• Skip to primary navigation
  • Skip to main content
  • Skip to primary sidebar
CFNET – CodFiscal.NET Finante Taxe

CFNET - CodFiscal.NET Finante Taxe

Revista de actualitate financiară

  • Persoane
  • Micro
  • Companii
  • Public
  • ONG
  • Extern
  • Online

Directiva TVA

DECIZIA 2014/931/UE – Prelungirea aplicării Deciziei 2012/181/UE de autorizare a României să introducă o măsura specială de derogare | Plafonul de 65 000 EUR

2 ian. 2015 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

2014-12-19 – Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 365/145 din 19 decembrie 2014 – Fisa EURLEX

DECIZIA 2014/931/UE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI din 16 decembrie 2014 de prelungire a aplicării Deciziei de punere în aplicare 2012/181/UE de autorizare a României de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 287 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (2014/931/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), în special articolul 395 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:
(1) Prin scrisorile înregistrate de Secretariatul General al Comisiei la 28 aprilie 2014 și 22 august 2014, România a solicitat autorizarea unei măsuri de derogare de la articolul 287 punctul 18 din Directiva 2006/112/CE, pentru a continua scutirea de la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) a persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în moneda națională al sumei de 65 000 EUR la cursul de schimb de la data aderării la Uniune (denumită în continuare „măsura”). Măsura ar continua să scutească persoanele impozabile respective de anumite obligații sau de totalitatea obligațiilor în materie de TVA menționate în titlul XI capitolele 2-6 din Directiva 2006/112/CE.
(2) În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 1 septembrie 2014, cu privire la solicitarea depusă de România. Prin scrisoarea din 3 septembrie 2014, Comisia a înștiințat România că dispune de toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.
(3) În temeiul titlului XII din Directiva 2006/112/CE, statele membre dispun deja de un regim special pentru întreprinderile mici. În temeiul articolului 287 punctul 18 din Directiva 2006/112/CE, România poate acorda o scutire de la plata TVA persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în moneda națională a 35 000 EUR la cursul de schimb de la data aderării sale.
(4) Prin Decizia de punere în aplicare 2012/181/UE (2), România a fost autorizată, până la data de 31 decembrie 2014 și ca măsură de derogare, să scutească de la plata TVA persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește echivalentul în moneda națională a 65 000 EUR la cursul de schimb de la data aderării sale. Dat fiind că acest prag mai ridicat a avut ca efect reducerea obligațiilor în materie de TVA ale întreprinderilor mai mici, care pot opta în continuare pentru regimul normal de TVA în conformitate cu articolul 290 din Directiva 2006/112/CE, România ar trebui să fie autorizată să prelungească măsura pentru o nouă perioadă limitată.
(5) Conform informațiilor furnizate de România, măsura va avea doar un impact neglijabil asupra TVA colectate în etapa consumului final.
(6) Derogarea nu are niciun impact asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

La articolul 2 paragraful al doilea din Decizia de punere în aplicare 2012/181/UE, data de „31 decembrie 2014” se înlocuiește cu „31 decembrie 2017”.

Articolul 2

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2015.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează României.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2014.

Pentru Consiliu
Președintele S. GOZI

(1) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
(2) Decizia de punere în aplicare 2012/181/UE a Consiliului din 26 martie 2012 de autorizare a României de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 287 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 92, 30.3.2012, p. 26).

Din categoria: Directiva TVA, Finante Europene, Reglementari UE Etichete: derogare Directiva TVA, neplatitor TVA

REGULAMENTUL 282/2011 – Norme de aplicare a Directivei TVA 2006/112/CE

5 apr. 2011 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a masurilor de punere in aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (reformare)
2011-03-23 – Versiune JOUE: Regulament-TVA-282-2011
2011-03-23 – Publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 77 din 23 martie 2011
[Fisa EurLex – html]
[Fisa procesul decizional – PreLex – html]

Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a masurilor de punere in aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata (reformare)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
avand in vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [1], in special articolul 397,
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
intrucat:
(1) Regulamentului (CE) nr. 1777/2005 al Consiliului din 17 octombrie 2005 de stabilire a masurilor de punere in aplicare a Directivei 77/388/CEE privind sistemul comun privind taxa pe valoarea adaugata [2] trebuie sa i se aduca o serie de modificari substanțiale. Din motive de claritate si de coerența, este oportuna reformarea respectivelor dispoziții.
(2) Directiva 2006/112/CE conține norme privind taxa pe valoarea adaugata (TVA) care, in unele cazuri, sunt supuse interpretarii de catre statele membre. Adoptarea unor dispoziții comune de punere in aplicare a Directivei 2006/112/CE ar trebui sa asigure o conformitate sporita a aplicarii sistemului TVA cu obiectivul pieței interne, in cazurile in care au aparut sau pot aparea divergențe de aplicare incompatibile cu buna funcționare a unei astfel de piețe interne. Aceste masuri de punere in aplicare sunt obligatorii din punct de vedere juridic numai de la data intrarii in vigoare a prezentului regulament si nu aduc atingere valabilitații legislației si interpretarii adoptate anterior de statele membre.
(3) Modificarile care rezulta din adoptarea Directivei 2008/8/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor [3] ar trebui sa se reflecte in prezentul regulament.
(4) Prezentul regulament urmareste sa asigure aplicarea uniforma a actualului sistem TVA, prin adoptarea unor norme de punere in aplicare a Directivei 2006/112/CE, in special in ceea ce priveste persoanele impozabile, livrarea de bunuri si prestarea de servicii si locul operațiunilor impozabile. În conformitate cu principiul proporționalitații prevazut la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeana, prezentul regulament nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. Întrucat este obligatoriu si se aplica direct in toate statele membre, aplicarea in mod uniform va fi cel mai bine asigurata printr-un regulament.
(5) Respectivele dispoziții de punere in aplicare conțin reguli specifice care raspund anumitor probleme legate de aplicare si sunt menite sa asigure un tratament uniform in intreaga Uniune numai pentru circumstanțele specifice in cauza. Prin urmare, acestea nu pot fi incidente in alte cazuri si, avand in vedere formularea lor, trebuie aplicate in mod restrictiv.
(6) În cazul in care o persoana neimpozabila isi schimba resedința si transfera un mijloc de transport nou sau in cazul in care un mijloc de transport nou se intoarce in statul membru din care a fost livrat inițial cu scutire de TVA persoanei neimpozabile care il trimite inapoi, ar trebui sa se clarifice ca un astfel de caz nu reprezinta o achiziționare intracomunitara a unui mijloc de transport.
(7) Pentru anumite prestari de servicii, este suficient ca prestatorul sa demonstreze ca clientul acestor servicii, persoana impozabila sau neimpozabila, este stabilit in afara Comunitații astfel incat furnizarea acestor servicii sa nu fie supusa TVA.
(8) Ar trebui sa se precizeze ca atribuirea unui cod de inregistrare in scopuri de TVA unei persoane impozabile care presteaza servicii catre un alt stat membru sau beneficiaza de o prestare de servicii dintr-un alt stat membru, pentru care TVA trebuie platita numai de catre client, nu aduce atingere dreptului respectivei persoane impozabile de a nu i se impozita achizițiile intracomunitare de bunuri. Cu toate acestea, daca persoana impozabila comunica prestatorului codul sau de inregistrare in scopuri de TVA pentru o achiziție intracomunitara de bunuri, se considera, oricum, ca aceasta a optat pentru supunerea acestor operațiuni la plata TVA.
(9) Continuarea integrarii pieței interne a condus la sporirea nevoii de cooperare transfrontaliera intre operatorii economici stabiliți in diferite state membre si la dezvoltarea grupurilor europene de interese economice (GEIE), constituite in conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85 al Consiliului din 25 iulie 1985 privind Grupul European de Interes Economic (GEIE) [4]. Prin urmare, ar trebui sa se precizeze ca GEIE reprezinta persoane impozabile atunci cand livreaza bunuri sau presteaza servicii cu titlu oneros.
(10) Este necesar sa se defineasca in mod clar serviciile de restaurant si de catering, diferențele dintre acestea si tratamentul adecvat pentru aceste servicii.
(11) Pentru mai multa claritate, trebuie enumerate operațiunile considerate drept servicii furnizate pe cale electronica, fara ca aceste liste sa fie definitive si exhaustive.
(12) Este necesar, pe de o parte, sa se stabileasca faptul ca o operațiune care consta exclusiv in asamblarea diferitelor parți componente ale unei masini furnizate de un client ar trebui sa fie considerata ca prestare de servicii si, pe de alta parte, sa se stabileasca locul prestarii in cauza, atunci cand aceasta ii este furnizata unei persoane neimpozabile.
(13) Vanzarea unei opțiuni, ca instrument financiar, trebuie tratata ca o prestare de servicii separata de tranzacțiile suport la care se refera opțiunea.
(14) Pentru a garanta aplicarea uniforma a regulilor privind stabilirea locului operațiunilor impozabile, ar trebui sa fie clarificate noțiuni precum sediul activitații economice, sediul fix, domiciliul stabil sau resedința obisnuita. Atunci cand se ține seama de jurisprudența Curții de Justiție, utilizarea unor criterii cat mai clare si obiective ar trebui sa faciliteze aplicarea in practica a acestor noțiuni.
(15) Ar trebui sa fie stabilite reguli pentru a asigura tratamentul uniform al livrarilor de bunuri, atunci cand un furnizor a depasit plafonul vanzarilor la distanța pentru livrarile catre un alt stat membru.
(16) Ar trebui sa fie clarificat faptul ca ceea ce determina partea dintr-o operațiune de transport de calatori care a fost efectuata pe teritoriul Comunitații este calatoria mijlocului de transport de calatori si nu calatoria pasagerilor din interiorul acestuia.
(17) În cazul achiziției intracomunitare de bunuri, dreptul statului membru de achiziție de a impozita achiziția ar trebui sa ramana neafectat de regimul TVA din statul membru de origine aplicat operațiunii.
(18) Aplicarea corecta a regulilor privind locul prestarii de servicii depinde in principal de statutul clientului, de persoana impozabila sau neimpozabila, si de calitatea in care acționeaza clientul. Pentru a determina statutul de persoana impozabila al clientului trebuie sa se stabileasca dovezile care trebuie obținute de prestator de la clientul sau.
(19) Ar trebui sa se clarifice ca in cazul in care serviciile sunt destinate uzului personal al unei persoane impozabile, inclusiv uzului personalului acesteia, respectiva persoana impozabila nu se poate fi considerata ca acționand in calitatea sa de persoana impozabila. Pentru a determina daca clientul acționeaza sau nu in calitatea sa de persoana impozabila, este suficient ca acesta sa ii comunice prestatorului codul sau de inregistrare in scopuri de TVA, cu excepția cazului in care prestatorul dispune de informații contrare. Ar trebui, de asemenea, sa se asigure ca acelasi serviciu achiziționat atat pentru utilizarea in cadrul activitații economice, cat si pentru uz personal este impozitat numai intr-un singur loc.
(20) Pentru a determina cu precizie locul stabilirii clientului, prestatorul de servicii trebuie sa verifice informațiile furnizate de clientul respectiv.
(21) Fara a aduce atingere regulii generale privind locul prestarii de servicii in favoarea unei persoane impozabile, in cazul prestarii unor servicii catre un client care este stabilit in mai mult de un singur loc, ar trebui sa existe reguli care sa ajute prestatorul sa determine sediul fix al clientului, la care se furnizeaza serviciul, ținand seama de circumstanțe. În cazul in care prestatorul serviciilor nu este capabil sa determine sediul respectiv, ar trebui sa existe norme care sa clarifice obligațiile prestatorului. Normele respective ar trebui sa aduca nu aduca atingere si sa nu modifice obligațiile care revin clientului.
(22) Ar trebui, de asemenea, sa fie precizat momentul in care prestatorul serviciilor trebuie sa determine statutul, calitatea si locul in care este stabilit clientul, fie ca este persoana impozabila, fie neimpozabila.
(23) Fara a aduce atingere aplicarii generale a principiului referitor la practicile abuzive in cazul dispozițiilor din prezentul regulament, este oportun sa se atraga atenția, in mod special, cu privire la aplicarea sa in cazul anumitor dispoziții din prezentul regulament.
(24) Anumite servicii specifice, precum acordarea drepturilor de televizare pentru meciurile de fotbal, traducerea de texte, serviciile privind solicitarea de rambursare a TVA si serviciile de intermediere prestate unei persoane neimpozabile implica operațiuni transfrontaliere sau chiar participarea unor operatori economici stabiliți in afara Comunitații. Locul prestarii acestor servicii trebuie sa fie in mod clar determinat, pentru a crea o mai mare certitudine juridica.
(25) Ar trebui sa fie precizat faptul ca prestațiile unui intermediar care acționeaza in numele si in contul altei persoane care ia parte la asigurarea cazarii in cadrul sectorului hotelier nu se supun regulii specifice privind prestarile de servicii legate de un bun imobil.
(26) În cazul in care diferite servicii prestate in cadrul organizarii unei ceremonii funerare fac parte dintr-un singur serviciu, ar trebui sa se stabileasca regula dupa care se determina locul prestarii serviciului.
(27) Pentru a asigura tratamentul uniform al prestarilor de servicii culturale, artistice, sportive, stiințifice, educative si de divertisment, precum si al altor servicii similare, ar trebui sa fie definit accesul la astfel de evenimente si serviciile auxiliare legate de accesul respectiv
(28) Este necesar sa se clarifice tratamentul serviciilor de restaurant si de catering prestate la bordul unui mijloc de transport in situația in care transportul de calatori se efectueaza pe teritoriul mai multor țari.
(29) Avand in vedere ca regulile specifice aplicabile inchirierii unui mijloc de transport depind de durata posesiei sau a utilizarii acestuia, este necesar nu numai sa se stabileasca vehiculele care ar trebui considerate „mijloace de transport”, ci si sa se clarifice regimul aplicabil prestarii unui astfel de serviciu in cazul in care se succed mai multe contracte. Este de asemenea necesar sa se stabileasca locul in care un mijloc de transport este pus efectiv la dispoziția clientului.
(30) În anumite circumstanțe specifice, perceperea unui comision pentru efectuarea plaților prin intermediul unui card de credit sau de debit, in legatura cu o operațiune, nu trebuie sa reduca baza impozabila pentru respectiva operațiune.
(31) Este necesar sa se clarifice ca se poate aplica cota redusa in cazul inchirierii de corturi, rulote si case mobile instalate pe terenuri de camping si utilizate in scop de cazare.
(32) Formarea sau reconversia profesionala ar trebui sa includa instruirea legata in mod direct de o meserie sau profesie, precum si orice instruire care urmareste insusirea sau actualizarea cunostințelor in scop profesional, indiferent de durata cursului.
(33) Monedele de platina ar trebui sa fie considerate ca fiind excluse de la scutirile aplicabile valutei, bancnotelor si monedelor.
(34) Ar trebui sa se precizeze ca scutirea aplicabila prestarii de servicii legate de importul de bunuri a caror valoare este inclusa in baza impozabila pentru respectivele bunuri acopera serviciile de transport efectuate cu ocazia unei schimbari de resedința.
(35) Bunurile transportate in afara Comunitații de catre cumparator si utilizate pentru echiparea sau alimentarea mijloacelor de transport folosite in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica de catre alte persoane decat persoanele fizice, precum organisme de drept public si asociații, ar trebui sa fie excluse de la scutirile pentru operațiuni de export.
(36) Pentru a garanta practici administrative uniforme de calcul al valorii minime a (in cazul) scutirilor aplicabile la exporturile de bunuri transportate in bagajele personale ale calatorilor, dispozițiile privind aceste calcule ar trebui sa fie armonizate.
(37) Ar trebui precizat ca scutirea referitoare la anumite operațiuni asimilate exporturilor se aplica si serviciilor care fac obiectul regimului special pentru servicii prestate pe cale electronica.
(38) Un organism inființat in temeiul cadrului juridic comunitar aplicabil unui consorțiu pentru o infrastructura europeana de cercetare (ERIC) ar trebui sa fie considerat organism internațional in scopul scutirii de TVA numai in cazul in care indeplineste anumite condiții. Prin urmare, ar trebui sa fie identificate caracteristicile necesare pentru ca acest organism sa beneficieze de scutire.
(39) Livrarea de bunuri si prestarea de servicii efectuate in baza unor acorduri diplomatice si consulare ori destinate unor organisme internaționale recunoscute sau anumitor forțe armate sunt scutite de TVA cu anumite limite si condiții. Pentru ca o persoana impozabila care efectueaza o astfel de livrare sau prestare dintr-un alt stat membru sa poata determina ca sunt respectate condițiile si limitele respectivei scutiri, ar trebui sa se intocmeasca un certificat de scutire (un certificat pentru aplicarea scutirii).
(40) Pentru exercitarea dreptului de deducere ar trebui sa fie admise si documentele electronice de import, in cazul in care acestea indeplinesc aceleasi cerințe ca documentele pe suport de hartie.
(41) În cazul in care un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii dispune de un sediu fix pe teritoriul statului membru in care trebuie platita taxa, trebuie precizate circumstanțele in care acest sediu ar trebui sa fie responsabil pentru plata taxei.
(42) Ar trebui sa fie clarificat faptul ca persoana impozabila care si-a stabilit sediul activitații economice pe teritoriul statului membru in care trebuie platita TVA trebuie considerata drept persoana impozabila stabilita in statul membru respectiv in ceea ce priveste raspunderea pentru plata taxei, chiar si atunci cand sediul activitații economice nu participa la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii.
(43) Ar trebui sa fie clarificat faptul ca orice persoana impozabila trebuie sa comunice, pentru anumite operațiuni impozabile, codul sau de inregistrare in scopuri de TVA, imediat ce intra in posesia acestuia, in scopul de a permite o percepere cat mai justa a taxei.
(44) Pentru a asigura un tratament egal al operatorilor economici, ar trebui sa fie indicate greutațile pentru aurul de investiții care sunt general acceptate pe piața metalelor prețioase si ar trebui fixata o data comuna pentru stabilirea valorii monedelor de aur.
(45) Regimul special aplicabil persoanelor impozabile care nu sunt stabilite in Comunitate si care presteaza servicii pe cale electronica pentru persoane neimpozabile stabilite sau cu resedința in Comunitate este supus anumitor condiții. În cazul in care condițiile respective nu mai sunt indeplinite, consecințele ar trebui sa fie clarificate in mod special.
