2014-02-01 – Modificata de Legea nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (Art. 8, Art. 26, Art. 34, Art. 35, Art. 36, Art. 37)
2014-02-01 – Modificată de Legea nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (Art. 24, Art. 29, Art. 31)
2002-10-12 – Publicat in M.Of. nr. 702 din 12.10.2012

LEGEA nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului – ACTUALIZATĂ 2014

- Publicitate -

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor, precum şi unele măsuri privind prevenirea şi combaterea finanţării actelor de terorism.

Art. 2

În sensul prezentei legi:

a) prin spălarea banilor se înţelege infracţiunea prevăzută la 29;

b) prin finanţarea actelor de terorism se înţelege infracţiunea prevăzută la 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului;

c) prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea;

d) prin tranzacţie suspectă se înţelege operaţiunea care aparent nu are un scop economic sau legal ori care, prin natura ei şi/sau caracterul neobişnuit în raport cu activităţile clientului uneia dintre persoanele prevăzute la 10, trezeşte suspiciunea de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism;

e) prin transferuri externe în şi din conturi se înţelege transferurile transfrontaliere, astfel cum sunt acestea definite potrivit reglementărilor naţionale în materie, precum şi operaţiunile de plăţi şi încasări efectuate între rezidenţi şi nerezidenţi pe teritoriul României;

f) prin instituţie de credit se înţelege entitatea definită la 7 alin. (1) pct. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

g) prin instituţie financiară se înţelege orice entitate, cu sau fără personalitate juridică, alta decât instituţia de credit, care desfăşoară una ori mai multe dintre activităţile prevăzute la 18 alin. (1) lit. b)–l), n) şi n1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată şi entităţile specializate care desfăşoară activităţi de schimb valutar. Intră în această categorie şi:

  • asigurătorii, reasiguratorii şi brokerii de asigurare şi/sau reasigurare, autorizaţi potrivit prevederilor Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi sucursalele aflate pe teritoriul României ale asigurătorilor, reasiguratorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau reasigurări autorizaţi în alte state membre;
  • societăţile de servicii de investiţii financiare, consultanţii de investiţii, societăţile de administrare a investiţiilor, societăţile de investiţii, operatorii de piaţă, operatorii de sistem, aşa cum sunt definiţi potrivit prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, şi reglementărilor emise în aplicarea acesteia;

h) prin relaţie de afaceri se înţelege relaţia profesională sau comercială legată de activităţile profesionale ale persoanelor prevăzute la 10 şi despre care, la momentul iniţierii, se consideră a fi de o anumită durată;

i) prin operaţiuni ce par a avea o legătură între ele se înţelege operaţiunile aferente unei singure tranzacţii decurgând dintr-un singur contract comercial sau înţelegere de orice natură între aceleaşi părţi şi a căror valoare este fragmentată în tranşe mai mici de 15.000 euro ori echivalentul în lei, atunci când acestea sunt efectuate în cursul aceleiaşi zile bancare, în scopul evitării cerinţelor legale;

j) prin bancă fictivă se înţelege o instituţie de credit ori o instituţie care desfăşoară activitate echivalentă, înregistrată într-o jurisdicţie în care aceasta nu are o prezenţă fizică, respectiv conducerea şi administrarea activităţii şi evidenţele instituţiei nu sunt situate în acea jurisdicţie, şi care nu este afiliată la un grup financiar reglementat;

k) prin furnizori de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice se înţelege orice persoană fizică sau juridică care prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi:

  • constituie societăţi comerciale sau alte persoane juridice;
  • exercită funcţia de director ori administrator al unei societăţi sau are calitatea de asociat al unei societăţi în comandită ori o calitate similară în cadrul altor persoane juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcţii ori calităţi;
  • furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate comercială, o societate în comandită sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară;
  • are calitatea de fiduciar în derularea unor activităţi fiduciare exprese sau a altor operaţiuni juridice similare ori intermediază ca o altă persoană să exercite această calitate;
  • acţionează sau intermediază ca o altă persoană să acţioneze ca acţionar pentru o persoană, alta decât o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată care este supusă unor cerinţe de publicitate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu standarde fixate la nivel internaţional;

l) prin grup se înţelege un grup de entităţi, aşa cum este definit la 2 alin. (1) pct. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi/sau de reasigurare, a societăţilor de servicii de investiţii financiare şi a societăţilor de administrare a investiţiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 152/2007.

Art. 3

(1) În sensul prezentei legi, persoane expuse politic sunt persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcţii publice importante, membrii familiilor acestora, precum şi persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante.

(2) Persoanele fizice care exercită, în sensul prezentei legi, funcţii publice importante sunt:

a) şefii de stat, şefii de guverne, membrii parlamentelor, comisarii europeni, membrii guvernelor, consilierii prezidenţiali, consilierii de stat, secretarii de stat;

b) membrii curţilor constituţionale, membrii curţilor supreme sau ai altor înalte instanţe judecătoreşti ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin intermediul unor căi extraordinare de atac;

c) membrii curţilor de conturi sau asimilate acestora, membrii consiliilor de administraţie ale băncilor centrale;

d) ambasadorii, însărcinaţii cu afaceri, ofiţerii de rang înalt din cadrul forţelor armate;

e) conducătorii instituţiilor şi autorităţilor publice;

f) membrii consiliilor de administraţie şi ai consiliilor de supraveghere şi persoanele care deţin funcţii de conducere ale regiilor autonome, ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat şi ale companiilor naţionale.

