HOTARAREA CURȚII (Camera a treia) 2 decembrie 2010
„A sasea directiva TVA – Scutire – Articolul 13 sectiunea B litera (d) punctele 1 si 3 – Negocierea de credite – Operatiuni privind platile si viramentele – Existenta a doua prestari de servicii distincte sau a unei prestatii unice – Cheltuieli suplimentare facturate cu ocazia utilizarii anumitor moduri de plata pentru servicii de telefonie mobila”
În cauza C‑276/09,

avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata in temeiul articolului 234 CE de High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division (Regatul Unit), prin decizia din 8 aprilie 2009, primita de Curte la 20 iulie 2009, in procedura

Everything Everywhere Ltd, fosta T‑Mobile (UK) Ltd,
impotriva
Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs,

CURTEA (Camera a treia),
compusa din domnul K. Lenaerts, presedinte de camera, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii G. Arestis, J. Malenovský si T. von Danwitz (raportor), judecatori,
avocat general: domnul P. Cruz Villalón,
grefier: doamna L. Hewlett, administrator principal,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 30 septembrie 2010,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru Everything Everywhere Ltd, fosta T‑Mobile (UK) Ltd, de domnul J. Peacock, QC, si de domnul M. Angiolini, barrister;
– pentru guvernul Regatului Unit, de doamna H. Walker, in calitate de agent, asistata de domnul R. Hill, barrister;
– pentru guvernul elen, de domnii S. Spyropoulos si M. Germani, precum si de doamna V. Karra, in calitate de agenti;
– pentru Irlanda, de domnul D. O’Hagan, in calitate de agent, asistat de domnul B. Doherty, barrister;
– pentru Comisia Europeana, de domnul R. Lyal si de doamna M. Afonso, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 13 sectiunea B litera (d) punctele 1 si 3 din A sasea directiva 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislatiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata: baza unitara de evaluare (JO L 145, p. 1, denumita in continuare „A sasea directiva”), care prevede ca sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”), printre altele, negocierea de credite, precum si operatiunile privind platile si viramentele.

2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre Everything Everywhere Ltd, fosta T‑Mobile (UK) Ltd (denumita in continuare „Everything Everywhere”), pe de o parte, si Commissioners for Her Majesty’s Revenue and Customs (denumita in continuare „Commissioners”), pe de alta parte, cu privire la tratamentul, din punctul de vedere al TVA‑ului, al cheltuielilor facturate de Everything Everywhere clientilor in cazul in care acestia opteaza pentru anumite moduri de plata a facturilor lunare.

Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii

3 Potrivit articolului 2 punctul 1 din A sasea directiva, sunt supuse TVA‑ului „livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate cu titlu oneros pe teritoriul tarii de catre o persoana impozabila care actioneaza ca atare”. [traducere neoficiala]

4 Articolul 13 sectiunea B din A sasea directiva, intitulat „Alte scutiri”, prevede:
„Fara a aduce atingere altor dispozitii comunitare, statele membre scutesc, in anumite conditii pe care acestea le stabilesc in scopul de a asigura aplicarea corecta si directa a scutirilor de mai jos si de a preveni orice posibila evaziune, frauda sau abuz:
[…]
(d) urmatoarele operatiuni:
1. acordarea si negocierea de credite si gestionarea creditelor de catre persoana care le acorda;
[…]

3. operatiuni, inclusiv negocierea, privind conturile de depozit sau conturile curente, plati, viramente, creante, cecuri si alte instrumente negociabile, exceptand recuperarea creantelor;
[…]” [traducere neoficiala]

Reglementarea nationala
5 În Regatul Unit, scutirea prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctele 1 si 3 din A sasea directiva a fost transpusa prin grupa 5 punctele 1 si 5 din anexa 9 la Legea din 1994 privind TVA‑ul (Value Added Tax Act 1994), care scuteste de TVA:
„1. [t]ransferul, viramentul sau primirea de bani, a oricarui titlu care reprezinta bani sau a oricarui bilet sau ordin care are drept scop plata in bani, precum si orice operatiune referitoare la bani sau la efecte similare;
[…]
5. [f]urnizarea de servicii de catre intermediari in legatura cu orice operatiune vizata la punctul 1, 2, 3, 4 sau 6 (indiferent daca asemenea operatiuni sunt incheiate in final) de catre o persoana care actioneaza in calitate de intermediar imputernicit”.

