Scutirea de TVA pentru servicii în legătură cu operarea bancomatelor și distribuirea de numerar – Decizie CJUE

92

În data de 3 octombrie 2019 a fost publicată hotărârea Curții de Justiție a
Uniunii Europene, C-42/18 – Cardpoint, cu privire la interpretarea prevederilor privind scutirea de TVA privind plățile sau viramentele (scutire prevăzută de Directiva de TVA).
Litigiul principal și întrebările preliminare
Cardpoint presta către clientul său, o bancă, servicii in legătură cu operarea unor bancomate. Serviciile prestate de societate constau în operarea bancomatelor, incluzând instalarea acestora împreună cu programele informatice necesare pentru citirea datelor bancare, transmiterea unor cereri de autorizare pentru a executa distribuirea de numerar, respectiv înregistrarea operațiunilor de retragere (prin intermediul unei liste nemodificabile generată de Cardpoint).
În plus, Cardpoint era responsabilă cu transportul bancnotelor, puse la
dispoziție de bancă, și cu aprovizionarea bancomatelor. De asemenea, aceasta furniza consultanță referitoare la buna funcționare a bancomatelor respective.
Cauza a ajuns la CJUE ca urmare a unui litigiu dintre Cardpoint și autoritatea fiscală din Germania privind încadrarea serviciilor ca operațiuni privind plățile (scutite de TVA conform legislației de TVA).
Considerentele și soluția CJUE
Decizia CJUE este în linie cu opinia avocatului general, Curtea concluzionând că serviciile în cauză nu reprezintă operațiuni privind plățile scutite de TVA, întrucât acțiunile Cardpoint au o natură tehnică, reprezentând în fapt simpla executare a unor ordine (ale clientului său).

Sumarizăm mai jos principalele aspecte punctate de CJUE în analiza sa:
• serviciile care permit retragerea de numerar dintr-un cont de plăți
constituie servicii de plată și, în consecință, o retragere de la bancomat
este o plată;
• pentru a fi calificate ca tranzacții privind plățile, serviciile în cauză trebuie să îndeplinească funcțiile specifice și esențiale ce caracterizează o plată (să aibă ca efect realizarea modificărilor juridice și financiare care
caracterizează transferul unei sume de bani);
• condiția de mai sus poate fi îndeplinită în cazul în care prestatorul
debitează sau creditează el însuși un cont sau dacă intervine prin înscriere
în conturile titularului cardului (criterii / exemple stabilite în cazuri
anterioare judecate precum ATP Pension Service – C-464/12 sau Bookit –
C-607/14). Curtea adaugă că scutirea nu poate fi exclusă dacă serviciul în
cauză nu cuprinde în mod direct o asemenea funcție atât timp cât acțiunile
întreprinse au ca efect transferul sumei de bani (notă: Totuși, Curtea nu
explică ce alte situații decât debitarea/creditarea directă sau înscrierea în
cont pot avea efectul unui transfer de bani);
• analizând activitățile Cardpoint, Curtea concluzionează că prestatorul nu
aproba el însuși plățile, respectiv nu avea putere de decizie privind plățile
în cauză (doar transmitea date printr-un lanț de intermediari, respectiv
executa instrucțiunile primite). Astfel, serviciile Cardpoint nu au efectul
unui transfer de fonduri respectiv nu modifică situația financiară și legală a părților.
Implicații pentru prestatorii de servicii privind plățile
Hotărârea Curții nu reprezintă o surpriză, fiind în linie cu cele emise în ultimii ani pentru spețe similare.
Faptul că un serviciu esențial efectuării unei prestări financiare nu este
suficient pentru aplicarea scutirii de TVA este confirmat acum pentru un
serviciu complex, cum este cel prestat de Cardpoint.
Decizia CJUE va determina probabil schimbări (modificări sau clarificări) și în legislațiile statelor membre. Mai mult, ne așteptăm ca tratamentul de TVA aplicat de prestatorii de servicii privind plățile să intre sub lupa autorităților fiscale în cadrul inspecțiilor fiscale.
Astfel, companiile din domeniul serviciilor financiare – i.e. companiile de
procesare și transport numerar, procesatorii/integratorii de plăți online,
companiile de tip bill payment, dar și noii jucători de pe piață ca urmare a
Directivei PSD2 – vor trebui să își (re) analizeze tratamentul de TVA aplicabil, respectiv expunerea sau impactul aferent. Altfel, în cazul în care companiile nu își vor modifica voluntar tratamentul de TVA (în cazul în care serviciile prestate sunt clasificate ca fiind taxabile), există riscul ca în cazul unei inspecții pe TVA să fie impusă retroactiv (împreună cu dobânzi și penalități de întârziere).

Sursa: Deloitte Tax & Legal Weekly Alert

- Publicitate -