(46) Din Directiva 2008/8/CE decurg anumite modificari. În masura in care modificarile respective vizeaza, pe de o parte, impozitarea inchirierii pe termen lung a mijloacelor de transport incepand din 1 ianuarie 2013, iar pe de alta parte, impozitarea serviciilor furnizate pe cale electronica incepand din 1 ianuarie 2015, ar trebui precizat ca dispozițiile aferente ale prezentului regulament se aplica numai de la datele respective,
ADOPTA PREZENTUL REGULAMENT:
CAPITOLUL I
OBIECT
Articolul 1
Prezentul regulament stabileste masuri de punere in aplicare a anumitor dispoziții din titlurile I-V si VII-XII din Directiva 2006/112/CE.
CAPITOLUL II
DOMENIU DE APLICARE
(TITLUL I DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Articolul 2
Urmatoarele operațiuni nu reprezinta achiziții intracomunitare in ințelesul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE:
(a) transferul unui mijloc de transport nou de catre o persoana neimpozabila cu ocazia unei schimbari de resedința, daca scutirea prevazuta la articolul 138 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE nu a putut fi aplicata in momentul livrarii;
(b) inapoierea unui mijloc de transport nou de catre o persoana neimpozabila catre statul membru din care acesta i-a fost livrat inițial in temeiul scutirii prevazute la articolul 138 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 3
Fara a aduce atingere articolului 59a primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE, nu este supusa TVA prestarea urmatoarelor servicii, in cazul in care prestatorul demonstreaza ca locul prestarii, determinat in conformitate cu capitolul V secțiunea 4 subsecțiunile 3 si 4 din prezentul regulament, se afla in afara Comunitații:
(a) de la 1 ianuarie 2013, serviciile menționate la articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE;
(b) de la 1 ianuarie 2015, serviciile enumerate la articolul 58 din Directiva 2006/112/CE;
(c) serviciile enumerate la articolul 59 din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 4
Orice persoana impozabila care are dreptul de a nu i se impozita achizițiile intracomunitare de bunuri, in conformitate cu articolul 3 din Directiva 2006/112/CE, continua sa beneficieze de acest drept daca, in temeiul articolului 214 alineatul (1) litera (d) sau (e) din directiva menționata, respectivei persoane i s-a atribuit un cod de inregistrare in scopuri de TVA pentru serviciile primite pentru care este obligata la plata TVA sau pentru serviciile prestate de aceasta pe teritoriul unui alt stat membru si pentru care TVA trebuie platita exclusiv de catre beneficiar.
Cu toate acestea, in cazul in care persoana impozabila respectiva comunica codul sau de inregistrare in scopuri de TVA unui furnizor cu ocazia unei achiziții intracomunitare de bunuri, se considera ca aceasta persoana si-a exercitat opțiunea prevazuta la articolul 3 alineatul (3) din directiva respectiva.
CAPITOLUL III
PERSOANE IMPOZABILE
(TITLUL III DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Articolul 5
Un grup european de interes economic (GEIE), constituit in conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2137/85, care livreaza bunuri sau presteaza servicii cu titlu oneros membrilor sai sau terților, reprezinta o persoana impozabila in sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CEE.
CAPITOLUL IV
OPERAȚIUNI IMPOZABILE
(ARTICOLELE 24-29 DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Articolul 6
(1) Serviciile de restaurant si de catering reprezinta servicii care constau in furnizarea de produse alimentare si/sau de bautura, preparate sau nepreparate, pentru consumul uman, insoțita de servicii conexe suficiente care sa permita consumul imediat al acestora. Furnizarea de produse alimentare si/sau de bautura este numai unul dintre elementele unui intreg in care predomina serviciile. Serviciile de restaurant constau in prestarea unor astfel de servicii in spațiile prestatorului, iar serviciile de catering constau in prestarea unor astfel de servicii in afara localurilor prestatorului.
(2) Furnizarea de produse alimentare si/sau de bauturi, preparate sau nu, fie cu transport, fie fara, dar fara vreun alt serviciu conex nu se considera a fi servicii de restaurant sau catering in sensul alineatului (1).
Articolul 7
(1) „Serviciile prestate pe cale electronica” prevazute in Directiva 2006/112/CE includ serviciile furnizate pe internet sau printr-o rețea electronica a caror natura determina prestarea lor automata, care implica intervenție umana minima, si imposibil de realizat in absența tehnologiei informației.
(2) Dispozițiile de la alineatul (1) se aplica, in special, in urmatoarele cazuri:
(a) furnizarea de produse digitale in general, inclusiv software si modificari sau actualizari de software;
(b) serviciile care asigura sau sprijina prezența unor societați sau persoane fizice intr-o rețea electronica, precum un site web sau o pagina web;
(c) serviciile generate automat de un calculator prin intermediul internetului sau al unei rețele electronice, ca raspuns la introducerea anumitor date specifice de catre destinatar;
(d) transferul cu titlu oneros al dreptului de a pune in vanzare bunuri sau servicii pe un site de internet care funcționeaza ca o piața online, pe care potențialii cumparatori isi lanseaza ofertele printr-o procedura automata si pe care parțile sunt anunțate in privința realizarii unei vanzari printr-un mesaj electronic generat automat de un calculator;
(e) pachetele de servicii de internet (ISP) in care componenta de telecomunicații reprezinta o parte auxiliara si subordonata (adica pachetele care nu se reduc doar la accesul la internet si includ alte elemente, precum pagini de conținut care asigura accesul la stiri, informații meteorologice sau turistice; spații de joc; gazduire de site-uri web; acces la dezbateri online etc.);
(f) serviciile enumerate in anexa I.
(3) Dispozițiile de la alineatul (1) nu se aplica, in special, in cazul:
(a) serviciilor de radio si de televiziune;
(b) serviciilor de telecomunicații;
(c) bunurilor pentru care comanda si prelucrarea sunt efectuate prin mijloace electronice;
(d) CD-ROM-urilor, dischetelor si a altor suporturi materiale similare;
(e) materialelor tiparite, precum carți, buletine, ziare sau reviste;
(f) CD-urilor si casetelor audio;
(g) casetelor video si DVD-urilor;
(h) jocurilor pe CD-ROM;
(i) serviciilor unor profesionisti precum avocații si consultanții financiari, care consiliaza clienții prin posta electronica;
(j) serviciilor de invațamant, atunci cand conținutul cursurilor este furnizat de catre un profesor pe internet sau printr-o rețea electronica (si anume printr-o conexiune la distanța);
(k) serviciilor de reparații fizice offline ale echipamentelor informatice;
(l) serviciilor de stocare de date offline;
(m) serviciilor de publicitate, in special in ziare, pe afise sau la televiziune;
(n) serviciilor de asistența telefonica;
(o) serviciilor de invațamant care implica exclusiv cursuri prin corespondența, precum cursurile prin posta;
(p) serviciilor convenționale de vanzare prin licitații, care se bazeaza pe intervenția umana directa, indiferent de modul in care se fac ofertele;
(q) serviciilor de telefonie cu componenta video, cunoscute si sub denumirea de servicii de videofonie;
(r) accesului la internet si la World Wide Web;
(s) serviciilor de telefonie furnizate prin internet.
Articolul 8
În cazul in care o persoana impozabila doar asambleaza diverse parți componente ale unei masini care i-au fost furnizate in totalitate de catre client, operațiunea respectiva reprezinta o prestare de servicii in ințelesul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 9
Vanzarea unei opțiuni, in cazul in care aceasta vanzare constituie o operațiune care intra sub incidența articolului 135 alineatul (1) litera (f) din Directiva 2006/112/CE, reprezinta o prestare de servicii, in ințelesul articolului 24 alineatul (1) din directiva menționata. Respectiva prestare de servicii este distincta de operațiunile suport de care sunt legate serviciile.
CAPITOLUL V
LOCUL OPERAȚIUNILOR IMPOZABILE
SECȚIUNEA 1
Noțiuni
Articolul 10
(1) În aplicarea articolelor 44 si 45 din Directiva 2006/112/CE, locul in care o persoana impozabila si-a stabilit sediul activitații economice este locul in care se desfasoara funcțiile de administrare centrala a societații.
(2) Pentru determinarea locului menționat la alineatul (1) se iau in considerare locul in care se iau deciziile principale legate de managementul general al societații, locul in care se afla sediul social al societații si locul in care se intalneste conducerea societații.
În cazul in care aceste criterii nu permit determinarea cu certitudine a locului de stabilire a sediului unei activitați economice, locul in care se iau deciziile principale legate de managementul general al societații este criteriul care prevaleaza.
(3) Simpla existența a unei adrese postale nu poate fi considerata drept loc de stabilire a sediului activitații economice a unei persoane impozabile.
Articolul 11
(1) În aplicarea articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, un „sediu fix” inseamna orice sediu, altul decat sediul activitații economice menționat la articolul 10 din prezentul regulament, care se caracterizeaza printr-un grad suficient de permanența si o structura adecvata ca resurse umane si tehnice care ii permit sa primeasca si sa utilizeze serviciile care sunt furnizate pentru necesitațile proprii ale sediului respectiv.
(2) În aplicarea articolelor indicate in continuare, un „sediu fix” inseamna orice sediu, altul decat sediul activitații economice menționat la articolul 10 din prezentul regulament, care se caracterizeaza printr-un grad suficient de permanența si o structura adecvata ca resurse umane si tehnice care ii permit sa furnizeze servicii a caror prestare o asigura:
(a) articolul 45 din Directiva 2006/112/CE;
(b) de la 1 ianuarie 2013, articolul 56 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE;
(c) pana la 31 decembrie 2014, articolul 58 din Directiva 2006/112/CE;
(d) articolul 192a din Directiva 2006/112/CE.
(3) Faptul ca dispune de un cod de inregistrare in scopuri de TVA nu este suficient pentru ca un sediu sa fie considerat sediu fix.
Articolul 12
În aplicarea Directivei 2006/112/CE, „domiciliul stabil” al unei persoane fizice, impozabile sau nu, inseamna adresa inregistrata in registrul de evidența a populației ori intr-un registru similar sau adresa indicata de persoana respectiva autoritaților fiscale competente, cu excepția cazului in care exista dovada ca aceasta adresa nu reflecta realitatea.
Articolul 13
„Resedința obisnuita” a unei persoane fizice, impozabile sau nu, menționata in Directiva 2006/112/CE reprezinta locul in care persoana fizica respectiva locuieste in mod obisnuit, ca rezultat al unor legaturi personale si profesionale.
Atunci cand exista legaturi profesionale intr-o alta țara decat cea in care exista legaturi personale sau cand nu exista legaturi profesionale, locul „resedinței obisnuite” se determina pe baza legaturilor personale care indica existența unor legaturi stranse intre persoana respectiva si locul in care locuieste.
SECȚIUNEA 2
Locul livrarii de bunuri
(Articolele 31-39 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 14
În cazul in care, in cursul unui an calendaristic, se depaseste plafonul aplicat de un stat membru in conformitate cu articolul 34 din Directiva 2006/112/CE, articolul 33 din directiva menționata nu modifica locul livrarilor altor bunuri decat produsele supuse accizelor, efectuate in cursul aceluiasi an calendaristic inainte de depasirea plafonului aplicat de statul membru pentru anul calendaristic curent, cu condiția indeplinirii cumulative a urmatoarelor condiții:
(a) furnizorul nu a exercitat opțiunea prevazuta la articolul 34 alineatul (4) din directiva menționata;
(b) valoarea livrarilor sale de bunuri nu a depasit plafonul in cursul anului calendaristic anterior.
Cu toate acestea, articolul 33 din Directiva 2006/112/CE modifica locul urmatoarelor livrari in statul membru in care se incheie expediția sau transportul:
(a) livrarea de bunuri prin care plafonul aplicat de statul membru in cauza pentru anul calendaristic curent a fost depasit in cursul aceluiasi an calendaristic;
(b) orice livrare ulterioara de bunuri in interiorul statului membru respectiv in acel an calendaristic;
(c) livrarile de bunuri in interiorul statului membru respectiv in anul calendaristic urmator anului calendaristic in care s-a produs evenimentul menționat la litera (a).
Articolul 15
Partea unui transport de calatori efectuat in Comunitate, la care se face referire in articolul 37 din Directiva 2006/112/CE, se determina in funcție de calatoria mijlocului de transport si nu de calatoria efectuata de catre fiecare dintre calatori.
SECȚIUNEA 3
Locul achizițiilor intracomunitare de bunuri
(Articolele 40, 41 si 42 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 16
În cazul in care a avut loc o achiziție intracomunitara de bunuri in ințelesul articolului 20 din Directiva 2006/112/CE, statul membru in care se incheie expediția sau transportul isi exercita competența de impozitare, indiferent de regimul TVA aplicat operațiunii in statul membru in care a inceput expediția sau transportul.
Orice cerere a unui furnizor de bunuri de corectare a TVA facturate de acesta si declarate de acesta statului membru in care a inceput expediția sau transportul bunurilor este tratata de statul membru respectiv in conformitate cu propria legislație naționala.
SECȚIUNEA 4
Locul prestarii de servicii
(Articolele 43-59 din Directiva 2006/112/CE)
Subsecțiunea 1
Statutul clientului
Articolul 17
(1) În cazul in care locul prestarii de servicii depinde de statutul de persoana impozabila sau de persoana neimpozabila al clientului, acest statut se determina pe baza articolelor 9-13 si a articolului 43 din Directiva 2006/112/CE.
(2) O persoana juridica neimpozabila inregistrata sau care trebuie sa fie inregistrata in scopuri de TVA in temeiul articolului 214 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE pentru ca achizițiile sale intracomunitare de bunuri sunt supuse TVA sau pentru ca si-a exercitat opțiunea de a aplica TVA acestor operațiuni este considerata o persoana impozabila in ințelesul articolului 43 din directiva menționata.
Articolul 18
(1) Daca nu dispune de informații contrare, prestatorul poate considera ca un client stabilit in Comunitate are statutul de persoana impozabila:
(a) atunci cand respectivul client i-a comunicat codul sau individual de inregistrare in scopuri de TVA si daca prestatorul obține confirmarea validitații codului de inregistrare respectiv, precum si a numelui si adresei aferente acestuia, in conformitate cu articolul 31 din Regulamentul (CE) nr. 904/2010 al Consiliului din 7 octombrie 2010 privind cooperarea administrativa si combaterea fraudei in domeniul taxei pe valoare adaugata [5].
(b) atunci cand clientul nu a primit inca un cod individual de inregistrare in scopuri de TVA, insa il informeaza pe prestator ca a depus o cerere in acest sens, si daca prestatorul obține orice alta dovada care demonstreaza ca clientul este o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila care trebuie sa fie inregistrata in scopuri de TVA precum si daca efectueaza o verificare la un nivel rezonabil a exactitații informațiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identitații sau a plații.
(2) Daca nu dispune de informații contrare, prestatorul poate considera ca un client stabilit in Comunitate are statutul de persoana neimpozabila atunci cand demonstreaza ca acel client nu i-a comunicat codul sau individual de inregistrare in scopuri de TVA.
