărcătura acestora.

(11) În sensul art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, prin largul mării se înţelege spaţiul marin situat dincolo de limita exterioară a mării teritoriale, astfel cum este stabilită conform Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982, ratificată prin Legea nr. 110/1996.

(2) Livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuprind, printre altele, operaţiuni precum:

a) livrarea de echipamente încorporate în nave sau utilizate pe acestea;

b) modernizarea, renovarea, revizia şi repararea navelor, respectiv orice lucrări necesare pentru utilarea ori reutilarea acestora sau readucerea la starea lor iniţială, inclusiv operaţiuni precum vopsirea, refacerea instalaţiilor, lucrări de tâmplărie, instalarea materialelor termoizolatoare şi electrice;

c) serviciile necesare pentru menţinerea navelor, a echipamentelor şi sistemelor acestora în perfectă stare de funcţionare, inclusiv întreţinerea, măsurile de prevenire a incendiilor, decontaminarea;

d) serviciile experţilor, prestate în cadrul lucrărilor de reparaţii şi al lucrărilor de reparare, renovare şi întreţinere a navelor şi a sistemelor şi echipamentelor acestora. Aceste servicii includ şi inspecţiile pentru constatarea respectării măsurilor de siguranţă, inspecţia navelor, inspecţia tehnică a echipamentelor, investigaţiile legate de incendii sau alte calamităţi survenite la bord;

e) lucrările de reparaţii şi întreţinere a bunurilor ce sunt integrate în nave sau direct utilizate pentru exploatarea acestora, cum ar fi containerele utilizate pentru depozitarea bagajelor, alimentelor, în cazul navelor de pasageri;

f) navlosirea, leasingul şi închirierea navelor. Prin navlosire se înţelege contractul prin care navlosantul pune la dispoziţia navlositorului pentru transport o navă, părţi din ea sau o încăpere a ei;

g) serviciile necesare pentru exploatarea navelor şi a încărcăturii acestora înainte, în timpul şi după efectuarea unei călătorii, la sosirea în porturi, la staţionarea şi la plecarea din porturi, inclusiv:

  1. serviciile asigurate de piloţi pentru facilitarea intrării şi ieşirii din porturi, servicii constând în remorcare, împingere, protejare, curăţenie;
  2. utilizarea porturilor, respectiv utilizarea macaralelor, cheiurilor, debarcaderelor, serviciilor de telecomunicaţii şi utilizarea instalaţiilor radar;
  3. serviciile administrative şi serviciile de comunicaţii;

h) serviciile asigurate pentru nevoile directe ale pasagerilor şi echipajului şi/sau încărcăturii transportate de nave, incluzând:

  1. asistenţa necesară pasagerilor şi echipajului asigurată în contul armatorului cu ocazia transportului maritim, cum ar fi întocmirea documentelor de călătorie, servicii de cazare şi alimentaţie asigurate pasagerilor, în cazul în care aceste servicii trebuie asigurate prin contractul de transport;
  2. serviciile aferente bunurilor transportate de nave, cum ar fi serviciile necesare pentru manipularea, protejarea şi conservarea bunurilor transportate, inclusiv serviciile specialiştilor în daune sau pentru protejarea apelor şi zonelor înconjurătoare, pentru prevenirea poluării ori contaminării acestor ape şi zone.

(3) În sensul art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 2 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin provizii se înţelege bunurile necesare aprovizionării navelor. Bunurile pentru aprovizionare şi alimentare cu combustibil cuprind, printre altele:

a) aprovizionarea la bord: bunuri care sunt exclusiv utilizate pentru consumul la bord de către membrii echipajului şi pasagerii vasului, cum ar fi mâncarea şi băuturile;

b) combustibili şi lubrifianţi, în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Aceste bunuri sunt necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a motoarelor şi a altor utilaje şi echipamente aflate la bord;

c) consumabilele, aparatele şi proviziile de obicei utilizate la bord de echipaj şi pasageri, cum ar fi: tacâmurile, aparatele de gătit, feţele de masă, instrumentele şi produsele de curăţare, instrumentele pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere şi bunurile consumabile utilizate pentru conservarea, tratarea sau prepararea la bord a mărfurilor transportate, cum ar fi, de exemplu, gheaţa şi sarea pentru conservarea peştelui pe un vas de pescuit.

