Ordonanță de urgență nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 885 din 10 Noiembrie 2017. Prin derogare de la prevederile art. 4 din Codul fiscal, prevederile OUG 79/2017 vor intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

ORDONANŢĂ DE URGENȚĂ nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Promovarea acestui act normativ este determinată în principal de necesitatea:
— implementării măsurilor din domeniul fiscal cuprinse în Programul de guvernare, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 53/2017 pentru acordarea încrederii Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 29 iunie 2017;
— elaborării Legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi a Legii bugetului de stat pentru anul 2018;
— asigurării predictibilităţii cadrului fiscal aplicabil pentru anul 2018 pentru mediul de afaceri;
— introducerii unor măsuri de consolidare a încasărilor din domeniul impozitului pe veniturile microîntreprinderilor;
— de a clarifica urgent situaţiile în care organele fiscale pot refuza dreptul de deducere a TVA, pentru asigurarea aplicării unui tratament unitar tuturor operatorilor economici;
— prevenirii şi combaterii riscurilor de evaziune fiscală cu produse alcoolice şi tutun prelucrat;
— Încurajării contribuabililor să îşi declare în mod transparent obligaţiile fiscale, prin asigurarea unor condiţii echitabile şi eficiente de concurenţă pentru toţi contribuabilii plătitori de impozit pe profit, în scopul îmbunătăţirii conformării;
— transpunerii în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2016/1164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne (ATAD), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 19 iulie 2016;
— reformării sistemelor sociale publice din România în vederea creşterii gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de responsabilizare a angajatorilor în ceea ce priveşte plata la timp a contribuţiilor sociale obligatorii datorate atât de către aceştia, cât şi de către angajaţi. În acest sens, se reduce numărul contribuţiilor sociale obligatorii, angajatorul urmând ca, în continuare, să stabilească, să reţină, să declare şi să plătească obligaţiile datorate;
— respectării prevederilor Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, prin actualizarea impozitului pentru vehiculele de transport de marfă cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone, conform ratei de schimb a monedei euro (1 euro = 4,5878 lei), astfel cum a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 2 octombrie 2017(0331/04).

Ţinând seama de faptul că nepromovarea prezentului act normativ ar avea consecinţe negative, în sensul că:
— neintroducerea măsurii de sancţionare constând în confiscarea mijloacelor de transport în care organele de control descoperă produse alcoolice şi din tutun prelucrat care nu poartă marcajele prevăzute de lege va permite perpetuarea şi chiar încurajarea faptelor de evaziune fiscală cu aceste produse;
— neadaptarea cadrului fiscal la actualele tendinţe de erodare a bazei impozabile aferente impozitului pe profit, prin neintroducerea de măsuri pentru combaterea acestora, poate avea drept consecinţă înregistrarea unei conformări necorespunzătoare;
— nu ar putea fi promovate modificările corelative ale legislaţiei din domeniul muncii, sănătăţii, de către instituţiile de specialitate, începând cu aceeaşi dată, respectiv data de 1 ianuarie 2018,

În considerarea faptului că aceste elemente constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată şi vizează totodată interesul public,

În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Art. I. 

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

Titlul I — Dispoziții generale

1. La articolul 2, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Contribuţiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) contribuţiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuţia de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat.”

Titlul II — Impozitul pe profit

2. La articolul 25 alineatul (3), litera h) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„h) cheltuielile cu dobânzile şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, potrivit art. 402;”.

3. La articolul 25 alineatul (4), litera p) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„p) cheltuielile cu dobânzile, stabilite în conformitate cu reglementările contabile conforme cu Standardele internaţionale de raportare financiară, în cazul în care mijloacele fixe/imobilizările necorporale/stocurile sunt achiziţionate în baza unor contracte cu plată amânată, pentru contribuabilii care nu aplică prevederile art. 402

4. Articolul 27 se abrogă.

5. După capitolul III se introduce un nou capitol, capitolul III1 — Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, alcătuit din articolele 401—406, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL III1

Norme împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne

Definiţii specifice

Art. 401. — În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. costurile îndatorării — cheltuiala reprezentând dobânda aferentă tuturor formelor de datorii, alte costuri echivalente din punct de vedere economic cu dobânzile, inclusiv alte cheltuieli suportate în legătură cu obţinerea de finanţare potrivit reglementărilor legale în vigoare, cum ar fi, dar fără a se limita la acestea: plăţi în cadrul împrumuturilor cu participare la profit, dobânzi imputate la instrumente cum ar fi obligaţiunile convertibile şi obligaţiunile cu cupon zero, sume în cadrul unor mecanisme de finanţare alternative cum ar fi «finanţele islamice», costul de finanţare al plăţilor de leasing financiar, dobânda capitalizată inclusă în valoarea contabilă a unui activ aferent sau amortizarea dobânzii capitalizate, sume calculate pe baza unui randament al finanţării în temeiul normelor privind preţurile de transfer acolo unde este cazul, dobânzi noţionale în cadrul unor instrumente financiare derivate sau al unor acorduri de acoperire a riscului aferente împrumuturilor unei entităţi, anumite câştiguri şi pierderi generate de diferenţele de curs valutar la împrumuturi şi instrumente legate de obţinerea de finanţare, comisioane de garantare pentru mecanisme de finanţare, comisioane de intermediere şi costuri similare aferente împrumuturilor de fonduri;

2. costurile excedentare ale îndatorării — suma cu care costurile îndatorării unui contribuabil depăşesc veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic pe care le primeşte contribuabilul;

3. perioadă fiscală — perioada impozabilă stabilită potrivit prevederilor art. 16;

4. întreprindere asociată — oricare dintre următoarele situaţii:

a) o entitate în care contribuabilul deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul entităţii respective;

b) o persoană fizică sau o entitate care deţine direct sau indirect o participaţie, şi anume drepturi de vot sau deţineri de capital în proporţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil, sau are dreptul să primească 25% sau mai mult din profitul contribuabilului;

c) În cazul în care o persoană fizică sau o entitate deţine direct sau indirect o participaţie de 25% sau mai mult într-un contribuabil şi în una sau mai multe entităţi, toate entităţile în cauză, inclusiv contribuabilul, sunt considerate întreprinderi asociate;

5. întreprindere financiară — oricare dintre următoarele entităţi:

a) o instituţie de credit sau o întreprindere de investiţii, potrivit art. 7 alin. (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 alin. (1) pct. 10 din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, sau un administrator de fonduri de investiţii alternative, astfel cum este definit la art. 3 pct. 2 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările şi completările ulterioare, sau o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările ulterioare;

b) o întreprindere de asigurare, definită ca fiind un asigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările ulterioare;

c) o întreprindere de reasigurare, definită ca fiind un reasigurător potrivit art. 1 alin. (2) pct. 45 din Legea nr. 237/2015, cu modificările ulterioare;

d) un administrator de pensii, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

e) instituţii de pensii care gestionează sisteme de pensii considerate a fi sisteme de securitate socială care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului şi al Regulamentului (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului, precum şi orice entitate juridică instituită în scopul investirii în astfel de sisteme;

f) un fond de investiţii alternative (FIA) administrat de un AFIA, astfel cum este definit la art. 3 pct. 20—22 din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările ulterioare;

g) un organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 , cu modificările ulterioare;

h) o contraparte centrală, astfel cum este definită la art. 2 pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului;

i) un depozitar central de titluri de valoare, astfel cum este definit la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului;

6. stat membru — are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. a);

7. stat terţ — are înţelesul dat la art. 24 alin. (5) lit. c);

8. transferul de active — operaţiunea prin care România pierde dreptul de a impozita activele transferate, în timp ce activele rămân în proprietatea legală sau economică a aceluiaşi contribuabil;

9. transferul rezidenţei fiscale — operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are rezidenţa fiscală în România şi dobândeşte rezidenţă fiscală în alt stat membru sau într-un stat terţ;

10. transferul unei activităţi economice desfăşurate printr-un sediu permanent— operaţiunea prin care contribuabilul nu mai are prezenţă fiscală în România şi dobândeşte o astfel de prezenţă în alt stat membru sau într-un stat tert, fără să dobândească rezidentă fiscală în acel stat membru sau stat tert.

Reguli privind limitarea deductibilităţii dobânzii şi a altor costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic

Art. 402. — (1) În sensul prezentului articol, costurile excedentare ale îndatorării, astfel cum sunt definite potrivit art. 401 pct. 2, care depăşesc plafonul deductibil prevăzut la alin. (4), sunt deduse limitat în perioada fiscală în care sunt suportate, până la nivelul a 10% din baza de calcul stabilită conform algoritmului prevăzut la alin. (2).

