DIRECTIVA 2010/45/UE de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste normele privind facturarea

Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea
2012-12-31 – Termen de transpunere 31 decembrie 2010.
2010-07-22 – Publicata in JO L 189 din 22.7.2010. [Fisa act Eur-lex – HTML]
Elemente de noutate: Directiva cuprinde, printre altele, masuri in vederea simplificarii diverselor cerinte existente cu privire la facturare, inclusiv facturarea electronica.
Directiva prevede tratamentul egal aplicat facturilor pe hartie si celor electronice. Facturile electronice sunt definite ca facturi emise sau primite in format electronic.
Principiul aplicabil atat facturilor in format electronic cat si pe suport de hartie este ca autenticitatea sursei, integritatea continutului si lizibilitatea facturii sa fie asigurate din momentul emiterii facturii si
pana la sfarsitul perioadei de arhivare a facturii. Orice metoda de control intern poate fi folosita pentru a face legatura intre facturile emise si livrarile de bunuri sau servicii efectuate.
Folosirea mijloacelor tehnologice poate de asemenea sa asigure indeplinirea conditiilor de mai sus in cazul emiterii de facturi in format electronic. Exemplele de tehnologii existente mentionate in
Directiva 2010/45/UE cuprind metoda EDI (schimbul electronic de date) si semnaturile electronice avansate, create in baza unui certificat specific si printr-un sistem securizat de creare a semnaturilor.
Actul comunitar mai cuprinde prevederi privind autofacturarea, faturile simplificate, traducerea facturilor, precizarile de pe factura, moneda, facturi centralizatoare, cateva modificari in ceea ce priveste faptul generator si exigibilitatea TVA, dreptul de deducere a TVA, etc.
Statele Membre sunt obligate sa implementeze in legislatia nationala prevederile Directivei pana la 31 decembrie 2012.

DIRECTIVA 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,
hotarand in conformitate cu o procedura legislativa speciala,

intrucat:
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [1] stabileste conditii si norme cu privire la taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) in ceea ce priveste facturile, in vederea asigurarii bunei functionari a pietei interne. În conformitate cu articolul 237 din respectiva directiva, Comisia a prezentat un raport care identifica, tinand seama de evolutiile tehnologice, anumite dificultati cu privire la facturarea electronica si care identifica, in plus, alte cateva domenii in care normele privind TVA ar trebui simplificate in vederea imbunatatirii functionarii pietei interne.
(2) Dat fiind ca tinerea registrelor ar trebui sa fie suficienta pentru a permite statelor membre sa controleze bunurile care circula temporar de la un stat membru la altul, ar trebui precizat clar faptul ca registrele trebuie sa cuprinda detalii despre determinarea valorii bunurilor care circula temporar intre statele membre. De asemenea, transferurile de bunuri, in scopul determinarii valorii acestora, catre un alt stat membru nu ar trebui considerate drept livrari de bunuri in scopuri de TVA.
(3) Normele privind exigibilitatea TVA pentru livrarile intracomunitare de bunuri si pentru achizitiile intracomunitare de bunuri ar trebui clarificate pentru a se garanta uniformitatea informatiilor cuprinse in declaratiile recapitulative si promptitudinea schimbului de informatii prin intermediul respectivelor declaratii. În plus, este oportun ca livrarea continua de bunuri de la un stat membru la altul pe o perioada care depaseste o luna calendaristica sa fie considerata incheiata la sfarsitul fiecarei luni calendaristice.
(4) Pentru a sprijini intreprinderile mici si mijlocii care intampina dificultati in a plati TVA autoritatilor competente inainte de a fi incasat platile de la clienti, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a permite contabilizarea TVA in cadrul unui sistem de contabilitate de casa, care permite furnizorului sa plateasca TVA autoritatii competente in momentul incasarii platii pentru o livrare/prestare si care ii determina dreptul de deducere in momentul achitarii livrarii/prestarii in cauza. Acest lucru ar trebui sa permita statelor membre sa introduca un sistem optional de contabilitate de casa care sa nu aiba un efect negativ asupra fluxului de numerar legat de incasarile din TVA.
