Analize Sinteze

Stabilirea rezidenței fiscale pentru persoanele fizice – GHID ANAF 2023

24 feb. 2023 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

ANAF a publicat ghidul actualizat 2023 privind stabilirea rezidenței fiscale pentru persoanele fizice.

Ghidul cuprinde informații despre Criteriile de stabilire a rezidenței persoanei fizice, potrivit convenției deevitare a dublei impuneri 2, Sosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente 3, Situații privind rezidența/impozitarea veniturilor în cazul persoanelor fizicerezidente române, precum și a persoanelor fizice nerezidente 9, Alte precizări 10, Sancțiuni 11, Cum se pot obține informații suplimentare? 11, Legislația fiscală și materiale informative 12.

GHIDUL se adresează persoanelor fizice rezidente/nerezidente, care părăsesc/sosesc în România, și în cazul cărora este necesară stabilirea/modificarea rezidenței fiscale, respectiv impozitarea veniturilor obținute.

Criterii de stabilire a rezidenței persoanei fizice potrivit convenției de evitare adublei impuneri:

Dacă o persoană fizică este considerată rezidentă atât în România, cât și într-un stat semnatar al convenției de evitare a dublei impuneri, rezidența persoanei fizice se stabilește astfel:

2.1. Persoana fizică este considerată rezidentă numai a statului în care are domiciliul, respectiv locuința permanentă aflată la dispoziția sa. O locuință se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa.

2.2. Dacă persoana deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în ambele state, este considerată rezidentă numai a statului în care își are centrul intereselor vitale, respectiv în statul cu care relațiile sale personale și economice sunt mai apropiate.

Dacă o persoană fizică deține o locuință într-un stat semnatar al unei convenții de evitare a dublei impuneri încheiate cu România și deține la dispoziția sa și o locuință în România în timp ce o păstrează pe prima, faptul că păstrează prima locuință în statul în care a locuit preponderent, unde a muncit și unde se află familia sa și toate proprietățile sale poate, împreună cu alte elemente, să demonstreze că persoana respectivă și-a păstrat centrul intereselor vitale în celălalt stat, și nu în România.

Același criteriu de stabilire a centrului intereselor vitale este folosit în mod corespunzător și pentru persoanele fizice rezidente care părăsesc România.

Prin centrul intereselor vitale se înțelege locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România.

2.3. Dacă nu poate fi determinat statul în care persoana are centrul intereselor vitale sau dacă respectiva persoană nu deține o locuință permanentă aflată la dispoziția sa în niciunul dintre state, se consideră că este rezidentă a statului în care aceasta locuiește frecvent. Astfel, se vor avea în vedere șederile pe care le are persoana respectivă în toate locurile din același stat;

2.4. Dacă persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state sau nu locuiește în niciunul dintre ele, se va considera că persoana respectivă este rezidentă a statului a cărui naționalitate/cetățenie o are.

2.5. Dacă persoana are naționalitatea/cetățenia ambelor state sau nu are

naționalitatea/cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva această problemă pe cale amiabilă la nivelul acestora, potrivit articolului „Procedura amiabilă” din convenția de evitare a dublei impuneri.

La stabilirea rezidenței se vor avea în vedere și comentariile articolului 4 „Rezident” din Modelul convenției de evitare a dublei impuneri al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică^[1].

Orice schimbare apărută, care poate aduce modificări în ceea ce privește rezidența, trebuie comunicată organului fiscal central competent de către persoana fizică în cauză.

Sosirea pe teritoriul României a persoanei fizice nerezidente

3.1. Elemente care atestă rezidența în România:

Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței, potrivit Codului fiscal^[2], sunt^:

domiciliul în România;
locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietatesau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
centrul intereselor vitale amplasat în România;
persoana fizică este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade cedepășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Alte elemente care sunt luate în considerare la stabilirea rezidenței în România sau în statul străin, dar numai împreună cu elementele menționate la punctul 3.1:

autovehicul înregistrat în România/statul străin;
permis de conducere emis de autoritatea competentă din România/statul străin;
pașaport emis de autoritatea competentă din România/statul străin;
persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toatăperioada în care stă în străinătate/România;
persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statulstrăin în toată perioada în care stă în străinătate/România.

Dacă o persoană fizică nerezidentă nu face dovada rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau este rezident al unui stat cu care România nu are încheiată convenție și îndeplinește condițiile de rezidență prevăzute de lege^[3], se va considera că este rezident în statul român.

În acest caz, persoana respectivă are obligație fiscală integrală în România, fiind supusă impozitului pe venit pentru venitul obținut din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu data de la care aceasta devine rezidentă în România, acesteia fiindu-i eliberat la cerere certificatul de rezidență fiscală. În certificatul de rezidență fiscală organul fiscal central competent va certifica anul/anii, respectiv perioada din an, pentru care persoana fizică este rezidentă în România.

3.2. Stabilirea rezidenței de către organul fiscal central competent la sosirea persoanei fizice în România

3.2.1. Completarea și depunerea chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România:

Persoanele fizice care sosesc în România și au o ședere în statul român o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat, au obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România„^[4].

Persoanele fizice nerezidente trebuie să înregistreze chestionarul la organul fiscal central competent, în 30 de zile de la împlinirea termenului de 183 de zile de prezență în România.

Chestionarul poate fi descărcat de pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală:

www.anaf.ro, secțiunea: „Asistență contribuabili” subsecțiunea „Declararea obligațiilor fiscale”, rubrica: „Toate formularele, cu explicații” și se poate depune depune la registratura organului fiscal central competent, personal sau prin împuternicit sau se poate transmite prin poștă, cu confirmare de primire.De asemenea, formularul se poate edita și/sau completa de către solicitanți și cu ajutorul programului de asistență, asigurat gratuit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală .

Formularul electronic al chestionarului este publicat pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (www.anaf.ro) secțiunea ”Servicii online” rubrica ”Descărcare Declarații electronice” – ”Descărcare Declarații” și poate fi descărcat de contribuabili utilizând următorul link: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/descarcare_declaratii.htm . Astfel, formularul se regăsește sub următoarea denumire:

Z015 – Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România. Chestionarele completate electronic se depun prin intermediul portalulului www.e- guvernare.ro, respectiv pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin intermediul link- ului ”Depunere Declarație unică și alte formulare SPV-PF” de către persoanele care sunt înregistrate în Spațiul privat Virtual ^[5] .

3.2.2. Documentele justificative:

Persoanele fizice au obligația de a anexa la „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice la sosirea în România” următoarele documente justificative:

copia pașaportului, valabil (cetățenii Uniunii Europene anexează copia pașaportului sau adocumentului național de identitate, valabil);
copia cărții de identitate/cărții de rezidență permanente/ permisului de ședere/ certificatului de înregistrare fiscală, emisă/emis de autoritatea competentă din România;
documente care atestă existența unei locuințe în România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată sau care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
după caz, certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat, în original sau în copie legalizată, însoțit de o traducere autorizată în limba română;
un document emis de autoritatea fiscală străină care atestă că persoana fizică este scoasă din evidența sa fiscală, după caz, însoțit de o traducere autorizată în limba română;
orice alte documente care pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice.

Certificatul de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă a statului străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri/Documentul eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală este valabil pentru anul/anii pentru care este emis.

3.2.3. Excepții de la depunerea „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice la sosirea în România”

Nu au obligația depunerii formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”:

cetățenii străini cu statut diplomatic sau consular în România;
cetățenii străini care sunt funcționari ori angajați ai unui organism internațional șiinterguvernamental înregistrat în România;
cetățenii străini care sunt funcționari sau angajați ai unui stat străin în România;- membrii familiilor celor de mai sus,

cu respectarea regulilor generale ale dreptului internațional sau a prevederilor acordurilor speciale la care România este parte.

Persoanele fizice nerezidente sosite în România înainte de 1 ianuarie 2014 și care solicită eliberarea „Certificatului de rezidență fiscală privind aplicarea Convenției/Acordului de evitare a dublei impuneri dintre România și …, pentru persoane fizice rezidente în România” au obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, și totodată să facă dovada plății impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru categoriile de venituri supuse impozitului în România.

3.2.4. Notificarea emisă de organul fiscal ca urmare a Chestionarului depus de persoanele fizice la sosirea în România

Organul fiscal central competent, ținând cont de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau ale Codului fiscal după caz, de Chestionarul depus, de certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document (eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală) după caz, precum și de orice alte documente relevante, stabilește rezidența și, în termen de 30 de zile de la depunerea Chestionarului, notifică persoana fizică dacă are obligație fiscală integrală în România sau va fi impusă numai pentru veniturile obținute din România.

Dacă o persoană fizică devine rezidentă în România numai pentru o perioadă dintr-un an fiscal, această persoană fizică are obligație fiscală integrală în România numai pentru acea perioadă din anul fiscal în care este considerată rezidentă.

Pentru perioada din anul fiscal, respectiv de la data sosirii în România și până la data la care devine rezidentă în România, persoana fizică este considerată nerezidentă, fiind supusă impozitului numai pentru veniturile obținute din România.

În situația în care intervin modificări față de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei la sosirea în România cu noi informaţii/documente, organul fiscal emite o nouă notificare şi o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligaţiei fiscale ce revine persoanei fizice în România.

Persoana fizică nerezidentă care are centrul intereselor vitale amplasat în România este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu prima zi în care declară că centrul intereselor vitale se află în România^[6].