(2) Baza de calcul utilizată pentru stabilirea costurilor excedentare ale îndatorării, deductibile la calculul rezultatului fiscal, o reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate conform reglementărilor contabile aplicabile, în perioada fiscală de referinţă, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile cu impozitul pe profit, costurile excedentare ale îndatorării, precum şi sumele deductibile reprezentând amortizarea fiscală, determinate potrivit art. 28.

(3) În condiţiile în care baza de calcul are o valoare negativă sau egală cu zero, costurile excedentare ale îndatorării sunt nedeductibile în perioada fiscală de referinţă şi se reportează potrivit alin. (7).

(4) Contribuabilul are dreptul de a deduce, într-o perioadă fiscală, costurile excedentare ale îndatorării până la plafonul deductibil reprezentat de echivalentul în lei al sumei de 200.000 euro calculat la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României valabil pentru ultima zi a trimestrului/anului fiscal, după caz.

(5) Prin excepţie de la alin. (1) şi (4), în cazul în care contribuabilul este o entitate independentă, în sensul că nu face parte dintr-un grup consolidat în scopuri de contabilitate financiară, şi nu are nicio întreprindere asociată şi niciun sediu permanent, acesta deduce integral costurile excedentare ale îndatorării, în perioada fiscală în care acestea sunt suportate.

(6) Se exclud din domeniul de aplicare al alin. (1) şi (4) costurile excedentare ale îndatorării rezultate din împrumuturi utilizate pentru finanţarea unui proiect de infrastructură publică pe termen lung care are scopul de a furniza, de a îmbunătăţi, de a opera şi/sau de a menţine un activ de mari dimensiuni, considerat a fi de interes public general, dacă operatorii de proiect sunt înregistraţi în Uniunea Europeană, iar costurile îndatorării, activele utilizate în scopul proiectului şi veniturile înregistrate de operatorii de proiect provin din/sunt în Uniunea Europeană. Excluderea ia în considerare atât veniturile din dobânzi şi alte venituri echivalente din punct de vedere economic dobânzilor, cât şi cheltuielile reprezentând dobânzi şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic, aferente unor proiecte de infrastructură publică pe termen lung.

(7) Costurile excedentare ale îndatorării care nu pot fi deduse în perioada fiscală de calcul în conformitate cu alin. (1) se reportează, fără limită de timp, în anii fiscali următori în aceleaşi condiţii de deducere, conform prezentului articol.

(8) Pentru contribuabilii care intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) şi (4), prin excepţie de la art. 7 pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a activelor nu include costuri de dobândă şi alte costuri echivalente dobânzii din punct de vedere economic.

(9) Regulile prevăzute de prezentul articol sunt aplicabile şi dobânzilor şi pierderilor nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27, prevederi în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv. În cazul entităţilor independente prevăzute la alin. (5), dobânzile şi pierderile nete din diferenţe de curs valutar, reportate potrivit prevederilor art. 27 în vigoare până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv, sunt integral deductibile.

Regimul fiscal al transferurilor de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică desfăşurată printr-un sediu permanent pentru care România pierde dreptul de impozitare

Art. 403. — (1) Pentru transferurile de active, de rezidenţă fiscală şi/sau de activitate economică > desfăşurată printr-un sediu permanent, aşa cum sunt definite la pct. 8, 9 şi 10 ale art. 401, contribuabilul este supus impozitului pe profit, în conformitate cu următoarele reguli:

a) se determină diferenţa între valoarea de piaţă a activelor, potrivit alin. (10), transferate într-o perioadă impozabilă şi valoarea lor fiscală, potrivit art. 7 pct. 44 şi 45;

b) În cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă un câştig, asupra acestuia se aplică cota prevăzută la art. 17;

c) În cazul în care diferenţa calculată potrivit lit. a) reprezintă o pierdere, aceasta se recuperează din câştigurile rezultate din operaţiuni de aceeaşi natură, potrivit modalităţii de recuperare prevăzute de art. 31.

(2) Impozitul calculat potrivit alin. (1) se declară şi se plăteşte, pentru perioada fiscală de referinţă, potrivit prevederilor art. 41 şi 42.

(3) Prezentul articol se aplică în următoarele situaţii:

a) contribuabilul transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;

b) contribuabilul transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;

c) contribuabilul îşi transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;

d) contribuabilul transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

(4) Contribuabilul care aplică regulile de la alin. (1)—(3) beneficiază de dreptul de eşalonare la plată pentru acest impozit, prin achitarea în tranşe pe parcursul a cinci ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi dacă se află în oricare dintre următoarele situaţii:

a) transferă active de la sediul central din România la sediul său permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, denumit în continuare Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;

b) transferă active de la sediul permanent din România la sediul central sau la un alt sediu permanent dintr-un alt stat membru sau dintr-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, iar, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate;

c) transferă rezidenţa fiscală din România într-un alt stat membru sau într-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, cu excepţia acelor active care rămân legate efectiv de un sediu permanent în România;

d) transferă activitatea economică desfăşurată în România printr-un sediu permanent către un alt stat membru sau către un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE, în măsura în care, ca urmare a transferului, România pierde dreptul de a impozita activele transferate.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt parte la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi sunt transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură fiscală.

(6) Eşalonarea la plată acordată potrivit alin. (4) Îşi pierde valabilitatea, pe lângă cazurile prevăzute în Codul de procedură fiscală, şi în următoarele cazuri:

a) activele transferate sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent sunt vândute sau sunt cedate în oricare alt mod;

b) activele transferate sunt ulterior retransferate într-un stat terţ;

c) rezidenţa fiscală a contribuabilului sau activitatea economică transferată iniţial din România la un sediu permanent dintr-un alt stat membru este ulterior retransferată într-un stat terţ.

(7) Prevederile de la lit. b) şi c) ale alin. (6) nu se aplică în ceea ce priveşte statele terţe care sunt părţi la Acordul privind SEE dacă acestea au încheiat un acord cu România sau cu Uniunea Europeană referitor la asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor fiscale, echivalentă cu asistenţa reciprocă prevăzută în Directiva 2010/24/UE a Consiliului, ale cărei prevederi au fost transpuse în cadrul capitolului II «Asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte măsuri» al titlului X «Aspecte internaţionale» din Codul de procedură fiscală.

(8) Dispoziţiile alin. (4)—(6) se completează cu prevederile capitolului IV «înlesniri la plată» din cadrul titlului VII «Colectarea creanţelor fiscale» din Codul de procedură fiscală.

(9) În cazul transferului activelor, al rezidenţei fiscale sau al activităţii economice desfăşurate printr-un sediu permanent, din alt stat membru în România, prin excepţie de la art. 7 pct. 44 şi 45, valoarea fiscală a acestor active, utilizată la determinarea rezultatului fiscal, este valoarea stabilită de către statul membru al contribuabilului sau al sediului permanent care a efectuat transferul în România, întrebuinţată pentru calculul impozitului pe profit la momentul pierderii dreptului de impozitare de către celălalt stat membru, în afară de cazul în care această valoare nu reflectă valoarea de piaţă.

(10) În sensul alin. (1) şi (9), prin valoare de piaţă se înţelege suma în schimbul căreia un activ poate fi transferat sau obligaţiile reciproce pot fi stinse între cumpărători şi vânzători independenţi interesaţi, într-o tranzacţie directă. Valoarea de piaţă se stabileşte potrivit prevederilor art. 11.

(11) Sub condiţia stabilirii faptului că activele transferate revin în termen de maximum 12 luni în România, prezentul articol nu se aplică transferurilor de active legate de: finanţarea prin instrumente financiare sau constituite ca garanţie, îndeplinirea anumitor cerinţe prudenţiale de capital sau de gestionare a lichidităţilor.

Regula generală antiabuz

Art. 404. — (1) În scopul calculării obligaţiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obţine un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului urmărit prin prevederile fiscale aplicabile. Un demers poate cuprinde mai multe etape sau părţi.

(2) În sensul alin. (1), un demers sau o serie de demersuri sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică, astfel cum prevede art. 11.

(3) În cazul în care un demers sau o serie de demersuri nu este/sunt luat/luate în considerare în conformitate cu alin. (1), obligaţia fiscală se calculează în conformitate cu prezentul titlu.