(5) Pentru a oferi intreprinderilor securitate juridica in ceea ce priveste obligatiile de facturare, ar trebui sa se stabileasca in mod clar statul membru ale carui norme de facturare se aplica.
(6) În vederea ameliorarii functionarii pietei interne, este necesar sa se impuna un termen-limita armonizat pentru emiterea unei facturi in ceea ce priveste anumite livrari/prestari transfrontaliere.
(7) Anumite cerinte privind informatiile care trebuie sa apara pe facturi ar trebui modificate pentru a permite un control mai bun al taxei, a crea conditii pentru un tratament mai uniform intre livrarile/prestarile interne si cele transfrontaliere si a contribui la promovarea facturarii electronice.
(8) Deoarece utilizarea facturarii electronice poate ajuta intreprinderile sa reduca costurile si sa fie mai competitive, actualele cerinte TVA privind facturarea electronica ar trebui sa fie revizuite pentru a indeparta sarcinile existente si barierele din calea utilizarii sistemului. Facturile pe suport de hartie si facturile electronice ar trebui sa fie tratate in acelasi mod, iar povara administrativa privind facturarea pe suport de hartie ar trebui sa nu creasca.
(9) Egalitatea de tratament ar trebui sa se aplice, de asemenea, in ceea ce priveste competentele autoritatilor fiscale. Competentele de control si drepturile si obligatiile persoanelor impozabile ar trebui sa se aplice in mod egal, indiferent daca o persoana impozabila alege sa emita facturi pe suport de hartie sau facturi electronice.
(10) Facturile trebuie sa reflecte livrarile reale si, prin urmare, ar trebui garantate autenticitatea, integritatea si lizibilitatea acestora. Controlul de gestiune poate fi utilizat pentru a stabili piste fiabile de audit intre facturi si livrari/prestari, garantand, prin aceasta, faptul ca orice facturi fiscale (indiferent daca a fost emisa pe suport de hartie sau in format electronic) respecta acele cerinte.
(11) Autenticitatea si integritatea facturilor electronice pot fi garantate, de asemenea, prin utilizarea anumitor tehnologii existente, precum schimbul electronic de date (EDI) si semnaturile electronice avansate. Cu toate acestea, avand in vedere ca exista si alte tehnologii, persoanelor impozabile nu ar trebui sa li se impuna utilizarea niciunei tehnologii de facturare electronica speciala.
(12) Ar trebui clarificat faptul ca, atunci cand o persoana impozabila stocheaza online facturi pe care le-a emis sau le-a primit, statul membru in care se percepe taxa, in plus fata de statul membru in care este stabilita persoana impozabila, ar trebui sa aiba acces la respectivele facturi in vederea controalelor.
(13) Deoarece obiectivele prezentei directive, si anume simplificarea, modernizarea si armonizarea normelor privind facturile cu TVA, nu pot fi realizate in mod satisfacator de statele membre si pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate lua masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(14) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare [2], statele membre sunt incurajate sa elaboreze, pentru ele insele si in interesul Uniunii, propriile tabele care sa reflecte, pe cat posibil, corelatia dintre prezenta directiva si masurile de transpunere si sa le faca publice.
(15) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificata in consecinta,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Modificari aduse Directivei 2006/112/CE
Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. La articolul 17 alineatul (2), litera (f) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(f) prestarea unui serviciu realizata pentru persoana impozabila si constand in determinarea valorii sau in prelucrarea fizica a bunurilor in cauza efectuate pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, cu conditia ca bunurile, dupa efectuarea evaluarii sau dupa prelucrare, sa fie returnate persoanei impozabile respective in statul membru din care au fost expediate sau transportate initial;”.