Persoana fizică nerezidentă care este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat este supusă impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, începând cu prima zi a sosirii în România^[7].

3.3. Stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice care părăsesc România

3.3.1 Elemente care atestă rezidența în România sau în statul străin, potrivit convenției de evitare a dublei impuneri, respectiv Codului fiscal, după caz:

Principalele elemente care sunt luate în considerare pentru stabilirea rezidenței unei persoane fizice care părăsește România:

domiciliul din România;
locuința permanentă din România a persoanei fizice, locuință care poate fi în proprietate sau închiriată ori care rămâne disponibilă oricând pentru această persoană și/sau familia sa;
centrul intereselor vitale amplasat în România;
persoana fizică pleacă din România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Alte elemente care pot fi luate în considerare la menținerea rezidenței în România, dar numai împreună cu elementele menționate mai sus:

autovehicule înregistrate în România/statul străin;
permis de conducere emis de autoritățile competente din România/statul străin;
pașaport emis de autoritățile competente din România/statul străin;
persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale din România/statul străin în toatăperioada în care stă în străinătate/România;
persoana este asigurată la sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România/statulstrăin pe parcursul perioadei în care stă în străinătate/România.

În cazul în care o persoană fizică română părăsește România definitiv și nu mai are domiciliu în țara noastră, rezidența obținută în alt stat nu va fi afectată de revenirile ocazionale în România.

3.3.2. Completarea și depunerea formularului necesar pentru stabilirea rezidenței fiscale:

Persoanele fizice rezidente în România, precum și persoanele fizice nerezidente care au avut obligația completării „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, care pleacă din țară pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, au obligația completării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidentei fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”^[8].

Formularul trebuie înregistrat cu 30 de zile înaintea plecării din România, la organul fiscal central competent unde persoana fizică își are domiciliul fiscal, respectiv unde a înregistrat „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România”, dacă persoana în cauză nu a informat cu privire la schimbarea domiciliului/locuinței permanente, după caz.

Chestionarul poate fi descărcat de pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală:

www.anaf.ro, secțiunea: „Asistență contribuabili” subsecțiunea „Declararea obligațiilor fiscale”, rubrica: „Toate formularele, cu explicații” și se poate depune, personal sau prin împuternicit, la registratura organului fiscal central competent sau se transmite prin poștă, cu confirmare de primire.

De asemenea, formularul se poate edita și/sau completa de către solicitanți și cu ajutorul programului de asistență, asigurat gratuit de către Agenția Națională de Administrare Fiscală.

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Declaratii_R/descarcare_declaratii.htm .

Astfel, formularul se regăsește sub următoarea denumire:

– Z017 – Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România. Chestionarele completate electronic se depun prin intermediul portalulului www.e- guvernare.ro, respectiv pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin intermediul link- ului ”Depunere Declarație unică și alte formulare SPV-PF” de către persoanele care sunt înregistrate în Spațiul Privat Virtual.

3.3.3. Documentele justificative:

Persoanele fizice au obligația de a anexa la „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanelor fizice la plecarea din România”, orice documente ce pot sta la baza determinării rezidenței persoanei fizice, precum și, după caz, certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală, care are atribuții în domeniul certificării rezidenței fiscale conform legislației interne a acelui stat.

3.3.4. Excepții de la depunerea „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”

Nu au obligația depunerii formularului „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, cetățenii români care lucrează în străinătate, ca funcționari sau angajați ai statului român într-un stat străin.

3.3.5. Notificarea emisă de organul fiscal ca urmare a Chestionarului depus de persoanele fizice la plecarea din România

Organul fiscal central competent, ținând cont de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri sau ale Codului fiscal după caz, de Chestionarul depus, de certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală străină sau un alt document (eliberat de către o altă autoritate decât cea fiscală) după caz, precum și de orice alte documente relevante, stabilește rezidența și, în termen de 15 de zile de la depunerea Chestionarului, notifică persoana fizică și stabilește dacă aceasta are în continuare obligație fiscală integrală în România sau va fi scoasă/menținută din/în evidențele fiscale.

În cazul obligației fiscale integrale, persoana fizică rezidentă este supusă în continuare impozitului pe venit pentru veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României.

În situația în care intervin modificări față de datele înscrise în notificare, ca urmare a completării documentaţiei prezentate de persoana fizică pentru stabilirea rezidenţei la plecarea din România cu noi informaţii/documente, organul fiscal central competent emite o nouă notificare şi o anulează pe cea precedentă, pentru stabilirea obligaţiei fiscale ce revine persoanei fizice în România.

Situații privind rezidența/impozitarea veniturilor în cazul persoanelor fizice rezidente române precum și a persoanelor fizice nerezidente

4.1. Precizări referitoare la persoanele fizice rezidente române:

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, va completa formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” înaintea deplasării în străinătate, cu informațiile cunoscute la data completării.

Dacă ulterior înregistrării formularului „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”, persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, obține documentul/certificatul care atestă schimbarea rezidenței într-un stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, aceasta completează un nou formular cu informațiile actualizate, la care anexează documentul/certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea competentă a statului care o consideră rezident, în vederea aplicării prevederilor convenției.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, continuă să fie considerată rezidentă în România, având obligație fiscală integrală până la data schimbării rezidenței potrivit convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu statul străin.

Persoana fizică rezidentă română, cu domiciliul în România, care dovedește schimbarea rezidenței într-un stat cu care România nu are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri completează formularul „Chestionar pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei

fizice la plecarea din România” și este obligată în continuare la plata impozitului pe veniturile obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României, pentru anul calendaristic în care are loc schimbarea rezidenței, precum și în următorii 3 ani calendaristici.

4.2. Precizări referitoare la persoanele fizice nerezidente:

Persoana fizică nerezidentă care a avut obligația completării „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” și a obținut pe perioada șederii în România rezidența în România, completează la plecarea din România numai „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței a persoanei fizice la plecarea din România” și nu va mai face dovada schimbării rezidenței fiscale într-un alt stat. Persoana fizică este considerată rezidentă în România până la data la care părăsește România pentru o perioadă sau mai multe perioade de ședere în străinătate care depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive.

Persoana fizică nerezidentă care pe perioada șederii în România și-a dovedit rezidența întrun stat cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri și care a avut obligația completării „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România’’, completează la plecarea din România „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România”.

Alte precizări

5.1. Depunerea chestionarelor:

Depunerea Chestionarelor a fost obligatorie de la data intrării în vigoare a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 74/2012 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența fiscală în România a persoanelor fizice care a fost abrogat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016, acesta fiind în vigoare la data prezentului ghid.

În situația în care contribuabilii nu și-au îndeplinit obligațiile declarative potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 74/2012, acestora le revine obligația de depunere a chestionarelor⁹.

5.2. Limba oficială:

Limba oficială în administrația fiscală este limba română. Dacă la organul fiscal se depun documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de

Ministerul Justiției, în condițiile legii.

⁹Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România /Set of questions for determining the fiscal residence of the individual on the arrival in Romania, potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016, poate fi accesat la următorul link:

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/A1_OMFP_1099_2016.pdf;

Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România/Set of questions for determining the fiscal residence of the individual when leaving Romania, potrivit Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016, poate fi accesat la următorul link:

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/A2_OMFP_1099_2016.pdf;

Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.

Documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea obligației de a prezenta traducerea autorizată a acestora nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română iar contribuabilul/plătitorul nu s-a conformat solicitării.

Sancțiuni

Nedepunerea în termen a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România”, respectiv a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România”, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 100 lei^[9].

De asemenea, nedepunerea în termen a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea în România”, respectiv a „Chestionarului pentru stabilirea rezidenței persoanei fizice la plecarea din România” constituie fapte pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal^[10].

Cum se pot obține informații suplimentare?

Informații detaliate se pot obține:

pentru răspunsuri la întrebări frecvente cu privire la depunerea chestionarelor pentrustabilirea rezidenței persoanei fizice la sosirea/plecarea în/din România puteți consulta pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anaf.ro, secțiunea „Asistență contribuabili”, subsecțiunea „Servicii oferite contribuabililor” – „Întrebări și răspunsuri pe Facebook”, sesiunile de îndrumare și asistență desfășurate pe pagina de Facebook a Agenției Naționale de Administrare Fiscală în datele de: 3 august 2016, 31 mai 2017, 7 iunie 2017, 20 septembrie 2017, 27 septembrie 2017, 10 ianuarie 2018 și 21 noiembrie 2018;
telefonic, la Serviciul central de asistență contribuabili – Contact Center, la numărul de telefon: 031.403.91.60;
la structurile de asistență pentru contribuabili din cadrul organelor fiscale teritoriale.

Legislația fiscală și materiale informative:

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală 1.090 din 9 iunie 2022 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între organul fiscal central şi persoanele fizice, persoanele juridice şi alte entităţi fără personalitate juridică;
Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa în România a persoanelor fizice;
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare;
Calendarul obligaţiilor fiscale;
Colaborări internaționale.

[1] Modelul convenției poate fi accesat la următorul link: http://www.oecd.org/tax/treaties/model-tax-convention-on income-and-on-capital-2015-full-version-9789264239081-en.htm ;

[2] Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare; Acest act normativ poate fi vizualizat accesând următorul link: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2023.htm ht tp

[3] Art. 7 pct. 28 lit. b) sau c) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare;

[4] Art. 2 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice;

[5] Ordinul nr. 1.090 din 9 iunie 2022 privind aprobarea Procedurii de comunicare prin mijloace electronice de transmitere la distanţă între organul fiscal central şi persoanele fizice, persoanele juridice şi alte entităţi fără personalitate juridică;

[6] Art. 59 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

[7] Art. 59 alin. (2¹) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;

[8] Art. 3 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidența în România a persoanelor fizice;

[9] Art. 336 alin. (3¹) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare;

[10] Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.000/2015 privind faptele pentru care se înscriu informații în cazierul fiscal al contribuabililor, potrivit legislației în vigoare, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1568/2022.