Reguli privind societăţile străine controlate

Art. 405. — (1)0 entitate este considerată societate străină controlată şi i se aplică prevederile prezentului articol, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) contribuabilul, singur sau împreună cu întreprinderile sale asociate, deţine o participaţie directă sau indirectă de mai mult de 50% din drepturile de vot sau deţine direct sau indirect mai mult de 50% din capitalul entităţii sau are dreptul să primească mai mult de 50% din profiturile entităţii respective;

b) impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitatea sau sediul permanent este mai mic decât diferenţa dintre impozitul pe profit care ar fi fost perceput de la entitate sau sediul permanent, calculat în conformitate cu prevederile prezentului titlu şj impozitul pe profit plătit efectiv pentru profiturile sale de către entitate sau de către sediul permanent. În sensul prezentei litere, nu este luat în considerare sediul permanent al unei entităţi tratate ca societate străină controlată, în măsura în care sediul nu este supus impozitării sau este scutit de impozit în jurisdicţia societăţii străine controlate respective.

(2) Prevederile prezentului articol se aplică şi sediilor permanente din state membre/state terţe ale unui contribuabil plătitor de impozit pe profit ale căror profituri nu sunt supuse impozitării sau sunt scutite de impozit în România.

(3) În cazul în care o entitate sau un sediu permanent este considerată/considerat societate străină controlată, potrivit prevederilor alin. (1), contribuabilul plătitor de impozit pe profit care o controlează include în baza impozabilă veniturile nedistribuite ale entităţii care au provenit din următoarele:

a) dobânzi sau orice alte venituri generate de active financiare;

b) redevenţe sau orice alte venituri generate de drepturi de proprietate intelectuală;

c) dividende şi venituri din transferul titlurilor de participare;

d) venituri din leasing financiar;

e) venituri din activităţi de asigurare, activităţi bancare sau alte activităţi financiare;

f) venituri de la societăţi care le obţin din bunuri şi servicii cumpărate de la întreprinderi asociate şi sunt vândute acestora fără nicio valoare economică adăugată sau cu o valoare adăugată mică.

(4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care societatea străină controlată desfăşoară o activitate economică semnificativă, susţinută de personal, echipamente, active şi spaţii, astfel cum o demonstrează faptele şi circumstanţele relevante, precum şi în cazul în care societatea străină controlată îşi are rezidenţa fiscală sau este situată într-un stat terţ care este parte la Acordul privind SEE.

(5) Nu sunt considerate societăţi străine controlate în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) următoarele:

a) entitatea sau sediul permanent, dacă aceasta/acesta înregistrează într-o perioadă fiscală venituri din categoriile prevăzute de alin. (3), reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul veniturilor înregistrate în perioada fiscală de calcul;

b) Întreprinderea financiară care înregistrează într-o perioadă fiscală venituri de natura celor prevăzute la alin. (3) care provin din operaţiuni desfăşurate cu contribuabilul român sau cu întreprinderile asociate ale acestuia, reprezentând o treime sau mai puţin de o treime din totalul veniturilor înregistrate de întreprinderea financiară.

(6) Veniturile prevăzute la alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului plătitor de impozit pe profit, potrivit dispoziţiilor prezentului titlu, proporţional cu participaţia contribuabilului în entitate, astfel cum este definită la alin. (1) lit. a).

(7) Veniturile prevăzute de alin. (3) se includ în baza impozabilă a contribuabilului, aferentă perioadei sale fiscale în cursul căreia se încheie perioada fiscală a entităţii controlate/sediului permanent.

(8) Pierderile fiscale înregistrate de un sediu permanent calificat, potrivit alin. (1) şi (2), ca entitate străină controlată, urmează regimul instituit la art. 40.

(9) Pentru evitarea dublei impuneri, în situaţia în care entitatea distribuie profit contribuabilului, iar acest profit distribuit este deja inclus în veniturile impozabile ale contribuabilului în temeiul prezentului articol, cuantumul veniturilor incluse anterior în baza impozabilă a contribuabilului se deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul impozitului datorat pentru profitul distribuit.

(10) Pentru evitarea dublei impuneri, în cazul în care contribuabilul cedează participaţia sa într-o entitate controlată sau activitatea economică desfăşurată printr-un sediu permanent, iar o parte a încasărilor din cedare a fost inclusă anterior în baza impozabilă a contribuabilului, în temeiul prezentului articol, cuantumul respectiv se deduce în perioada fiscală în care se calculează cuantumul impozitului datorat pentru încasările respective.

(11) Contribuabilul scade din impozitul pe profit datorat, potrivit prevederilor art. 39, impozitul plătit unui stat străin de către entitatea controlată/sediul său permanent.

Compatibilitatea cu legislaţia europeană

Art 406. — Dispoziţiile prezentului capitol transpun prevederile Directivei 2016/1.164/UE a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 193 din 19 iulie 2016, cu excepţia prevederilor referitoare la tratamentul neuniform al elementelor hibride, pentru care termenul de transpunere a fost amânat, potrivit art. 1 pct. 7 din Directiva 2017/952/UE, până la 31 decembrie 2019, din necesitatea continuării lucrărilor.”

Titlul III — Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

6. La articolul 47 alineatul (1), literele a) şi b) se abrogă.

7. La articolul 47 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 1.000.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile;”.

8. La articolul 47, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Nu intră sub incidenţa prezentului titlu următoarele persoane juridice române:

a) Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, constituit potrivit legii;

b) Fondul de compensare a investitorilor, înfiinţat potrivit legii;

c) Fondul de garantare a pensiilor private, înfiinţat potrivit legii;

d) Fondul de garantare a asiguraţilor, constituit potrivit legii;

e) entitatea transparentă fiscal cu personalitate juridică.”

9. La articolul 48, alineatele (4), (5), (51), (52) şi (6) se abrogă.

10. La articolul 51, alineatele (5) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(5) În cazul în care, în cursul anului fiscal, numărul de salariaţi se modifică, cotele de impozitare prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii. Pentru microîntreprinderile care au un salariat şi care aplică cota de impozitare prevăzută la alin. (1) lit. a), al căror raport de muncă încetează, condiţia referitoare la numărul de salariaţi se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiaşi trimestru este angajat un nou salariat cu respectarea condiţiei prevăzute la alin. (6).

(6) Pentru microîntreprinderile care nu au niciun salariat, în situaţia în care angajează un salariat, în scopul modificării cotelor de impozitare prevăzute la alin. (1), noul salariat trebuie angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puţin 12 luni.”

11. Articolul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Reguli de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderii în cursul anului

Art. 52. — (1) Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 1.000.000 euro, aceasta datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit această limită.

(2) Limita fiscală prevăzută la alin. (1) se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar precedent.

(3) Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care se încadrează în prevederile alin. (1) se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.”

12. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Reguli de determinare a condiţiilor de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderii

Art. 54. — Pentru încadrarea în condiţiile privind nivelul veniturilor prevăzute la art. 47 alin. (1) lit. c) şi art. 52 se vor lua în calcul aceleaşi venituri care constituie baza impozabilă prevăzută la art. 53.”

13. După articolul 54 se introduce un nou articol, articolul 541, cu următorul cuprins:

„Reguli tranzitorii

Art 541. — Intră sub incidenţa art. 47 şi microîntreprinderile care au optat să aplice prevederile art. 48 alin. (5) şi (52) până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv, precum şi persoanele juridice române care desfăşoară activităţile care nu au intrat sub incidenţa prevederilor prezentului titlu aplicabil până la data de 31 decembrie 2017 inclusiv.”

Titlul IV — Impozitul pe venit

14. La articolul 60, punctul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„2. persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)—(3), ca urmare a desfăşurării activităţii de creare de programe pentru calculator, în condiţiile stabilite prin ordin comun al ministrului comunicaţiilor şi societăţii informaţionale, al ministrului muncii şi justiţiei sociale, al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului finanţelor publice;”.

15. La articolul 64, partea introductivă a alineatului (1) se modifică siva avea următorul cuprins:

„Cotele de impozitare

Art. 64. — (1) Cota de impozit este de 10% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:”.

16. La articolul 68 alineatul (4), litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:

j) să reprezinte contribuţii de asigurări sociale plătite la sistemele proprii de asigurări sociale şi/sau contribuţii profesionale obligatorii plătite, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;”.

17. La articolul 68 alineatul (5), literele k) şi I) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„k) cheltuielile reprezentând contribuţii sociale obligatorii datorate în calitate de angajatori, potrivit titlului V;

I) cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale datorată de contribuabil potrivit prevederilor titlului V — Contribuţii sociale obligatorii, indiferent dacă activitatea se desfăşoară individual şi/sau într-o formă de asociere. Deducerea cheltuielilor respective se efectuează de organul fiscal competent la recalcularea venitului net anual/pierderii nete anuale, potrivit prevederilor art. 75;”.