(3) Daca nu dispune de informații contrare, prestatorul poate considera ca un client stabilit in afara Comunitații are statutul de persoana impozabila:
(a) daca obține din partea clientului un certificat eliberat de autoritațile fiscale competente din țara clientului, prin care se confirma ca respectivul client desfasoara activitați economice astfel incat sa i se permita acestuia sa obțina o rambursare a TVA in temeiul Directivei 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adaugata persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunitații [6];
(b) atunci cand clientul nu deține certificatul respectiv, daca prestatorul dispune de codul de inregistrare in scopuri de TVA al clientului sau de un cod similar atribuit clientului de țara de stabilire si utilizat pentru a identifica societațile sau de orice alta dovada care sa ateste faptul ca clientul este o persoana impozabila si daca prestatorul efectueaza o verificare la un nivel rezonabil a exactitații informațiilor furnizate de client, pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identitații sau a plații.
Subsecțiunea 2
Calitatea clientului
Articolul 19
În scopul punerii in aplicare a regulilor privind locul de prestare a serviciilor prevazute la articolele 44 si 45 din Directiva 2006/112/CE, o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila considerata persoana impozabila, care primeste servicii destinate exclusiv uzului privat, inclusiv celui al personalului sau, este considerata drept o persoana neimpozabila.
Daca nu dispune de informații contrare, cum ar fi natura serviciilor prestate, prestatorul poate considera ca serviciile sunt destinate activitații economice a clientului in cazul in care, pentru aceasta operațiune, clientul i-a comunicat codul sau individual de inregistrare in scopuri de TVA.
Daca unul si acelasi serviciu este destinat atat uzului privat, inclusiv celui al personalului clientului cat si uzului activitații economice, prestarea acestui serviciu este reglementata exclusiv de articolul 44 din Directiva 2006/112/CE cu condiția sa nu existe nicio practica abuziva.
Subsecțiunea 3
Locul stabilirii clientului
Articolul 20
În cazul in care o prestare de servicii efectuata in beneficiul unei persoane impozabile sau in beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerata a fi o persoana impozabila intra sub incidența articolului 44 din Directiva 2006/112/CE si in cazul in care persoana impozabila respectiva este stabilita intr-o singura țara sau, in absența unui sediu al activitații economice sau a unui sediu fix, are domiciliul stabil si resedința obisnuita intr-o singura țara, prestarea de servicii in cauza este impozabila in țara respectiva.
Prestatorul stabileste respectivul loc pe baza informațiilor furnizate de client si verifica aceste informații pe baza procedurilor de securitate comerciale normale, cum ar fi cele legate de verificarea identitații sau a plații.
Aceste informații pot cuprinde codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit de statul membru in care este stabilit clientul.
Articolul 21
În cazul in care o prestare de servicii in beneficiul unei persoane impozabile sau in beneficiul unei persoane juridice neimpozabile considerata a fi persoana impozabila intra sub incidența articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, si persoana impozabila este stabilita in mai multe țari, prestarea in cauza este impozabila in țara in care respectiva persoana impozabila si-a stabilit sediul activitații economice.
Cu toate acestea, in cazul in care serviciul este prestat catre un sediu fix al persoanei impozabile aflat in alt loc decat cel in care clientul si-a stabilit sediul activitații economice, prestarea in cauza este impozabila in locul in care se afla acel sediu fix care primeste serviciul respectiv si il utilizeaza pentru propriile sale nevoi.
În cazul in care persoana impozabila nu dispune de un sediu al activitații economice sau de un sediu fix, serviciul este impozabil la locul unde este domiciliul stabil sau resedința obisnuita a acesteia.
Articolul 22
(1) În scopul identificarii sediului fix al clientului, caruia ii este prestat serviciul, prestatorul examineaza natura si utilizarea serviciului prestat.
Atunci cand natura si utilizarea serviciului furnizat nu ii permite sa identifice sediul fix caruia ii este furnizat serviciul, prestatorul, pentru a identifica sediul fix respectiv, trebuie sa urmareasca cu atenție deosebita daca contractul, formularul de comanda si codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit de statul membru al clientului si comunicat acestuia de catre client identifica sediul fix ca fiind client al serviciului si daca sediul fix este entitatea care plateste pentru serviciul in cauza.
În cazul in care sediul fix al clientului, caruia ii este furnizat serviciul, nu poate fi stabilit in conformitate cu primul si al doilea paragraf din prezentul alineat sau in cazul in care serviciile care intra sub incidența articolulului 44 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate catre o persoana impozabila in temeiul unui contract incheiat pentru unul sau mai multe servicii utilizate, in mod neidentificabil si necuantificabil, prestatorul considera in mod valabil ca serviciile sunt furnizate la locul in care clientul si-a stabilit sediul activitații economice.
(2) Aplicarea prezentului articol se face fara a aduce atingere obligațiilor clientului.
Articolul 23
(1) De la 1 ianuarie 2013, in cazul in care, in conformitate cu articolul 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabila la locul in care este stabilit clientul sau, in absența unui sediu, la locul in care acesta are domiciliul stabil sau resedința obisnuita, prestatorul determina respectivul loc pe baza informațiilor faptice furnizate de client si verifica aceste informații pe baza procedurilor de securitate comerciale normale cum ar fi cele legate de verificarea identitații sau a plații.
(2) În cazul in care, in conformitate cu articolele 58 si 59 din Directiva 2006/112/CE, o prestare de servicii este impozabila la locul in care este stabilit clientul sau, in absența unui sediu, la locul in care acesta are domiciliul stabil sau resedința obisnuita, prestatorul determina respectivul loc pe baza informațiilor faptice furnizate de client si verifica aceste informații pe baza procedurilor de securitate comerciale normale cum ar fi cele legate de verificarea identitații sau a plații.
Articolul 24
(1) De la 1 ianuarie 2013, in cazul in care serviciile care intra sub incidența articolului 56 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2006/112/CE sunt prestate unei persoane neimpozabile care este stabilita in mai multe țari sau are domiciliul stabil intr-o țara si resedința obisnuita in alta, la determinarea locului prestarii acestor servicii se acorda prioritate locului care garanteaza in cea mai mare masura impozitarea la locul consumului efectiv.
(2) În cazul in care serviciile vizate de articolele 58 si 59 din Directiva 2006/112/CE sunt prestate unei persoane neimpozabile care este stabilita in mai multe țari sau are domiciliul stabil intr-o țara si resedința obisnuita in alta, la determinarea locului prestarii acestor servicii se acorda prioritate locului care garanteaza in cea mai mare masura impozitarea la locul consumului efectiv.
Subsecțiunea 4
Dispoziții comune cu privire la determinarea statutului, a calitații si a locului in care este stabilit clientul
Articolul 25
În vederea aplicarii regulilor referitoare la locul prestarii serviciilor se ține seama doar de circumstanțele existente la momentul la care intervine faptul generator. Modificarile ulterioare aduse utilizarii serviciului primit nu afecteaza determinarea locului prestarii, atat timp cat nu exista dovezi cu privire la existența unei practici abuzive.
Subsecțiunea 5
Prestarea de servicii pentru care se aplica regulile generale
Articolul 26
Operațiunea prin care un organism acorda drepturi de televizare pentru meciurile de fotbal unor persoane impozabile intra sub incidența articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 27
Prestarea de servicii care constau in solicitarea sau primirea de rambursari de TVA in temeiul Directivei 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adaugata, prevazuta in Directiva 2006/112/CE, catre persoane impozabile stabilite in alt stat membru decat statul membru de rambursare [7] intra sub incidența articolului 44 din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 28
Prestarea de servicii efectuata in cadrul organizarii unei ceremonii funerare, in masura in care constituie un serviciu unic, intra sub incidența articolelor 44 si 45 din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 29
Fara a aduce atingere aplicarii articolului 41 din prezentul regulament, prestarea de servicii de traducere de texte intra sub incidența articolelor 44 si 45 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecțiunea 6
Prestarea de servicii de catre intermediari
Articolul 30
Prestarea de servicii de catre intermediari, menționata la articolul 46 din Directiva 2006/112/CE, include serviciile prestate de catre intermediari care acționeaza in numele si in contul destinatarului serviciului intermediat precum si serviciile prestate de intermediari care acționeaza in numele si in contul prestatorului serviciilor intermediate.
Articolul 31
Serviciile prestate de catre intermediarii care acționeaza in numele si in contul altei persoane, constand in intermedierea in prestarea unui serviciu de cazare in sectorul hotelier sau in sectoare care au o funcție similara intra sub incidența:
(a) articolului 44 din Directiva 2006/112/CE, daca sunt furnizate unei persoane impozabile care acționeaza ca atare sau unei persoane juridice neimpozabile considerata drept persoana impozabila;
(b) articolului 46 din directiva menționata, daca sunt furnizate unei persoane neimpozabile.
Subsecțiunea 7
Prestarea de servicii culturale, artistice, sportive, stiințifice, educaționale, de divertisment si de alte servicii similare
Articolul 32
(1) Serviciile legate de acordarea accesului la evenimente culturale, artistice, sportive, stiințifice, educaționale, de divertisment sau evenimentele similare, menționate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE, includ prestarea serviciilor ale caror caracteristici esențiale constau in garantarea dreptului de acces la un eveniment in schimbul unui bilet sau al unei plați, inclusiv sub forma unui abonament sau a unei cotizații periodice.
(2) Alineatul (1) se aplica in special:
(a) dreptului de acces la spectacole, reprezentații teatrale, reprezentații de circ, targuri, parcuri de distracții, concerte, expoziții si alte evenimente culturale similare;
(b) dreptului de acces la evenimente sportive precum meciuri sau competiții;
(c) dreptului de acces la evenimente educaționale si stiințifice, precum conferințe si seminarii.
(3) Nu intra sub incidența alineatului (1) utilizarea, in schimbul plații unei cotizații, a unor facilitați precum cele oferite de salile de gimnastica si altele asemanatoare.
Articolul 33
Serviciile auxiliare menționate la articolul 53 din Directiva 2006/112/CE includ serviciile legate in mod direct de accesul la evenimente culturale, artistice, sportive, stiințifice, educaționale, de divertisment sau la alte evenimente similare furnizate separat unei persoane care participa la un eveniment, in schimbul plații unei sume de bani.
Astfel de servicii auxiliare includ in special utilizarea vestiarelor sau a instalațiilor sanitare, dar nu includ serviciile de intermediere legate de vanzarea biletelor.
Subsecțiunea 8
Prestarea de servicii auxiliare serviciilor de transport si prestarea de servicii de evaluare si lucrari asupra bunurilor mobile
Articolul 34
Cu excepția cazului in care bunurile care trebuie asamblate sunt incorporate intr-un bun imobil, locul prestarii de servicii catre o persoana neimpozabila, care constau doar in asamblarea de catre o persoana impozabila a diverselor parți componente ale unei masini care i-au fost furnizate in totalitate de catre client, se stabileste in conformitate cu articolul 54 din Directiva 2006/112/CE.
Subsecțiunea 9
Prestarea de servicii de restaurant si de catering, la bordul mijloacelor de transport
Articolul 35
Partea dintr-o operațiune de transport de calatori efectuata in Comunitate astfel cum se menționeaza la articolul 57 din Directiva 2006/112/CE se determina in funcție de calatoria mijlocului de transport si nu de calatoria efectuata de catre fiecare dintre calatori.
Articolul 36
Prestarea de servicii de restaurant si de catering pe parcursul unei parți a unei operațiuni de transport de calatori efectuata in Comunitate intra sub incidența articolului 57 din Directiva 2006/112/CE.
Prestarea de servicii de restaurant si de catering in afara unei astfel de parți, insa pe teritoriul unui stat membru sau al unei țari terțe sau al unui teritoriu terț intra sub incidența articolului 55 din directiva menționata.
Articolul 37
Locul prestarii unui serviciu de restaurant sau de catering furnizat in interiorul Comunitații parțial in timpul unei parți a unei operațiuni de transport de calatori efectuate in Comunitate si parțial in afara unei astfel de parți, insa pe teritoriul unui stat membru, se determina in intregime conform regulilor de stabilire a locului prestarii aplicabile la inceputul respectivei prestari de servicii de restaurant sau de catering.
Subsecțiunea 10
Închirierea de mijloace de transport
Articolul 38
(1) Noțiunea de „mijloc de transport” menționata la articolul 56 si la articolul 59 primul paragraf litera (g) din Directiva 2006/112/CE include vehiculele, motorizate sau nu, si alte echipamente si dispozitive destinate transportului de persoane sau obiecte dintr-un loc in altul, care pot fi trase, tractate sau impinse de vehicule, si care sunt in mod normal proiectate sa fie utilizate pentru transport si pot realiza efectiv acest lucru.
(2) În sensul alineatului (1), sunt incluse in categoria mijloacelor de transport in special urmatoarele vehicule:
(a) vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete, triciclete si rulote;
(b) remorcile si semiremorcile;
(c) vagoanele feroviare;
(d) navele;
(e) aeronavele;
(f) vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave sau ranite;
(g) tractoarele agricole si alte vehicule agricole;
(h) vehiculele pentru invalizi acționate manual sau electronic.
(3) Nu sunt considerate mijloace de transport in sensul alineatului (1) vehiculele care sunt imobilizate in permanența si containerele.
Articolul 39
(1) În aplicarea articolului 56 din Directiva 2006/112/CE, durata posesiei sau utilizarii continue a unui mijloc de transport care face obiectul inchirierii se determina pe baza contractului dintre parțile implicate.
Contractul serveste drept prezumție, care poate fi contestata prin orice element de fapt sau de drept in vederea stabilirii duratei reale a posesiei sau utilizarii continue.
Depasirea in caz de forța majora a perioadei contractuale pentru inchirierea pe termen scurt in sensul articolului 56 din Directiva 2006/112/CE nu afecteaza stabilirea duratei sau utilizarii continue a mijlocului de transport.
(2) În cazul in care inchirierea aceluiasi mijloc de transport face obiectul mai multor contracte succesive incheiate intre aceleasi parți contractante, durata reprezinta durata posesiei sau utilizarii continue a respectivului mijloc de transport in temeiul tuturor contractelor.