(4) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se realizează fie de furnizor/prestator, fie de beneficiar, pe baza documentelor care atestă că livrările de bunuri şi prestările de servicii sunt destinate scopurilor prevăzute de lege. Scutirea prevăzută la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal se aplică atât pentru livrările de bunuri/prestările de servicii realizate în beneficiul direct al armatorilor de nave, cât şi în situaţia în care între furnizori/prestatori şi armator se interpune un agent de navă. Scutirea de taxă pentru prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Dacă locul prestărilor de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal este în România, scutirea de taxă se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită.

Exemplul 1: A facturează către B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim, serviciile fiind efectuate pe teritoriul României. A este o persoană impozabilă stabilită în România, iar B este o persoană impozabilă stabilită în Norvegia. Locul prestării serviciului fiind în România conform art. 133 alin. (7) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă nestabilită în Comunitate, prestatorul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operaţiunea nu era scutită.

Exemplul 2: A facturează către B servicii de reparaţii ale unei nave destinate transportului maritim. A este o persoană impozabilă stabilită în Dubai, iar B este o persoană impozabilă stabilită în România. Locul prestării serviciului este în România conform art. 133 alin. (2) din Codul fiscal, deoarece beneficiarul este o persoană impozabilă stabilită în România. Prestatorul nefiind stabilit în România, beneficiarul trebuie să justifice scutirea de taxă, întrucât ar fi fost persoana obligată la plata taxei dacă operaţiunea nu era scutită.

(5) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată nu se acordă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, cu excepţia situaţiei în care se aplică alte scutiri prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. e) din Codul fiscal sau la art. 144 din Codul fiscal. Livrările de bunuri destinate construirii navelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal sau pentru orice alt tip de nave pot fi scutite de taxă pe valoarea adăugată, conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacă livrarea respectivă se încadrează într-o măsură de simplificare prevăzută prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(6) Prin transport internaţional, în sensul art. 143 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, se înţelege transportul care are fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara ţării, fie ambele puncte în afara ţării.
modificat de Ordin nr. 917/2014 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)—i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 8 iulie 2014, M. Of. 528/2014; Ordin nr. 518/2012 – pentru modificarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 13 aprilie 2012, M. Of. 264/2012; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009; Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 9

(1) În sensul art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, se aplică scutirea de taxă în cazul companiilor aeriene care în principal realizează transport internaţional de persoane şi/sau de mărfuri efectuat cu aeronave, pentru următoarele operaţiuni:

  1. livrarea, modificarea, repararea, întreţinerea, leasingul şi închirierea aeronavelor, precum şi livrarea, leasingul, închirierea, repararea şi întreţinerea echipamentelor încorporate sau utilizate pe aceste aeronave;
  2. livrarea de carburanţi şi provizii destinate a fi utilizate pe aeronave;
  3. prestarea de servicii, altele decât cele prevăzute la pct. 1 sau la art. 1441din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, efectuate pentru nevoile directe ale aeronavelor şi/sau pentru încărcătura acestora.

(2)O companie aeriană este orice persoană impozabilă ale cărei activităţi includ transportul, pe calea aerului, de pasageri sau de marfă în regim de închiriere sau cu plată. Aceasta include toate liniile aeriene internaţionale ce asigură transporturi internaţionale regulate de pasageri şi/sau de bunuri şi toate companiile ce efectuează transporturi internaţionale charter de pasageri şi/sau de marfă. Încărcătură reprezintă orice bunuri ce pot fi transportate pe calea aerului, inclusiv corespondenţa şi animalele.