6 Notele 5-5B din grupul 5 din anexa 9 la Legea din 1994 privind TVA‑ul prevad:
„(5) În sensul punctului 5, «serviciile prestate de un intermediar» constau in punerea in legatura, in vederea furnizarii de servicii financiare
a) a unor persoane care incearca sau sunt susceptibile sa incerce sa obtina servicii financiare
b) a unor persoane care furnizeaza servicii financiare
insotita de (in cazul serviciilor financiare care intra sub incidenta cazurilor prevazute la punctul 1, 2, 3 sau 4) executarea unei activitati pregatitoare pentru incheierea contractelor pentru prestarea acestor servicii financiare, dar nu includ furnizarea vreunui studiu de piata, proiectarea unui produs, publicitate, servicii promotionale ori analoge sau colectarea, compararea si furnizarea de informatii in legatura cu asemenea activitati.
(5A) În sensul punctului 5, o persoana «actioneaza in calitate de intermediar imputernicit» in toate situatiile in care actioneaza ca intermediar sau ca unul dintre intermediari intre
a) o persoana care furnizeaza servicii financiare si
b) o persoana care incearca sau este susceptibila sa incerce sa obtina servicii financiare,
[…]
(5B) În sensul notelor 5 si 5A, prin «servicii financiare» se intelege executarea oricarei operatii care se incadreaza la punctul 1, 2, 3, 4 sau 6.”

Actiunea principala si intrebarile preliminare
7 Everything Everywhere este o intreprindere din sectorul telecomunicatiilor care furnizeaza servicii de telefonie mobila. Pentru a beneficia de aceste servicii, clientii pot plati anticipat, prin creditarea contului client al acestora, sau la sfarsitul perioadei de facturare. În acest ultim caz, Everything Everywhere transmite clientilor o factura lunara pe care acestia o pot plati utilizand diferite moduri de plata. Astfel, clientii au posibilitatea de a alege intre plata:
– prin debitare efectuata potrivit sistemului de „debit direct”;
– prin virament prin intermediul Bankers’ Automated Clearing System [Sistemul Automat de Compensare Interbancara (BACS), denumit in continuare „viramentul BACS”)];
– prin carte de debit sau prin carte de credit, prin telefon sau prin internet;
– prin intermediul unui tert care actioneaza in calitate de agent imputernicit sa primeasca plata, de exemplu, la ghiseul unui oficiu postal („Post Office”);
– prin cec transmis prin posta sau
– la ghiseul unei sucursale a bancii Everything Everywhere, si anume HSBC Bank plc, sau a unei alte banci, prin creditarea contului bancar al Everything Everywhere.

8 În cazul in care un client isi plateste facturi fiscale prin sistemul de „debit direct” sau prin virament BACS, Everything Everywhere nu ii factureaza acestuia cheltuieli suplimentare.

9 O debitare prin sistemul de „debit direct” presupune un „mandat de debit direct”, si anume un ordin permanent dat de client bancii sale pentru a efectua platile la solicitarea Everything Everywhere. Pe aceasta baza, aceasta din urma incearca, pentru fiecare plata exigibila, sa obtina din partea bancii respective, prin sistemul BACS, transferul sumei datorate de client. Viramentul BACS este efectuat de fiecare data la initiativa clientului, care a dat bancii sale ordinul de a transfera o anumita suma din contul sau in contul Everything Everywhere.

10 În schimb, pentru orice plata efectuata prin unul dintre celelalte moduri de plata mentionate la punctul 7 din prezenta hotarare se factureaza, in luna urmatoare, o suma suplimentara de 3 GBP, considerata de Everything Everywhere „separate payment handling charge” (cheltuieli distincte de procesare a platii, denumite in continuare „SPHC”).

11 Astfel, SPHC sunt facturate clientului care plateste prin carte de debit sau prin carte de credit initiind, prin telefon sau prin internet, un proces informatic ce conduce la transferul sumei datorate de la banca emitenta a cartii in contul bancar al Everything Everywhere. Aceeasi este situatia si in cazul unei plati in numerar, la ghiseul unei banci sau al unui agent imputernicit sa primeasca plata, in special un birou de posta, cu care Everything Everywhere a incheiat un acord care prevede primirea unor asemenea plati in numele acesteia. De asemenea, Everything Everywhere factureaza SPHC clientilor care platesc serviciile de telefonie mobila prin cec, indiferent daca acest lucru se face prin predarea cecului la ghiseul unei banci alese de acestia sau prin trimiterea acestuia la banca societatii Everything Everywhere, intr‑un plic pe care este tiparita adresa acestei din urma banci.