Principalele modificări aduse Codului fiscal începând cu 01.01.2023

24 feb. 2023 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

ANAF a publicat sinteza principalelor modificări aduse Codului Fiscal în 2023.

Materialul informativ cuprinde principalele modificări aduse Codului fiscal începând cu data de 1 ianuarie 2023 prin următoarele acte normative publicate în Monitorul Oficial al României până la data de 16.01.2023, respectiv:
– Ordonanța Guvernului nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale;
– Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative;
– Legea nr. 370/2022 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte
normative și alte măsuri financiar-fiscale;
– Legea nr. 34/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
– Legea nr. 39/2023 pentru completarea art. 291 alin.(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

EY România: Locuinţele sociale cu 5% TVA – în continuă schimbare

16 nov. 2022 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Autori: Costin Manta, Partener, Impozite indirecte, EY România

Florina Parîng, Senior Manager, Impozite indirecte, EY România

Epopeea cotei reduse de TVA pentru livrările de locuinţe continuă. Încă din 2008, când a fost introdusă pentru prima oară cota de TVA de 5% pentru locuinţele livrate ca parte a politicii sociale, TVA a fost unul din instrumentele prin care s-a dorit încurajarea sectorului imobiliar. Impactul investiţiilor în dezvoltări imobiliare este general recunoscut ca având un efect pozitiv asupra economiei (şi implicit asupra veniturilor bugetare), dar şi asupra condiţiilor de trai.

Aşa cum arată datele publicate de Eurostat la sfârşitul anului trecut, deşi un număr covârşitor de români deţin locuinţe proprietate personală, lucrurile nu arată la fel de bine când vorbim despre calitatea condiţiilor de locuit, România fiind fruntaşă în statisticile privind aglomerarea locuinţelor şi pe ultimul loc în UE când vine vorba de mărimea locuinţei. Deşi cota redusă de TVA pentru locuinţele sociale a fost implementată deja de mai bine de 14 ani, criteriile de aplicare sunt într-o continuă dinamică.

Plafonul de preţ al locuinţelor ce pot beneficia de 5% TVA, precum şi numărul de achiziţii ce pot fi efectuate de o persoană s-au tot modificat în timp, în prezent existând chiar două astfel de plafoane şi posibilitatea de a achiziţiona una sau mai multe locuinţe în funcţie de preţul lor. Dar nici regulile actuale nu vor rezista foarte mult, fiind anunţată modificarea lor după doar un an de la intrarea în vigoare.

S-ar putea considera că unul dintre motivele preconizatei schimbări îl reprezintă creşterea veniturilor la bugetul de stat şi, poate, temperarea apetitului persoanelor fizice de a investi în mai multe locuinţe “sociale” cu cota de TVA redusă (în prezent, posibilă în anumite cazuri).

Dar să vedem concret care sunt noutăţile. Astfel, de la 1 ianuarie 2023, cota de 5% TVA se va aplica pentru achiziţia unei singure locuinţe cu un preţ de cel mult 600.000 lei (aprox. 120.000 EUR), exclusiv TVA . Comparativ cu regulile actuale (două plafoane existente, unul cu număr nelimitat de achiziţii şi altul aplicabil pentru o singură achiziţie posibilă), regulile noi par mai simple: un singur plafon de preţ şi o singură achiziţie posibilă.

În acelaşi timp însă, aşa cum se arată şi în expunerea de motive ce însoţeşte cea mai recentă modificare a cotei de TVA, intenţia legiuitorului este de a restrânge sfera de aplicare a cotei reduse de 5% TVA, scăzând limita superioară de preţ şi impunând, cu titlu generic, achiziţia unei singure locuinţe la preţ redus. Ţinând cont de preocuparea constantă a autorităţilor fiscale, de a menţine caracterul social al cotei reduse de 5%, ne putem gândi că existenţa unui plafon mai ridicat (de 700.000 lei) pentru achiziţia unei singure locuinţe, precum şi posibilitatea de a achiziţiona mai multe locuinţe sub 450.000 lei, sunt criterii care puteau favoriza în unele cazuri mai curând investiţiile şi nu erau neapărat caracteristice politicii sociale în anumite cazuri, pe care se fundamentează introducerea cotei reduse.

Dacă ţinem cont de recentele modificări aduse impozitării veniturilor din chirii în cazul persoanelor fizice (eliminarea cotei forfetare, ce atrage un impozit pe chirii mai mare), precum şi limitarea accesului la o singură locuinţă supusă cotei reduse de TVA şi în limita unui plafon redus, se poate observa o tendinţă ce poate descuraja astfel de investiţii în rândul persoanelor fizice. Rămâne de văzut dacă acest lucru va avea ca efect o migrare a acestui tip de investiţii către companii (în cazul cărora se poate aplica taxarea inversă şi se pot aplica anumite deduceri).

Pe de altă parte, creşterea anterioară a plafonului avusese scopul de a alinia această limită la preţul actual al locuinţelor, dată fiind evoluţia pieţei imobiliare. Iată că, în ciuda menţinerii unor preţuri ridicate pe piaţă, plafonul maximal sub care se poate cumpăra un imobil cu TVA redusă va scădea cu 100.000 lei, ceea ce va limita, totuşi, accesul populaţiei la imobile cu 5% TVA. Pe lângă incertitudini în planificarea activităţii de dezvoltare, pe seama modificărilor frecvente privind TVA (pe lângă provocările legate de inflaţie, majorările de preţuri pentru materialele de construcţii, creşterea costului cu forța de muncă), dezvoltatorii imobiliari se vor afla între nevoia de a asigura o ofertă adecvată noului plafon şi cea de a menţine marja de profit. Sperăm că implicaţiile nu vor fi suportate tocmai de consumatorii vizaţi de această măsură socială.

O veste bună ar fi, însă, menţinerea cotei de 5% pentru imobilele livrate în 2023, dar care se încadrează în condiţiile aplicabile în 2022 şi pentru care au fost plătite avansuri în 2022. Astfel, din prevederile tranzitorii se poate înţelege că vor putea fi achiziţionate în continuare cu TVA redusă imobile cu o valoare sub 700.000 lei, dacă pentru acestea s-au plătit avansuri în anul 2022. O interpretare contrară ar afecta direct persoanele fizice care contractează astfel de imobile în 2022, pentru care creşterea procentului ar putea să nu fie sustenabilă financiar, din surse proprii sau din creditare. Mai mult, într-o astfel de situaţie am putea vedea un blocaj pe piaţa imobiliară, care nu este de dorit în condiţiile actuale.

Conform aceloraşi dispoziţii tranzitorii, livrările efectuate începând cu anul 2023 pentru imobile cu un preţ sub 450.000 lei, pentru care au fost încheiate antecontracte şi încasate avansuri în 2022, nu ar fi luate în considerare la calculul limitei de un imobil supus 5% pentru fiecare persoană fizică.

Astfel, imobilele achiziţionate începând cu anul 2023, pe noile reguli, vor fi înscrise într-un nou registru (“Registrul achiziţiilor de locuinţe cu cota redusă de TVA de 5%, începând cu 1 ianuarie 2023”). Acest lucru pare să indice că, din 1 ianuarie 2023, începe un nou capitol în ceea ce priveşte TVA în piaţa imobiliară, iar tranzacţiile contractate anterior acestei date ramân pe regulile din 2022.

În ceea ce priveşte achiziţia imobilelor de către persoane fizice în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, în practică pot apărea o serie de implicaţii. Astfel, o primă întrebare ar fi legată de semnificaţia acestei sintagme – dacă se referă la persoane cu grade de rudenie sau orice formă de coproprietate. În plus, apare întrebarea ce se întâmplă în cazul în care achiziţia este realizată de doi soți care decid, ulterior, să divorțeze. Mai pot aceștia achiziționa un alt imobil pentru care pot beneficia de cota redusă de TVA? În principiu, nu. De asemenea, ce se întâmplă dacă cei doi soţi au achiziţionat un imobil cu 5% în cadrul căsătoriei sub regimul separaţiei de bunuri? Va mai putea celălalt soţ să achiziţioneze un imobil cu 5% TVA? Cu siguranţă rămân o serie de întrebări, care ar trebui să se clarifice în perioada următoare, dezvoltatorii imobiliari având sarcina aplicării cotei corecte de TVA pentru livrările efectuate.

Până atunci însă, ţinând cont că anul 2022 se apropie de sfârşit, încă se poate accesa oportunitatea unei achiziţii supuse cotei reduse de TVA în condiţiile actuale mai favorabile, respectiv o singură locuinţă sub plafonul actual de 700.000 lei cu 5% TVA sau mai multe locuinţe sub plafonul de 450.000 lei cu 5% TVA. Recomandăm, însă, o analiză prudentă a condiţiilor legale, în linie cu cerinţele privind substanţa economică a tranzacţiilor, în anumite cazuri fiind posibile reîncadrări privind aranjamentele ce au drept scop obţinerea unui avantaj fiscal contrar regulilor de TVA. O eventuală reclasificare din perspectiva TVA ar atrage riscuri în sarcina dezvoltatorilor imobiliari, astfel că aceştia ar trebui să aplice cota redusă cu prudenţă.