(3) Livrările de bunuri şi prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cuprind, printre altele, operaţiuni precum:

a) livrarea de echipamente încorporate în aeronave sau utilizate pe acestea;

b) modernizarea, renovarea, revizia şi repararea aeronavelor, respectiv orice lucrări necesare pentru utilarea sau reutilarea acestora sau readucerea la starea lor iniţială, inclusiv operaţiuni precum vopsirea, refacerea instalaţiilor, lucrări de tâmplărie, instalarea materialelor termoizolatoare şi electrice;

c) serviciile necesare pentru menţinerea aeronavelor, a echipamentelor şi sistemelor acestora în perfectă stare de funcţionare, inclusiv întreţinerea, măsurile de prevenire a incendiilor, decontaminarea;

d) serviciile experţilor, prestate în cadrul lucrărilor de reparaţii şi al lucrărilor pe care le presupun repararea, renovarea şi întreţinerea aeronavelor şi a sistemelor şi echipamentelor acestora. Aceste servicii includ şi inspecţiile pentru constatarea respectării măsurilor de siguranţă, inspecţia aeronavelor, inspecţia tehnică a echipamentelor, investigaţiile legate de incendii sau alte calamităţi survenite la bord;

e) lucrări de reparaţii şi întreţinere a bunurilor integrate în aeronave sau care sunt direct şi permanent utilizate pentru exploatare, cum ar fi containerele, făcute la comandă, utilizate în aeronave pentru depozitarea bagajelor, alimentelor;

f) leasingul şi închirierea aeronavelor;

g) serviciile necesare pentru exploatarea aeronavelor şi a încărcăturii acestora înainte, în timpul şi după o călătorie, la sosirea în aeroporturi, la staţionarea şi la plecarea din aeroporturi, incluzând:

  1. servicii necesare pentru aterizare, decolare sau staţionare în aeroporturi, inclusiv servicii constând în remorcare, împingere, protecţie, curăţenie;
  2. utilizarea aeroporturilor şi, mai concret, utilizarea pistelor, serviciilor de telecomunicaţii şi utilizarea instalaţiilor radar;
  3. serviciile administrative şi serviciile de comunicaţii;

h) servicii asigurate pentru nevoile directe ale pasagerilor şi echipajului şi/sau ale încărcăturii transportate de aeronave, inclusiv:

  1. asistenţa necesară pasagerilor şi echipajului asigurată pe seama operatorului aerian cu ocazia transportului aerian, cum ar fi întocmirea documentelor de călătorie şi cazarea, masa şi băutura asigurate pasagerilor, în cazul în care aceste servicii trebuie asigurate în baza contractului de transport;
  2. serviciile referitoare la bunurile transportate de aeronave, cum ar fi serviciile necesare pentru manipularea, protejarea şi conservarea bunurilor transportate, inclusiv serviciile asigurate de specialiştii în «daune» sau pentru protejarea mediului înconjurător, respectiv pentru prevenirea poluării ori contaminării acestor zone.

(4) În sensul art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 2 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prin provizii se înţelege bunurile necesare aprovizionării aeronavelor. Bunurile pentru aprovizionare şi alimentare cu combustibil cuprind, printre altele:

a) bunuri care sunt exclusiv utilizate pentru consumul la bord de către membrii echipajului şi pasagerii aeronavei, cum ar fi mâncarea şi băuturile;

b) combustibili şi lubrifianţi, în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Aceste bunuri sunt necesare pentru funcţionarea corespunzătoare a motoarelor şi a altor utilaje şi echipamente aflate la bord;

c) consumabile, aparate şi proviziile utilizate de obicei la bord de echipaj şi pasageri, cum ar fi tacâmurile, aparatele de gătit, feţele de masă, instrumentele şi produsele de curăţare, uneltele pentru lucrările de reparaţii şi întreţinere şi bunurile consumabile utilizate pentru conservarea, tratarea sau prepararea la bord a mărfurilor transportate.

(5) În cazul companiilor aeriene care nu sunt stabilite în România, în scopul aplicării scutirilor se va considera că activitatea acestora constă întotdeauna, în principal, în transportul internaţional de persoane şi/sau de mărfuri efectuat cu plată. În cazul companiilor aeriene stabilite în România, Direcţia generală aviaţie civilă din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii va emite un certificat care atestă faptul că activitatea acestora constă, în principal, în transportul internaţional de persoane şi/sau de mărfuri efectuat cu plată, care va fi transmis în copie furnizorilor/prestatorilor, ca document justificativ pentru aplicarea scutirii. Certificatul va fi eliberat la solicitarea companiilor aeriene, după cum urmează:

a) în cazul în care certificatul este solicitat în anul curent pentru anul următor, va fi avută în vedere activitatea desfăşurată în anul solicitării şi certificatul va fi valabil de la data de 1 ianuarie până la data de 31 decembrie a anului calendaristic următor;

b) în situaţia în care certificatul nu a fost solicitat în anul curent pentru anul următor, va fi avută în vedere activitatea desfăşurată în anul precedent şi certificatul va fi valabil de la data emiterii până la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat;

c) în cazul companiilor aeriene nou-înfiinţate, certificatul va fi eliberat în anul înfiinţării pe baza planului de afaceri prezentat Direcţiei generale aviaţie civilă din cadrul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi va fi valabil de la data emiterii până la data de 31 decembrie a anului în care a fost eliberat.

(6) Scutirea de taxă pe valoarea adăugată nu se acordă pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii destinate construirii aeronavelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal. Livrările de bunuri destinate construirii aeronavelor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal sau pentru orice alt tip de aeronave pot fi scutite de taxa pe valoarea adăugată conform prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, dacă livrarea respectivă se încadrează într-o măsură de simplificare prevăzută prin ordin al ministrului finanţelor publice.

(7) Justificarea scutirii de taxă pe valoarea adăugată se realizează pe baza documentelor care atestă că livrările de bunuri şi prestările de servicii sunt destinate scopurilor prevăzute de lege şi a certificatului prevăzut la alin. (5) pentru companiile aeriene stabilite în România. Scutirea de taxă pentru prestările de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal se justifică de către prestatorul serviciilor, în măsura în care locul prestării serviciilor este considerat a fi în România, în conformitate cu prevederile art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi fost persoana obligată la plata taxei, conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu se aplica o scutire de taxă. Dacă locul prestărilor de servicii prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. i) pct. 1 şi 3 din Codul fiscal este în România, scutirea de taxă se justifică de beneficiarul serviciilor, dacă acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, în situaţia în care operaţiunea nu ar fi scutită.

(8) În sensul art. 143 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal, transportul internaţional are înţelesul de la art. 8 alin. (6).
modificat de Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011; Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009;Ordin nr. 3424/2008 – pentru modificarea şi completarea unor norme şi instrucţiuni aprobate prin ordine ale ministrului finanţelor publice din 20 noiembrie 2008, M. Of. 795/2008;

Art. 10

(1) Scutirea de taxă pentru livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţiile de la pct. 1 şi 2 ale aceleiaşi litere a), se justifică pe baza următoarelor documente:

a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru;

şi, după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.

(2) În cazul livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi către un cumpărător care nu comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, scutirea de taxă se justifică prin:

a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sau, dacă furnizorul nu este o persoană impozabilă, prin contractul de vânzare-cumpărare;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru sau, după caz, prin dovada înmatriculării mijlocului de transport nou în statul membru de destinaţie.

(3) În cazul livrărilor intracomunitare de produse accizabile prevăzute la art. 143 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţiile de la pct. 1 şi 2 ale aceleiaşi litere c), către o persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă care nu îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care transportul de bunuri este efectuat conform art. 7 alin. (4) şi (5) ori art. 16 din Directiva Consiliului 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor şi deţinerea, circulaţia şi controlul acestor produse, scutirea de taxă se justifică prin:

a) factura care trebuie să conţină informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (19) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, mai puţin codul de înregistrare în scopuri de TVA al cumpărătorului în alt stat membru;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru; şi, după caz,

c) orice alte documente, cum ar fi: contractul/comanda de vânzare/cumpărare, documentele de asigurare.

(4) În cazul livrărilor intracomunitare asimilate de bunuri prevăzute la art. 128 alin. (10) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv transferurile de bunuri, scutirea de taxă prevăzută la art. 143 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se justifică, cu excepţiile prevăzute la acelaşi alineat, pe baza următoarelor documente:

a) autofactura prevăzută la art. 155 alin. (8) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în care să fie menţionat codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit în alt stat membru al persoanei care realizează transferul din România;

b) documentul care atestă că bunurile au fost transportate din România în alt stat membru.