În sensul primului paragraf, un contract si prelungirile sale se considera a fi contracte succesive.
Cu toate acestea, durata contractului sau a contractelor de inchiriere pe termen scurt care preceda contractului care este considerat pe termen lung nu este reevaluata, cu condiția sa nu existe vreo practica abuziva.
(3) Cu excepția cazurilor de practica abuziva, contractele de inchiriere succesive incheiate intre aceleasi parți contractante, dar care au ca obiect mijloace de transport diferite, nu sunt considerate drept contracte succesive in sensul alineatului (2).
Articolul 40
Locul in care mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziția clientului, in conformitate cu articolul 56 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE, il constituie locul in care clientul sau un terț care acționeaza in numele acestuia intra in posesia fizica a acestuia.
Subsecțiunea 11
Prestarea de servicii catre persoane neimpozabile din afara Comunitații
Articolul 41
Prestarea de servicii de traducere de texte furnizate unei persoane neimpozabile stabilite in afara Comunitații este reglementata de articolul 59 primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE.
CAPITOLUL VI
BAZA DE IMPOZITARE
(TITLUL VII DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Articolul 42
În cazul in care un furnizor de bunuri sau un prestator de servicii, ca o condiție de acceptare a plații prin card de credit sau de debit, solicita clientului sa plateasca o suma lui insusi sau unei alte societați, iar prețul total ce trebuie platit de clientul in cauza ramane neschimbat indiferent de modul de plata, suma respectiva constituie parte integranta a bazei impozabile pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, in conformitate cu articolele 73-80 din Directiva 2006/112/CE.
CAPITOLUL VII
COTE
Articolul 43
Furnizarea de „cazare pentru vacanța” menționata la punctul 12 din anexa III la Directiva 2006/112/CE include inchirierea de corturi, de rulote sau de case mobile care sunt instalate pe terenuri de camping si utilizate pentru cazare.
CAPITOLUL VIII
SCUTIRI
SECȚIUNEA 1
Scutiri pentru anumite activitați de interes public
(Articolele 132, 133 si 134 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 44
Serviciile de formare sau reconversie profesionala prestate in condițiile prevazute la articolul 132 alineatul (1) litera (i) din Directiva 2006/112/CE includ instruirea legata in mod direct de o meserie sau profesie, precum si orice instruire care urmareste insusirea sau actualizarea unor cunostințe in scop profesional. Durata unui curs de formare sau reconversie profesionala nu este relevanta in acest sens.
SECȚIUNEA 2
Scutiri pentru alte activitați
(Articolele 135, 136 si 137 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 45
Scutirea prevazuta la articolul 135 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/112/CE nu se aplica monedelor de platina.
SECȚIUNEA 3
Scutiri la import
(Articolele 143, 144 si 145 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 46
Scutirea menționata la articolul 144 din Directiva 2006/112/CE se aplica serviciilor de transport legate de importul de bunuri mobile efectuat in cadrul unei schimbari de resedința.
SECȚIUNEA 4
Scutiri la export
(Articolele 146 si 147 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 47
Noțiunea de „mijloace de transport de uz privat” menționata la articolul 146 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE include mijloacele de transport utilizate in scopuri care nu au legatura cu activitatea economica de catre alte persoane decat persoanele fizice, precum organisme de drept public in sensul articolului 13 din directiva menționata si asociații.
Articolul 48
Pentru a determina, ca o condiție pentru scutirea acordata in cazul livrarii de bunuri transportate in bagajul personal al calatorilor, daca plafonul stabilit de un stat membru in conformitate cu articolul 147 alineatul (1) primul paragraf litera (c) din Directiva 2006/112/CE a fost depasit, calculul se bazeaza pe valoarea facturii. Valoarea cumulata a mai multor bunuri poate fi folosita numai in cazul in care toate bunurile in cauza sunt incluse in aceeasi facturi fiscale emisa de aceeasi persoana impozabila care livreaza bunuri aceluiasi client.
SECȚIUNEA 5
Scutiri legate de anumite operațiuni asimilate exporturilor
(Articolele 151 si 152 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 49
Scutirea prevazuta la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE se aplica, de asemenea, serviciilor electronice in cazul in care acestea sunt furnizate de o persoana impozabila careia i se aplica regimul special pentru servicii prestate pe cale electronica prevazut la articolele 357-369 din directiva menționata.
Articolul 50
(1) Pentru a putea recunoaste un organism inființat in calitate de consorțiu pentru o infrastructura europeana de cercetare (ERIC), prevazut de Regulamentul nr. 723/2009 al Consiliului din 25 iunie 2009 privind cadrul juridic comunitar aplicabil unui consorțiu pentru o infrastructura europeana de cercetare (ERIC) [8], drept organism internațional in sensul articolului 143 alineatul (1) litera (g) si al articolului 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE, trebuie sa fie intrunite toate condițiile urmatoare:
(a) sa aiba personalitate juridica proprie si capacitate juridica deplina;
(b) sa fie inființat in temeiul legislației Uniunii Europene si sa fie reglementat de acesta;
(c) printre membrii sai sa se numere state membre, si, dupa caz, țari terțe si organizații interguvernamentale, cu excluderea organismelor private;
(d) sa aiba obiective specifice si legitime care sunt urmarite in comun si care in esența nu sunt de natura economica.
(2) Scutirea prevazuta la articolul 143 alineatul (1) litera (g) si la articolul 151 alineatul (1) primul paragraf litera (b) din Directiva 2006/112/CE se aplica unei ERIC menționate la alineatul (1), in cazul in care aceasta este recunoscuta drept organism internațional de catre statul membru gazda.
Limitele si condițiile unei astfel de scutiri se stabilesc intr-un acord intre membrii ERIC in conformitate cu articolul 5 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 723/2009. În cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate in afara statului membru in care are loc livrarea si in cazul serviciilor, scutirea poate fi acordata prin rambursarea TVA in conformitate cu articolul 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE.
Articolul 51
(1) În cazul in care persoana care primeste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii este stabilita in Comunitate, dar nu in statul membru in care are loc respectiva livrare sau prestare, certificatul de scutire de TVA si accize prevazut in anexa II la prezentul regulament serveste drept confirmare a faptului ca operațiunea poate beneficia de scutire in temeiul articolului 151 din Directiva 2006/112/CE, sub rezerva notelor explicative care figureaza in anexa la certificatul respectiv.
Cand utilizeaza acest certificat, statul membru in care este stabilita persoana care primeste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii poate decide daca sa utilizeze un certificat comun pentru TVA si accize sau doua certificate distincte.
(2) Certificatul menționat la alineatul (1) trebuie sa poarte stampila autoritaților competente ale statului membru gazda. Totusi, daca bunurile sau serviciile sunt destinate uzului oficial, statele membre pot dispensa destinatarul, in condițiile stabilite de acestea, de obligația stampilarii certificatului. Aceasta dispensa poate fi retrasa in caz de abuz.
Statele membre informeaza Comisia cu privire la punctul de contact desemnat sa identifice serviciile responsabile de stampilarea certificatului si la masura in care acorda scutiri de la obligația stampilarii certificatului. Comisia comunica informațiile primite celorlalte state membre.
(3) În cazul in care se aplica scutirea directa in statul membru in care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, furnizorul sau prestatorul trebuie sa obțina certificatul menționat la alineatul (1) din prezentul articol de la destinatarul bunurilor sau serviciilor si sa il pastreze in evidențele sale. Daca scutirea se acorda sub forma unei rambursari de TVA, in temeiul articolului 151 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, certificatul se anexeaza cererii de rambursare depuse in statul membru vizat.
CAPITOLUL IX
DEDUCERI
(TITLUL X DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
Articolul 52
În cazul in care statul membru de import a introdus un sistem electronic pentru indeplinirea formalitaților vamale, noțiunea de „document de import”, menționata la articolul 178 litera (e) din Directiva 2006/112/CE, include versiunile electronice ale acestor documente, cu condiția ca acestea sa permita controlul exercitarii dreptului de deducere.
CAPITOLUL X
OBLIGAȚIILE PERSOANELOR IMPOZABILE ȘI ALE ANUMITOR PERSOANE NEIMPOZABILE
(TITLUL XI DIN DIRECTIVA 2006/112/CE)
SECȚIUNEA 1
Persoane obligate la plata TVA
(Articolele 192a-205 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 53
(1) În vederea punerii in aplicare a articolului 192a din Directiva 2006/112/CE, se ia in considerare un sediu fix pe care il deține persoana impozabila, numai in cazul in care acesta se caracterizeaza printr-un grad suficient de permanența si printr-o structura adecvata ca resurse umane si tehnice care sa ii permita efectuarea livrarii de bunuri sau a prestarii de servicii la care participa.
(2) În cazul in care o persoana impozabila deține un sediu fix pe teritoriul unui stat membru in care trebuie platita TVA, se considera ca sediul respectiv nu participa la o livrare de bunuri sau la o prestare de servicii in sensul articolului 192a litera (b) din Directiva 2006/112/CE, cu excepția cazului in care resursele tehnice si umane ale acelui sediu fix sunt utilizate de respectiva persoana pentru operațiuni inerente realizarii livrarii impozabile a acelor bunuri sau prestarii impozabile a acelor servicii efectuate in respectivul stat membru, inainte sau in timpul livrarii sau prestarii.
În cazul in care resursele sediului fix sunt utilizate numai pentru sarcini de sprijin administrativ, precum contabilitate, facturare sau recuperare de creanțe, nu se considera ca aceste resurse sunt utilizate in scopul realizarii livrarii de bunuri sau prestarii de servicii.
Cu toate acestea, in cazul in care se emite o factura cu codul de inregistrare in scopuri de TVA atribuit de statul membru in care se afla sediul fix, se considera ca respectivul sediu fix a participat la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuata in acel stat membru, cu excepția cazului in care se demonstreaza contrariul.
Articolul 54
În cazul in care o persoana impozabila si-a stabilit sediul activitații economice pe teritoriul statului membru in care trebuie platita TVA, articolul 192a din Directiva 2006/112/CE nu se aplica chiar daca respectivul sediu al activitații economice nu participa la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii pe care aceasta o efectueaza in acel stat membru.
SECȚIUNEA 2
Dispoziții diverse
(Articolele 272 si 273 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 55
Pentru operațiunile menționate la articolul 262 din Directiva 2006/112/CE, persoanele impozabile carora trebuie sa li se atribuie un cod individual de inregistrare in scopuri de TVA in temeiul articolului 214 din directiva respectiva si persoanele juridice neimpozabile inregistrate in scopuri de TVA trebuie sa isi comunice, in cazul in care acționeaza ca atare, codul de inregistrare in scopuri de TVA furnizorilor lor de bunuri sau prestatorilor lor de servicii imediat ce dețin astfel de coduri.
Persoanele impozabile menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2006/112/CE, care beneficiaza de neimpozitarea achizițiilor lor intracomunitare de bunuri in conformitate cu articolul 4 primul paragraf din prezentul regulament, nu trebuie sa isi comunice codul individual de inregistrare in scopuri de TVA furnizorilor lor de bunuri in cazul in care sunt inregistrate in scopuri de TVA in conformitate cu articolul 214 alineatul (1) litera (d) sau (e) din directiva respectiva.
CAPITOLUL XI
REGIMURI SPECIALE
SECȚIUNEA 1
Regimul special pentru aurul de investiții
(Articolele 344-356 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 56
Noțiunea de „greutate acceptata pe piața lingourilor de aur ” menționata la articolul 344 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2006/112/CE include cel puțin unitațile si greutațile comercializate care figureaza in anexa III la prezentul regulament.
Articolul 57
Pentru a stabili lista monedelor de aur menționata la articolul 345 din Directiva 2006/112/CE, noțiunile de „preț” si „valoarea de piața libera”, menționatela articolul 344 alineatul (1) punctul 2, inseamna prețul si valoarea de piața libera la data de 1 aprilie a fiecarui an. În cazul in care data de 1 aprilie nu coincide cu o zi in care se stabilesc aceste valori, se folosesc valorile zilei urmatoare in care sunt fixate.
SECȚIUNEA 2
Regimul special pentru persoanele impozabile nestabilite care presteaza servicii pe cale electronica unor persoane neimpozabile
(Articolele 357-369 din Directiva 2006/112/CE)
Articolul 58
În cazul in care, in cursul unui trimestru calendaristic, o persoana impozabila nestabilita care aplica regimul special pentru servicii prestate pe cale electronica prevazut la articolele 357-369 din Directiva 2006/112/CE indeplineste cel puțin unul dintre criteriile de excludere prevazute la articolul 363 din directiva menționata, statul membru de identificare exclude persoana impozabila nestabilita din regimul special. În aceste cazuri, persoana impozabila nestabilita poate fi exclusa ulterior din regimul special in orice moment, pe durata trimestrului respectiv.
În ceea ce priveste serviciile furnizate pe cale electronica prestate anterior excluderii, dar pe durata trimestrului calendaristic in care se produce excluderea, persoana impozabila nestabilita depune un decont de TVA pentru intregul trimestru, in conformitate cu articolul 364 din Directiva 2006/112/CE. Obligația de depunere a decontului nu afecteaza o eventuala obligație de inregistrare in scopuri de TVA intr-un stat membru in temeiul regulilor obisnuite.
Articolul 59
Orice perioada de declarare (trimestru calendaristic) in ințelesul articolului 364 din Directiva 2006/112/CE constituie o perioada independenta de declarare.
Articolul 60
Dupa ce un decont de TVA a fost depus in conformitate cu dispozițiile de la articolul 364 din Directiva 2006/112/CE, orice modificari ulterioare ale cifrelor conținute in decontul respectiv pot fi efectuate numai prin intermediul unei rectificari a decontului in cauza, si nu printr-o regularizare intr-un decont ulterior.
Articolul 61
Sumele din deconturile de TVA depuse in temeiul regimului special pentru servicii prestate pe cale electronica prevazut la articolele 357-369 din Directiva 2006/112/CE nu se rotunjesc in plus sau in minus la cea mai apropiata unitate monetara. Trebuie raportata si remisa valoarea exacta a TVA.
Articolul 62
Un stat membru de identificare care incaseaza o suma mai mare decat cea rezultata din decontul de TVA depus pentru servicii prestate pe cale electronica in conformitate cu articolul 364 din Directiva 2006/112/CE ramburseaza suma platita in exces direct persoanei impozabile in cauza.