-//-

EY30 pentru România

Pentru a marca aniversarea a 30 de ani de activitate continuă în România, s-a lansat programul EY: 30 pentru România, care se va derula pe tot parcursul anului 2022. Vor fi aduse în atenția publică proiecte, personalități și momente care au marcat progresul României în 30 de ani, se vor derula inițiative colaborative de implicare comunitară împreună cu parteneri și colaboratori EY.

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 365.399 de angajați în peste 700 de birouri în 150 de țări și venituri de aproximativ 45,4 miliarde de USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2022. Rețeaua lor este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia îi ajută să le ofere clienților servicii prin care să beneficieze de oportunitățile din întreaga lume.

Prezentă în România din anul 1992, EY este liderul de pe piața serviciilor profesionale. Cei peste 900 de angajați din România și Republica Moldova furnizează servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță către companii multinaționale și locale. Avem birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenorialului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an, în luna iunie, la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year.

Normele privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la calculul rezultatului fiscal

16 nov. 2022 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Normele privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la calculul rezultatului fiscal În Monitorul Oficial nr. 0967 s-a publicat Ordinul 3265/30.09.2022 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului Finanţelor Publice și al ministrului Educaţiei Naţionale nr. 1.056/4.435/2016 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la calculul rezultatului fiscal.

Conform documentului, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească activităţile de cercetare-dezvoltare eligibile pentru acordarea deducerii suplimentare la calculul rezultatului fiscal s-au modificat astfel:
a) activitățile trebuie să fie cuprinse într-un proiect de cercetare-dezvoltare, astfel cum este definit în Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, identificat prin următoarele elemente:
1. scopul şi obiectivele proiectului;
2. domeniul de cercetare-dezvoltare;
3. perioada de desfăşurare a proiectului;
4. resursele alocate proiectului (sursele de finanţare şi, dacă este cazul, echipa de proiect şi infrastructura de cercetare);
5. bugetul proiectului;
6. categoria rezultatului activităţii de cercetare-dezvoltare, conform art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
7. caracterul inovativ;
b) activitatile sunt activităţi de cercetare aplicativă şi/sau dezvoltare tehnologică.
Ca element de noutate, au fost eliminate exemplele de activități care nu sunt activități de cercetaredezvoltare și s-a adăugat faptul că, în cadrul activităţilor de dezvoltare tehnologică, se iau în considerare și activităţile de dezvoltare experimentală.
Autoritatatea de stat pentru cercetare-dezvoltare va constitui un corp de experţi înscriși în Registrul național al experţilor pentru certificarea activității de cercetare-dezvoltare. Metodologia de selecţie a acestora, normele metodologice cu privire la expertiza lor și structura Registrului naţional al experţilor se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii de stat pentru cercetare-dezvoltare.
Sistemul de certificare rămâne în mare parte opțional. Obligativitatea certificării se aplică pentru marii contribuabili. Pentru proiectele și activităţile de cercetare-dezvoltare finanţate din fonduri publice naţionale și internaţionale o asemenea certificare nu este necesară.
În ceea ce privește expresiile sau termenii folosiţi în prezentele Norme, au fost eliminate referinţele la Regulamentul UE nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 şi 108 din tratat, precum și la comentariile din ghidul specific emis de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică –
Manualul Frascati.
Prezentul ordin se aplică începând cu 1 ianuarie 2023.

Sursa: Deloitte Tax Alerts

Modificări la Codul fiscal aplicabile din iulie 2022

21 iul. 2022 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Potrivit OG 16/2022, principalele modificări ale Codului fiscal aplicabile în 2022 sunt:

Modificări aplicabile începând cu 18 iulie 2022

Determinarea cifrei de afaceri totale și a cifrei de afaceri din construcții, necesare în stabilirea dreptului de a beneficia de facilitățile fiscale specifice, se va face astfel:

– cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii cuprinde numai veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României;
– cifra de afaceri totală cuprinde atât veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României, cât şi în afara României. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România în scopul realizării de produse şi prestări de servicii.
Prin includerea în cifra de afaceri totală a veniturilor realizate în afara României sunt afectate firmele care desfășoară activități în construcții atât în țară cât și în afara țării, pentru care este diminuată probabilitatea de a beneficia de facilitățile fiscale specifice construcțiilor.

Nu se mai aplică facilitățile fiscale specifice construcțiilor în anul curent în funcție de cifra de afaceri realizată în anul precedent. Începând cu luna iulie 2022, facilitățile fiscale sunt acordate dacă cifra de afaceri din construcții din anul 2022 reprezintă cel puțin 80% din cifra de afaceri totală realizată în anul 2022.

Firmele care în anul 2021 au avut o cifră de afaceri din construcții mai mare de 80% din cifra de afaceri totală și nu au respectat această corelație în anul 2022, nu vor mai beneficia de facilitățile fiscale din construcții.

Sunt considerate venituri neimpozabile la calculul impozitului pe venit și indemnizaţiile pentru îngrijirea pacientului cu afecţiuni oncologice, alături de cele pentru risc maternal, maternitate, creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav.

Modificări aplicabile începând cu veniturile aferente lunii august 2022

Nu mai sunt scutite de la plata impozitului pe venit persoanele fizice pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor, ca urmare a desfășurării activității pe bază de contract individual de muncă încheiat pe o perioadă de 12 luni, cu persoane juridice române care desfășoară activități sezoniere dintre cele prevăzute la art. 1 al Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, în cursul unui an.
Sunt scutite de la plata impozitului pe venit veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea specifică sectorului de construcții, agricol și în industria alimentară, calculate la un salariu brut de încadrare pentru 8 ore de muncă/zi de minimum 3.000 lei lunar. Scutirea se aplică pentru sumele din venitul brut lunar de până la 10.000 lei inclusiv, obţinut din salarii şi asimilate salariilor. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu beneficiază de facilităţi fiscale, fiind venituri impozabile la calculul impozitului pe venit.
Contribuţia de asigurări sociale (25%) și cea de sănătate (10%), datorată de către persoanele fizice care obţin venituri din salarii sau asimilate salariilor, în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, nu poate fi mai mică decât nivelul contribuţiei calculate prin aplicarea cotei asupra salariului de bază minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ. Aceste prevederi nu se aplică în cazul persoanelor fizice aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) sunt elevi sau studenţi, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare, caz în care angajatorul trebuie să solicite documente justificative;
b) sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 ani;
c) sunt persoane cu dizabilităţi sau alte categorii de persoane cărora prin lege li se recunoaşte posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, caz în care angajatorul trebuie să solicite documente justificative;
d) au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepţia pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum şi a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii (caz în care angajatorul trebuie să solicite documente justificative);
e) realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul de bază minim brut pe ţară (procedura de aplicare se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor).
În cazul în care contribuţia de asigurări sociale și cea de sănătate sunt mai mici decât cele aferente salariului minim pe economie, diferenţa se suportă de către angajator/plătitorul de venit în numele angajatului/beneficiarului de venit.

Prezentăm comparativ pentru lunile iulie și august 2022, calculul salariului pentru o menajeră ce lucrează 2 ore/zi cu salariul minim pe economie garantat în plată:

	iulie 2022	Aug-22
Salariul brut	638	638
CAS 25%	160	160
CASS 10%	64	64
impozit 10%	0	0
salariu net	415	415
CAM 2.25%	14	14
Diferență CAS		478
Diferență CAS		191
Total cheltuieli cu personalul	652	1,322

Pentru a plăti unei menajere un salariu de 415 lei net pentru un program de 2 ore/zi, angajatorul plătește impozite și taxe de 907 lei!

sursa: CCF

CODUL FISCAL 2022 – OG 16/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale

21 iul. 2022 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Potrivit notei de fundamentare, modificările aprobate prin ORDONANȚA nr. 16 din 15 iulie 2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, abrogarea unor acte normative și alte măsuri financiar-fiscale sunt:

Impozitul pe profit. Scutirea de impozit a profitului investit

Se propune extinderea facilității privind scutirea de impozit a profitului investit și pentru investițiile în active utilizate în activitatea de producție și procesare, activele reprezentând retehnologizare, pentru stimularea contribuabililor de a dezvolta noi capacități de producție, și de a le moderniza pe cele existente.

În contextul în care prevederile art. 48 alin. (31) din Codul fiscal se abrogă, se impune corelarea tehnică a prevederilor art. 22 alin. (4) din Codul fiscal.

Impozitul pe dividende. Regimul fiscal aplicabil dividendelor plătite de o persoană juridică română unei alte persoane juridice române/persoane juridice rezidente într-un alt stat membru al UE

Se propune majorarea cotei impozitului pe dividende, de la 5% la 8%, pentru dividendele distribuite/plătite între persoane juridice române, precum și pentru cele distribuite/plătite nerezidenților.

Totodată, pentru evitarea declanșării procedurii de infringement împotriva României, din perspectiva nerespectării principiului nediscriminării prevăzut de TFUE, se propune modificarea prevederilor art. 43 alin. (4) și a dispozițiilor art. 229 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal în scopul asigurării unui regim național de scutire, egal și echitabil, pentru dividendele interne și transfrontaliere, plătite de un rezident român, în situații comparabile.