18. La articolul 72, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Impozitul care trebuie reţinut se stabileşte prin aplicarea cotei de impunere de 7% la venitul brut.”

19. La articolul 73, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii veniturilor, persoane juridice sau alte entităţi care au obligaţia de a conduce evidenţă contabilă, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut diminuat cu cheltuielile determinate prin aplicarea cotei forfetare de 40% asupra venitului brut.”

20. La articolul 75, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 75. — (1) Organul fiscal competent are obligaţia recalculării venitului net anual/pierderii nete anuale, determinat/determinată în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, stabilit/stabilită potrivit Declaraţiei privind venitul realizat, prin deducerea din venitul net anual a contribuţiei de asigurări sociale datorate de contribuabil potrivit prevederilor titlului V — Contribuţii sociale obligatorii.”

21. La articolul 76 alineatul (2), litera r1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„r1) veniturile obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi în cadrul misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale româneşti din străinătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din cap. IV secţiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.”

22. La articolul 77, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Deducerea personală se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până la 1.950 lei inclusiv, astfel:

(i) pentru contribuabilii care nu au persoane în întreţinere — 510 lei;

(ii) pentru contribuabilii care au o persoană în întreţinere — 670 lei;

(iii) pentru contribuabilii care au două persoane în întreţinere — 830 lei;

(iv) pentru contribuabilii care au trei persoane în întreţinere — 990 lei;

(v) pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreţinere — 1.310 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.951 lei şi 3.600 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive faţă de cele de mai sus şi se stabilesc potrivit următorului tabel:

Venit lunar brut Persoane aflate în întreţinere
de la …. la fără 1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 şi peste 4 pers.
1 1950 510 670 830 990 1310
1951 2000 495 655 815 975 1295
2001 2050 480 640 800 960 1280
2051 2100 465 625 785 945 1265
2101 2150 450 610 770 930 1250
2151 2200 435 595 755 915 1235
2201 2250 420 580 740 900 1220
2251 2300 405 565 725 885 1205
2301 2350 390 550 710 870 1190
2351 2400 375 535 695 855 1175
2401 2450 360 520 680 840 1160
2451 2500 345 505 665 825 1145
2501 2550 330 490 650 810 1130
2551 2600 315 475 635 795 1115
2601 2650 300 460 620 780 1100
2651 2700 285 445 605 765 1085
2701 2750 270 430 590 750 1070
2751 2800 255 415 575 735 1055
2801 2850 240 400 560 720 1040
2851 2900 225 385 545 705 1025
2901 2950 210 370 530 690 1010
2951 3000 195 355 515 675 995
3001 3050 180 340 500 660 980
3051 3100 165 325 485 645 965
3101 3150 150 310 470 630 950
3151 3200 135 295 455 615 935
3201 3250 120 280 440 600 920
3251 3300 105 265 425 585 905

 

Venit lunar brut Persoane aflate în întreţinere
de la …. la fără 1 pers. 2 pers. 3 pers. 4 şi peste 4 pers.
3301 3350 90 250 410 570 890
3351 3400 75 235 395 555 875
3401 3450 60 220 380 540 860
3451 3500 45 205 365 525 845
3501 3550 30 190 350 510 830
3551 3600 15 175 335 495 815

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3.600 lei nu se acordă deducerea personală.

(3) Persoana în întreţinere poate fi soţia/soţul, copiii sau alţi membri de familie, rudele contribuabilului sau ale soţului/soţiei acestuia până la gradul al doilea inclusiv, ale cărei venituri, impozabile şi neimpozabile, nu depăşesc 510 lei lunar, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 62 lit. o), w) şi x) şi/sau a pensiilor de urmaş cuvenite conform legii, precum şi a prestaţiilor sociale acordate potrivit art. 58 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.”

23. La articolul 78 alineatul (2), partea introductivă a literei a) şi litera b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinată ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitui brut a contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:

b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 10% asupra bazei de calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi, după caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datoratepotrivit legii, pe fiecare loc de realizare a acestora.”

24. La articolul 84, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(8) Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net, impozitul fiind final.”

25. La articolul 85, alineatul (6) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ (6) Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final.”

26. La articolul 86, alineatele (4) şi (6) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(4) Organul fiscal competent stabileşte plăţile anticipate prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual estimat din declaraţia privind venitul estimat/norma de venit şi emite decizia de impunere, care se comunică contribuabililor, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, potrivit deciziei de impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat.

(…)

(6) Impozitul anual datorat se calculează de organul fiscal competent, pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate, potrivit prevederilor art. 68, impozitul fiind final.”

27. Articolul 90 se abrogă.

28. La articolul 97, primele teze ale alineatelor (1)—(3) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(1) Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la vedere/conturi curente, precum şi cele la depozitele clienţilor, constituite în baza legislaţiei privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic.

(…)

(2) Veniturile sub formă de dobânzi pentru depozitele la termen constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate se impun cu o cotă de 10% din suma acestora, impozitul fiind final, indiferent de data constituirii raportului juridic.

(…)

(3) Veniturile sub forma dobânzilor plătite de societatea emitentă a valorilor mobiliare împrumutate, pe parcursul perioadei de împrumut înaintea restituirii acestora, se impun cu o cotă de 10% din suma acestora, impozitul fiind final.

(…)

(5) Venitul impozabil obţinut din lichidarea unei persoane juridice de către acţionari/asociaţi persoane fizice sau din reducerea capitalului social, potrivit legii, care nu reprezintă distribuţii în bani sau în natură ca urmare a restituirii cotei-părţi din aporturi se impun cu o cotă de 10%, impozitul fiind final.

(…)

29. Articolul 99 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Definirea veniturilor din pensii

Art. 99. — (1) Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat, diferenţe de venituri din pensii, precum şi sume reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie.

(2) Drepturile primite în conformitate cu prevederile Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă venituri din pensii.”

30. Articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea venitului impozabil lunar din pensii

Art. 100. — (1) Venitul impozabil lunar din pensii se stabileşte prin deducerea din venitul din pensie a sumei neimpozabile lunare de 2.000 lei.

(2) La stabilirea venitului impozabil lunar aferent sumelor primite ca plată unică potrivit Legii nr. 411/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, fiecare fond de pensii acordă un singur plafon de venit neimpozabil stabilit potrivit prevederilor alin. (1).”

31. La articolul 101, alineatul (2) şi prima teză a alineatului (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) Impozitul se calculează prin aplicarea cotei de impunere de 10% asupra venitului impozabil lunar din pensii.

(…)

(9) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului impozabil, impozitul reţinut fiind impozit final.

(…)

32. La articolul 107, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 107. — (1) Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de organul fiscal competent prin aplicarea unei cote de 10% asupra venitului anual din activităţi agricole stabilit pe baza normei anuale de venit, impozitul fiind final.”

33. La articolul 110, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 110. — (1) Veniturile sub formă de premii se impun, prin reţinerea la sursă, cu o cotă de 10% aplicată asupra venitului net realizat din fiecare premiu.”

34. La articolul 115, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 115. — (1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul acordării veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului brut pentru veniturile prevăzute la art. 114, cu excepţia veniturilor prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. I).”

35. La articolul 116, alineatul (1) şi partea introductivă a alineatului (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 116. — (1) Contribuabilii care realizează venituri din alte surse identificate ca fiind impozabile, altele decât cele prevăzute la art. 115 alin. (1), precum şi cele prevăzute la art. 114 alin. (2) lit. I) au obligaţia de a depune declaraţia privind venitul realizat la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

(2) Impozitul pe venit datorat se calculează de către organul fiscal competent, pe baza declaraţiei privind venitul realizat prin aplicarea cotei de 10% asupra:”.

36. La articolul 123, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 123. — (1) Impozitul anual datorat se stabileşte de organul fiscal competent pe baza declaraţiei privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 10% asupra fiecăruia dintre următoarele:”.

37. La articolul 130, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(3) Pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor obţinute din România şi neimpozabile/scutite în conformitate cu prevederile prezentului titlu se aplică acelaşi tratament fiscal ca şi pentru cele obţinute din România.”

38. La articolul 132, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor, care au obligaţia depunerii Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare beneficiar de venit.”

39. La articolul 133, după alineatul (8) se introduc patru noi alineate, alineatele (9)—(12), cu următorul cuprins:

„(9) Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2017, obligaţiile fiscale sunt cele în vigoare la data realizării venitului.

(10) Prevederile prezentului titlu se aplică pentru veniturile realizate şi cheltuielile efectuate de persoanele fizice începând cu data de 1 ianuarie 2018.