2. La articolul 64, alineatul (2) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(2) Livrarea continua de bunuri pe o perioada care depaseste o luna calendaristica, care sunt expediate sau transportate intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor si care sunt livrate in regim de scutire de TVA sau care sunt transferate in regim de scutire de TVA intr-un alt stat membru de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice, in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 138, se considera ca fiind efectuata in momentul incheierii fiecarei luni calendaristice, atat timp cat livrarea de bunuri nu a incetat.
Prestarea de servicii pentru care clientul trebuie sa plateasca TVA in conformitate cu articolul 196, care sunt prestate in mod continuu pe o perioada mai mare de un an si care nu determina decontari sau plati in cursul acestei perioade, se considera efectuata la expirarea fiecarui an calendaristic, atat timp cat prestarea de servicii nu a incetat.
Statele membre pot prevedea ca, in anumite cazuri, altele decat cele prevazute la primul si al doilea paragraf, livrarea continua de bunuri sau prestarea continua de servicii pe o anumita perioada de timp se considera efectuata cel putin la expirarea unui termen de un an.”
3. La articolul 66, primul paragraf litera (c) si paragraful al doilea se inlocuiesc cu urmatorul text:
„(c) atunci cand nu se emite o factura sau cand aceasta este emisa tarziu, intr-un termen specificat, nu mai tarziu de momentul expirarii termenului-limita pentru emiterea facturilor impus de statele membre in conformitate cu articolul 222 paragraful al doilea, sau atunci cand nu a fost impus un astfel de termen-limita de catre statul membru, intr-un termen specificat de la data faptului generator.
Cu toate acestea, derogarea prevazuta la primul paragraf nu se aplica prestarilor de servicii pentru care taxa este datorata de beneficiar in conformitate cu articolul 196 si livrarii sau transferului de bunuri mentionate la articolul 67.”
4. Articolul 67 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 67
În conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138, atunci cand bunurile care sunt expediate sau transportate intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate in regim de scutire de TVA sau atunci cand bunurile sunt transferate in regim de scutire de TVA intr-un alt stat membru de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice, TVA devine exigibila la emiterea facturii sau la expirarea termenului mentionat la articolul 222 primul paragraf, daca nu a fost emisa nicio factura pana la data respectiva.
Articolul 64 alineatul (1), articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea si articolul 65 nu se aplica in ceea ce priveste livrarile si transferurile de bunuri mentionate la primul paragraf.”
5. Articolul 69 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 69
În cazul achizitiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibila la emiterea facturii sau la expirarea termenului mentionat la articolul 222 primul paragraf, daca nu a fost emisa nicio factura pana la data respectiva.”
6. La articolul 91 alineatul (2), paragraful al doilea se inlocuieste cu urmatorul text:
„Statele membre accepta, ca alternativa, utilizarea ultimului curs de schimb publicat de Banca Centrala Europeana la momentul la care taxa devine exigibila. Conversia intre monede, altele decat moneda euro, se realizeaza prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. Statele membre pot solicita sa li se comunice exercitarea acestei optiuni de catre persoana impozabila.
Cu toate acestea, pentru unele tranzactii mentionate la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit in conformitate cu dispozitiile comunitare in vigoare care reglementeaza calcularea valorii in vama.”
7. Se introduce urmatorul articol:
„Articolul 167a
Statele membre pot prevedea, in cadrul unui sistem optional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a carei TVA devine exigibila numai in conformitate cu articolul 66 litera (b) sa fie amanat pana in momentul in care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/prestate a fost platita furnizorului sau.
Statele membre care aplica sistemul optional mentionat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizeaza sistemul pe teritoriul lor, plafon care se bazeaza pe cifra de afaceri anuala a persoanei impozabile calculata in conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depasi 500000 EUR sau echivalentul in moneda nationala. Statele membre pot creste plafonul pana la 2000000 EUR sau echivalentul in moneda nationala dupa consultarea Comitetului TVA. Cu toate acestea, consultarea Comitetului TVA nu este impusa statelor membre care au aplicat un plafon superior celui de 500000 EUR sau echivalentul in moneda nationala la 31 decembrie 2012.