În cazul in care statul membru de identificare a incasat o suma in temeiul unui decont de TVA despre care ulterior se constata ca este incorect, iar statul membru respectiv a distribuit deja suma in cauza statelor membre de consum, statele membre respective ramburseaza direct suma platita in exces persoanei impozabile nestabilite si informeaza statul membru de identificare in privința rectificarii ce trebuie efectuate.
Articolul 63
Cuantumurile TVA platite in temeiul articolului 367 din Directiva 2006/112/CE trebuie sa corespunda decontului de TVA depus in conformitate cu dispozițiile de la articolul 364 din directiva menționata. Orice modificari ulterioare ale sumelor platite pot fi efectuate numai cu trimitere la decontul in cauza si nu pot fi atribuite altui decont sau regularizate intr-un decont ulterior.
CAPITOLUL XII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 64
Regulamentul (CE) nr. 1777/2005 se abroga.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpreteaza ca trimiteri la prezentul regulament si se citesc in conformitate cu tabelul de corespondența prevazut in anexa IV.
Articolul 65
Prezentul regulament intra in vigoare in cea de-a douazecea zi de la publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Regulamentul se aplica de la 1 iulie 2011.
Cu toate acestea:
– articolul 3 litera (a), articolul 11 alineatul (2) litera (b), articolul 23 alineatul (1) si articolul 24 alineatul (1) se aplica de la 1 ianuarie 2013.
– articolul 3 litera (b) se aplica de la 1 ianuarie 2015.
– articolul 11 alineatul (2) litera (c) se aplica pana la 31 decembrie 2014.
Prezentul regulament este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 15 martie 2011.
Pentru Consiliu
Presedintele
Matolcsy Gy.
[1] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
[2] JO L 288, 29.10.2005, p. 1.
[3] JO L 44, 20.2.2008, p. 11.
[4] JO L 199, 31.7.1985, p. 1.
[5] JO L 268, 12.10.2010, p. 1.
[6] JO L 326, 21.11.1986, p. 40.
[7] JO L 44, 20.2.2008, p. 23.
[8] JO L 206, 8.8.2009, p. 1.
–––––––––––––––––
ANEXA I
Articolul 7 din prezentul regulament
1. Punctul 1 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a) gazduirea de site-uri si pagini web;
(b) intreținerea automata a programelor, online si la distanța;
(c) administrarea de sisteme la distanța;
(d) stocarea de date online, atunci cand anumite date sunt stocate si extrase prin mijloace electronice;
(e) furnizarea online de spațiu pe disc, la cerere.
2. Punctul 2 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a) accesarea sau descarcarea de software-uri (inclusiv programe de achiziții/contabilitate si software antivirus) si actualizarea acestora;
(b) software-uri de blocare a bannerelor publicitare, cunoscute si sub denumirea de bannerblockers;
(c) drivere pentru descarcare, precum software-uri care creeaza interfețe intre calculator si echipamentele periferice (precum imprimantele);
(d) instalarea automata online de filtre pe site-uri web;
(e) instalarea automata online de firewalls.
3. Punctul 3 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a) accesarea sau descarcarea de teme pentru spațiul de lucru (desktop);
(b) accesarea sau descarcarea de imagini fotografice sau pictoriale sau de economizoare de ecran (screensavers);
(c) conținutul digitalizat al carților si al altor publicații electronice;
(d) abonamente la ziare si reviste online;
(e) jurnale pe internet (weblogs) si statistici de frecventare a site-urilor web;
(f) stiri, informații rutiere si buletine meteorologice online;
(g) informații online generate automat de un software din date specifice introduse de catre client, precum date juridice si financiare (in special date precum cotațiile burselor de valori actualizate continuu, in timp real);
(h) furnizarea de spațiu publicitar, inclusiv bannere publicitare pe un site/o pagina web;
(i) folosirea motoarelor de cautare si a directoarelor de internet.
4. Punctul 4 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a) accesarea sau descarcarea de muzica pe calculator si pe telefonul mobil;
(b) accesarea sau descarcarea de teme muzicale, extrase, tonuri de apel sau alte sunete;
(c) accesarea sau descarcarea de filme;
(d) descarcarea de jocuri pe calculator si pe telefonul mobil;
(e) accesarea de jocuri automate online care depind de internet sau de alte rețele electronice similare, in care jucatorii se afla la o distanța geografica.
5. Punctul 5 din anexa II la Directiva 2006/112/CE:
(a) invațamant automat la distanța a carui funcționare depinde de internet sau de o rețea electronica similara si a carui furnizare necesita o intervenție umana limitata sau nula, inclusiv clase virtuale, cu excepția cazurilor in care internetul sau o rețea electronica similara este folosita numai ca instrument de comunicare intre profesor si student;
(b) caiete de exerciții completate de elevi online si notate automat, fara intervenție umana.
–––––––––––––––––
ANEXA II
Articolul 51 din prezentul regulament
UNIUNEA EUROPEANA
CERTIFICAT DE SCUTIRE DE TVA ȘI/SAU ACCIZE (*)
(Directiva 2006/112/CE – articolul 151 – si Directiva 2008/118/CE – articolul 13)
Seria nr. (opțional):
1. ORGANISMUL/PERSOANA ELIGIBILA
Denumirea/numele
Strada si numarul
Cod postal, localitatea
Statul membru (gazda)
2. AUTORITATEA COMPETENTA PENTRU A ȘTAMPILA (nume, adresa si numar de telefon)
3. DECLARAȚIA ORGANISMULUI SAU A PERSOANEI ELIGIBILE
Organismul sau persoana eligibila (1) declara prin prezenta
(a) ca bunurile si/sau serviciile enumerate in rubrica 5 sunt destinate (2)
uzului oficial al
uzului personal al
unei misiuni diplomatice straine
unui membru al unei misiuni diplomatice straine
unei reprezentanțe consulare straine
unui membru al unei reprezentanțe consulare straine
unui organism european care face obiectul protocolului privind privilegiile si imunitațile Uniunii Europene
unei organizații internaționale
unui membru al personalului unei organizații internaționale
forțelor armate ale unui stat care este parte la Tratatul Nord Atlantic (forțe NATO)
forțelor armate ale Regatului Unit staționate in insula Cipru
(denumirea instituției) (a se vedea rubrica 4)
(b) ca bunurile si/sau serviciile descrise in rubrica 5 respecta condițiile si limitele aplicabile scutirii in statul membru gazda menționat la rubrica 1 si
(c) ca informațiile de mai sus sunt furnizate cu buna-credința.
Organismul sau persoana eligibila se obliga prin prezenta sa achite statului membru din care au fost expediate bunurile ori din care au fost livrate bunurile si/sau au fost prestate serviciile valoarea TVA si sau a accizelor care s-ar datora in cazul in care bunurile si/sau serviciile nu ar respecta condițiile pentru aplicarea scutirii sau in cazul in care acestea nu ar fi utilizate in maniera indicata.
Numele si calitatea semnatarului
Localitatea, data
Semnatura
4. ȘTAMPILA ORGANISMULUI (in cazul scutirii pentru uz personal)
Localitatea, data
Numele si calitatea semnatarului
Ștampila
Semnatura
+++++ TIFF +++++
5. DESCRIEREA BUNURILOR ȘI/SAU A SERVICIILOR PENTRU CARE SE SOLICITA SCUTIREA DE LA PLATA TVA ȘI/SAU A ACCIZELOR
A. Informații privind furnizorul/prestatorul/antrepozitarul autorizat
1. Numele si adresa
2. Statul membru
3. Codul de inregistrare in scopuri de TVA/Codul de accize sau codul de inregistrare fiscala
B. Informații privind bunurile si/sau serviciile
Nr.
Descrierea detaliata a bunurilor si/sau a serviciilor (3) (sau trimiterea la formularul de comanda anexat)
Cantitatea sau numarul
Valoarea fara TVA si accize
Moneda
Valoarea unitara
Valoarea totala
Valoarea totala
6. CERTIFICAREA DE CATRE AUTORITATEA COMPETENTA A STATULUI MEMBRU GAZDA
Expedierea/livrarea de bunuri si/sau prestarea de servicii descrisa in rubrica 5 respecta:
in totalitate
pana la cantitatea de
(numarul) (4)
condițiile de scutire de TVA si/sau de accize
Numele si calitatea semnatarului
Locul, data
Ștampila
Semnatura
7. PERMISIUNEA DE A SE DISPENSA DE ȘTAMPILA PREVAZUTA LA RUBRICA 6 (numai in cazul scutirii pentru uz oficial)
Prin documentul nr.:
Din data:
Organismului eligibil pentru scutire
I se acorda dispensa din partea:
Autoritații competente din statul membru gazda:
În ceea ce priveste obligația de a obține stampila prevazuta la rubrica 6:
Numele si calitatea semnatarului
Localitatea, data
Ștampila
Semnatura
(*) A se bifa mențiunea inutila.
(1) A se bifa mențiunea inutila.
(2) A se marca cu un X rubrica potrivita.
(3) A se bara spațiul neutilizat. Aceasta obligație se aplica si daca se anexeaza formulare de comanda.
(4) În rubrica 5 sau din formularul de comanda anexat se bareaza bunurile si/sau serviciile neeligibile.
+++++ TIFF +++++
Note explicative
1. Acest certificat serveste furnizorului/prestatorului si/sau antrepozitarului autorizat drept document justificativ pentru scutirea de la plata taxei a livrarilor de bunuri si prestarilor de servicii sau a expedierilor de bunuri destinate organismelor/persoanelor eligibile menționate la articolul 151 din Directiva 2006/112/CE si la articolul 13 din Directiva 2008/118/CE. În consecința, se intocmeste un certificat pentru fiecare furnizor/prestator/antrepozitar. În plus, furnizorul/prestatorul/antrepozitarul are obligația de a pastra prezentul certificat in evidențele sale, in conformitate cu prevederile legale aplicabile in statul sau membru.
2. (a) Specificațiile generale cu privire la hartia care trebuie utilizata sunt cele prevazute in Jurnalul Oficial al Comunitaților Europene C 164, 1.7.1989, p. 3.
Hartia trebuie sa fie de culoare alba pentru toate exemplarele si sa aiba dimensiunea de 210 mm pe 297 mm, cu o toleranța maxima de 5 mm in minus sau de 8 mm in plus in ceea ce priveste lungimea.
În cazul unei scutiri de accize certificatul de scutire se intocmeste in doua exemplare:
– un exemplar se pastreaza de catre expeditor;
– un exemplar se ataseaza circulației produsului supus accizei.
(b) Orice spațiu neutilizat din rubrica 5.B se bareaza astfel incat sa nu fie posibile adaugiri.
(c) Documentul trebuie completat lizibil si intr-o maniera care sa nu permita stergerea datelor. Nu sunt permise stersaturi sau corecturi. Documentul se completeaza intr-o limba recunoscuta de statul membru gazda.
(d) Daca descrierea bunurilor si/sau a serviciilor (rubrica 5.B din certificat) se refera la un formular de comanda intocmit in alta limba decat limba recunoscuta de statul membru gazda, organismul/persoana eligibila trebuie sa ataseze o traducere.
(e) Pe de alta parte, daca certificatul este intocmit intr-o alta limba decat limba recunoscuta de statul membru al furnizorului/prestatorului/antrepozitarului, organismul/persoana eligibila trebuie sa ataseze o traducere a informațiilor cu privire la bunurile si serviciile din rubrica 5.B.
(f) Limba recunoscuta inseamna una dintre limbile utilizate oficial in statul membru sau orice alta limba oficiala din Uniune pe care statul membru o declara ca fiind utilizabila in acest scop.
3. Prin declarația din rubrica 3 din certificat, organismul/persoana eligibila furnizeaza informațiile necesare pentru evaluarea solicitarii de scutire in statul membru gazda.
4. Prin declarația din rubrica 4 din certificat, organismul confirma detaliile din rubricile 1 si 3(a) din document si certifica faptul ca persoana eligibila face parte din personalul instituției.
5. (a) Trimiterea la formularul de comanda (rubrica 5.B din certificat) trebuie sa conțina cel puțin data si numarul comenzii. Formularul de comanda trebuie sa conțina toate elementele care figureaza in rubrica 5 din certificat. Daca certificatul trebuie stampilat de autoritatea competenta a statului membru gazda, se stampileaza si formularul de comanda.
(b) Indicarea codului de accize definit la articolul 22 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2004 al Consiliului din 16 noiembrie 2004 privind cooperarea administrativa in domeniul accizelor este opționala; indicarea codului de inregistrare in scopuri de TVA sau a codului de inregistrare fiscala este obligatorie.
(c) Moneda se indica folosind un cod din trei litere, in conformitate cu standardul internațional ISO 4217 stabilit de Organizația Internaționala de Standardizare [1].
6. Declarația de mai sus a organismului/persoanei eligibile se autentifica la rubrica 6 prin stampila autoritații competente din statul membru gazda. Autoritatea respectiva poate condiționa aprobarea de acordul unei alte autoritați din statul sau membru. Obținerea acestui acord este obligația autoritații fiscale competente.
7. Pentru a simplifica procedura, autoritatea competenta poate dispensa organismul eligibil de obligația de a solicita stampila in cazul scutirii pentru uz oficial. Organismul eligibil menționeaza aceasta dispensa la rubrica 7 din certificat.
[1] Exemple, cu titlu informativ, de coduri de monede utilizate in prezent: EUR (euro), BGN (leva bulgara), CZK (coroana ceha), DKK (coroana daneza), GBP (lira sterlina), HUF (forint maghiar), LTL (litas lituanian), PLN (zlot polonez), RON (leu romanesc), SEK (coroana suedeza), USD (dolar american).
–––––––––––––––––
ANEXA III
Articolul 56 din prezentul regulament
Unitate | Greutați comercializate |
Kg | 12,5/1 |
Gram | 500/250/100/50/20/10/5/2,5/2 |
Uncie (1 oz = 31,1035 g) | 100/10/5/1/1/2/1/4 |
Tael (1 tael = 1,193 oz.) [1] | 10/5/1 |
Tola (10 tola = 3,75 oz.) [2] | 10 |
[1] Tael = unitate de greutate tradiționala chinezeasca. Titlul nominal al unei bare tael din Hong Kong este 990, iar in Taiwan barele de 5 si 10 taeli pot avea un titlu de 999,9.
[2] Tola = unitate de greutate tradiționala indiana pentru aur. Bara cu cea mai folosita dimensiune este cea de 10 tola, cu titlu de 999.
–––––––––––––––––
ANEXA IV
Tabel de corespondența
Regulamentul (CE) nr. 1777/2005 | Prezentul regulament |
Capitolul I | Capitolul I |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Capitolul II | Capitolele III si IV |
Capitolul II secțiunea 1 | Capitolul III |
Articolul 2 | Articolul 5 |
Capitolul II secțiunea 2 | Capitolul IV |
Articolul 3 alineatul (1) | Articolul 9 |
Articolul 3 alineatul (2) | Articolul 8 |
Capitolul III | Capitolul V |
Capitolul III secțiunea 1 | Capitolul V secțiunea 4 |
Articolul 4 | Articolul 28 |
Capitolul III secțiunea 2 | Capitolul V secțiunea 4 |
Articolul 5 | Articolul 34 |
Articolul 6 | Articolele 29 si 41 |
Articolul 7 | Articolul 26 |
Articolul 8 | Articolul 27 |
Articolul 9 | Articolul 30 |
Articolul 10 | Articolul 38 alineatul (2) literele (b) si (c) |
Articolul 11 alineatele (1)-(2) | Articolul 7 alineatele (1) si (2) |
Articolul 12 | Articolul 7 alineatul (3) |
Capitolul IV | Capitolul VI |
Articolul 13 | Articolul 42 |
Capitolul V | Capitolul VIII |
Capitolul V secțiunea 1 | Capitolul VIII secțiunea 1 |
Articolul 14 | Articolul 44 |
Articolul 15 | Articolul 45 |
Capitolul V secțiunea 2 | Capitolul VIII secțiunea 4 |
Articolul 16 | Articolul 47 |
Articolul 17 | Articolul 48 |
Capitolul VI | Capitolul IX |
Articolul 18 | Articolul 52 |
Capitolul VII | Capitolul XI |
Articolul 19 alineatul (1) | Articolul 56 |
Articolul 19 alineatul (2) | Articolul 57 |
Articolul 20 alineatul (1) | Articolul 58 |
Articolul 20 alineatul (2) | Articolul 62 |
Articolul 20 alineatul (3) primul paragraf | Articolul 59 |
Articolul 20 alineatul (3) al doilea paragraf | Articolul 60 |
Articolul 20 alineatul (3) al treilea paragraf | Articolul 63 |
Articolul 20 alineatul (4) | Articolul 61 |
Capitolul VIII | Capitolul V secțiunea 3 |
Articolul 21 | Articolul 16 |
Articolul 22 | Articolul 14 |
Capitolul IX | Capitolul XII |
Articolul 23 | Articolul 65 |
Anexa I | Anexa I |
Anexa II | Anexa III |
–––––––––––––––––