(11) În cazul veniturilor din dobânzi pentru depozitele la termen/la vedere/conturi curente constituite, instrumentele de economisire dobândite, contractele civile încheiate, anterior datei de 1 ianuarie 2018, cota de impozit de 10% se aplică începând cu veniturile înregistrate în contul curent/de depozit/răscumpărate/plătite, începând cu această dată.

(12) În cazul veniturilor din salarii şi asimilate salariilor, precum şi în cazul veniturilor din pensii, prevederile prezentului titlu se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2018.”

Titlul V — Contribuţii sociale obligatorii

40. După articolul 135 se introduce un nou articol, articolul 1351, cu următorul cuprins:

„Definiţii

Art. 1351. — În înţelesul prezentului titlu, prin salariu de bază minim brut pe ţară se înţelege salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului.”

41. La articolul 137 alineatul (1), partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 137. — (1) Contribuabilii/Plătitorii de venit la sistemul public de pensii, prevăzuţi la art. 136, datorează, după caz, contribuţia de asigurări sociale pentru următoarele categorii de venituri realizate din România şi din afara României, cu respectarea legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligaţia declarării în România:”.

42. Articolul 138 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Cotele de contribuţii de asigurări sociale

Art. 138. — Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:

a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;

b) 4% datorată în cazul condiţiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;

c) 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.”

43. La articolul 139, denumirea marginală, partea introductivă a alineatului (1) şi alineatul (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor

Art. 139. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câştigul brut realizat din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în alte state, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:

(…)

(4) Sumele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi f) intră în baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiaşi entităţi ori din afara ei, pensionari sau angajaţi cu contract individual de muncă.”

44. Articolul 140 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane asimilate acestora

Art. 140. — Pentru persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, baza lunară de calcul pentru contribuţia de asigurări sociale o reprezintă suma câştigurilor brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora se datorează contribuţia, pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale sau în alte condiţii de muncă.”

45. La articolul 141, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, din activităţi pentru care există obligaţia asigurării în aceste sisteme potrivit legii;”.

46. La articolul 142, litera ţ) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ţ) veniturile obţinute de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi în cadrul misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi institutelor culturale româneşti din străinătate, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din cap. IV secţiunea a 3-a al anexei nr. IV la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.”

47. La articolul 143, prima teză a alineatului (2) şi alineatul (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(2) În situaţia în care totalul veniturilor prevăzute la alin. (1) este mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, contribuţia de asigurări sociale se calculează în limita acestui plafon.

(…)

(5) Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii acordate potrivit legii din bugetul asigurărilor pentru şomaj se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, la nivelul cotei contribuţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 138 lit. a), cu excepţia cazurilor în care, potrivit prevederilor legale, se dispune altfel.”

48. La articolul 145, partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 145. — (1) Pentru persoanele fizice prevăzute la art. 136 lit. f), baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă:”.

49. La articolul 145, alineatul (3) se abrogă.

50. La articolul 146, alineatele (1), (3), (4) şi (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 146. — (1) Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor. Instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)—f), precum şi persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează potrivit legii, după caz.

(…)

(3) Contribuţia de asigurări sociale calculată şi reţinută potrivit alin. (1) se plăteşte la bugetul asigurărilor sociale de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia angajatorului ori a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale datorată de către acestea şi, după caz, pe cea datorată de angajator, precum şi de a le plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

(5) Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, precum şi de către instituţiile prevăzute la art. 136 lit. d)—f) se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazelor lunare de calcul prevăzute la art. 139, art. 143—145, după caz, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.”

51. La articolul 146, după alineatul (5) se introduc trei noi alineate, alineatele (51)—(53), cu următorul cuprins:

„(51) Contribuţia de asigurări sociale datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, calculată potrivit alin. (5), nu poate fi mai mică decât nivelul contribuţiei de asigurări sociale calculate prin aplicarea cotei prevăzute la art. 138 lit. a) asupra salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

(52) Prevederile alin. (51) nu se aplică în cazul persoanelor fizice aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt elevi sau studenţi, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare;

b) sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 de ani;

c) sunt persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaşte posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi;

d) au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepţia pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum şi a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;

e) realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul de bază minim brut pe ţară.

(53) In aplicarea prevederilor alin. (52), angajatorul solicită documente justificative persoanelor fizice aflate în situaţiile prevăzute la alin. (52) lit. a), c) şi d), iar în cazul situaţiei prevăzute la alin. (52) lit. e), procedura de aplicare se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.”

52. La articolul 146, alineatele (6), (7) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(6) Pentru persoanele prevăzute la art. 136 lit. d)—f), în cazul în care din calcul rezultă o bază lunară de calcul mai mare decât valoarea a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, prevăzut la art. 143 alin. (2), cota contribuţiei de asigurări sociale se aplică asupra echivalentului a de 5 ori câştigul salarial mediu brut, pe fiecare loc de realizare al venitului.

(7) Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora se realizează prin aplicarea cotelor corespunzătoare prevăzute la art. 138 lit. b) şi c) asupra bazei de calcul prevăzute la art. 140, în care nu se includ veniturile prevăzute la art. 141 şi 142.

(8) Calculul contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele prevăzute la alin. (2) se realizează de către acestea conform prevederilor alin. (5)—(53) şi (7), după caz. Contribuţia se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.”

53. La articolul 147, alineatul (2) se abrogă.

54. La articolul 147, alineatele (10), (12), (15) şi (18) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„(10) Persoanele şi entităţile prevăzute la art. 80 alin. (2) lit. b) şi c) care se înfiinţează în cursul anului aplică regimul trimestrial de declarare începând cu anul înfiinţării dacă, odată cu declaraţia de înregistrare fiscală, declară că în cursul anului estimează un număr mediu de până la 3 salariaţi exclusiv şi, după caz, urmează să realizeze un venit total de până la 100.000 euro.

(…)

(12) Persoanele fizice care obţin venituri sub formă de salarii ca urmare a activităţii desfăşurate la misiunile diplomatice şi posturile consulare acreditate în România, precum şi la reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine depun declaraţia prevăzută la alin. (1) şi achită contribuţiile sociale obligatorii în cazul în care misiunile şi posturile, precum şi reprezentanţele respective nu optează pentru îndeplinirea obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiilor sociale.

(…)

(15) Dacă între angajatorii prevăzuţi la alin. (13) şi persoanele fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor nu au fost încheiate acorduri, obligaţia privind plata contribuţiilor sociale datorate de angajatori, reţinerea şi plata contribuţiilor sociale datorate de persoanele fizice respective, precum şi depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1) revine angajatorilor.

(…)

(18) Evidenţa obligaţiilor de plată a contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori şi asimilaţii acestora se ţine pe baza codului de identificare fiscală, iar cea privind contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi, pe baza codului numeric personal sau pe baza numărului de identificare fiscală, după caz.”

55. Titlul secţiunii a 5-a a capitolului II al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activităp independente”

56. Articolul 148 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente

Art. 148. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia.

(2) Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, din una sau mai multe surse de venit, datorează contribuţia de asigurări sociale dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii, după caz:

a) venitul net realizat în anul precedent, stabilit în conformitate cu art. 68, exclusiv cheltuielile reprezentând contribuţia de asigurări sociale, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia;

b) venitul net lunar estimat a se realiza potrivit art. 120 alin. (1) este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna în care îşi încep activitatea sau nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul celor care trec de la determinarea venitului net anual pe baza normelor anuale de venit ia stabilirea venitului net anual potrivit regulilor prevăzute la art. 68;

c) valoarea lunară a normelor de venit, obţinută prin raportarea normelor anuale de venit la numărul lunilor de activitate din cursul anului după aplicarea corecţiilor prevăzute la art. 69, este cel puţin egală cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul contribuabililor care în anul fiscal în curs desfăşoară activităţi impuse pe bază de norme de venit;

d) venitul net lunar realizat în anul precedent, rămas după scăderea din venitul brut a cheltuielii deductibile prevăzute la art. 70, raportat la numărul lunilor de activitate din cursul anului, este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna ianuarie a anului pentru care se stabileşte contribuţia, în cazul contribuabililor care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală pentru care impozitul pe venit se stabileşte potrivit prevederilor art. 72 şi 73.

(3) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1), obligate la plata contribuţiei, depun anual la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabileşte contribuţia de asigurări sociale, declaraţia privind venitul asupra căruia datorează contribuţia, ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (2).

(4) În cazul contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) care încep să desfăşoare activitate în cursul anului fiscal, iar venitul lunar estimat a se realiza, potrivit art. 120, din una sau mai multe surse de venit din cele menţionate la alin. (2), este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna în care se estimează veniturile, declaraţia prevăzută la alin. (3) se depune în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.