12 SPHC sunt prevazute de conditiile generale aplicate de Everything Everywhere. SPHC sunt mentionate in brosurile Everything Everywhere care cuprind tarifele sale, precum si pe site‑ul internet al acesteia. Aproximativ 28 % din clientii Everything Everywhere aleg sa plateasca altfel decat prin sistemul de „debit direct” sau prin virament BACS si, prin urmare, datoreaza SPHC.

13 SPHC nu se aplica nici clientilor care platesc in avans pentru toate serviciile de telefonie mobila, prin creditarea contului client al acestora, nici clientelei de afaceri.

14 Everything Everywhere apreciaza ca SPHC trebuie considerate contraprestatia unui serviciu de procesare a platilor efectuat cu titlu oneros si ca, in consecinta, sunt scutite de TVA in temeiul articolului 13 sectiunea B litera (d) din A sasea directiva. În luna august 2005, Everything Everywhere a introdus o cerere privind o suma de 4 063 228,08 GBP, ce reprezinta excedentul de taxa achitata in aval pentru perioada dintre luna august 2003 si luna iulie 2005 in ceea ce priveste SPHC. Commissioners au respins aceasta cerere. Everything Everywhere a formulat o actiune impotriva acestei respingeri la VAT and Duties Tribunal, care a confirmat decizia adoptata de Commissioners considerand ca SPHC erau supuse TVA‑ului.

15 Everything Everywhere a declarat apel impotriva deciziei pronuntate de VAT and Duties Tribunal la instanta de trimitere. Potrivit acesteia din urma, litigiul se refera, in esenta, la problema daca SPHC constituie contrapartida unei prestari de servicii distincte de furnizarea serviciilor de telecomunicatii si care intra in domeniul de aplicare al scutirii prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 1 sau 3 din A sasea directiva.

16 Instanta de trimitere arata in special ca partile din actiunea principala au recunoscut ca articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 3 din A sasea directiva a fost deja interpretat de Curte in Hotararea din 5 iunie 1997, SDC (C‑2/95, Rec., p. I‑3017), in special la punctele 53 si 66 din aceasta hotarare, in care Curtea a statuat ca, in ceea ce priveste „o operatiune privind viramentele”, serviciile furnizate trebuie sa aiba drept efect transferul de fonduri si sa genereze modificari juridice si financiare. Cu toate acestea, partile nu sunt de acord cu privire la intelesul care trebuie dat acestor termeni.

17 Întrucat considera ca solutionarea actiunii principale depinde de interpretarea dreptului Uniunii, High Court of Justice (England & Wales), Chancery Division, a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
„1) Care sunt caracteristicile unui serviciu scutit ce «are drept efect transferul de fonduri si conduce la modificari juridice si financiare»? În special:
a) este scutirea aplicabila unor servicii care in conditii diferite nu ar trebui furnizate de niciuna dintre institutiile financiare care (i) debiteaza un cont, (ii) crediteaza un cont diferit cu suma corelativa sau (iii) efectueaza o operatiune intermediara intre (i) sau (ii)?
b) este scutirea aplicabila unor servicii care nu includ realizarea unor operatiuni de debitare a unui cont si de creditare corelativa a unui alt cont, dar care pot fi considerate, in cazul in care rezulta un transfer de fonduri, drept cauza respectivului transfer?
2) Scutirea prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 3 din A sasea directiva pentru «operatiuni […] privind […] plati [sau] viramente» se aplica unui serviciu de primire si de procesare de plati cu carti de credit si de debit, precum cele realizate in speta de persoana impozabila? În special, in cazul in care transmiterea fisierelor de plata la sfarsitul fiecarei zile de catre persoana impozabila are ca efect debitarea automata a contului clientului si creditarea automata a contului persoanei impozabile, aceste servicii intra in domeniul de aplicare al articolului 13 sectiunea B litera (d) punctul 3 [din A sasea directiva]?
3) Raspunsul la a doua intrebare depinde de imprejurarea daca persoana impozabila obtine ea insasi codurile de autorizare pentru o transmitere subsecventa sau daca le obtine prin intermediul bancii sale achizitoare?
4) Scutirea prevazuta la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 1 din A sasea directiva pentru «negocierea de credite» se aplica serviciilor de tipul celor oferite in speta de persoana impozabila in legatura cu platile prin carti de credit, prin care, ca efect al acestor servicii, contul cartii de credit a clientului este debitat ca urmare a unui supliment de credit?
5) Scutirea pentru «operatiuni […] privind […] plati [sau] viramente» se aplica unor servicii de acceptare si de procesare a platilor efectuate prin intermediul unor agenti terti, precum cele oferite in speta de persoana impozabila prin intermediul Oficiului postal si al PayPoint?
6) Scutirea pentru «operatiuni […] privind […] plati [sau] viramente» se aplica unor servicii de obtinere si de procesare a platilor efectuate prin cec trimis persoanei impozabile sau agentului acesteia, plati care trebuie procesate de persoana impozabila si de banca sa?
7) Scutirea pentru «operatiuni […] privind […] plati [sau] viramente» se aplica unor servicii precum cele oferite in speta de persoana impozabila, constand in primirea si in procesarea platilor efectuate la ghiseul unei banci pentru a credita, prin intermediul sistemului bancar, contul bancar al persoanei impozabile?
8) Care sunt imprejurarile particulare care trebuie luate in considerare atunci cand se decide daca cheltuielile (precum, in speta, cheltuielile de procesare a platii) aplicate de o persoana impozabila clientului sau in considerarea optiunii clientului de a efectua plata catre persoana impozabila prin utilizarea unui anumit mod de plata si care sunt identificate ca atare in textul contractului si inscrise detaliat in facturile trimise clientului constituie o prestatie distincta in scopuri de TVA?”