Din categoria: Directiva TVA

DIRECTIVA 2010/88/UE din 7 decembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE, in ceea ce priveste durata obligatiei de respectare a cotei-standard minime

12 dec. 2010 by CFNET Finante Taxe Un comentariu

DIRECTIVA 2010/88/UE a Consiliului din 7 decembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, in ceea ce priveste durata obligatiei de respectare a cotei-standard minime
2010-12-10 – Versiune JOUE: Directiva-2010-88-UE
2010-12-10 – Publicata in Jurnalul Oficial UE nr. L 326 din 10 decembrie 2010 [Fisa EurLex – html]
[Fisa procesul decizional – PreLex – html]

DIRECTIVA 2010/88/UE A CONSILIULUI din 7 decembrie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata, in ceea ce priveste durata obligatiei de respectare a cotei-standard minime

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
dupa transmiterea proiectului de act legislativ catre parlamentele nationale,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,
hotarand in conformitate cu o procedura legislativa speciala,
intrucat:
(1) Articolul 97 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE al Consiliului [1. (1) JO L 347, 11.12.2006, p. 1.] prevede ca de la 1 ianuarie 2006 pana la 31 decembrie 2010 cota standard sa nu fie mai mica de 15 %.
(2) Cota standard a taxei pe valoarea adaugata (TVA) in vigoare in diferitele state membre, combinata cu mecanismul sistemului de tranzitie, a sigurat functionarea sistemului la un nivel acceptabil. Cu noile norme privind locul de prestare a serviciilor care favorizeaza impozitarea la locul de consum, posibilitatile de exploatare a cotelor de TVA diferite prin relocalizare au fost limitate si mai mult, iar posibila denaturare a concurentei redusa.
(3) Pentru a preintampina ca divergentele crescande in cotele standard ale TVA aplicate de statele membre sa conduca la dezechilibre structurale in Uniunea Europeana si la denaturari ale concurentei in anumite sectoare de activitate, este o practica comuna in domeniul taxelor indirecte stabilirea unor cote minime. Acest lucru este necesar si in materie de TVA.
(4) În asteptarea rezultatelor consultarilor referitoare la o noua strategie TVA, care ar trebui sa contina viitoarele reglementari si nivelele de armonizare corespunzatoare, ar fi prematura stabilirea unui nivel permanent al cotei standard sau modificarea nivelului cotei minime.
(5) Prin urmare, este necesara mentinerea cotei standard minime actuale a TVA la 15 % pentru o perioada suplimentara, indeajuns de lunga sa asigure certitudine juridica si sa permita continuarea evaluarii.
(6) Aceasta nu exclude o revizie ulterioara a legislatiei TVA inainte de 31 decembrie 2015 pentru a reflecta rezultatul noii strategii TVA.
(7) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional pentru o mai buna legiferare [2. (2) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.Articolul 2], statele membre sunt incurajate sa elaboreze, pentru ele insele si in interesul Uniunii, propriile tabele, care sa ilustreze, in masura posibilului, concordanta dintre prezenta directiva si masurile de transpunere, si sa le faca publice.
(8) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificata in consecinta,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Articolul 97 din Directiva 2006/112/CE se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 97
De la 1 ianuarie 2011 pana la 31 decembrie 2015, cota standard nu poate fi mai mica de 15 %.”

Articolul 2
(1) Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive pana la 1 ianuarie 2011. Statele membre comunica de indata Comisiei textele acestor acte.
Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 3
Prezenta directiva intra in vigoare in ziua urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 7 decembrie 2010.

Pentru Consiliu Presedintele D. REYNDERS

Din categoria: Directiva TVA Etichete: cota 15%, TVA cota standard minima, TVA UE

DIRECTIVA 2010/45/UE de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste normele privind facturarea

26 iul. 2010 by CFNET Finante Taxe 3 comentarii

Directiva 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea
2012-12-31 – Termen de transpunere 31 decembrie 2010.
2010-07-22 – Publicata in JO L 189 din 22.7.2010. [Fisa act Eur-lex – HTML]
Elemente de noutate: Directiva cuprinde, printre altele, masuri in vederea simplificarii diverselor cerinte existente cu privire la facturare, inclusiv facturarea electronica.
Directiva prevede tratamentul egal aplicat facturilor pe hartie si celor electronice. Facturile electronice sunt definite ca facturi emise sau primite in format electronic.
Principiul aplicabil atat facturilor in format electronic cat si pe suport de hartie este ca autenticitatea sursei, integritatea continutului si lizibilitatea facturii sa fie asigurate din momentul emiterii facturii si
pana la sfarsitul perioadei de arhivare a facturii. Orice metoda de control intern poate fi folosita pentru a face legatura intre facturile emise si livrarile de bunuri sau servicii efectuate.
Folosirea mijloacelor tehnologice poate de asemenea sa asigure indeplinirea conditiilor de mai sus in cazul emiterii de facturi in format electronic. Exemplele de tehnologii existente mentionate in
Directiva 2010/45/UE cuprind metoda EDI (schimbul electronic de date) si semnaturile electronice avansate, create in baza unui certificat specific si printr-un sistem securizat de creare a semnaturilor.
Actul comunitar mai cuprinde prevederi privind autofacturarea, faturile simplificate, traducerea facturilor, precizarile de pe factura, moneda, facturi centralizatoare, cateva modificari in ceea ce priveste faptul generator si exigibilitatea TVA, dreptul de deducere a TVA, etc.
Statele Membre sunt obligate sa implementeze in legislatia nationala prevederile Directivei pana la 31 decembrie 2012.

DIRECTIVA 2010/45/UE a Consiliului din 13 iulie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata in ceea ce priveste normele privind facturarea

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,
avand in vedere propunerea Comisiei Europene,
avand in vedere avizul Parlamentului European,
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European,
hotarand in conformitate cu o procedura legislativa speciala,