Statele membre informeaza Comitetul TVA cu privire la masurile legislative nationale adoptate in conformitate cu primul paragraf.”
8. Articolul 178 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) litera (a) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(a) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-6;”;
(b) litera (c) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(c) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (c), in ceea ce priveste achizitia intracomunitara de bunuri, aceasta are obligatia de a include in declaratia privind TVA prevazuta la articolul 250 toate informatiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri si are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-5;”.
9. Articolul 181 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 181
Statele membre pot autoriza o persoana impozabila care nu detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-5 sa efectueze deducerea mentionata la articolul 168 litera (c) in ceea ce priveste achizitiile sale intracomunitare de bunuri.”
10. La articolul 197 alineatul (1), litera (c) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(c) facturi fiscale emisa de persoana impozabila nestabilita in statul membru in care este stabilita persoana careia ii sunt livrate bunurile este intocmita in conformitate cu capitolul 3 sectiunile 3-5.”
11. Articolul 217 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 217
În sensul prezentei directive, „facturi fiscale electronica” inseamna o factura care contine informatii solicitate in prezenta directiva si care a fost emisa si primita in orice format electronic.”
12. În titlul XI capitolul 3 sectiunea 3 se introduce urmatorul articol:
„Articolul 219a
Fara a aduce atingere articolelor 244-248, se aplica urmatoarele dispozitii:
1. Facturarea face obiectul normelor aplicabile in statele membre in care se considera ca este efectuata livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, in conformitate cu dispozitiile titlului V.
2. Prin derogare de la punctul 1, facturarea face obiectul normelor aplicabile in statul membru in care furnizorul si-a stabilit sediul activitatii sale economice sau in care acesta dispune de un sediu comercial fix de la care este efectuata livrarea/prestarea sau, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, in statul membru in care isi are domiciliul permanent sau resedinta obisnuita, in cazul in care:
(a) furnizorul nu este stabilit in statul membru in care urmeaza a avea loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, in conformitate cu dispozitiile titlului V, sau sediul furnizorului in statul membru respectiv nu participa la livrare/prestare in sensul articolului 192a, si persoana obligata la plata TVA este persoana careia i se livreaza bunurile sau i se presteaza serviciile.
Cu toate acestea, in situatia in care clientul este cel care emite facturi fiscale (autofacturare), se aplica punctul 1;
(b) se considera ca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc in Comunitate, in conformitate cu dispozitiile titlului V.”
13. Articolul 220 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 220
(1) Orice persoana impozabila se asigura ca o factura este emisa fie de propria persoana sau de clientul sau, fie de un tert, in numele sau si pe seama sa, in urmatoarele cazuri:
1. pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-a efectuat catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila;
2. pentru livrarile de bunuri mentionate la articolul 33;
3. pentru livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile specificate la articolul 138;
4. pentru orice avans care i-a fost achitat inainte ca una dintre livrarile de bunuri mentionate la punctele 1 si 2 sa fi fost efectuata;
5. pentru orice avans care i-a fost achitat de catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inainte de incheierea prestarii de servicii.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) si fara a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesara emiterea unei facturi pentru prestarile de servicii scutite de taxa in conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).”
14. Se introduce urmatorul articol:
„Articolul 220a
(1) Statele membre permit persoanei impozabile sa emita o factura simplificata in oricare dintre urmatoarele cazuri:
(a) atunci cand valoarea facturilor nu este mai mare de 100 EUR sau echivalentul in moneda nationala;
(b) atunci cand facturi fiscale emisa este un document sau un mesaj tratat drept facturi fiscale in temeiul articolului 219.
(2) Statele membre nu permit persoanelor impozabile sa emita facturi atunci cand este necesar ca facturile sa fie emise in conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 si 3 sau atunci cand livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care este datorata taxa, sau al carei sediu din acel stat membru nu participa la livrare sau prestare in sensul articolului 192a, iar persoana obligata la plata TVA este persoana careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.”