(5) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin. (3) se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(6) Persoanele fizice care în anul fiscal precedent au realizat venituri cumulate din activităţi independente sub nivelul plafonului minim prevăzut la alin. (1) nu au obligaţia depunerii declaraţiei prevăzute la alin. (3) şi nu datorează contribuţia de asigurări sociale pentru anul în curs.

(7) Persoanele fizice prevăzute la alin. (6) pot opta pentru depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (3) şi pentru plata contribuţiei de asigurări sociale pentru anul în curs, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru persoanele care realizează venituri lunare peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară. Opţiunea este obligatorie pentru întregul an fiscal, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 151 alin. (3).

(8) Încadrarea în plafonul lunar prevăzut la alin. (1) se efectuează prin însumarea veniturilor din activităţi independente menţionate la alin. (2).”

57. Articolul 149 se abrogă.

58. Titlul secţiunii a 6-a a capitolului II al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente”

59. Articolul 151 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente

Art. 151. — (1) Contribuţia de asigurări sociale datorată de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente potrivit prevederilor art. 148, care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale prevăzute la art. 150, se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei prevăzute la art. 148 alin. (3). Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale se evidenţiază lunar, iar plata acesteia se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

(2) Contribuţia de asigurări sociale stabilită prin decizia de impunere prevăzută la alin. (1) se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 138 lit. a) asupra bazei de calcul prevăzute la art. 148 alin. (1).

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) care în cursul anului fiscal se încadrează în categoria persoanelor exceptate de la plata contribuţiei potrivit art. 150, cele care intră în suspendare temporară a activităţii potrivit legislaţiei în materie, precum şi cele care îşi încetează activitatea depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul, o declaraţie în vederea stopării obligaţiilor de plată reprezentând contribuţia de asigurări sociale stabilite conform alin. (2). Modelul declaraţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.”

60. Articolul 152 se abrogă.

61. Titlul capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate”

62. La articolul 153 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„a) cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în România;”.

63. La articolul 153 alineatul (1), literele g)—o) se abrogă.

64. La articolul 154 alineatul (1), literele a), b), f) şi g) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenici sau studenţi, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti. Dacă realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor sau venituri lunare cumulate din activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură peste valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, pentru aceste venituri datorează contribuţie;

b) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului. Dacă realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor sau venituri lunare cumulate din activităţi independente, activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură peste valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, pentru aceste venituri datorează contribuţie;

(…)

f) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea respectivei afecţiuni;

g) femeile însărcinate şi lăuzele;”.

65. La articolul 154 alineatul (1), după litera g) se introduc nouă noi litere, literele h)—p), cu următorul cuprins:

„h) persoanele fizice care au calitatea de pensionari, pentru veniturile din pensii;

i) persoanele care se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, pentru indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;

j) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sau, după caz, de alte drepturi de protecţie socială care se acordă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, potrivit legii, pentru aceste drepturile băneşti;

k) persoanele care se află în concediu de acomodare, potrivit Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în concediu pentru creşterea copilului potrivit prevederilor art. 2 şi art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru drepturile băneşti acordate de aceste legi;

l) persoanele fizice care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat cu modificările şi completările ulterioare, pentru aceste drepturi băneşti;

m) persoanele care execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv în unităţile penitenciare, persoanele reţinute, arestate sau deţinute care se află în centrele de reţinere şi arestare preventivă organizate în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, precum şi persoanele care se află în executarea unei măsuri educative ori de siguranţă privative de libertate, respectiv persoanele care se află în perioada de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei privative de libertate;

n) străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi pentru cei care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;

o) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat pentru Culte;

p) persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o perioadă de cel mult 12 luni.”

66. La articolul 154, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)—p) sunt exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pe perioada şi, după caz, pentru drepturile băneşti primite, prevăzute la alin. (1), dacă nu realizează venituri din cele menţionate la art. 155 sau dacă nivelul lunar cumulat al acestora este sub valoarea salariului de bază minim brut pe ţară. În cazul realizării de venituri din cele menţionate la art. 155 peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară, lunar, pentru acestea se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate potrivit prezentului titlu.”

67. Titlul secţiunii a 2-a a capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ Veniturile pentru care se datorează contribuţia şi cota de contribuţie”

68. Articolul 155 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Categorii de venituri supuse contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

Art. 155. — (1) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. a)—d), datorează, după caz, contribuţia de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, definite potrivit art. 76, realizate din România şi din afara României, cu respectarea legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligaţia declarării în România.

(2) Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuţi la art. 153 alin. (1) lit. a)—d), care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit prevederilor art. 154, datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate dacă realizează venituri anuale cumulate cel puţin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe ţară din una sau mai multe surse de venituri din următoarele categorii:

a) venituri din activităţi independente, definite conform art. 67 şi 671;

b) venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125;

c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor, definite conform art. 83;

d) venituri din investiţii, definite conform art. 91;

e) venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, definite conform art. 103;

f) venituri din alte surse, definite conform art. 114 şi 116.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazul în care veniturile sunt realizate de persoane fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.”

69. Articolul 156 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate

Art. 156. — Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.”

70. La articolul 157, denumirea marginală şi partea introductivă a alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor

Art. 157. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, o reprezintă câştigul brut care include:”.

71. Articolele 158—167 se abrogă.

72. Titlul secţiunii a 4-a a capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea, plata şi declararea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul veniturilor din salarii şi asimilate salariilor”

73. La articolul 168, denumirea marginală şi alineatele (1), (3), (4), (5) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

Art. 168. — (1) Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora au obligaţia de a calcula şi de a reţine la sursă contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor.

(…)

(3) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate calculată şi reţinută potrivit alin. (1) se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, potrivit legii.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate în România, potrivit prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia de asigurări sociale de sănătate, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

(5) Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 asupra bazei lunare de calcul menţionate la art. 157.

(…)

(8) Calculul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele prevăzute la alin. (2) se realizează de către acestea, conform prevederilor alin. (5) şi alin. (51). Contribuţia se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.”

74. La articolul 168, alineatul (6) se abrogă.

75. La articolul 168, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins:

„(51) Prevederile art. 146 alin. (51)—(53) se aplică în mod corespunzător.”

76. La articolul 168, alineatele (9)—(93) se abrogă.

77. La articolul 169, alineatele (1), (3) şi (32) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 169. — (1) Următoarele categorii de persoane sunt obligate să depună lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, declaraţia prevăzută la art. 147 alin. (1):

a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau persoanele asimilate acestora;

b) persoanele care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

c) instituţiile publice şi alte entităţi care plătesc drepturi de natura celor menţionate la art. 168 alin. (7), (71) şi (10), aferente perioadelor în care contribuţia de asigurări sociale de sănătate era suportată, potrivit legii, de către aceste instituţii sau de către beneficiarii de venit, după caz;

(…)

(3) În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.

(32) În cazul în care au fost acordate sume de natura celor prevăzute la art. 168 alin. (7), (71) şi (10), pentru perioadele în care contribuţia de asigurări sociale de sănătate era suportată, potrivit legii, de către aceste instituţii sau de către beneficiarii de venit, după caz, contribuţiile de asigurări sociale de sănătate datorate se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume prin depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (1).”

78. La articolul 169, alineatele (2), (5) şi (6) se abrogă.

79. Titlul secţiunii a 5-a a capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit art 154”

80. Articolul 170 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice prevăzute la art. 155 alin. (2)

Art. 170. — (1) Baza lunară de calcul pentru care persoanele fizice prevăzute la art. 155 alin. (2) datorează contribuţia este salariul de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează.

(2) Veniturile care se iau în calcul la verificarea plafonului prevăzut la art. 155 alin. (2) sunt cele realizate din una sau mai multe surse de venituri, din categoriile de venituri menţionate la art. 155 alin. (2), respectiv:

a) venitul net din activităţi independente, stabilit potrivit art 68—70, după caz;

b) venitul brut din asocieri cu persoane juridice, contribuabili potrivit titlului II, III sau Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125 alin. (7)—(9);

c) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, stabilite potrivit art. 84—87;

d) venitul/câştigul din investiţii, stabilit conform art. 94—97;

e) venitul net sau norma de venit, după caz, pentru veniturile din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, stabilite potrivit art. 104—106;

f) venitul brut/venitul impozabil din alte surse, stabilit potrivit art. 114—116.