(3) Niciuna dintre categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)–f) nu include persoane care ocupă funcţii intermediare sau inferioare. Categoriile prevăzute la alin. (2) lit. a)–e) cuprind, după caz, funcţiile exercitate la nivel comunitar sau internaţional.

(4) Membrii familiilor persoanelor care exercită funcţii publice importante sunt, în sensul prezentei legi:

a) soţul/soţia;

b) copiii şi soţii/soţiile acestora;

c) părinţii.

(5) Persoanele cunoscute public ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor fizice care exercită funcţii publice importante sunt:

a) orice persoană fizică ce se dovedeşte a fi beneficiarul real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice împreună cu oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) sau având orice altă relaţie privilegiată de afaceri cu o astfel de persoană;

b) orice persoană fizică ce este singurul beneficiar real al unei persoane juridice sau al unei entităţi juridice cunoscute ca fiind înfiinţată în beneficiul uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2).

(6) Fără a aduce atingere aplicării, pe baza unei evaluări a riscului, a măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei, după împlinirea unui termen de un an de la data la care persoana a încetat să mai ocupe o funcţie publică importantă în sensul alin. (2), instituţiile şi persoanele prevăzute la art. 10 nu mai consideră persoana respectivă ca fiind expusă politic.

Art. 4

(1) În sensul prezentei legi, prin beneficiar real se înţelege orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele ori în interesul căruia/căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacţie ori o operaţiune.

(2) Noţiunea de „beneficiar real“ va include cel puţin:

a) în cazul societăţilor comerciale:

  • persoana sau persoanele fizice care deţin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică prin deţinerea, în mod direct sau indirect, a pachetului integral de acţiuni ori a unui număr de acţiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul, inclusiv acţiuni la purtător, persoana juridică deţinută sau controlată nefiind o societate comercială ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi care este supusă unor cerinţe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislaţia comunitară ori cu standarde fixate la nivel internaţional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit în cazul deţinerii a cel puţin 25% din acţiuni plus o acţiune;
  • persoana sau persoanele fizice care exercită în alt mod controlul asupra organelor de administrare sau de conducere ale unei persoane juridice;

b) în cazul persoanelor juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a), sau al altor entităţi ori construcţii juridice care administrează şi distribuie fonduri:

  • persoana fizică care este beneficiară a cel puţin 25% din bunurile unei persoane juridice sau ale unei entităţi ori construcţii juridice, în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificaţi;
  • grupul de persoane în al căror interes principal se constituie ori funcţionează o persoană juridică sau o entitate ori construcţie juridică, în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de persoana juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate;
  • persoana sau persoanele fizice care exercită controlul asupra a cel puţin 25% din bunurile unei persoane juridice sau ale unei entităţi ori construcţii juridice.

CAPITOLUL II

Proceduri de identificare a clienţilor şi de prelucrare a informaţiilor referitoare la spălarea banilor

Art. 5

(1) De îndată ce o persoană fizică, în cadrul activităţii desfăşurate pentru o persoană juridică prevăzută la art. 10, sau una dintre persoanele fizice prevăzute la art. 10 are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, informează persoana desemnată conform art. 20 alin. (1), care sesizează imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. Persoana desemnată analizează informaţiile primite şi sesizează Oficiul cu privire la suspiciunile motivate rezonabil. Acesta confirmă primirea sesizării. Pentru persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 10 lit. k), sesizarea se transmite de către persoana care are suspiciuni că operaţiunea ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.

(2) Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sau Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004, comunicând şi motivul pentru care s-a dispus soluţia respectivă.

(3) Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore. În cazul în care cele 48 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Suma pentru care s-a dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile legii.

(4) Dacă Oficiul consideră că perioada prevăzută de alin. (3) nu este suficientă, poate solicita, motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 72 de ore. În cazul în care cele 72 de ore se împlinesc într-o zi nelucrătoare, termenul se prorogă până la prima zi lucrătoare. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii. Decizia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se comunică de îndată Oficiului.

(5) Oficiul trebuie să comunice persoanelor prevăzute la art. 10, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(6) Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (5), persoanele la care se referă art. 10 vor putea efectua operaţiunea.

(7) Persoanele prevăzute la art. 10 ori persoanele desemnate potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) vor raporta Oficiului, în cel mult 10 zile lucrătoare, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.

(8) Prevederile alin. (7) se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro.