15. Articolele 221, 222, 223, 224 si 225 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„Articolul 221
(1) Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligatia de a emite o factura in conformitate cu detaliile impuse in temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii, altele decat cele mentionate la articolul 220 alineatul (1).
(2) Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuata prestarea, o obligatie de a emite facturi in conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestarile de servicii scutite in temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau in afara Comunitatii.
(3) Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligatia prevazuta la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factura pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriul lor si care sunt scutite, cu sau fara dreptul la deducere a TVA achitate in stadiul anterior, in temeiul articolelor 110 si 111, al articolului 125 alineatul (1), al articolului 127, al articolului 128 alineatul (1), al articolului 132, al articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), al articolelor 136, 371, 375, 376 si 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) si al articolelor 380-390b.
Articolul 222
Pentru livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile mentionate la articolul 138 sau pentru prestarile de servicii pentru care taxa este datorata de client in temeiul articolului 196, se emite o factura cel tarziu in a cincisprezecea zi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.
Pentru alte livrari de bunuri sau prestari de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.
Articolul 223
Statele membre permit persoanei impozabile sa emita facturi centralizatoare care reiau mai multe livrari de bunuri sau prestari de servicii separate, cu conditia ca TVA aferenta livrarilor/prestarilor mentionate in facturi fiscale centralizatoare sa devina exigibila in aceeasi luna calendaristica.
Fara a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzand livrari/prestari pentru care TVA devine exigibila in cursul unei perioade mai lungi de o luna calendaristica.
Articolul 224
Facturile pot fi intocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoana impozabila, in cazul in care exista un acord prealabil intre cele doua parti si cu conditia ca fiecare facturi fiscale sa faca obiectul unei proceduri de acceptare de catre persoana impozabila care livreaza bunurile sau presteaza serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi sa se emita in numele si pe seama persoanei impozabile.
Articolul 225
Statele membre pot impune conditii specifice persoanelor impozabile in cazurile in care partea terta sau clientul, care emite facturile, este stabilit(a) intr-o tara cu care nu exista niciun instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE [***] si Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 [****].
16. Articolul 226 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) se introduce urmatorul punct:
„7a. atunci cand TVA devine exigibila in momentul incasarii platii, in conformitate cu articolul 66 litera (b) si dreptul de deducere apare in momentul in care taxa deductibila devine exigibila, mentiunea „contabilitate de casa”;”;
(b) se introduce urmatorul punct:
„10a. in cazul in care clientul care beneficiaza de o livrare de bunuri/prestare de servicii emite facturi fiscale in locul furnizorului, mentiunea „autofacturare”;”;
(c) punctul 11 se inlocuieste cu urmatorul text:
„11. in cazul unei scutiri, trimiterile la dispozitia aplicabila conform prezentei directive sau la dispozitia nationala corespondenta sau la orice alta trimitere care indica faptul ca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sunt scutite;”;
(d) se introduce urmatorul punct:
„11a. in cazul in care clientul este obligat la plata TVA, mentiunea „taxare inversa”;”;
(e) punctele 13 si 14 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„13. in cazul in care se aplica regimul marjei pentru agentiile de turism, mentiunea „regimul marjei – agentii de turism”;
14. in cazul in care se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunurile second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie si antichitati, mentiunea „regimul marjei – bunuri second-hand”; „regimul marjei – obiecte de arta” sau „regimul marjei – obiecte de colectie si antichitati”, dupa caz;”.
17. Se introduc urmatoarele articole:
„Articolul 226a
În cazul in care facturi fiscale este emisa de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care este datorata taxa sau al carei sediu din acel stat membru nu participa la livrare sau prestare in sensul articolului 192a si care efectueaza o livrare de bunuri/prestare de servicii catre un client care este obligat la plata TVA, persoana impozabila poate sa omita detaliile mentionate la articolul 226 alineatele (8), (9) si (10) si sa indice, in schimb, valoarea impozabila a bunurilor livrate sau serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora si la natura lor.