Cu privire la intrebarile preliminare
18 Prin intermediul intrebarilor formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, pe de o parte, SPHC reprezinta contrapartida unei prestari de servicii, furnizate de Everything Everywhere clientilor sai, care intra in domeniul de aplicare al scutirilor de TVA prevazute la articolul 13 sectiunea B litera (d) punctul 1 din A sasea directiva (a patra intrebare) sau la respectivul articol 13 sectiunea B litera (d) punctul 3 (primele trei intrebari si a cincea, a sasea si a saptea intrebare) si daca, pe de alta parte, prestatia mentionata este distincta de furnizarea de servicii de telefonie mobila ( a opta intrebare).

19 Întrucat, in lipsa unei asemenea prestari de servicii distincte de furnizarea de servicii de telefonie mobila, SPHC ar beneficia de acelasi tratament fiscal precum sumele datorate pentru aceste din urma servicii (a se vedea in acest sens Hotararea din 25 februarie 1999, CPP, C‑349/96, Rec., p. I‑973, punctul 32, si Hotararea din 21 iunie 2007, Ludwig, C‑453/05, Rep., p. I‑5083, punctul 20), trebuie analizata, in primul rand, a opta intrebare.

Cu privire la a opta intrebare
20 Prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca, in vederea colectarii TVA‑ului si, in special, a aplicarii dispozitiilor privind scutirile prevazute de A sasea directiva, cheltuielile suplimentare facturate de un prestator de servicii de telecomunicatii clientilor sai, in cazul in care acestia utilizeaza anumite moduri de plata, reprezinta contrapartida unei prestari de servicii de procesare a platilor, furnizate de prestatorul mentionat clientilor sai, care trebuie considerata o prestatie distincta de furnizarea de servicii de telecomunicatii.

21 Din articolul 2 din A sasea directiva rezulta ca fiecare prestatie trebuie sa fie considerata in mod normal ca fiind distincta si independenta (a se vedea in special Hotararea CPP, citata anterior, punctul 29, Hotararea din 29 martie 2007, Aktiebolaget NN, C‑111/05, Rep., p. I‑2697, punctul 22, si Hotararea din 19 noiembrie 2009, Don Bosco Onroerend Goed, C‑461/08, Rep., p. I‑11079, punctul 35).

22 Cu toate acestea, o operatiune constituita dintr‑o singura prestatie pe plan economic nu trebuie sa fie descompusa in mod artificial, pentru a nu altera functionalitatea sistemului de TVA (a se vedea in special Hotararea CPP, citata anterior, punctul 29, Hotararea Aktiebolaget NN, citata anterior, punctul 22, si Hotararea din 22 octombrie 2009, Swiss Re Germany Holding, C‑242/08, Rep., p. I‑10099, punctul 51).