(9) Persoanele prevăzute la art. 10 lit. e) şi f) nu au obligaţia de a raporta către Oficiu informaţiile pe care le primesc sau pe care le obţin de la unul dintre clienţii lor în cursul determinării situaţiei juridice a acestuia ori al apărării sau reprezentării acestuia în cadrul unor proceduri judiciare ori în legătură cu acestea, inclusiv al acordării de consultanţă cu privire la declanşarea unor proceduri judiciare, potrivit legii, indiferent dacă aceste informaţii au fost primite sau obţinute înainte, în timpul ori după încheierea procedurilor.

(10) Forma şi conţinutul raportului pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), (7) şi (8) vor fi stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Raportările prevăzute la alin. (7) şi (8) se transmit Oficiului, în maximum 10 zile lucrătoare, în baza unei metodologii de lucru elaborate de Oficiu.

(11) În cazul persoanelor prevăzute la art. 10 lit. e) şi f), raportările se fac către persoanele desemnate de către structurile de conducere ale profesiilor liberale, care au obligaţia de a le transmite Oficiului în cel mult 3 zile de la primire. Informaţiile se transmit Oficiului nealterate.

(12) Autoritatea Naţională a Vămilor comunică lunar Oficiului toate informaţiile pe care le deţine, potrivit legii, în legătură cu declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valută şi/sau în monedă naţională, care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau la ieşirea din Uniune, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Uniune. Autoritatea Naţională a Vămilor va comunica Oficiului de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, toate informaţiile legate de suspiciunile de spălare de bani sau finanţare a terorismului ce sunt identificate în cursul activităţii specifice.

(13) Sunt exceptate de la obligaţiile de raportare prevăzute la alin. (7) următoarele operaţiuni derulate în nume şi pe cont propriu: între instituţii de credit, între instituţii de credit şi Banca Naţională a României, între instituţii de credit şi Trezoreria Statului, între Banca Naţională a României şi Trezoreria Statului. Prin hotărâre a Guvernului se pot stabili, la propunerea plenului Oficiului, şi alte exceptări de la cerinţele de raportare prevăzute la alin. (7), pe durată determinată.

Art. 6

(1) Persoanele prevăzute la art. 10, care au cunoştinţă că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operaţiunea fără informarea prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Aceste persoane sunt obligate însă să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacţia efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 5.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10, care constată că o operaţiune sau mai multe operaţiuni care au fost efectuate în contul unui client prezintă indicii de anomalie pentru activitatea acestui client ori pentru tipul operaţiunii în cauză, vor sesiza de îndată Oficiul, dacă există suspiciuni că abaterile de la normalitate au ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.

(3) Persoanele prevăzute la art. 10 sesizează de îndată Oficiul, atunci când constată că faţă de o operaţiune sau mai multe operaţiuni care au fost efectuate în contul unui client există suspiciuni că fondurile au ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism.

Art. 7

(1) Oficiul poate cere persoanelor menţionate la art. 10, precum şi instituţiilor competente datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor stabilite de lege. Informaţiile în legătură cu sesizările primite potrivit art. 5 şi 6 sunt prelucrate şi utilizate în cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10 vor transmite Oficiului datele şi informaţiile solicitate, în termen de 30 de zile de la data primirii cererii.

(3) Secretul profesional şi bancar la care sunt ţinute persoanele prevăzute la art. 10 nu sunt opozabile Oficiului.

(4) Oficiul poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine care au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor sau a finanţării actelor de terorism.

Art. 8

(1) Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, va sesiza de îndată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În situaţia în care se constată finanţarea unor acte de terorism, va sesiza de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism.

(2) Identitatea persoanei fizice care a informat persoana fizică desemnată în conformitate cu art. 20 alin. (1) şi a persoanei fizice care, în conformitate cu art. 20 alin. (1), a sesizat Oficiul nu poate fi dezvăluită în cuprinsul sesizării.

(3) Dacă în urma analizării şi prelucrării informaţiilor primite de Oficiu nu se constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, Oficiul păstrează informaţiile în evidenţă.

(4) Dacă informaţiile prevăzute la alin. (3) nu sunt completate timp de 10 ani, ele se clasează în cadrul Oficiului.

(5) După primirea sesizării, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi Serviciul Român de Informaţii pot solicita Oficiului completarea acesteia.

(6) Oficiul are obligaţia de a pune la dispoziţie procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală şi Serviciului Român de Informaţii, la solicitarea acestora, datele şi informaţiile pe care le-a obţinut potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

(7) Organele de urmărire penală vor comunica periodic Oficiului stadiul de rezolvare a sesizărilor transmise, precum şi cuantumul sumelor aflate în conturile persoanelor fizice sau juridice pentru care s-a dispus blocarea, ca urmare a suspendărilor efectuate ori a măsurilor asigurătorii dispuse.

(8) Oficiul va furniza persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 10, precum şi autorităţilor cu atribuţii de control financiar şi celor de supraveghere prudenţială, printr-o procedură considerată adecvată, informaţii generale privind tranzacţiile suspecte şi tipologiile de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism.

(9) Oficiul furnizează persoanelor prevăzute la art. 10 lit. a) şi b), ori de câte ori este posibil, în regim de confidenţialitate, printr-o modalitate de comunicare securizată, informaţii cu privire la clienţi, persoane fizice şi/sau juridice expuse la risc de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism.