(5) În situaţia livrărilor intracomunitare de bunuri prevăzute la alin. (1), dacă inspecţia fiscală a constatat că pe factură este înscris eronat codul de TVA al beneficiarului, pentru acordarea scutirii de TVA se va permite în timpul controlului corectarea facturii de către furnizor şi se va verifica validitatea codului de TVA al beneficiarului de către organele de inspecţie fiscală. Această factură va fi ataşată de către furnizor facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia.
modificat deOrdin nr. 1708/2012 – pentru modificarea şi completarea unor ordine ale ministrului finanţelor publice din 14 decembrie 2012, M. Of. 852/2012; Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011;

Art. 11

(1) Conform art. 1441 din Codul fiscal, sunt scutite de taxă serviciile prestate de intermediarii care acţionează în numele şi în contul altei persoane, în cazul în care aceste servicii sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite prevăzute la art. 143 şi 144 din Codul fiscal, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. f) şi la art. 143 alin. (2) din Codul fiscal. Scutirea de taxă se justifică de prestator în măsura în care locul prestării serviciului de intermediere este considerat a fi în România conform art. 133 din Codul fiscal şi dacă acesta ar fi persoana obligată la plata TVA conform art. 150 alin. (1) din Codul fiscal, în cazul în care nu s-ar aplica o scutire de TVA. Beneficiarul serviciului de intermediere are obligaţia să justifice scutirea de taxă dacă locul prestării este considerat în România conform art. 133 din Codul fiscal şi în situaţia în care acesta ar fi persoana obligată la plata taxei conform art. 150 din Codul fiscal, dacă operaţiunea nu ar fi scutită.

(2) Justificarea scutirii de taxă se realizează pe baza facturii de comision şi a documentelor care atestă că serviciile sunt prestate în legătură cu operaţiunile scutite menţionate la alin. (1).
modificat de Ordin nr. 3419/2009 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 21 decembrie 2009, M. Of. 915/2009;

CAPITOLUL II

Dispoziţii tranzitorii

Art. 12

(1) Pentru exportul sau livrările intracomunitare realizate prin comisionari care acţionează în nume propriu, dar în contul unui comitent din ţară, scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările realizate de comitent către comisionar până la data de 31 decembrie 2006 rămâne definitivă, dacă bunurile vor fi transportate de către comisionar din România în afara Comunităţii sau în alt stat membru, după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv. Scutirea pentru livrările realizate de comitent către comisionar se justifică astfel:

a) în cazul în care bunurile sunt exportate de către comisionar, cu următoarele documente:

  1. contractul încheiat cu comisionarul, din care să rezulte cantităţile de bunuri, precum şi data la care trebuie efectuat exportul;
  2. unul dintre următoarele documente, în copie:

2.1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau

2.2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

  1. copie de pe lista-anexă la declaraţia vamală sau la documentul de însoţire la export, în care comisionarul a înscris denumirea comitentului;
  2. factura emisă de comitent către comisionar pentru livrări realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv;

b) în cazul în care bunurile sunt livrate intracomunitar de către comisionar, cu următoarele documente:

  1. contractul încheiat cu comisionarul, din care să rezulte cantităţile de bunuri, precum şi data la care trebuia efectuat exportul, care a devenit livrare intracomunitară, dacă bunurile sunt transportate într-un stat membru după 1 ianuarie 2007;
  2. copie de pe documentele prevăzute la art. 10, emise de comisionar;
  3. factura emisă de comitent către comisionar, pentru livrări realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv.

(2) Pentru exportul sau livrările intracomunitare realizate prin comisionari care acţionează în nume propriu, dar în contul unui comitent din ţară, livrările de bunuri realizate după data de 1 ianuarie 2007 de către comitenţi către comisionari nu beneficiază de scutirea de taxă, acordată în regim tranzitoriu potrivit alin. (1).
modificat de Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011;

Art. 13

(1) În situaţia în care beneficiarul stabilit în străinătate, în vederea obţinerii unui produs final, a contractat livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, constând în prelucrări sau expertize asupra bunurilor mobile corporale, cu fiecare unitate care concură la realizarea produsului final, scutirile de taxă pe valoarea adăugată pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv rămân definitive şi se aplică de fiecare unitate potrivit prevederilor prezentului articol, dacă produsul final este exportat sau livrat intracomunitar după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv.

