Articolul Modalităţi de emitere şi de comunicare a actelor administrative fiscale – Adaptare la necesitățile societății moderne publicat în Revista Finanţe Publice şi Contabilitate, editata de Ministerul Finanţelor Publice, nr. 11-12 noiembrie-decembrie 2014, prezintă aspecte cu privire la emiterea actului administrativ fiscal aşa cum acestea sunt reglementate la nivelul Codului de procedură fiscală și aduce în discuţie reglementările cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal.
Autori: Violeta SĂRMĂŞANU (ZIDARU) – Consilier superior MFP, Cosmin CRANGĂ – Consilier superior MFP
Actul administrativ fiscal, aşa cum doctrina1 îl defineşte, este “acea formă juridică principală a activităţii organelor administraţiei publice, care constă într-o manifestare unilaterală şi expresă de voinţă de a da naştere, a modifica şi a stinge drepturi şi obligaţii, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanţelor judecătoreşti”.
Această manifestare unilaterală de voinţă, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime,
a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum şi asigurarea condiţiilor necesare exercitării de către instanţele judecătoreşti a controlului de legalitate a actului administrativ.
În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are ca rezultantă reglementarea condiţiilor de emitere, comunicare, precum şi a modalităţilor de asigurare a opozabilităţii
acestuia.
În domeniul procedural fiscal, cadrul general îl constituie Codul de procedură fiscală2, astfel că acest act normativ consacră legislativ aspecte cu privire la actul administrativ fiscal.
Din acest punct de vedere, definiţia dată de art. 41 din Codul de procedură fiscală presupune că actul administrativ fiscal este “actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale”.
Pornind de la aceste considerente, este necesar ca actul administrativ fiscal să întrunească o serie de condiţii, reglementate de altfel tot de Codul de procedură fiscală, pentru a se
bucura de validitate şi a nu fi lovit de nulitate, precum şi pentru a se asigura opozabilitatea faţă de destinatar. În legătură cu această prezentare, condiţiile se rezumă la modalităţile de emitere a actului administrativ fiscal. Dacă din perspectiva modalităţilor de emitere a actului administrativ fiscal evoluţia legislativă nu presupune numeroase intervenţii, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre reglementările cu privire la modalităţile de comunicare ale actului administrativ fiscal care au suscitat o serie de controverse şi implicit intervenţii legislative.