(10) După primirea rapoartelor privind tranzacţiile suspecte, în cazul în care se constată existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, Oficiul va sesiza de îndată organul competent.

modificat de: Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

Art. 9

(1) Aplicarea cu bună-credinţă a prevederilor art. 5–7 de către persoane fizice şi/sau juridice, inclusiv a celor prevăzute la art. 10, nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora.

(2) Suspendarea şi prelungirea suspendării efectuate cu nerespectarea prevederilor legale şi cu rea-credinţă sau efectuate ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite, în condiţiile răspunderii civile delictuale şi s-a cauzat un prejudiciu, de către Oficiu şi de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie atrage răspunderea statului pentru prejudiciul cauzat.

Art. 10

Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele persoane fizice sau juridice:

a) instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine;

b) instituţiile financiare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine;

c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, agenţii de marketing autorizaţi/avizaţi în sistemul pensiilor private;

d) cazinourile;

e) auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală sau contabilă;

f) notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare ori desfăşurarea, potrivit legii, a altor activităţi fiduciare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile;

g) furnizorii de servicii pentru societăţile comerciale şi alte entităţi sau construcţii juridice, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) sau f), aşa cum sunt definiţi la 2 lit. k);

h) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;

i) agenţii imobiliari;

j) asociaţiile şi fundaţiile;

k) alte persoane fizice sau juridice care comercializează bunuri şi/sau servicii, numai în măsura în care acestea au la bază operaţiuni cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele.

Art. 11

Persoanele prevăzute la art. 10 sunt obligate ca, în desfăşurarea activităţii lor, să adopte măsuri de prevenire a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism şi, în acest scop, pe bază de risc, aplică măsuri-standard, simplificate sau suplimentare, de cunoaştere a clientelei, care să le permită identificarea, după caz, şi a beneficiarului real.

Art. 12

Instituţiile de credit nu vor intra în relaţii de corespondent cu o bancă fictivă sau cu o instituţie de credit despre care se ştie că permite unei bănci fictive să îi utilizeze conturile şi dacă au astfel de relaţii le vor termina.

Art. 13

(1) Persoanele prevăzute la art. 10 au obligaţia de a aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii:

a) la stabilirea unei relaţii de afaceri;

b) la efectuarea tranzacţiilor ocazionale în valoare de cel puţin 15.000 euro ori echivalent, indiferent dacă tranzacţia se realizează printr-o singură operaţiune sau mai multe operaţiuni ce par a avea o legătură între ele;

c) când există suspiciuni că operaţiunea în cauză are drept scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, indiferent de incidenţa prevederilor derogatorii de la obligaţia de a aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei stabilite în prezenta lege şi de valoarea operaţiunii;

d) dacă există îndoieli privind veridicitatea sau pertinenţa informaţiilor de identificare deja deţinute despre client;

e) la cumpărarea sau schimbarea în cazinouri de jetoane a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro.

(2) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, persoana fizică sau juridică obligată să stabilească identitatea clienţilor va proceda la identificarea de îndată a acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost atinsă limita minimă prevăzută la alin. (1) lit. b).

(3) Persoanele prevăzute la art. 10 au obligaţia să asigure aplicarea prevederilor acestei legi şi în cazul activităţilor externalizate ori al celor desfăşurate prin agenţi.

(4) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să aplice proceduri de cunoaştere a clientelei şi de păstrare a evidenţelor referitoare la aceasta cel puţin echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege în toate sucursalele şi filialele acestora situate în state terţe.

Art. 14

Persoanele prevăzute la art. 10 vor aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei tuturor clienţilor noi. Aceleaşi măsuri vor fi aplicabile, în funcţie de risc, cât mai curând posibil, şi în cazul clienţilor existenţi.

Art. 15

(1) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nu vor deschide şi nu vor opera conturi anonime, respectiv conturi pentru care identitatea titularului sau beneficiarului nu este cunoscută şi evidenţiată în mod corespunzător.

(2) În aplicarea prevederilor art. 14, persoanele prevăzute la art. 10 vor aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei tuturor titularilor şi beneficiarilor conturilor anonime existente cât mai curând posibil şi oricum înainte ca acestea să fie utilizate în vreun fel.

Art. 16

(1) Datele de identificare a clienţilor vor cuprinde:

a) în cazul persoanelor fizice – datele de stare civilă menţionate în documentele de identitate prevăzute de lege;

b) în cazul persoanelor juridice – datele menţionate în documentele de înmatriculare prevăzute de lege, precum şi dovada că persoana fizică care conduce tranzacţia reprezintă legal persoana juridică.

(2) În cazul persoanelor juridice străine, la deschiderea de conturi bancare vor fi solicitate acele documente din care să rezulte identitatea firmei, sediul, tipul de societate, locul înmatriculării, împuternicirea specială a celui care o reprezintă în tranzacţie, precum şi o traducere în limba română a documentelor autentificate de un birou al notarului public.