Astfel, pentru acordarea regimului de scutire a dividendelor plătite între persoane juridice române, la data plății dividendelor, se solicită îndeplinirea următoarelor condiții:

· pentru persoana juridică beneficiară a dividendelor:

– deține minimum 10% din titlurile de participare ale persoanei juridice române care plăteşte dividendele, pe o perioadă de un an împlinit până la data plății acestora inclusiv;

– este constituită ca o „societate pe acțiuni”, „societate în comandită pe acțiuni”, „societate cu răspundere limitată”, „societate în nume colectiv”, „societate în comandită simplă” sau are forma de organizare a unei alte persoane juridice aflată sub incidența legislației române;

– plătește, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care substituie impozitul pe profit.

· pentru persoana juridică care plăteşte dividendele:

– plătește, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, impozit pe profit sau orice alt impozit care substituie impozitul pe profit.

Regimul de scutire a dividendelor plătite între persoane juridice române se aplică și persoanelor plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, întrucât acest impozit este considerat, potrivit legislației naționale, un impozit care substituie impozitul pe profit.

Concomitent, sunt propuse modificări și pentru dispozițiile art. 229 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare pentru a se asigura corelarea condițiilor pentru acordarea scutirii dividendelor interne/transfrontaliere, în ceea ce privește extinderea formelor de organizare pentru societăți, astfel cum sunt acestea reglementate de legislația română.

Se propune, totodată, aplicarea prevederilor art. 43 alin. (2) și (3) din Codul fiscal și în cazul dividendelor distribuite/plătite fondurilor de pensii administrate privat și/sau fondurilor de pensii facultative, indiferent de procentul deținerii titlurilor de participare și de perioada de deținere a acestor titluri de participare, la data distribuției/plății dividendelor către aceste fonduri, precum și impozitarea dividendelor distribuite persoanelor juridice la care statul este acționar/asociat.

Pentru corelare cu prevederile Titlului II ”Impozitul pe profit” în ceea ce privește introducerea impozitării dividendelor distribuite/plătite fondurilor de pensii administrate privat și fondurilor de pensii facultative, se elimină scutirea de impozit pentru dividendele plătite către fonduri de pensii nerezidente, astfel cum sunt ele definite în legislaţia statului membru al UE sau a unuia dintre statele SEE.

De asemenea, se propune și modificarea corespunzătoare a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) pct. 1 din Codul fiscal, privitor la condiția legată de forma de organizare pe care persoana juridică română, societate-mamă, trebuie să o îndeplinească pentru a beneficia, la calculul impozitului pe profit, de neimpozitarea veniturilor aferente dividendelor primite de această persoană de la filialele sale situate într-un stat membru al UE.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Modificările sistemului de impozit pe veniturile microîntreprinderilor promovate prin proiectul de ordonanță sunt:

– aplicarea opțională a sistemului de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Pentru exercitarea opțiunii au fost aduse clarificări care vizează următoarele:

a) modul de exercitare a opțiunii de către persoanele juridice române, cu excepția celor menționate la art.47 alin. (2) din Codul fiscal, în sensul că pot opta pentru aplicarea sistemului de impozit pe veniturile microîntreprinderilor dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 47 alin. (1) și dacă nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor ulterior datei de 1 ianuarie 2023. Astfel, în contextul în care, sistemul a devenit optional, condiția “nu au mai fost plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor ulterior datei de 1 ianuarie 2023” se verifică în raport cu aplicarea sistemului începând cu data de 1 ianuarie 2023;

b) modul de exercitare a opțiunii de ieșire din acest sistem de impunere, în sensul că aceasta nu poate fi efectuată în cursul anului fiscal, aceasta putând fi exercitată doar pentru un an fiscal întreg.

– începând cu data de 1 ianuarie 2023, persoanele juridice române care desfăşoară activităţi corespunzătoare codurilor CAEN: 5510 – „Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”, 5520 – „Facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată”, 5530 – „Parcuri pentru rulote, campinguri şi tabere”, 5590 – „Alte servicii de cazare”, 5610 – „Restaurante”, 5621 – „Activităţi de alimentaţie (catering) pentru evenimente”, 5629 – „Alte servicii de alimentaţie n.c.a.”, 5630 – „Baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor”, pot opta pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, fără verificarea condițiilor de încadrare în sistem și fără să aplice prevederile art. 52;

– reducerea plafonului veniturilor obținute în anul precedent, de la 1 000 000 euro la 500 000 euro; pentru anul fiscal 2023, veniturile luate în calcul pentru stabilirea limitei de 500.000 euro, echivalentul în lei, precum și celelalte elemente care constituie baza impozabilă, sunt cele înregistrate potrivit reglementărilor contabile aplicabile la 31 decembrie 2022;

– instituirea condiției ca microîntreprinderea să aibă cel puțin un salariat, situație în care este necesară eliminarea cotei de impozitare de 3%;

– condiția referitoare la deținerea unui salariat se consideră îndeplinită numai dacă perioada de suspendare este mai mică de 30 zile, având în vedere faptul că, potrivit Codului muncii, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator; pentru descurajarea unor practici de suspendare repetată a raporturilor de muncă, în cursul unui an fiscal, se propune limitarea la un singur caz de suspendare și pe o perioadă de cel mult 30 de zile pentru ca această condiție, referitoare la deținerea unui salariat, să fie considerată îndeplinită;

– instituirea unei condiții de deținere de titluri de participare de către același acționar/asociat la cel mult trei microîntreprinderi, în cazul acționarilor asociaților care dețin mai mult de 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot;

– limitarea la 20% a veniturilor obținute din consultanță și management;

– excluderea din sfera de aplicare a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor a persoanelor juridice care desfășoară activităţi: în domeniul bancar, în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, inclusiv activităţi de intermediere în aceste domenii, în domeniul jocurilor de noroc, precum și a persoanelor juridice române care desfăşoară activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor de petrol şi gaze naturale;

– eliminarea posibilității de opțiune pentru aplicarea impozitului pe profit în situația în care erau îndeplinite condițiile legate de valoarea capitalului social și a numărului de salariați;

– menținerea cotei de impozitare de 1%;

– efectuarea unor corelări tehnice pentru integrarea noilor condiții de încadrare în regulile fiscale în vigoare;

– pentru aplicarea conformă a Directivei 2011/96/UE, instituirea unei reguli de scădere din baza impozabilă a dividendelor primite, din state membre ale UE, de către microîntreprinderi, dacă sunt îndeplinite anumite condiții; întrucât veniturile din dividende primite din statele membre se regăsesc deja în veniturile obținute dintr-un stat străin care se scad din baza impozabilă, potrivit art. 53 alin.(1) lit. m) din Codul fiscal, în condiții diferite față de cele necesare pentru aplicarea directivei, este necesară stabilirea unei priorități în aplicarea acestor prevederi.

– eliminarea unor prevederi care au devenit caduce în raport cu perioada în care s-au aplicat, respectiv în anul 2017;

– stabilirea ordinii de scădere din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor a sumelor reprezentând sponsorizări pentru susținerea entităților nonprofit, unităților de cult, cheltuieli pentru UNICEF și alte organizații internaționale, precum și achiziții de aparate de marcat electronice fiscale puse în funcțiune;

– modificarea termenului de depunere a declarației informative privind beneficiarii bunurilor/serviciilor/sponsorizărilor, corelat cu termenul de depunere a declarației de impozit pentru trimestrul IV, reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 153/2020 pentru instituirea unor măsuri fiscale de stimulare a menținerii/creșterii capitalurilor proprii, precum și pentru completarea unor acte normative;

– clarificarea valorii impozitului asupra căruia se aplică reducerea de impozit reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 153/2020;

– alte corelări tehnice.

Impozitul pe venit și contribuții sociale obligatorii

1. Se propune abrogarea prevederii potrivit căreia persoanele fizice care desfășoară activități sezoniere dintre cele prevăzute la art. 1 al Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activități, în cursul unui an sunt scutite la plata impozitului pentru veniturile realizate din salarii și asimilate salariilor.

Măsura privind abrogarea Legii nr. 170/2016 la data de 1 ianuarie 2023 are în vedere și faptul că din analiza efectelor aplicării măsurii, a rezultat faptul că aceasta nu a condus la atingerea obiectivului estimat, fiind aplicată pentru un număr redus de contribuabili.

2. Se propune revizuirea reglementării privind acordarea facilităților fiscale în sectorul construcții, precum și în sectorul agricol și în industria alimentară în sensul în care vor beneficia de facilitățile fiscale, numai persoanele fizice care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor realizate în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5 și pct. 7 din Codul fiscal. Prevederea intră în vigoare la data 1 ianuarie 2023 și se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2023.

3. Se propune revizuirea reglementării privind acordarea facilităților fiscale în sectorul construcții, în ceea ce privește condiția referitoare la calculul cifrei de afaceri, în sensul în care raportarea are în vedere doar informații/date din anul curent. Astfel, se are în vedere principiul conform căruia facilitățile fiscale se acordă în perioada în care se realizează efectiv activitățile menționate la codurile CAEN precizate în actul normativ, urmărindu-se ca salariații care contribuie în perioada de raportare într-un procent semnificativ la realizarea a minim 80% din cifra de afaceri totală reprezentând activități de construcții să beneficieze de scutiri, respectiv calculul să fie realizat în timp real și nu având la bază date istorice.

4. Se propune modificarea plafonului până la care se acordă facilitățile fiscale în domeniul construcțiilor, sectorul agricol şi în industria alimentară, respectiv de la 30.000 lei lunar la 10.000 lei lunar, inclusiv. Pentru partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu se aplică facilităţile fiscale.