(2) Exportul bunurilor sau livrarea intracomunitară de bunuri, după caz, poate fi efectuat/efectuată de oricare dintre unităţile care au participat la realizarea produsului final, precum şi de către un intermediar.

(3) Unităţile care au efectuat livrări de bunuri care sunt încorporate în produsul final, inclusiv ambalajele, până la data de 31 decembrie 2006 justifică scutirea cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu beneficiarul extern, din care să rezulte cantităţile de bunuri şi unităţile la care se face predarea acestora, precum şi termenul pentru justificarea exportului sau, după caz, a livrării intracomunitare;

b) în cazul în care bunurile sunt exportate, unul dintre următoarele documente, în copie:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

c) documentele prevăzute la art. 10, dacă bunurile sunt livrate intracomunitar după data aderării;

d) factura emisă către beneficiarul extern pentru livrări de bunuri realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv.

(4) Unităţile care au efectuat prestări de servicii care concură la realizarea produsului final justifică scutirea de taxă pentru serviciile realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu partenerul extern, din care să rezulte prestările de servicii efectuate şi termenul pentru efectuarea exportului sau, după caz, a livrării intracomunitare;

b) în cazul în care bunurile sunt exportate, cu unul dintre următoarele documente, în copie:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

c) documentele prevăzute la art. 10, în cazul în care produsul final este livrat intracomunitar;

d) factura emisă către beneficiarul extern pentru prestările de servicii realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv.
modificat de Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011;

Art. 14

(1) Scutirea de taxă pentru prestările de servicii asupra bunurilor plasate în regim de perfecţionare activă, inclusiv în cazul bunurilor de origine comunitară, precum şi pentru livrările de bunuri contractate cu beneficiarul stabilit în străinătate de către alte unităţi decât titularul autorizaţiei de perfecţionare activă şi care sunt încorporate în produsele compensatoare, realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv, rămâne definitivă dacă produsele compensatoare sunt exportate sau sunt plasate în alt regim vamal suspensiv ori sunt transportate în alt stat membru din Comunitate după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv.

(2) Unităţile care au contractat cu beneficiarul stabilit în străinătate livrări de bunuri care sunt încorporate în produsele compensatoare şi care au fost livrate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv justifică scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu următoarele documente:

a) contractul încheiat cu beneficiarul extern, din care să rezulte cantităţile de bunuri şi unităţile la care se face predarea acestora, precum şi termenul pentru justificarea exportului sau a plasării în alt regim vamal suspensiv;

b) în cazul în care produsele compensatoare sunt exportate, unul dintre următoarele documente, în copie:

  1. certificarea încheierii operaţiunii de export de către biroul vamal de export sau, după caz, notificarea de export certificată de biroul vamal de export, în cazul declaraţiei vamale de export pe cale electronică; sau
  2. exemplarul 3 al documentului administrativ unic, folosit ca declaraţie de export pe suport hârtie, certificat pe verso de biroul vamal de ieşire;

c) dacă produsele compensatoare sunt transportate în alt stat membru din Comunitate, se va prezenta copie de pe declaraţia vamală de tranzit;

d) factura emisă către beneficiarul extern.

(3) Titularii autorizaţiilor de perfecţionare activă care realizează exportul sau reexportul produselor compensatoare ori care transportă produsele compensatoare în alt stat membru al Comunităţii sau le plasează în alt regim vamal suspensiv, după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, vor proceda astfel:

a) dacă produsele compensatoare sunt exportate sau reexportate, vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru serviciile realizate înainte şi după data aderării pe baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (2);

b) dacă produsele compensatoare sunt plasate în alt regim vamal suspensiv, vor justifica scutirea de taxă pentru serviciile realizate înainte şi după data aderării pe baza următoarelor documente:

  1. contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate;
  2. autorizaţia pentru perfecţionare activă;
  3. factura pentru prestarea de servicii;
  4. declaraţia vamală de plasare în alt regim vamal suspensiv;

c) dacă produsele compensatoare sunt transportate într-un stat membru din Comunitate, vor justifica scutirea de taxă pentru prestările de servicii realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv pe baza următoarelor documente:

  1. contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate;
  2. autorizaţia pentru perfecţionare activă;
  3. factura pentru prestarea de servicii;
  4. declaraţia vamală de tranzit în alt stat membru al Comunităţii al produselor compensatoare.