Art. 17

Persoanele prevăzute la art. 10 pot aplica măsurile simplificate de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii:

a) în cazul poliţelor de asigurare de viaţă, dacă prima de asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro. Dacă ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie mărite în aşa fel încât să depăşească limita echivalentului în lei a 1.000 euro, respectiv a echivalentului în lei a 2.500 euro, se vor aplica măsurile-standard de cunoaştere a clientelei;

b) în cazul actelor de aderare la fondurile de pensii;

c) în cazul monedei electronice definite potrivit legii, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de regulamentul la prezenta lege *);

d) în cazul în care clientul este o instituţie de credit sau financiară, în înţelesul 10, dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori, după caz, o instituţie de credit ori financiară dintr-un stat terţ, care impune cerinţe similare cu cele prevăzute de prezenta lege şi le supraveghează referitor la aplicarea acestora;

e) în alte cazuri şi condiţii, referitoare la clienţi, operaţiuni sau produse, care prezintă risc scăzut în privinţa spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism, prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 18

(1) Persoanele prevăzute la art. 10 aplică, în plus faţă de măsurile-standard de cunoaştere a clientelei, măsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism:

a) în cazul persoanelor care nu sunt prezente fizic la efectuarea operaţiunilor;

b) în cazul relaţiilor de corespondent cu instituţii de credit din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau nu aparţin Spaţiului Economic European;

c) în cazul tranzacţiilor sau relaţiilor de afaceri cu persoanele expuse politic, care sunt rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori într-un stat terţ.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10 aplică măsurile suplimentare de cunoaştere a clientelei şi în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), care, prin natura lor, prezintă un risc sporit de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

Art. 19

(1) În fiecare caz în care identitatea este solicitată potrivit prevederilor prezentei legi, persoana juridică sau persoana fizică prevăzută la art. 10, care are obligaţia identificării clientului, va păstra o copie de pe document, ca dovadă de identitate, sau referinţe de identitate, pentru o perioadă de minimum 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10 vor păstra evidenţele secundare sau operative şi înregistrările tuturor operaţiunilor financiare ce decurg din derularea unei relaţii de afaceri ori a unei tranzacţii ocazionale pe o perioadă de minimum 5 ani de la încheierea relaţiei de afaceri, respectiv de la realizarea tranzacţiei ocazionale, într-o formă corespunzătoare, pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă în justiţie.

Art. 20

(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 10 vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10 lit. a)–d), g)–j), precum şi structurile de conducere ale profesiilor liberale prevăzute la art. 10 lit. e) şi f) vor desemna una sau mai multe persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului, cu precizarea naturii şi limitelor responsabilităţilor încredinţate, şi vor stabili politici şi proceduri adecvate în materie de cunoaştere a clientelei, de raportare, de păstrare a evidenţelor secundare sau operative, de control intern, evaluare şi gestionare a riscurilor, managementul de conformitate şi comunicare, pentru a preveni şi a împiedica operaţiunile suspecte de spălarea banilor sau finanţarea terorismului, asigurând instruirea corespunzătoare a angajaţilor. Instituţiile de credit şi instituţiile financiare au obligaţia de a desemna un ofiţer de conformitate subordonat conducerii executive, care coordonează implementarea politicilor şi procedurilor interne pentru aplicarea prezentei legi.

(3) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (2) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite în aplicarea prezentei legi.

(4) Dispoziţiile alin. (1), (2) şi (3) nu sunt aplicabile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la art. 10 lit. k).

(5) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să informeze toate sucursalele şi filialele lor situate în state terţe asupra politicilor şi procedurilor stabilite potrivit alin. (2).

(6) Persoanele desemnate conform alin. (1) şi (2) vor avea acces direct şi în timp util la datele şi informaţiile relevante necesare îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de prezenta lege.

Art. 21

Persoanele desemnate conform art. 20 alin. (1) şi persoanele prevăzute la art. 10 vor întocmi pentru fiecare tranzacţie suspectă un raport scris, în forma stabilită de Oficiu, care va fi transmis imediat acestuia.

Art. 22

(1) Structurile de conducere ale profesiilor liberale vor încheia cu Oficiul, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, protocoale de colaborare.

(2) Oficiul organizează cel puţin o dată pe an seminare de instruire în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării actelor de terorism. La cerere, Oficiul şi autorităţile de supraveghere pot participa la programele speciale de instruire a reprezentanţilor persoanelor prevăzute la art. 10.

Art. 23

(1) Autorizarea şi/sau înregistrarea entităţilor care desfăşoară activităţi de schimb valutar pe teritoriul României, altele decât cele ce fac obiectul supravegherii Băncii Naţionale a României conform prezentei legi, se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Comisia de autorizare a activităţii de schimb valutar, denumită în continuare Comisia.

(2) Dispoziţiile legale referitoare la procedura aprobării tacite nu se aplică în cadrul procedurii de autorizare şi/sau de înregistrare a entităţilor prevăzute la alin. (1).

(3) Componenţa Comisiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui Oficiului, din structura acesteia făcând parte cel puţin câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Oficiului.