5. Se propune reglementarea regimului fiscal aplicabil indemnizaţiilor acordate potrivit legii pentru îngrijirea pacientului cu afecțiuni oncologice, similar cu cel aplicabil indemnizaţiilor pentru risc maternal, maternitate, îngrijirea copilului bolnav, respectiv, acest tip de indemnizație reprezintă venit neimpozabil și nu se cuprinde în baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, fiind datorată numai contribuția de asigurări sociale.

6. Se propune modificarea plafonului până la care contribuabilii determină venitul net anual pe bază de norme de venit, respectiv de la 100.000 euro la 25.000 euro. Modificarea are în vedere contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente, altele decât venituri din profesii liberale obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective.

7. În cazul veniturilor din salarii și asimilate salariilor se propune introducerea unui plafon lunar de venit neimpozabil și care nu se cuprinde în bazele de calcul ale contribuțiilor sociale obligatorii, de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, în condițiile stabilite prin lege, pentru următoarele:

a) prestaţiile suplimentare primite de salariaţi în baza clauzei de mobilitate potrivit legii, altele decât prestațiile suplimentare primite de lucrătorii mobili prevăzuți în Hotărârea Guvernului nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, cu modificările și completările ulterioare, în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizaţia de delegare/detașare, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice;

b) contravaloarea hranei acordate de către angajator pentru angajații proprii astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita valorii maxime, potrivit legii, a unui tichet de masă/persoană/zi, prevăzută la data acordării, în conformitate cu legislația în vigoare;

c) cazarea și contravaloarea chiriei pentru spațiile de cazare/de locuit puse de către angajatori la dispoziţia angajaților proprii, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă sau în regulamentul intern, în limita unui plafon neimpozabil de 20 % din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată /lună/persoană, în anumite condiții prevăzute de lege;

d) contravaloarea serviciilor turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pe perioada concediului, pentru angajaţii proprii şi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, regulamentul intern, sau primite în baza unor legi speciale şi/sau finanţate din buget, în limita unui plafon anual, pentru fiecare angajat, reprezentând nivelul unui câştig salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul în care au fost acordate;

e) contribuţiile la un fond de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele reprezentând contribuţii la scheme de pensii facultative, calificate astfel în conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, în limita a 400 euro anual pentru fiecare persoană;

f) primele de asigurare voluntară de sănătate, precum şi serviciile medicale furnizate sub formă de abonament, suportate de angajator pentru angajaţii proprii, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro, pentru fiecare persoană;

g) sumele acordate angajaţilor care desfăşoară activităţi în regim de telemuncă pentru susţinerea cheltuielilor cu utilităţile la locul în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea, precum electricitate, încălzire, apă şi abonamentul de date, şi achiziţia mobilierului şi a echipamentelor de birou, în limitele stabilite de angajator prin contractul de muncă sau regulamentul intern, în limita unui plafon lunar de 400 lei corespunzător numărului de zile din luna în care persoana fizică desfăşoară activitate în regim de telemuncă.

Pentru partea care depășește plafonul neimpozabil lunar de 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat, se datorează impozit pe venit și contribuții sociale obligatorii.

Totodată, se propune ca angajatorul care acordă aceste venituri/avantaje să stabilească ordinea de includere a acestora în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.

Măsura includerii sumelor reprezentând venituri din prestații suplimentare în plafonul lunar de cel mult 33% din salariul de bază corespunzător locului de muncă, în limita căruia veniturile nu sunt impozabile și nu se cuprind în baza de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii, nu vizează prestațiile suplimentare primite, în baza clauzei de mobilitate, potrivit legii, de lucrătorii mobili din domeniul transporturilor, prevăzuți în H.G. nr. 38/2008 privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, cu modificările și completările ulterioare, pentru care se menține regimul fiscal actual.

De asemenea, se mențin prevederile Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative potrivit cărora reîncadrarea fiscală a sumelor acordate sub forma indemnizaţiei de delegare, a indemnizaţiei de detaşare, inclusiv a indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale, a prestaţiei suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate, primite de salariaţi poate fi realizată de organele fiscale în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 cu modificările şi completările ulterioare, în urma controalelor realizate de organele competente ale Inspecţiei Muncii, prin care se constată situaţiile de delegare, detaşare, detaşare transnaţională în care se pot afla salariaţii; Inspecţia Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, având obligaţia să confirme, în baza documentelor prezentate de către angajator, natura veniturilor acordate sub forma indemnizaţiei de delegare, indemnizaţiei de detaşare, inclusiv a indemnizaţiei specifice detaşării transnaţionale și a prestaţiei suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate.

8. Se propune revizuirea sistemului de acordare a deducerilor personale în cazul contribuabililor care realizează venituri din salarii la locul unde se află funcţia de bază.

Deducerea personală cuprinde:

– deducerea personală de bază;

– deducerea personală suplimentară,

și se acordă în limita venitului impozabil lunar realizat.

a) Deducerea personală de bază se acordă pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de până 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii ce depășesc nivelul reprezentând un venit lunar brut de până la 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului nu se acordă deducerea personală de bază.

b) Deducerea personală suplimentară se acordă astfel:

– 15% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată pentru persoanele fizice cu vârsta de până la 26 de ani, care realizează venituri din salarii al căror nivel este de până la nivelul de 2.000 de lei peste nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna de realizare a venitului;

– 100 de lei lunar pentru fiecare copil cu vârsta de până la 18 de ani, dacă acesta este înscris într-o unitate de învăţământ, părintelui care realizează venituri din salarii, indiferent de nivelul acestora. Prin părinte se înţelege: părintele firesc, potrivit Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, adoptatorul, persoana care are copilul/copiii în încredinţare în vederea adopţiei, persoana care are în plasament copilul sau în tutelă, persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Deducerea personală suplimentară de 100 de lei lunar se acordă unuia dintre părinți, în cazul în care copilul este întreținut de ambii părinți, prin prezentarea documentului care atestă înscrierea copilului într-o unitate de învăţământ și a unei declarații pe propria răspundere din partea părintelui beneficiar.

În situația în care părintele desfășoară activitate la mai mulți angajatori, acesta are obligația să declare că nu beneficiază de astfel de deduceri la un alt angajator și să prezinte o declarație pe propria răspundere în acest sens.

9. Se propune, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, altele decât veniturile din arendă și din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, stabilirea venitului impozabil la nivelul venitului brut.

Totodată, se instituie obligația înregistrării la organul fiscal competent a contractului încheiat între părţi, precum şi a modificărilor survenite ulterior, în termen de cel mult 30 zile de la încheierea/producerea modificării acestuia.

În cazul contractelor de închiriere aflate în derulare la data de 1 ianuarie 2023, se propune ca înregistrarea contractului încheiat între părți și a modificărilor survenite să se efectueaze în termen de cel mult 90 de zile de la data la care a intervenit obligația înregistrării acestora.

10. Se propune modificarea cotei de impozitare în cazul veniturilor realizate de persoanele fizice rezidente, sub formă de dividende, inclusiv câştigul obţinut ca urmare a deţinerii de titluri de participare definite de legislaţia în materie la organisme de plasament colectiv, de la 5% la 8% din suma acestora.

11. În cazul veniturilor obținute din jocuri de noroc, se propune menținerea modalității de determinare a impozitului pe venit prin aplicarea unui barem de impunere cu tranșe de venit asupra fiecărui venit brut, cu cote de impunere cuprinse între 10% și 40%. Totodată, baremul de impunere propus cuprinde și modificarea tranșelor de venit.

În cazul veniturilor obţinute ca urmare a participării la jocurile de noroc caracteristice cazinourilor, cluburilor de poker, slot-machine şi lozuri se propune modificarea plafonului neimpozabil la nivelul a 600 lei, inclusiv, pentru fiecare venit brut primit de contribuabil.

12. Se propune modificarea prevederilor privind transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, în sensul în care contribuabilii datorează un impozit care se calculează la valoarea tranzacției prin aplicarea următoarelor cote:

a) 3% pentru construcţiile de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, deținute o perioadă de până la 3 ani inclusiv;

b) 1% pentru imobilele descrise la lit. a), deținute o perioadă mai mare de 3 ani.

De asemenea se propune eliminarea plafonului neimpozabil de 450.000 lei reprezentând deducere din valoarea tranzacției la stabilirea venitului impozabil.

13. Se propune introducerea ca bază lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale și al contribuției de asigurări sociale de sănătate salariul minim brut pe țară garantat în plată, pentru veniturile realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. Astfel, venitul luat în calcul va fi salariul minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţiile și nu venitul realizat de salariat.

Măsura nu se aplică în cazul în care salariații realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară.

Măsura vizează situațiile, în care se află anumiți salariați, pentru care angajatorul nu este obligat la plata contribuției de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate, la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată. În acest sens, au fost considerate vulnerabile din punct de vedere economic și social anumite categorii de persoane fizice cum ar fi: elevii, studenții, persoanele cu dizabilități, ucenicii, etc. În acest context, au fost avuți în vedere și pensionarii care au ca sursă de venit pensia acordată din sitemul public de pensii ținând cont de grupul vulnerabil din care aceștia fac parte.

De asemenea, propunerea are ca scop descurajarea angajatorilor care, în încercarea de a reduce sarcina fiscală, încheie contracte de muncă cu timp parțial în situații în care activitatea desfășurată ar presupune un program normal de muncă.