23 În plus, in anumite imprejurari, mai multe prestatii distincte in mod formal, care ar putea fi furnizate separat si care ar da nastere astfel, in mod individual, la impozitare sau la scutire, trebuie sa fie considerate o operatiune unica daca nu sunt independente (a se vedea Hotararea din 21 februarie 2008, Part Service, C‑425/06, Rep., p. I‑897, punctul 51, Hotararea din 11 iunie 2009, RLRE Tellmer Property, C‑572/07, Rep., p. I‑4983, punctul 18, si Hotararea Don Bosco Onroerend Goed, citata anterior, punctul 36).

24 Aceasta este situatia, de exemplu, atunci cand unul sau mai multe elemente trebuie considerate ca reprezentand prestatia principala, in timp ce, invers, celelalte elemente trebuie sa fie privite ca una sau mai multe prestatii accesorii care beneficiaza de acelasi tratament fiscal precum prestatia principala (a se vedea in special Hotararea CPP, citata anterior, punctul 30, Hotararea din 15 mai 2001, Primback, C‑34/99, Rec., p. I‑3833, punctul 45, si Hotararea RLRE Tellmer Property, citata anterior, punctul 18, precum si Ordonanta din 14 mai 2008, Tiercé Ladbroke si Derby, C‑231/07 si C‑232/07, punctul 21).

25 În special, o prestatie trebuie sa fie considerata accesorie unei prestatii principale daca nu constituie pentru clientela un scop in sine, ci mijlocul de a beneficia in cele mai bune conditii de serviciul principal al prestatorului (a se vedea in special Hotararile citate anterior CPP, punctul 30, Primback, punctul 45, si RLRE Tellmer Property, punctul 18, precum si Ordonanta Tiercé Ladbroke si Derby, citata anterior, punctul 21).

26 Pentru a determina daca o persoana impozabila livreaza consumatorului, considerat ca un consumator mediu, mai multe prestatii principale distincte sau o prestatie unica, trebuie identificate elementele caracteristice ale operatiunii respective si trebuie luate in considerare toate imprejurarile in care se desfasoara aceasta (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior CPP, punctele 28 si 29, Aktiebolaget NN, punctele 21 si 22, si Ludwig, punctul 17, precum si Ordonanta Tiercé Ladbroke si Derby, citata anterior, punctele 19 si 20).

27 În ceea ce priveste actiunea principala, trebuie constatat ca serviciul esential furnizat clientilor sai de un prestator precum Everything Everywhere este serviciul de telefonie mobila. Activitatea desfasurata de aceasta intreprindere cu ocazia facturarii acestui serviciu, in special punerea la dispozitia clientilor a unei infrastructuri ce le permite sa plateasca facturile nu numai prin sistemul de „debit direct” sau prin virament BACS, ci si prin carte de credit, prin cec sau in numerar, nu reprezinta, pentru clientii respectivi, un scop in sine. Pretinsa prestare de servicii, la care clientii mentionati nu pot sa recurga independent de utilizarea serviciului de telefonie mobila, nu prezinta, din punctul de vedere al acestora din urma, niciun interes autonom in raport cu acest serviciu. Aceasta le ofera doar posibilitatea de a plati facturile de telefonie mobila utilizand modul de plata care li se pare cel mai comod si, pe de alta parte, permite prestatorului de servicii sa creasca volumul serviciului pe care il furnizeaza cu titlu principal (a se vedea in acest sens Hotararea Primback, citata anterior, punctul 47).

28 În plus, primirea unei plati, precum si procesarea acesteia sunt legate in mod intrinsec de orice prestare de servicii furnizata cu titlu oneros. Este inerent unei asemenea prestatii ca prestatorul de servicii sa solicite sa fie platit si sa depuna eforturile necesare in vederea efectuarii de catre client, in schimbul prestatiei furnizate, a unei plati efective. În principiu, orice mod de plata pentru o prestare de servicii implica faptul ca prestatorul sa efectueze anumite demersuri pentru procesarea platii, chiar daca intinderea acestor demersuri poate varia in functie de modul de plata. Conform descrierii diferitelor moduri de plata care sunt mentionate in decizia de trimitere, chiar si sistemul de „debit direct” necesita, in vederea unei plati efective, un demers al creditorului, care consta in utilizarea de catre acesta a mandatului care i‑a fost acordat si in solicitarea adresata bancii clientului in cauza sa efectueze transferul sumei care ii este datorata (a se vedea in acest sens Hotararea din 28 octombrie 2010, AXA UK, C‑175/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctele 9, 10 si 33).