(3) Încadrarea în plafonul anual prevăzut la art. 155 alin. (2) se efectuează prin însumarea veniturilor anuale menţionate la alin. (2), realizate în anul fiscal precedent.

(4) Persoanele fizice prevăzute la art. 155 alin. (2), obligate la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, depun anual la organul fiscal competent, până la data de 31 ianuarie inclusiv a anului pentru care se stabileşte contribuţia de asigurări sociale de sănătate, declaraţia cu privire la încadrarea veniturilor realizate în plafonul lunar, în conformitate cu alin. (3).

(5) În cazul contribuabililor care încep să desfăşoare activitate sau încep să realizeze venituri în cursul anului fiscal, iar venitul lunar estimat a se realiza, potrivit art. 120, din una sau mai multe surse de venit din cele menţionate la alin. (2), este cel puţin egal cu nivelul salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna în care se estimează veniturile, declaraţia prevăzută la alin. (4) se depune în termen de 30 de zile de la data producerii evenimentului.

(6) Modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei prevăzute la alin. (4) se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(7) Persoanele fizice care realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii de bază minim brute pe ţară pot opta pentru depunerea declaraţiei prevăzute la alin. (4) şi pentru plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anul în curs, în aceleaşi condiţii prevăzute pentru persoanele care realizează venituri anuale peste nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe ţară. Opţiunea este obligatorie pentru întregul an fiscal, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 174 alin. (3).”

81. Articolele 171—173 se abrogă.

82. Titlul secţiunii a 6-a a capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice prevăzute la art. 155 alin. (2)”

83. Articolul 174 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate

Art. 174. — (1) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoanele fizice prevăzute la art. 155 alin. (2) se stabileşte de organul fiscal competent, prin decizie de impunere, pe baza declaraţiei prevăzute la art. 170 alin. (4). Baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se evidenţiază lunar, iar plata se efectuează trimestrial, în 4 rate egale, până la data de 25 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

(2) Contribuţia de asigurări sociale de sănătate stabilită prin decizia de impunere prevăzută la alin. (1) se calculează prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 170 alin. (1).

(3) Persoanele prevăzute la alin. (1) care în cursul anului fiscal îşi încetează activitatea sau intră în suspendare temporară a activităţii potrivit legislaţiei în materie depun la organul fiscal competent, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit evenimentul, o declaraţie în vederea stopării obligaţiilor de plată reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate, stabilită conform alin. (2). Modelul declaraţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.”

84. Articolul 175 şi secţiunile a 7-a—a 9-a, cuprinzând articolele 176—179, se abrogă.

85. Titlul secţiunii a 10-a a capitolului III al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Declararea, stabilirea şi plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care nu realizează venituri şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate”

86. Articolul 180 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de către persoanele fizice care nu realizează venituri

Art. 180. — (1) Persoanele fizice care nu realizează venituri de natura celor menţionate la art. 155 şi nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art. 154 datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate astfel:

a) lunar, prin aplicarea cotei de contribuţie prevăzute la art. 156 asupra bazei de calcul reprezentând valoarea salariului de bază minim brut pe ţară, şi au obligaţia să plătească contribuţia de asigurări sociale de sănătate pe o perioadă de cel puţin 12 luni consecutive, începând cu luna în care se depune declaraţia prevăzută la art. 181; sau

b) la data la care accesează serviciile acordate de sistemul public de asigurări sociale de sănătate potrivit legii, prin depunerea declaraţiei prevăzute la art. 181, aplicând cota de contribuţie asupra bazei de calcul reprezentând valoarea a de 7 ori salariul de bază minim brut pe ţară.

(2) Salariul de bază minim brut pe ţară, prevăzut la alin. (1), este salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate.”

87. Capitolul IV „Contribuţiile asigurărilor pentru şomaj datorate bugetului asigurărilor pentru şomaj” al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 184—191, se abrogă.

88. Capitolul V „Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate” al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 192—200, se abrogă.

89. Capitolul VI „Contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale” al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii”, cuprinzând articolele 201—208, se abrogă.

90. Capitolul VII „Contribuţia la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, datorată de persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare”, cuprinzând articolele 209—215, se abrogă.

91. După capitolul VIII al titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se introduce un nou capitol, capitolul IX „Contribuţia asiguratorie pentru muncă”, cuprinzând articolele 2201—2207, cu următorul cuprins:

„CAPITOLUL IX

Contribuţia asiguratorie pentru muncă

Contribuabilii care datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă

Art. 2201. — Contribuabilii obligaţi la plata contribuţiei asigurătorii pentru muncă sunt, după caz:

a) persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, pentru cetăţenii români, cetăţeni ai altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

b) persoanele fizice cetăţeni români, cetăţenii altor state sau apatrizii, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România, şi care realizează în România venituri din salarii sau asimilate salariilor de la angajatori din state care nu intră sub incidenţa legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte.

Categorii de venituri pentru care se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă

Art. 2202. — (1) Contribuţia asiguratorie pentru muncă se datorează pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor, definite la art. 76 alin. (1)—(3), după caz, acordate de către contribuabilii prevăzuţi la art. 2201 lit. a), respectiv realizate de către persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b).

(2) Pentru veniturile prevăzute la alin. (1) se datorează contribuţia asiguratorie pentru muncă şi în cazul în care acestea sunt realizate de persoanele fizice aflate în situaţiile prevăzute la art. 60.

Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă

Art. 2203. — Cota contribuţiei asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.

Baza de calcul al contribuţiei asigurătorii pentru muncă

Art. 2204. — (1) Baza lunară de calcul al contribuţiei asigurătorii pentru muncă o reprezintă suma câştigurilor brute realizate din salarii şi venituri asimilate salariilor, în ţară şi în străinătate, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:

a) veniturile din salarii, în bani şi/sau în natură, obţinute în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu sau a unui statut special prevăzut de lege. În situaţia personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază sau, după caz, soldele de funcţie/salariile de funcţie corespunzătoare funcţiilor în care persoanele respective sunt încadrate în ţară, la care se adaugă, după caz, sporurile şi adaosurile care se acordă potrivit legii;

b) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit legii;

c) indemnizaţiile din activităţi desfăşurate ca urmare a unei funcţii alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;

d) remuneraţia administratorilor societăţilor, companiilor/societăţilor naţionale şi regiilor autonome, desemnaţi/numiţi în condiţiile legii;

e) remuneraţia obţinută de directorii cu contract de mandat şi de membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi drepturile cuvenite managerilor, în baza contractului de management prevăzut de lege;

f) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit, potrivit legii;

g) sume reprezentând salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii;

h) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţi, potrivit legii, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:

(i) În ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;

(ii) În străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;

i) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite de salariaţii care au stabilite raporturi de muncă cu angajatori din străinătate, pe perioada delegării/detaşării, după caz, în România, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a angajatorului, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă, cu respectarea prevederilor legislaţiei europene aplicabile în domeniul securităţii sociale, precum şi a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte;

j) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării, în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul desfăşurării activităţii, astfel cum este prevăzut în raportul juridic, de către administratorii stabiliţi potrivit actului constitutiv, contractului de administrare/mandat, de către directorii care îşi desfăşoară activitatea în baza contractului de mandat potrivit legii, de către membrii directoratului de la societăţile administrate în sistem dualist şi ai consiliului de supraveghere, potrivit legii, precum şi de către manageri, în baza contractului de management prevăzut de lege, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit astfel:

(i) În ţară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţie, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;

(ii) În străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar;

k) indemnizaţiile şi orice alte sume de aceeaşi natură, altele decât cele acordate pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, primite pe perioada deplasării în România, în interesul desfăşurării activităţii, de către administratori sau directori, care au raporturi juridice stabilite cu entităţi din străinătate, astfel cum este prevăzut în raporturile juridice respective, pentru partea care depăşeşte plafonul neimpozabil stabilit la nivelul legal pentru diurna acordată personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, prin hotărâre a Guvernului, corespunzător ţării de rezidenţă a entităţii, de care ar beneficia personalul din instituţiile publice din România dacă s-ar deplasa în ţara respectivă.

(2) Nu se cuprind în baza lunară de calcul al contribuţiei asiguratorie pentru muncă sumele prevăzute la art. 142.