14. Având în vedere faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală, Casa Națională de Pensii Publice, Casa Națională de Asigurări Sociale de Sănătate și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, utilizează informațiile cuprinse în „Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate” (formularul 112), potrivit atribuțiilor legale, în domeniul administrării impozitului pe venit și a valorificării contribuțiilor de asigurări sociale obligatorii, apreciem necesar ca aceste instituții să elaboreze modelul, conținutul și modalitatea de depunere a acesteia, cunoscând necesitățile practice în procesul de valorificare a informațiilor.

15. Se propune modificarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente venituri și/sau venituri din drepturi de proprietate intelectuală, din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, a căror valoare cumulată este cel puţin egală cu 12 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul II. Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România şi contribuţiile sociale datorate, astfel:

Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale o reprezintă venitul ales de contribuabil, care nu poate fi mai mic decât:

a) nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 și 24 salarii minime brute pe ţară;

b) nivelul de 24 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate de peste 24 salarii minime brute pe ţară.

De asemenea, se clarifică prevederile referitoare la obligația depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul I. Date privind veniturile realizate, până la termenul de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui pentru care se stabilește contribuția datorată, în cazul contribuabililor care realizează veniturile mai sus menționate dacă acestea cumulate sunt peste plafonul de 12 sau 24 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul II. Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România şi contribuţiile sociale datorate.

Măsura se aplică începând cu veniturile aferente anului 2023.

16. Se propune modificarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit prevederilor titlului II sau titlului III, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, venituri din investiţii și venituri din alte surse, din una sau mai multe surse şi/sau categorii de venituri, a căror valoare cumulată este cel puţin egală cu 6 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul II. Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România şi contribuţiile sociale datorate, astfel:

Baza anuală de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate o reprezintă:

a) nivelul a 6 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 6 și 12 salarii minime brute pe ţară;

b) nivelul de 12 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate cuprinse între 12 și 24 salarii minime brute pe ţară;

c) nivelul de 24 salarii minime brute pe ţară, în cazul veniturilor realizate de peste 24 salarii minime brute pe ţară.

De asemenea, se clarifică prevederile referitoare la obligația depunerii Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul I. Date privind veniturile realizate, până la termenul de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui pentru care se stabilește contribuția datorată, în cazul contribuabililor care realizează veniturile mai sus menționate dacă acestea cumulate sunt peste plafonul de nivelul de 6, 12 sau 24 salarii minime brute pe ţară, în vigoare la termenul de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice – Capitolul II. Date privind impozitul pe veniturile estimate/norma de venit a se realiza în România şi contribuţiile sociale datorate.

Măsura se aplică începând cu veniturile aferente anului 2023.

17. Clarificări/Corelări de natură tehnică cu privire la:

– corelarea textelor de la art.76 alin.(4) lit.v) și y) și 142 lit. v) și y) prin eliminarea prevederilor specifice privind testarea epidemiologică Covid -19 și reformularea prevederii privind acoperirea costurilor cu testarea epidemiologică sau vaccinarea pentru împiedicarea răspândirii bolilor care pun în pericol sănătatea publică;

– deducerile personale;

– regimul fiscal aplicabil venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;

– modul de declarare a veniturilor din salarii şi asimilate salariilor;

– modificarea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale și a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate;

– determinarea ponderii cifrei de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcții în cifra de afaceri totală, în cazul veniturilor obținute din activitatea desfășurată atât pe teritoriul României, cât și în afara României;

– modul de stabilire a venitului impozabil pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, realizate din arendă și din închirierea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul personal, altele decât veniturile din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală, cu prevederile Codului fiscal referitoare la veniturile care se iau în calcul la verificarea încadrării în plafonul anual de venituri pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate;

– abrogarea Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 14 octombrie 2016, cu completările ulterioare.

Taxa pe valoarea adăugată

Se propune ca, începând cu data de 1 ianuarie 2023, să se excludă din sfera de aplicare a facilității cotei reduse de TVA de 9%, pe lângă excepția prevăzută deja pentru băuturi alcoolice, impusă de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, și băuturile nealcoolice care se încadrează la codul NC 2202 10 00 și 2202 99, respectiv a băuturilor nealcoolice care conțin adaos de zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate.

Această măsură are în vedere descurajarea consumului de băuturi racoritoare îndulcite cu zahăr, băuturi energizante etc., cu impact important asupra sănătăţii consumatorilor. Față de alimentele cu adaos mare de zaharuri, produsele lichide, precum băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr, ar avea un impact mai mare asupra sănătăţii, deoarece consumatorul nu are imaginea concretă a cantităţii de calorii ingerate, spre deosebire de produsele zaharoase solide asupra cărora percepţia calorică este bine cunoscută. În plus, caloriile lichide nu au proprietati puternice de saţietate şi nu suprimă foamea, astfel ca ele sunt consumate în cantităţi mult mai mari, aportul caloric fiind în ansamblu mai mare.

Totodată, se propune ca, începând cu data de 1 ianuarie 2023, să se aplice aceeași cotă de TVA, respectiv cotă redusă de 9%, atât pentru livrarea de alimente, inclusiv băuturi (cu excepția băuturilor alcoolice și a celor nealcoolice care conțin adaos de zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate), destinate consumului uman şi animal, cât și pentru serviciile de restaurant şi de catering și pentru activitățile de cazare hotelieră.

În acest sens, se are în vedere faptul că serviciile de restaurant şi de catering, pentru care în prezent se aplică o cotă redusă de TVA de 5%, reprezintă servicii care constau, în fapt, în furnizarea de produse alimentare şi/sau de băuturi, preparate sau nepreparate, pentru consumul uman, care intră sub incidența cotei reduse de TVA de 9%.

Adoptarea unei astfel de măsuri vizează tocmai facilitarea aplicării uniforme/corelate a cotei de TVA, și anume aplicarea aceleiași cote indiferent de natura operațiunii: prestare de servicii sau livrare de bunuri.

Astfel, spre exemplu, un restaurant care vinde mâncare tratează operațiunea distinct, aplicând două cote de TVA diferite (9% și 5%), în funcție de modalitatea de servire a mâncării, în locația restaurantului (prestare de servicii) sau în afara acesteia (livrare de bunuri). În mod similar, este și cazul unităților de cazare de tipul demipensiune/pensiune completă/all inclusive care, pe lângă funcția de cazare, asigură și micul dejun/prânzul/cina etc.

La art. 105 alin. (4) din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2022/542, se prevede că pentru lemnul utilizat ca lemn de foc cota redusă de TVA încetează să se aplice cel târziu la 1 ianuarie 2030, iar pentru pesticide chimice și îngrășăminte chimice, cota redusă de TVA încetează să se aplice cel târziu la 1 ianuarie 2032.

Astfel, se propune introducerea unei prevederi care să reglementeze faptul că pentru livrările de lemn de foc de la art. 291 alin. (3) lit. m) și n) din Codul fiscal cota redusă de TVA de 5% se aplică până la data de 31 decembrie 2029 inclusiv.

În ceea ce privește livrările de îngrășăminte chimice și pesticide chimice, care în prezent sunt prevăzute la art. 291 alin. (2) lit. h) din Codul fiscal, se propune modificarea acestor prevederi, în sensul excluderii respectivelor produse chimice din cadrul acestei reglementări, concomitent cu introducerea unor prevederi noi, distincte prin care aceste produse chimice de tipul celor utilizate în mod normal în producția agricolă să beneficieze temporar, respectiv până la data de 31 decembrie 2031 inclusiv, de facilitatea cotei reduse de TVA de 9%.

De asemenea, se propune ca, începând cu data de 1 ianuarie 2023, să se restrângă sfera de aplicarea a cotei reduse de TVA de 5% pentru livrarea de locuințe către persoane fizice, ca parte a politicii sociale, în sensul în care persoanele fizice să beneficieze de această facilitate o singură dată, respectiv să achiziționeze, în mod individual sau în comun cu altă persoană fizică/alte persoane fizice, o singură locuinţă a cărei valoare nu depăşeşte suma de 600.000 lei, exclusiv TVA, cu cota redusă de 5%.

Totodată, se propune ca persoanele fizice care au încheiat acte juridice între vii care au ca obiect plata în avans pentru achiziția de locuințe cu cota redusă de TVA de 5%, anterior datei de 1 ianuarie 2023, să beneficieze de aplicarea cotei reduse de TVA în anul 2023 în condițiile legale în vigoare la data încheierii acestor acte.

Accize și alte taxe speciale

Ținând cont că începând cu 1 ianuarie 2023, nu va mai exista un calendar care să reglementeze cuantumul și perioada de aplicare a nivelului accizelor pentru produsele supuse regimului accizelor armonizate, iar operatorii economici care desfășoară activități cu produse accizabile, nu vor putea determina acciza datorată și implicit, nu vor putea plăti la bugetul de stat sumele reprezentând accizele, este necesar a se institui un nou calendar privind nivelul accizelor pentru perioada 1 ianuarie 2023 – 31 decembrie 2026.

În vederea respectării cerinței prevăzute la art. 10 alin. (2) din Directiva 2011/64/UE și pentru a fi evitată declanșarea acțiunii în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (infringement) împotriva țării noastre, se propune creșterea nivelului accizei totale pentru țigarete, începând cu 1 august 2022, de la 563,97 lei/1.000 țigarete la 594,97 lei/1.000 țigarete, precum și adoptarea unui nou calendar de creștere graduală a nivelului accizei totale pentru țigarete ținând cont de necesitatea respectării legislației unionale în domeniul produselor din tutun, securizarea veniturilor bugetare și asigurarea predictibilității fiscale necesară sectorului.