29 Împrejurarea, evidentiata in a opta intrebare adresata, potrivit careia un pret distinct pentru pretinsul serviciu financiar este identificat ca atare in documentul contractual si este detaliat in mod separat in facturile adresate clientilor nu este, in sine, determinanta. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii, faptul ca este facturat un pret unic sau ca au fost prevazute contractual preturi distincte nu are o importanta decisiva pentru a stabili daca trebuie sa se considere ca exista doua sau mai multe operatiuni distincte si independente sau o operatiune economica unica (a se vedea in acest sens Hotararea CPP, citata anterior, punctul 31, precum si Hotararea din 27 octombrie 2005, Levob Verzekeringen si OV Bank, C‑41/04, Rec., p. I‑9433, punctul 25).

30 Prin urmare, clientii Everything Everywhere care isi platesc facturi fiscale de telefonie mobila prin unul dintre modurile de plata pentru care se incaseaza SPHC nu intentioneaza sa achizitioneze doua prestatii distincte, si anume o prestatie de telefonie mobila si o prestatie al carei obiect ar fi asigurarea procesarii platilor efectuate de acestia. Din punctul de vedere al clientului, prestarea de servicii de procesare a platilor pe care prestatorul de servicii de telecomunicatii pretinde ca le‑a furnizat clientilor sai cu ocazia platii acestor din urma servicii prin utilizarea anumitor moduri de plata trebuie, in imprejurari precum cele din actiunea principala, sa fie considerata, in ceea ce priveste TVA‑ul, ca fiind accesorie prestarii principale de servicii de telecomunicatii (a se vedea, prin analogie, Hotararea din 22 octombrie 1998, Madgett si Baldwin, C‑308/96 si C‑94/97, Rec., p. I‑6229, punctele 24 si 25).

31 Aceasta concluzie nu poate fi infirmata de principiul neutralitatii fiscale, inerent sistemului comun al TVA‑ului, care se opune posibilitatii ca prestari de servicii asemanatoare, care sunt, asadar, in concurenta unele cu altele, sa fie tratate in mod diferit din punctul de vedere al TVA‑ului (a se vedea in special Hotararea din 6 mai 2010, Comisia/Franta, C‑94/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 40, si Hotararea din 10 iunie 2010, Leo‑Libera, C‑58/09, nepublicata inca in Repertoriu, punctul 34), tinand seama de faptul ca situatia Everything Everywhere este total diferita de cea a unui operator economic care furnizeaza clientilor sai servicii financiare in calitate de prestatie principala.

32 Prin urmare, trebuie sa se raspunda la a opta intrebare ca, in vederea colectarii TVA‑ului, cheltuielile suplimentare facturate clientilor de un prestator de servicii de telecomunicatii, in cazul in care clientii respectivi nu platesc aceste servicii prin sistemul de „debit direct” sau prin virament BACS, ci prin carte de credit, prin carte de debit, prin cec sau in numerar la ghiseul unei banci sau al unui agent imputernicit sa primeasca plata in numele acestui prestator de servicii, nu reprezinta contrapartida unei prestari de servicii distincte si independente de prestarea de servicii principala, care consta in furnizarea serviciilor de telecomunicatii.

Cu privire la primele sapte intrebari
33 Ținand seama de raspunsul dat la a opta intrebare, nu trebuie sa se raspunda la primele sapte intrebari.

Cu privire la cheltuielile de judecata
34 Întrucat, in privinta partilor din actiunea principala, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara:

În vederea colectarii taxei pe valoarea adaugata, cheltuielile suplimentare facturate clientilor de un prestator de servicii de telecomunicatii, in cazul in care clientii respectivi nu platesc aceste servicii prin sistemul de „debit direct” sau prin virament prin intermediul Bankers’ Automated Clearing System, ci prin carte de credit, prin carte de debit, prin cec sau in numerar la ghiseul unei banci sau al unui agent imputernicit sa primeasca plata in numele acestui prestator de servicii, nu reprezinta contrapartida unei prestari de servicii distincte si independente de prestarea de servicii principala, care consta in furnizarea serviciilor de telecomunicatii.

Semnaturi