Excepţii specifice contribuţiei asigurătorii pentru muncă

Art. 2205. — Contribuţia asiguratorie pentru muncă nu se datorează pentru prestaţiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, precum şi din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Stabilirea şi plata contribuţiei asiguratorie pentru muncă

Art. 2206. — (1) Persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 2201 lit. a) au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă şi de a o plăti la bugetul de stat, într-un cont distinct, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se plătesc veniturile, după caz. Persoanele fizice prevăzute la art. 2201 lit. b) efectuează plata contribuţiei până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele fizice care îşi desfăşoară activitatea în România şi obţin venituri sub formă de salarii de la angajatori care nu au sediu social, sediu permanent sau reprezentanţă în România şi care datorează contribuţiile sociale obligatorii pentru salariaţii lor, potrivit instrumentelor juridice internaţionale la care România este parte, au obligaţia de a calcula contribuţia asiguratorie pentru muncă, precum şi de a o plăti lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc veniturile, numai dacă există un acord încheiat în acest sens cu angajatorul.

(3) Calculul contribuţiei asiguratorie pentru muncă se realizează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 2203 asupra bazei de calcul prevăzute la art. 2204, cu respectarea prevederilor art. 2205.

(4) Din contribuţia asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârşitul lunii în curs, o cotă de:

a) 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale, cu modificările ulterioare;

b) 20%, care se face venit la Bugetul asigurărilor pentru şomaj;

c) 5%, care se face venit la Sistemul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;

d) 40%, care se face venit la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru plata concediilor medicale;

e) 20%, care se face venit la bugetul de stat într-un cont distinct.

(5) Aprobarea metodologiei de distribuire a sumelor plătite de contribuabili în contul distinct şi de stingere a obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia se va stabili prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(6) Cotele prevăzute la alin. (4) lit. a)—e) se pot modifica prin legea anuală a bugetului de stat.

(7) În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se aplică prevederile legale în vigoare în acea perioadă. Contribuţia datorată potrivit legii se calculează şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.

Depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate

Art. 2207. — (1) Persoanele prevăzute la art. 2201 sunt obligate să declare contribuţia asiguratorie pentru muncă, datorată potrivit prevederilor prezentului capitol, până la termenul de plată prevăzut la art. 2206, prin depunerea declaraţiei prevăzute la art. 147 alin. (1).

(2) În cazul în care au fost acordate sume pentru perioade anterioare, reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, contribuţia asiguratorie pentru muncă datorată potrivit legii se declară până la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume, prin depunerea declaraţiilor rectificative pentru lunile cărora le sunt aferente sumele respective.

(3) Prevederile art. 147 alin. (4)—(22) sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Titlul VII — Taxa pe valoarea adăugată

92. La articolul 297, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (8), cu următorul cuprins:

„(8) Organele fiscale competente au dreptul de a refuza deducerea TVA dacă, după administrarea mijloacelor de probă prevăzute de lege, pot demonstra dincolo de orice îndoială că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanţul de livrări/prestări.”

Titlul VIII —Accize şi alte taxe speciale

93. La articolul 449 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazurile prevăzute la lit. i) şi k);”.

Titlul IX — Impozite şi taxe locale

94. La articolul 470 alineatul (5), tabelul se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul (în lei/an)
Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare
I două axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 13 tone 0 142
2 Masa de cel puţin 13 tone, dar mai mică de 14 tone 142 395
3 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 15 tone 395 555
4 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 18 tone 555 1257
5 Masa de cel puţin 18 tone 555 1257
II 3 axe
1 Masa de cel puţin 15 tone, dar mai mică de 17 tone 142 248
2 Masa de cel puţin 17 tone, dar mai mică de 19 tone 248 509
3 Masa de cel puţin 19 tone, dar mai mică de 21 tone 509 661
4 Masa de cel puţin 21 tone, dar mai mică de 23 tone 661 1019
5 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 1019 1583
6 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 1019 1583
7 Masa de cel puţin 26 tone 1019 1583
III 4 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 661 670
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 27 tone 670 1046
3 Masa de cel puţin 27 tone, dar mai mică de 29 tone 1046 1661
4 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 1661 2464
5 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 32 tone 1661 2464
6 Masa de cel puţin 32 tone 1661 2464″

95. La articolul 470 alineatul (6), tabelul se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul (în lei/an)
Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare
I 2+1 axe
1 Masa de cel puţin 12 tone, dar mai mică de 14 tone 0 0
2 Masa de cel puţin 14 tone, dar mai mică de 16 tone 0 0
3 Masa de cel puţin 16 tone, dar mai mică de 18 tone 0 64
4 Masa de cel puţin 18 tone, dar mai mică de 20 tone 64 147
5 Masa de cel puţin 20 tone, dar mai mică de 22 tone 147 344
6 Masa de cel puţin 22 tone, dar mai mică de 23 tone 344 445
7 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 445 803
8 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 28 tone 803 1408
9 Masa de cel puţin 28 tone 803 1408
II 2+2 axe
1 Masa de cel puţin 23 tone, dar mai mică de 25 tone 138 321
2 Masa de cel puţin 25 tone, dar mai mică de 26 tone 321 528
3 Masa de cel puţin 26 tone, dar mai mică de 28 tone 528 775
4 Masa de cel puţin 28 tone, dar mai mică de 29 tone 775 936
5 Masa de cel puţin 29 tone, dar mai mică de 31 tone 936 1537
6 Masa de cel puţin 31 tone, dar mai mică de 33 tone 1537 2133
7 Masa de cel puţin 33 tone, dar mai mică de 36 tone 2133 3239
8 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 2133 3239
9 Masa de cel puţin 38 tone 2133 3239
III 2+3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1698 2363
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2363 3211
3 Masa de cel puţin 40 tone 2363 3211
Numărul de axe şi greutatea brută încărcată maximă admisă Impozitul (în lei/an)
Ax(e) motor(oare) cu sistem de suspensie pneumatică sau echivalentele recunoscute Alte sisteme de suspensie pentru axele motoare
IV 3+2 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 1500 2083
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 2083 2881
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 2881 4262
4 Masa de cel puţin 44 tone 2881 4262
V 3+3 axe
1 Masa de cel puţin 36 tone, dar mai mică de 38 tone 853 1032
2 Masa de cel puţin 38 tone, dar mai mică de 40 tone 1032 1542
3 Masa de cel puţin 40 tone, dar mai mică de 44 tone 1542 2454
4 Masa de cel puţin 44 tone 1542 2454”

96. La articolul 493, alineatul (8) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(8) Contravenţiilor prevăzute în prezentul capitol li se aplică dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv posibilitatea achitării, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, a jumătate din minimul amenzii.”

Titlul XI — Dispoziţii finale

97. La articolul 502, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

„(3) Trimiterile cuprinse în alte acte normative din domeniul asigurărilor sociale la «contribuţia individuală de asigurări sociale» sau «contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate» se înlocuiesc, după caz, cu «contribuţia de asigurări sociale» sau «contribuţia de asigurări sociale de sănătate».”

Art. II. 

— Pentru prevederile titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” sunt aplicabile următoarele dispoziţii tranzitorii:

(1) Pentru veniturile aferente perioadelor anterioare anului fiscal 2018, contribuţiile sociale obligatorii sunt cele în vigoare în perioada căreia îi sunt aferente veniturile.

(2) Prevederile titlului V „Contribuţii sociale obligatorii” se vor aplica veniturilor realizate începând cu data de 1 ianuarie 2018.

(3) În cazul în care au fost acordate sume reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde, pensii sau diferenţe de pensii, stabilite prin lege sau în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii, precum şi în cazul în care prin astfel de hotărâri s-a dispus reîncadrarea în muncă a unor persoane, sumele respective se defalcă pe lunile la care se referă şi se aplică prevederile legale în vigoare în acea perioadă. Contribuţiile sociale obligatorii datorate potrivit legii se calculează, se reţin la data efectuării plăţii, se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost plătite aceste sume.

Art. III. 

— Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.

PRIM-MINISTRU MIHAI TUDOSE
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice, Ionuţ Mişa
Ministrul afacerilor externe, Teodor-Viorel Meleşcanu
p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,Cristian-Gabriel Winzer, secretar de stat
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale, administraţiei publice şi fondurilor europene, Paul Stănescu
Ministrul muncii şi justiţiei sociale, Lia-Olguţa Vasilescu
Ministrul pentru mediul de afaceri, comerţ şi antreprenoriat, Nan Laufer
Ministrul afacerilor interne, Carmen Daniela Dan
Ministrul transporturilor, Felix Stroe
Ministrul sănătăţii, Florian-Dorel Bodog
p. Ministrul apărării naţionale, Nicolae Nasta, secretar de stat
Secretariatul de Stat pentru Culte, Victor Opaschi, secretar de stat
p. Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Răzvan Teohari Vulcănescu

Bucureşti, 8 noiembrie 2017.
Nr. 79.