(4) Procedura de autorizare şi/sau de înregistrare a entităţilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Art. 24

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 18 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

modificat de

Lege nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, M. Of. 757/2012;

Art. 25

(1) Personalul Oficiului are obligaţia de a nu transmite informaţiile primite în timpul activităţii decât în condiţiile legii. Obligaţia se menţine şi după încetarea funcţiei, pe o durată de 5 ani.

(2) Persoanele prevăzute la art. 10 şi salariaţii acestora au obligaţia de a nu transmite, în afara condiţiilor prevăzute de lege, informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism şi de a nu avertiza clienţii cu privire la sesizarea Oficiului.

(3) Este interzisă folosirea în scop personal de către salariaţii Oficiului şi ai persoanelor prevăzute la art. 10 a informaţiilor primite, atât în timpul activităţii, cât şi după încetarea acesteia.

(4) Săvârşirea următoarelor fapte în exercitarea atribuţiilor de serviciu nu constituie o încălcare a interdicţiei prevăzute la alin. (2):

a) furnizarea de informaţii autorităţilor competente prevăzute la 24 şi furnizarea de informaţii în cazurile prevăzute în mod expres de lege;

b) transmiterea de informaţii între instituţiile de credit şi instituţiile financiare din state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori din state terţe care aparţin aceluiaşi grup şi aplică proceduri de cunoaştere a clientelei şi de păstrare a evidenţelor referitoare la aceasta echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege şi sunt supravegheate referitor la aplicarea acestora de o manieră echivalentă celei reglementate prin prezenta lege;

c) transmiterea de informaţii între persoanele prevăzute la 10 lit. e) şi f) din state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori state terţe care impun condiţii echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege, care îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul aceleiaşi entităţi juridice ori al aceleiaşi structuri în care acţionariatul, administrarea sau controlul de conformitate este comun;

d) transmiterea de informaţii între persoanele prevăzute la 10 lit. a), b), e) şi f), situate în state membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori state terţe care impun cerinţe echivalente cu cele din prezenta lege, în cazurile legate de acelaşi client şi de aceeaşi tranzacţie derulată prin două sau mai multe dintre persoanele anterior menţionate, cu condiţia ca acestea să provină din aceeaşi categorie profesională şi să li se aplice cerinţe echivalente în privinţa secretului profesional şi al protecţiei datelor cu caracter personal.

(5) Atunci când Comisia Europeană adoptă o decizie prin care constată că un stat terţ nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la alin. (4) lit. b), c) sau d), persoanele prevăzute la art. 10 şi salariaţii acestora au obligaţia de a nu transmite către acest stat sau către instituţii ori persoane din statul în cauză informaţiile deţinute în legătură cu spălarea banilor şi finanţarea actelor de terorism.

(6) Nu se consideră o încălcare a obligaţiilor prevăzute la alin. (2) fapta persoanelor prevăzute la art. 10 lit. e) şi f) care, în conformitate cu prevederile statutare, încearcă să descurajeze un client să desfăşoare activităţi ilicite.

CAPITOLUL III

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor

Art. 26

(1) Oficiul funcţionează ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2) Oficiul are ca obiect de activitate prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, scop în care primeşte, analizează, prelucrează informaţii şi sesizează, în condiţiile art. 8 alin. (1), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Serviciul Român de Informaţii.

(3) Oficiul efectuează analiza tranzacţiilor suspecte:

a) la sesizarea oricăreia dintre persoanele prevăzute la 10;

b) din oficiu, când ia cunoştinţă pe orice cale despre o tranzacţie suspectă.

(4) Oficiul poate dispune, la solicitarea organelor judiciare române sau la solicitarea instituţiilor străine care au atribuţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, suspendarea efectuării unei tranzacţii care are ca scop spălarea banilor sau finanţarea actelor de terorism, art. 5 alin. (3)–(6) aplicându-se în mod corespunzător, luând în considerare justificările prezentate de instituţia solicitantă, precum şi faptul că tranzacţia ar fi putut fi suspendată dacă ar fi făcut obiectul unui raport privind o tranzacţie suspectă transmis de una dintre persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 10.

(5) În vederea exercitării atribuţiilor sale, Oficiul are constituit un aparat propriu, la nivel central, a cărui organigramă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(6) Oficiul este condus de un preşedinte, numit de Guvern din rândul membrilor plenului Oficiului, care are calitatea de ordonator principal de credite, ajutat de 3 consilieri.

(7) Plenul Oficiului este structura deliberativă şi de decizie, fiind format din câte un reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Justiţiei, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Băncii Naţionale a României, Curţii de Conturi şi Asociaţiei Române a Băncilor, numit în funcţie pe o perioadă de 5 ani, prin hotărâre a Guvernului.

(8) Activitatea deliberativă şi de decizie prevăzută la alin. (7) se referă la lucrările de specialitate analizate de plenul Oficiului. Asupra chestiunilor de natură economico-administrativă plenul Oficiului se pronunţă doar la solicitarea preşedintelui.

(9) În exercitarea atribuţiilor sale plenul Oficiului adoptă decizii cu votul majorităţii membrilor acestuia.