Ținând cont că potrivit art. 343 alin. (5) din Codul fiscal, acciza specifică pentru țigarete se determină pe baza prețului mediu ponderat de vânzare cu amănuntul, a procentului legal aferent accizei ad valorem și al accizei totale, precum și faptul că începând cu data 1 august 2022 va crește nivelul accizei totale pentru țigarete, se impune actualizarea nivelului accizei specifice pentru țigarete.

În ceea ce privește procentul legal al accizei ad valorem aplicat asupra preţului de vânzare cu amănuntul al ţigaretelor eliberate pentru consum, se propune diminuarea acestuia cu un punct procentual pe an, începând cu 1 august 2022, astfel că acesta va fi de 10% în anul 2025.

Se propune majorarea cuantumului accizei minime pentru țigarete datorate, de la de 97% din nivelul accizei totale pentru țigarete la 100% din nivelul accizei totale pentru țigarete prevăzut în anexa nr. 1.

Având în vedere că măsura privind creșterea graduală a accizei la tutun fin tăiat destinat rulării în țigarete și la alte tutunuri de fumat introdusă prin Legea nr. 177/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal nu a ținut pasul cu modificarea calendarului de creștere graduală a accizei la țigarete în vederea respectării Directivei 2011/64/UE, se propune introducerea unui calendar de creștere graduală a accizei pentru aceste produse pentru a avea o abordare unitară a sistemului de taxare.

Se propune majorarea nivelului accizelor pentru alcool și băuturi alcoolice, începând cu 1 august 2022, având în vedere că nivelul accizelor pentru aceste produse nu a mai fost actualizat de la rescrierea Codului fiscal.

Ținând cont de faptul că pentru produsele din tutun prelucrat supuse accizelor armonizate a fost stabilit anterior un calendar de creștere graduală a nivelului accizelor, precum și similitudinea dintre această categorie de produse și tutunul încălzit, se propune stabilirea unui tratament similar pentru produsele din tutun încălzit, prin introducerea unui calendar de creștere graduală a nivelului accizelor pentru aceste produse.

Totodată, pentru egalitate de tratament în ceea ce privește taxarea produselor supuse accizelor nearmonizate, se propune majorarea nivelului accizelor și pentru lichidul care conține nicotină prin instituirea unui calendar de creștere graduală a accizei pentru acest produs.

Se propune eliminarea aplicării prevederilor referitoare la actualizarea nivelului accizelor cu creșterea prețurilor de consum pentru tutun fin tăiat destinat rulării în țigarete, alte tutunuri de fumat, țigări și țigări de foi, tutunul conținut în produse din tutun încălzit întrucât nivelul accizelor stabilit pentru aceste produse este stabilit prin aplicarea unui procent asupra nivelului accizei totale pentru țigarete – nivel care este determinat ținând cont de prețul mediu ponderat de vânzare cu amănuntul pentru țigarete și prin urmare se are în vedere evoluția prețurilor din piață.

Totodată, se propune eliminarea aplicării prevederilor referitoare la actualizarea nivelului accizelor cu creșterea prețurilor de consum pentru lichidul care conțină nicotină întrucât nivelul accizelor pentru acest produs este determinat prin aplicarea unui procent care reprezintă media creșterilor procentuale aferente produselor din tutun (țigarete, tutun fin tăiat destinat rulării în țigarete, alte tutunuri de fumat, țigări și țigări de foi, tutun încălzit) și prin urmare se are în vedere evoluția prețurilor din piață.

Prin excepție de la art. 342 alin. (1) din Codul fiscal, se propune ca, în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 decembrie 2023, inclusiv, pentru produsele prevăzute la nr. crt. 10 – 12 (benzină cu plumb, benzină fără plumb și motorină) din anexa nr. 1 la Titlul VIII – Accize și alte taxe speciale din Codul fiscal, nivelul prevăzut în coloana nr. 4 din această anexă, să nu se actualizeze cu creșterea prețurilor de consum din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului 2022, față de perioada octombrie 2014 – septembrie 2015. În situaţia în care, în perioada 1 ianuarie 2023 – 31 decembrie 2023, nivelul accizelor pentru aceste produsele prevăzute la nr. crt. 10 – 12 din anexa mai sus menționată, este mai mic decât nivelul minim prevăzut în Tabelul A din anexa I la Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității, al cărui echivalent în lei se stabilește utilizând cursul de schimb leu/euro publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în prima zi lucrătoare din luna octombrie a anului 2022, se aplică nivelul minim prevăzut de directivă.

Impozite și taxe locale

Se propune eliminarea sintagmei ”clădire cu destinație mixtă”, pentru simplificarea modului de calcul al impozitului pe clădiri.

Se propune un nou mod de calcul a valorii impozabile pentru clădirile rezidențiale/nerezidențiale pe baza valorilor cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, astfel:

a) în cazul clădirilor rezidențiale cota de impozitare de impozitare să fie de minimum 0,1%,

b) în cazul clădirilor nerezidențiale cota de impozitare de impozitare să fie de minimum 0.5%

De asemenea, se propune ca în situația în care Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România nu conțin informații despre clădirile sau terenurile acoperite de aceste clădiri de pe raza unei unități administrativ-teritoriale sau valorile sunt mai mici decât cele stabilite conform Codului fiscal în vigoare la 31 decembrie 2022 la calculul impozitului pe clădiri să se aplice următoarele reguli:

a) în cazul unei clădiri rezidențiale, impozitul pe clădiri de calculează prin aplicarea cotei de minimum 0,1% asupra valorii impozabile determinate conform art. 457, din Codul fiscal, în vigoare la data 31 decembrie 2022.

b) în cazul unei clădiri nerezidențiale , impozitul pe clădiri de calculează prin aplicarea cotei de minimum 0,5% asupra ultimei valori înregistrată în baza de date a organului fiscal local, la data de 31 decembrie 2022.

Se propune ca informațiile cuprinse în Studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, administrate de Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, să se publice pe site-urile oficiale ale Ministerului Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

Clarificări privind modalitatea de calcul a impozitului pe teren înregistrat în registrul agricol la categoria de folosință curți construcții prin scăderea de la impozitare a suprafețelor acoperite de clădiri.

Pentru terenul amplasat în extravilan, impozitul/taxa pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, din care se scad suprafețele de teren acoperite de clădirii, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare categoriei de folosință și cu coeficientul de corecţie corespunzător zonei și rangului localității.

Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate majora impozitele şi taxele locale, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, urbanistice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 494 alin. (10) lit. b).

Impozitul specific unor activități

Se propune abrogarea, începând cu data de 1 ianuarie 2023, a prevederilor Legii nr. 170/2016 privind impozitul specific unor activităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 14 octombrie 2016, cu completările ulterioare.

Începând cu data de 1 ianuarie 2023, contribuabilii care au intrat sub incidența prevederilor Legii nr. 170/2016, cu completările ulterioare, până la data de 31 decembrie 2022, pot opta pentru plata impozitului pe veniturilor microîntreprinderilor, potrivit titlului III din Codul fiscal sau pentru plata impozitului pe profit, potrivit titlului II din Codul fiscal.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată

Având în vedere faptul că reducerea pragului cifrei de afaceri de la 50.000 de euro la 10.000 de euro

· contribuie la creșterea bancarizării operațiunilor bănești, un nivel redus al acestora reprezentând principalul factor de menţinere a unui nivel ridicat al evaziunii fiscale în domeniul vânzărilor cu amănuntul/ridicata și al prestărilor de servicii, iar România trebuie să ia toate măsurile necesare pentru reducerea evaziunii fiscale ca primă condiţie a asigurării sustenabilităţii bugetului public,

· asigură, într-o măsură mai mare, o trasabilitate a fluxurilor bănești prin operațiuni bancare, ceea ce conduce la o mai bună fiscalizare a veniturilor realizate de către operatorii economici, constituind o măsură în plus pentru combaterea evaziunii fiscale,

· asigură posesorilor de carduri, în contextul actual, dominat de digitalizare, posibilitatea utilizării acestui instrument de plată la un număr mai mare de operatori economici,

prin prezentul act normativ se propune reglementarea modificării pragului cifrei de afaceri, de la 50.000 euro la 10.000 euro în echivalent lei, începând cu care persoanele juridice care desfășoară activități de comerț cu amănuntul și cu ridicata, precum și cele care desfășoară activități de prestări servicii, au obligația de a accepta ca mijloc de plată cardurile de debit, de credit sau preplătite.

Pentru a permite operatorilor economici din categoria celor vizați de prevederile sus-menționate întreprinderea tuturor demersurilor necesare în vederea instalării terminalelor de plată, inclusiv încheierea contractelor aferente cu instituțiile acceptante, s-a prevăzut faptul că măsura va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2023.

Reglementări cu privire la respectarea prevederilor în domeniul ajutorului de stat

Se propune introducerea unor reglementări cu privire la aplicarea facilităților fiscale în sectorul agricol și industria alimentară introduse prin Legea nr.135/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative referitoare la obligația datorării de către angajatori sau persoane asimilate acestora a contribuției de asigurări sociale pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite sau speciale de muncă precum și a contribuţiei asiguratorie pentru muncă. Astfel, scutirea în cazul contribuţiei datorate de către angajatori sau persoane asimilate acestora pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebite, speciale de muncă precum și reducerea cotei contribuției asiguratorie pentru muncă se realizează cu respectarea prevederilor în domeniul ajutorului de stat.

Măsura are în vedere corelarea cu reglementările privind facilitățile fiscale în sectorul construcții.