(4) Alte persoane impozabile, care sunt înscrise în autorizaţia pentru perfecţionare activă şi care efectuează prestări de servicii constând în lucrări asupra bunurilor mobile corporale sau orice alte prestări de servicii legate direct de bunuri plasate în regim de perfecţionarea activă, dacă produsele compensatoare sunt exportate sau reexportate ori transportate în alt stat membru al Comunităţii sau sunt plasate în alt regim vamal suspensiv, după data de 1 ianuarie 2007 inclusiv, vor proceda astfel:

a) dacă produsele compensatoare sunt exportate sau reexportate, vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată pentru serviciile realizate înainte şi după data aderării pe baza documentelor prevăzute la art. 6 alin. (3);

b) dacă produsele compensatoare sunt plasate în alt regim vamal suspensiv, vor justifica scutirea de taxă pentru serviciile realizate înainte şi după data aderării pe baza următoarelor documente:

  1. contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate sau cu titularul autorizaţiei de perfecţionare activă;
  2. copia de pe autorizaţia pentru perfecţionare activă;
  3. factura pentru prestarea de servicii;
  4. copia de pe declaraţia vamală de plasare în alt regim vamal suspensiv al produselor compensatoare;

c) dacă produsele compensatoare sunt transportate într-un stat membru din Comunitate, vor justifica scutirea de taxă pentru prestările de servicii realizate până la data de 31 decembrie 2006 inclusiv pe baza următoarelor documente:

  1. contractul încheiat cu beneficiarul din străinătate sau cu titularul autorizaţiei de perfecţionare activă;
  2. copia de pe autorizaţia pentru perfecţionare activă;
  3. factura pentru prestarea de servicii;
  4. copia de pe declaraţia vamală de tranzit în alt stat membru al Comunităţii al produselor compensatoare.

(5) Încheierea regimului de perfecţionare activă cu suspendarea drepturilor de import al mărfurilor de origine comunitară plasate în acest regim pe teritoriul României înainte de aderare şi care sunt transportate după aderare în alt stat membru se efectuează potrivit legislaţiei vamale în vigoare, inclusiv dacă produsele compensatoare încorporează şi bunuri de origine comunitară provenind din România sau care au fost transportate din alt stat membru în România după data aderării. Aceste produse compensatoare sunt numite în continuare produse compensatoare mixte. Persoanele impozabile care realizează prelucrarea bunurilor aflate în acest regim vor menţiona în registrul bunurilor primite numai bunurile de origine comunitară provenind din România sau care au fost transportate din alt stat membru în România după data aderării, iar la data încheierii regimului vamal vor descărca registrul bunurilor primite pe baza documentelor vamale. Transportul produselor compensatoare mixte în alt stat membru nu va fi considerat o livrare intracomunitară de bunuri sau un transfer, respectiv o operaţiune asimilată livrării intracomunitare de bunuri, fiind supus unei operaţiuni vamale, respectiv tranzitul în alt stat membru, pentru care se întocmeşte documentul T1 sau TIR şi fişa de informaţii INF 1, potrivit legislaţiei vamale.

(6) Prevederile alin. (5) se aplică şi pentru bunurile de origine necomunitară plasate în România înainte de data aderării în regimul de perfecţionare activă cu suspendarea drepturilor de import şi care sunt transportate după aderare în alt stat membru.

(7) În situaţiile prevăzute la alin. (5) şi (6), transportul produselor compensatoare mixte din România în alt stat membru, realizat de proprietarul acestora, este scutit de taxă în conformitate cu prevederile art. 144 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent dacă are loc sau nu o livrare în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
modificat de Ordin nr. 2230/2011 – privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor de aplicare a scutirii de taxă pe valoarea adăugată pentru operaţiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a)–i), art. 143 alin. (2) şi art. 1441 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.222/2006 din 29 iunie 2011, M. Of. 498/2011;

- Publicitate -