(10) Membrii plenului Oficiului trebuie să îndeplinească, la data numirii, următoarele condiţii:

a) să fie licenţiaţi şi să aibă cel puţin 10 ani vechime într-o funcţie economică sau juridică;

b) să aibă domiciliul în România;

c) să aibă numai cetăţenia română;

d) să aibă exerciţiul drepturilor civile şi politice;

e) să se bucure de o înaltă competenţă profesională şi morală neştirbită.

(11) Se interzice membrilor plenului Oficiului să facă parte din partide politice sau să desfăşoare activităţi publice cu caracter politic.

(12) Funcţia de membru al plenului Oficiului este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

(13) Membrii plenului Oficiului au obligaţia să comunice de îndată, în scris, preşedintelui Oficiului apariţia oricărei situaţii de incompatibilitate.

(14) În perioada ocupării funcţiei membrii plenului Oficiului vor fi detaşaţi, respectiv raportul de muncă al acestora va fi suspendat, urmând ca la încetarea mandatului să revină la funcţia deţinută anterior.

(15) În caz de vacanţă a unui post în cadrul plenului Oficiului, conducătorul autorităţii competente va propune Guvernului o nouă persoană, în termen de 30 de zile de la data vacantării postului.

(16) Mandatul de membru al plenului Oficiului încetează în următoarele situaţii:

a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;

b) prin demisie;

c) prin deces;

d) prin imposibilitatea de exercitare a mandatului pe o perioadă mai mare de 6 luni;

e) la survenirea unei incompatibilităţi;

f) prin revocare de către autoritatea care l-a numit.

(17) Personalul angajat al Oficiului nu poate ocupa niciun post sau nu poate îndeplini vreo funcţie în cadrul niciuneia dintre persoanele juridice prevăzute la art. 10 în acelaşi timp cu activitatea de salariat al Oficiului.

(18) Pentru funcţionarea Oficiului Guvernul va transmite în administrarea acestuia imobilele necesare – terenuri şi clădiri – din domeniul public şi privat, în termen de 60 de zile de la data înregistrării cererii.

(19) Oficiul poate participa la activităţile organismelor internaţionale de specialitate şi poate fi membru al acestora.

modificat de Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

CAPITOLUL IV

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 27

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală.

Art. 28

(1) Constituie contravenţie următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să constituie infracţiuni:

a) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la 5 alin. (1), (7) şi (8) şi la art. 6;

b) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la 5 alin. (3) teza a treia, art. 7 alin. (2), art. 11, 12, 13, 14, 15, art. 18 alin. (1), art. 19–21 şi la art. 24.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, iar contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) se sancţionează cu amendă de la 15.000 lei la 50.000 lei.

(3) Sancţiunile prevăzute la alin. (2) se aplică şi persoanelor juridice.

(4) Pe lângă sancţiunea prevăzută la alin. (3), persoanei juridice i se poate aplica una sau mai multe dintre următoarele sancţiuni contravenţionale complementare:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţie;

b) suspendarea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi ori, după caz, suspendarea activităţii operatorului economic, pe o durată de la o lună la 6 luni;

c) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ exterior, pe o durată de la o lună la 6 luni sau definitiv;

d) blocarea contului bancar pe o durată de la 10 zile la o lună;

e) anularea avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

f) închiderea unităţii.

(5) Contravenţiile se constată şi sancţiunile prevăzute la alin. (2) se aplică de reprezentanţii împuterniciţi, după caz, de Oficiu sau de altă autoritate competentă, potrivit legii, să efectueze controlul. În cazul în care controlul este efectuat de autorităţile de supraveghere, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi anume desemnaţi de respectivele autorităţi.

(6) Pentru faptele prevăzute la alin. (1), pe lângă sancţiunile contravenţionale se pot aplica de către autorităţile de supraveghere şi măsuri sancţionatorii specifice, potrivit competenţei acestora.

(7) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează în mod corespunzător cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.

Art. 29

(1) Constituie infracţiunea de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.

(2) Tentativa se pedepseşte.

(3) Dacă fapta a fost săvârşită de o persoană juridică, pe lângă pedeapsa amenzii, instanţa aplică, după caz, una sau mai multe dintre pedepsele complementare prevăzute la art. 136 alin. (3) lit. a)–c) din Codul penal.

(4) Cunoaşterea provenienţei bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanţele faptice obiective.

(5) Dispoziţiile alin. (1)–(4) se aplică indiferent dacă infracţiunea din care provine bunul a fost comisă pe teritoriul României sau în străinătate.

modificat de Lege nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, M. Of. 757/2012;

Art. 30

Persoana care a comis infracţiunea prevăzută la art. 29, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art. 31

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 25 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

modificat de Lege nr. 187/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal din 24 octombrie 2012, M. Of. 757/2012;

Art. 32

În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Art. 33

(1) În cazul infracţiunilor de spălare a banilor şi de finanţare a actelor de terorism se aplică dispoziţiile art. 118 din Codul penal privind confiscarea bunurilor.

(2) Dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, se confiscă echivalentul lor în bani sau bunurile dobândite în locul acestora.