Articolul 226b
În ceea ce priveste facturile simplificate emise in temeiul articolului 220a si articolului 221 alineatele (1) si (2), statele membre solicita cel putin urmatoarele detalii:
(a) data emiterii;
(b) identificarea persoanei impozabile care furnizeaza bunurile sau serviciile;
(c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
(d) valoarea TVA datorata sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia;
(e) in cazul in care facturi fiscale emisa este un document sau un mesaj tratat drept facturi fiscale in temeiul articolului 219, referinta specifica si clara a facturii initiale respective si detaliile specifice care sunt modificate.
Statele membre nu pot solicita pe facturi alte detalii decat cele mentionate la articolele 226, 227 si 230.”
18. Articolul 228 se elimina.
19. Articolul 230 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 230
Sumele indicate pe facturi fiscale se pot exprima in orice moneda, cu conditia ca valoarea TVA de plata sau care urmeaza a fi regularizata sa fie exprimata in moneda nationala a statului membru, utilizand mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.”
20. Articolul 231 se elimina.
21. Titlul sectiunii 5 de la capitolul 3 din titlul XI se inlocuieste cu urmatorul text:
„Facturi pe suport hartie si facturi electronice”.
22. Articolele 232 si 233 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„Articolul 232
Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptarii de catre destinatar.
Articolul 233
(1) Autenticitatea originii, integritatea continutului si lizibilitatea unei facturi, indiferent ca este pe suport de hartie sau in format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii pana la sfarsitul perioadei de stocare a facturii.
Fiecare persoana impozabila stabileste modul de garantare a autenticitatii originii, a integritatii continutului si a lizibilitatii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pista fiabila de audit intre o factura si o livrare de bunuri sau prestare de servicii.
„Autenticitatea originii” inseamna asigurarea identitatii furnizorului sau emitentului facturii.
„Integritatea continutului” inseamna ca nu a fost modificat continutul impus in conformitate cu prezenta directiva.
(2) În afara de tipurile de control de gestiune descrise la alineatul (1), alte exemple de tehnologii care asigura autenticitatea originii si integritatii continutului facturii electronice sunt:
(a) o semnatura electronica avansata in sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice [*****], bazata pe un certificat calificat si creata de un dispozitiv securizat de creare a semnaturii in sensul articolului 2 alineatele (6) si (10) din Directiva 1999/93/CE;
(b) un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din anexa 1 la Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date [******], in cazul in care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garanteaza autenticitatea originii si integritatea datelor.
23. Articolul 234 se elimina.
24. Articolele 235, 236 si 237 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„Articolul 235
Statele membre pot stabili conditii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice in privinta livrarii de bunuri sau prestarii de servicii pe teritoriul lor dintr-o tara cu care nu exista niciun instrument juridic privind asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
Articolul 236
În cazul in care unele loturi ce contin mai multe facturi electronice sunt trimise sau puse la dispozitia aceluiasi destinatar, detaliile comune diferitelor facturi se pot mentiona o singura data, in cazul in care, pentru fiecare factura, toate informatiile sunt accesibile.
Articolul 237
Pana la 31 decembrie 2016 cel tarziu, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport de evaluare globala, pe baza unui studiu economic independent, privind impactul normelor in materie de facturare aplicabile de la 1 ianuarie 2013, in special privind masura in care acestea au condus in mod eficient la o reducere a sarcinii administrative pentru intreprinderi, insotit, dupa caz, de o propunere corespunzatoare de modificare a normelor relevante.”