(3) Veniturile sau alte beneficii materiale obţinute din bunurile prevăzute la alin. (2) se confiscă.

(4) Dacă bunurile supuse confiscării nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal, se confiscă bunuri până la concurenţa valorii bunurilor supuse confiscării.

(5) Dispoziţiile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi veniturilor sau altor beneficii materiale obţinute din bunurile supuse confiscării, ce nu pot fi individualizate faţă de bunurile dobândite în mod legal.

(6) Pentru a garanta ducerea la îndeplinire a confiscării bunurilor, este obligatorie luarea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură penală.

Art. 34

Abrogat.

modificat de: Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

Art. 35

Abrogat.

modificat de: Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

Art. 36

Abrogat.

modificat de: Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

Art. 37

Hotărârea judecătorească definitivă privind infracţiunea prevăzută la art. 29 se comunică Oficiului.

modificat de: Lege nr. 255/2013 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale din 19 iulie 2013, M. Of. 515/2013;

CAPITOLUL V

Dispoziţii finale

Art. 38

Identificarea clienţilor, potrivit art. 13, se va face de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 39

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Oficiul va prezenta Guvernului spre aprobare regulamentul său de organizare şi funcţionare.

Art. 40

Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 21 ianuarie 1999, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Prin prezenta lege sunt transpuse prevederile art. 1 alin. (5), art. 2 alin. (1), art. 3 pct. 1, 2 şi 6–10, art. 4, 5, 6, 7, art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (1), (5) şi (6), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1)–(3) şi (5), art. 13, 14, 17, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27, art. 28 alin. (2)–(7), art. 29,art. 31 alin. (1) şi (3), art. 32,art. 33 alin. (1) şi (2), art. 34,art. 35 alin. (1) şi (3), art. 37 alin. (1)–(3) şi (5), precum şi ale art. 39 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2005/60/CE din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 25 noiembrie 2005, şi ale art. 2 din Directiva Comisiei Europene 2006/70/CE din 1 august 2006 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2005/60/CE în ceea ce priveşte definiţia „persoanelor expuse politic“ şi criteriile tehnice de aplicare a procedurilor simplificate de precauţie privind clientela, precum şi de exonerare pe motivul unei activităţi financiare desfăşurate în mod ocazional sau la scară foarte limitată, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 214 din 4 august 2006.

Anexa

NOTĂ:

Reproducem mai jos art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 238/2011, care nu este încorporat în forma republicată şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale acesteia:

„Art. III

(1) În aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.781/2006 din 15 noiembrie 2006 cu privire la informaţiile privind plătitorul, care însoţesc transferurile de fonduri, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 345 din 8 decembrie 2006, se desemnează în calitate de autorităţi responsabile cu supravegherea respectării dispoziţiilor privind informaţiile despre plătitor, care însoţesc transferurile de fonduri:

a) Banca Naţională a României, pentru instituţiile de credit şi instituţiile de plată;

b) Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, pentru furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată potrivit cadrului legislativ naţional aplicabil.

(2) Sunt exceptate de la aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.781/2006 din 15 noiembrie 2006 transferurile de fonduri prevăzute la art. 3 alin. 6 din regulament.

(3) Constituie contravenţii următoarele fapte:

a) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la 9 alin. (2) ultima teză din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.781/2006 din 15 noiembrie 2006;

b) încălcarea dispoziţiilor prevăzute la 4,art. 5 alin. (1), (2), (4) şi (5), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (2), art. 8,art. 9 alin. (1) şi alin. (2) prima teză, art. 11,art. 12,art. 13 alin. (3), (4) şi (5) şi art. 14 prima teză din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1.781/2006.

(4) Contravenţiile prevăzute la alin. (3) lit. a) se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei, iar contravenţiile prevăzute la alin. (3) lit. b), cu amendă de la 15.000 lei la 50.000 lei.

(5) Contravenţiile se constată şi sancţiunile contravenţionale se aplică de către reprezentanţii împuterniciţi anume desemnaţi de Banca Naţională a României, respectiv de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, potrivit competenţelor.

(6) Prevederile art. 22 *) din Legea nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.“

 

Note de subsol: *):

Republicată în temeiul art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 30 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 238/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 861 din 7 decembrie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 656/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 12 decembrie 2002 şi, ulterior, a mai fost modificată şi completată prin:

– Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003;

– Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 4 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 30 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea nr. 230/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 15 iulie 2005;

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 135/2005 pentru modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 7 octombrie 2005 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 36/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 3 martie 2006);

– Legea bugetului de stat pe anul 2006 nr. 379/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.151 din 19 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2006 nr. 380/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.150 din 19 decembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare;

– Legea nr. 405/2006 privind modificarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 23 noiembrie 2006;

– Legea nr. 306/2007 privind modificarea anexei la Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 19 noiembrie 2007;

– Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 şi rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 26 aprilie 2010;

– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 1 aprilie 2010 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 231/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 10 decembrie 2010).

*): A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, cu modificările ulterioare.

*): Art. 22 a devenit în urma republicării şi renumerotării art. 28.

- Publicitate -