25. Articolul 238 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(1) În urma consultarii Comitetului TVA, statele membre pot prevedea, in conditiile pe care le pot stabili, ca doar informatiile solicitate in temeiul articolului 226b se mentioneaza pe facturile emise pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate, in urmatoarele cazuri:
(a) in cazul in care valoarea facturilor este mai mare de 100 EUR, dar mai mica de 400 EUR, sau echivalentul in moneda nationala;
(b) in cazul in care practica administrativa sau comerciala din sectorul de activitate implicat sau conditiile tehnice de emitere a facturilor fac ca respectarea tuturor obligatiilor mentionate la articolele 226 sau 230 sa fie extrem de dificila.”;
(b) alineatul (2) se elimina;
(c) alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(3) Masurile de simplificare prevazute la alineatul (1) nu se aplica atunci cand se solicita ca facturile sa fie emise in conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 si 3 sau atunci cand livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care se datoreaza TVA sau al carei sediu in acel stat membru nu participa la livrare/prestare in sensul articolului 192a, iar persoana obligata la plata TVA este persoana careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.”
26. Articolul 243 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 243
(1) Fiecare persoana impozabila tine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate pe seama sa, la o destinatie aflata in afara teritoriului statului membru de plecare, insa in cadrul Comunitatii, in scopurile operatiunilor constand in determinarea valorii respectivelor bunuri, lucrari asupra acestora sau utilizarea lor temporara, astfel cum se mentioneaza la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) si (h).
(2) Fiecare persoana impozabila tine o contabilitate suficient de detaliata pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de catre o persoana impozabila identificata in scopuri de TVA in respectivul stat membru sau pe seama acesteia si care fac obiectul unor prestari de servicii care constau in determinarea valorii sau in lucrari efectuate asupra bunurilor in cauza.”
27. Articolul 246 se elimina.
28. La articolul 247, alineatele (2) si (3) se inlocuiesc cu urmatorul text:
„(2) Pentru a asigura indeplinirea cerintelor stabilite la articolul 233, statul membru prevazut la alineatul (1) poate solicita ca facturile sa fie stocate in forma originala in care au fost trimise sau puse la dispozitie, pe suport de hartie sau in format electronic. De asemenea, in cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita ca datele ce garanteaza autenticitatea originii si integritatea continutului lor, in conformitate cu articolul 233, sa fie stocate, de asemenea, prin mijloace electronice.
(3) Statul membru mentionat la alineatul (1) poate prevedea conditii specifice de interzicere sau de limitare a stocarii facturilor in tara cu care nu exista niciun instrument juridic referitor la asistenta reciproca, avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul mentionat la articolul 249 de a accesa prin mijloace electronice, de a descarca si de a utiliza facturile respective.”
29. În titlul XI capitolul 3 sectiunea 4 se introduce urmatorul articol:
„Articolul 248a
În scopuri de control si in ceea ce priveste facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor si facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau in anumite cazuri, traducerea acestor facturi in limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerinta generala.”
30. Articolul 249 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 249
În scopuri de control, in cazul in care o persoana impozabila stocheaza prin mijloace electronice facturi pe care le emite sau le primeste, garantand accesul online la date autoritatilor competente din statul membru in care este stabilita si, atunci cand TVA este datorata in alt stat membru, autoritatile competente din acel stat membru trebuie sa aiba dreptul de a accesa, descarca si utiliza respectivele facturi.”
31. La articolul 272 alineatul (1), al doilea paragraf se inlocuieste cu urmatorul text:
„Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile mentionate la primul paragraf litera (b) de la obligatiile de facturare prevazute in capitolul 3 sectiunile 3-6 si capitolul 4 sectiunea 3.”
Articolul 2
Transpunere
(1) Statele membre adopta si publica pana la 31 decembrie 2012 actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunica de indata Comisiei textele acestor acte.
Ele aplica dispozitiile respectivelor acte incepand de la 1 ianuarie 2013.
Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Articolul 3
Intrarea in vigoare
Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Destinatari
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 13 iulie 2010.
Pentru Consiliu
Presedintele
D. Reynders
[1] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
[2] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
[***] Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de impozite, taxe si alte masuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
[****] Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativa in domeniul taxei pe valoarea adaugata (JO L 264, 15.10.2003, p. 1).”
[*****] JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
[******] JO L 338, 28.12.1994, p. 98.”
–––––––––––––––––