intrucat:
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [1] stabileste conditii si norme cu privire la taxa pe valoarea adaugata (denumita in continuare „TVA”) in ceea ce priveste facturile, in vederea asigurarii bunei functionari a pietei interne. În conformitate cu articolul 237 din respectiva directiva, Comisia a prezentat un raport care identifica, tinand seama de evolutiile tehnologice, anumite dificultati cu privire la facturarea electronica si care identifica, in plus, alte cateva domenii in care normele privind TVA ar trebui simplificate in vederea imbunatatirii functionarii pietei interne.
(2) Dat fiind ca tinerea registrelor ar trebui sa fie suficienta pentru a permite statelor membre sa controleze bunurile care circula temporar de la un stat membru la altul, ar trebui precizat clar faptul ca registrele trebuie sa cuprinda detalii despre determinarea valorii bunurilor care circula temporar intre statele membre. De asemenea, transferurile de bunuri, in scopul determinarii valorii acestora, catre un alt stat membru nu ar trebui considerate drept livrari de bunuri in scopuri de TVA.
(3) Normele privind exigibilitatea TVA pentru livrarile intracomunitare de bunuri si pentru achizitiile intracomunitare de bunuri ar trebui clarificate pentru a se garanta uniformitatea informatiilor cuprinse in declaratiile recapitulative si promptitudinea schimbului de informatii prin intermediul respectivelor declaratii. În plus, este oportun ca livrarea continua de bunuri de la un stat membru la altul pe o perioada care depaseste o luna calendaristica sa fie considerata incheiata la sfarsitul fiecarei luni calendaristice.
(4) Pentru a sprijini intreprinderile mici si mijlocii care intampina dificultati in a plati TVA autoritatilor competente inainte de a fi incasat platile de la clienti, statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea de a permite contabilizarea TVA in cadrul unui sistem de contabilitate de casa, care permite furnizorului sa plateasca TVA autoritatii competente in momentul incasarii platii pentru o livrare/prestare si care ii determina dreptul de deducere in momentul achitarii livrarii/prestarii in cauza. Acest lucru ar trebui sa permita statelor membre sa introduca un sistem optional de contabilitate de casa care sa nu aiba un efect negativ asupra fluxului de numerar legat de incasarile din TVA.
(5) Pentru a oferi intreprinderilor securitate juridica in ceea ce priveste obligatiile de facturare, ar trebui sa se stabileasca in mod clar statul membru ale carui norme de facturare se aplica.
(6) În vederea ameliorarii functionarii pietei interne, este necesar sa se impuna un termen-limita armonizat pentru emiterea unei facturi in ceea ce priveste anumite livrari/prestari transfrontaliere.
(7) Anumite cerinte privind informatiile care trebuie sa apara pe facturi ar trebui modificate pentru a permite un control mai bun al taxei, a crea conditii pentru un tratament mai uniform intre livrarile/prestarile interne si cele transfrontaliere si a contribui la promovarea facturarii electronice.
(8) Deoarece utilizarea facturarii electronice poate ajuta intreprinderile sa reduca costurile si sa fie mai competitive, actualele cerinte TVA privind facturarea electronica ar trebui sa fie revizuite pentru a indeparta sarcinile existente si barierele din calea utilizarii sistemului. Facturile pe suport de hartie si facturile electronice ar trebui sa fie tratate in acelasi mod, iar povara administrativa privind facturarea pe suport de hartie ar trebui sa nu creasca.
(9) Egalitatea de tratament ar trebui sa se aplice, de asemenea, in ceea ce priveste competentele autoritatilor fiscale. Competentele de control si drepturile si obligatiile persoanelor impozabile ar trebui sa se aplice in mod egal, indiferent daca o persoana impozabila alege sa emita facturi pe suport de hartie sau facturi electronice.
(10) Facturile trebuie sa reflecte livrarile reale si, prin urmare, ar trebui garantate autenticitatea, integritatea si lizibilitatea acestora. Controlul de gestiune poate fi utilizat pentru a stabili piste fiabile de audit intre facturi si livrari/prestari, garantand, prin aceasta, faptul ca orice facturi fiscale (indiferent daca a fost emisa pe suport de hartie sau in format electronic) respecta acele cerinte.
(11) Autenticitatea si integritatea facturilor electronice pot fi garantate, de asemenea, prin utilizarea anumitor tehnologii existente, precum schimbul electronic de date (EDI) si semnaturile electronice avansate. Cu toate acestea, avand in vedere ca exista si alte tehnologii, persoanelor impozabile nu ar trebui sa li se impuna utilizarea niciunei tehnologii de facturare electronica speciala.
(12) Ar trebui clarificat faptul ca, atunci cand o persoana impozabila stocheaza online facturi pe care le-a emis sau le-a primit, statul membru in care se percepe taxa, in plus fata de statul membru in care este stabilita persoana impozabila, ar trebui sa aiba acces la respectivele facturi in vederea controalelor.
(13) Deoarece obiectivele prezentei directive, si anume simplificarea, modernizarea si armonizarea normelor privind facturile cu TVA, nu pot fi realizate in mod satisfacator de statele membre si pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate lua masuri in conformitate cu principiul subsidiaritatii prevazut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proportionalitatii, prevazut la articolul mentionat anterior, prezenta directiva nu depaseste ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor respective.
(14) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare [2], statele membre sunt incurajate sa elaboreze, pentru ele insele si in interesul Uniunii, propriile tabele care sa reflecte, pe cat posibil, corelatia dintre prezenta directiva si masurile de transpunere si sa le faca publice.
(15) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificata in consecinta,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Modificari aduse Directivei 2006/112/CE
Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. La articolul 17 alineatul (2), litera (f) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(f) prestarea unui serviciu realizata pentru persoana impozabila si constand in determinarea valorii sau in prelucrarea fizica a bunurilor in cauza efectuate pe teritoriul statului membru in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor, cu conditia ca bunurile, dupa efectuarea evaluarii sau dupa prelucrare, sa fie returnate persoanei impozabile respective in statul membru din care au fost expediate sau transportate initial;”.
2. La articolul 64, alineatul (2) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(2) Livrarea continua de bunuri pe o perioada care depaseste o luna calendaristica, care sunt expediate sau transportate intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor si care sunt livrate in regim de scutire de TVA sau care sunt transferate in regim de scutire de TVA intr-un alt stat membru de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice, in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 138, se considera ca fiind efectuata in momentul incheierii fiecarei luni calendaristice, atat timp cat livrarea de bunuri nu a incetat.
Prestarea de servicii pentru care clientul trebuie sa plateasca TVA in conformitate cu articolul 196, care sunt prestate in mod continuu pe o perioada mai mare de un an si care nu determina decontari sau plati in cursul acestei perioade, se considera efectuata la expirarea fiecarui an calendaristic, atat timp cat prestarea de servicii nu a incetat.
Statele membre pot prevedea ca, in anumite cazuri, altele decat cele prevazute la primul si al doilea paragraf, livrarea continua de bunuri sau prestarea continua de servicii pe o anumita perioada de timp se considera efectuata cel putin la expirarea unui termen de un an.”
3. La articolul 66, primul paragraf litera (c) si paragraful al doilea se inlocuiesc cu urmatorul text:
„(c) atunci cand nu se emite o factura sau cand aceasta este emisa tarziu, intr-un termen specificat, nu mai tarziu de momentul expirarii termenului-limita pentru emiterea facturilor impus de statele membre in conformitate cu articolul 222 paragraful al doilea, sau atunci cand nu a fost impus un astfel de termen-limita de catre statul membru, intr-un termen specificat de la data faptului generator.
Cu toate acestea, derogarea prevazuta la primul paragraf nu se aplica prestarilor de servicii pentru care taxa este datorata de beneficiar in conformitate cu articolul 196 si livrarii sau transferului de bunuri mentionate la articolul 67.”
4. Articolul 67 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 67
În conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138, atunci cand bunurile care sunt expediate sau transportate intr-un alt stat membru decat cel in care incepe expedierea sau transportul bunurilor sunt livrate in regim de scutire de TVA sau atunci cand bunurile sunt transferate in regim de scutire de TVA intr-un alt stat membru de catre o persoana impozabila in scopul desfasurarii activitatii sale economice, TVA devine exigibila la emiterea facturii sau la expirarea termenului mentionat la articolul 222 primul paragraf, daca nu a fost emisa nicio factura pana la data respectiva.
Articolul 64 alineatul (1), articolul 64 alineatul (2) paragraful al treilea si articolul 65 nu se aplica in ceea ce priveste livrarile si transferurile de bunuri mentionate la primul paragraf.”
5. Articolul 69 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 69
În cazul achizitiei intracomunitare de bunuri, TVA devine exigibila la emiterea facturii sau la expirarea termenului mentionat la articolul 222 primul paragraf, daca nu a fost emisa nicio factura pana la data respectiva.”
6. La articolul 91 alineatul (2), paragraful al doilea se inlocuieste cu urmatorul text:
„Statele membre accepta, ca alternativa, utilizarea ultimului curs de schimb publicat de Banca Centrala Europeana la momentul la care taxa devine exigibila. Conversia intre monede, altele decat moneda euro, se realizeaza prin intermediul cursului de schimb al monedei euro pentru fiecare dintre monede. Statele membre pot solicita sa li se comunice exercitarea acestei optiuni de catre persoana impozabila.
Cu toate acestea, pentru unele tranzactii mentionate la primul paragraf sau pentru anumite categorii de persoane impozabile, statele membre pot utiliza cursul de schimb stabilit in conformitate cu dispozitiile comunitare in vigoare care reglementeaza calcularea valorii in vama.”
7. Se introduce urmatorul articol:
„Articolul 167a
Statele membre pot prevedea, in cadrul unui sistem optional, ca dreptul de deducere al unei persoane impozabile a carei TVA devine exigibila numai in conformitate cu articolul 66 litera (b) sa fie amanat pana in momentul in care TVA pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/prestate a fost platita furnizorului sau.
Statele membre care aplica sistemul optional mentionat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizeaza sistemul pe teritoriul lor, plafon care se bazeaza pe cifra de afaceri anuala a persoanei impozabile calculata in conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depasi 500000 EUR sau echivalentul in moneda nationala. Statele membre pot creste plafonul pana la 2000000 EUR sau echivalentul in moneda nationala dupa consultarea Comitetului TVA. Cu toate acestea, consultarea Comitetului TVA nu este impusa statelor membre care au aplicat un plafon superior celui de 500000 EUR sau echivalentul in moneda nationala la 31 decembrie 2012.
Statele membre informeaza Comitetul TVA cu privire la masurile legislative nationale adoptate in conformitate cu primul paragraf.”
8. Articolul 178 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) litera (a) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(a) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (a), in ceea ce priveste livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-6;”;
(b) litera (c) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(c) pentru deducerile in temeiul articolului 168 litera (c), in ceea ce priveste achizitia intracomunitara de bunuri, aceasta are obligatia de a include in declaratia privind TVA prevazuta la articolul 250 toate informatiile necesare pentru calcularea valorii TVA datorate pentru achizitiile sale intracomunitare de bunuri si are obligatia de a detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-5;”.
9. Articolul 181 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 181
Statele membre pot autoriza o persoana impozabila care nu detine o factura emisa in conformitate cu titlul XI capitolul 3 sectiunile 3-5 sa efectueze deducerea mentionata la articolul 168 litera (c) in ceea ce priveste achizitiile sale intracomunitare de bunuri.”
10. La articolul 197 alineatul (1), litera (c) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(c) facturi fiscale emisa de persoana impozabila nestabilita in statul membru in care este stabilita persoana careia ii sunt livrate bunurile este intocmita in conformitate cu capitolul 3 sectiunile 3-5.”
11. Articolul 217 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 217
În sensul prezentei directive, „facturi fiscale electronica” inseamna o factura care contine informatii solicitate in prezenta directiva si care a fost emisa si primita in orice format electronic.”
12. În titlul XI capitolul 3 sectiunea 3 se introduce urmatorul articol:
„Articolul 219a
Fara a aduce atingere articolelor 244-248, se aplica urmatoarele dispozitii:
1. Facturarea face obiectul normelor aplicabile in statele membre in care se considera ca este efectuata livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, in conformitate cu dispozitiile titlului V.
2. Prin derogare de la punctul 1, facturarea face obiectul normelor aplicabile in statul membru in care furnizorul si-a stabilit sediul activitatii sale economice sau in care acesta dispune de un sediu comercial fix de la care este efectuata livrarea/prestarea sau, in absenta unui astfel de sediu al activitatii sale sau a unui sediu comercial fix, in statul membru in care isi are domiciliul permanent sau resedinta obisnuita, in cazul in care:
(a) furnizorul nu este stabilit in statul membru in care urmeaza a avea loc livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, in conformitate cu dispozitiile titlului V, sau sediul furnizorului in statul membru respectiv nu participa la livrare/prestare in sensul articolului 192a, si persoana obligata la plata TVA este persoana careia i se livreaza bunurile sau i se presteaza serviciile.
Cu toate acestea, in situatia in care clientul este cel care emite facturi fiscale (autofacturare), se aplica punctul 1;
(b) se considera ca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor nu are loc in Comunitate, in conformitate cu dispozitiile titlului V.”
13. Articolul 220 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 220
(1) Orice persoana impozabila se asigura ca o factura este emisa fie de propria persoana sau de clientul sau, fie de un tert, in numele sau si pe seama sa, in urmatoarele cazuri:
1. pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-a efectuat catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila;
2. pentru livrarile de bunuri mentionate la articolul 33;
3. pentru livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile specificate la articolul 138;
4. pentru orice avans care i-a fost achitat inainte ca una dintre livrarile de bunuri mentionate la punctele 1 si 2 sa fi fost efectuata;
5. pentru orice avans care i-a fost achitat de catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inainte de incheierea prestarii de servicii.
(2) Prin derogare de la alineatul (1) si fara a se aduce atingere articolului 221 alineatul (2), nu este necesara emiterea unei facturi pentru prestarile de servicii scutite de taxa in conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).”
14. Se introduce urmatorul articol:
„Articolul 220a
(1) Statele membre permit persoanei impozabile sa emita o factura simplificata in oricare dintre urmatoarele cazuri:
(a) atunci cand valoarea facturilor nu este mai mare de 100 EUR sau echivalentul in moneda nationala;
(b) atunci cand facturi fiscale emisa este un document sau un mesaj tratat drept facturi fiscale in temeiul articolului 219.
(2) Statele membre nu permit persoanelor impozabile sa emita facturi atunci cand este necesar ca facturile sa fie emise in conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 si 3 sau atunci cand livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care este datorata taxa, sau al carei sediu din acel stat membru nu participa la livrare sau prestare in sensul articolului 192a, iar persoana obligata la plata TVA este persoana careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.”
15. Articolele 221, 222, 223, 224 si 225 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„Articolul 221
(1) Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligatia de a emite o factura in conformitate cu detaliile impuse in temeiul articolelor 226 sau 226b pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii, altele decat cele mentionate la articolul 220 alineatul (1).
(2) Statele membre pot impune persoanelor impozabile stabilite pe teritoriul lor sau care au un sediu fix pe teritoriul lor, de la care este efectuata prestarea, o obligatie de a emite facturi in conformitate cu detaliile impuse la articolele 226 sau 226b cu privire la prestarile de servicii scutite in temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) pe care acele persoane impozabile le-au efectuat pe teritoriul acestor state membre sau in afara Comunitatii.
(3) Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligatia prevazuta la articolul 220 alineatul (1) sau la articolul 220a de a emite o factura pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriul lor si care sunt scutite, cu sau fara dreptul la deducere a TVA achitate in stadiul anterior, in temeiul articolelor 110 si 111, al articolului 125 alineatul (1), al articolului 127, al articolului 128 alineatul (1), al articolului 132, al articolului 135 alineatul (1) literele (h)-(l), al articolelor 136, 371, 375, 376 si 377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) si al articolelor 380-390b.
Articolul 222
Pentru livrarile de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile mentionate la articolul 138 sau pentru prestarile de servicii pentru care taxa este datorata de client in temeiul articolului 196, se emite o factura cel tarziu in a cincisprezecea zi a lunii urmatoare celei in care intervine faptul generator.
Pentru alte livrari de bunuri sau prestari de servicii, statele membre pot impune persoanelor impozabile limite de timp pentru emiterea de facturi.
Articolul 223
Statele membre permit persoanei impozabile sa emita facturi centralizatoare care reiau mai multe livrari de bunuri sau prestari de servicii separate, cu conditia ca TVA aferenta livrarilor/prestarilor mentionate in facturi fiscale centralizatoare sa devina exigibila in aceeasi luna calendaristica.
Fara a aduce atingere articolului 222, statele membre pot permite emiterea de facturi centralizatoare cuprinzand livrari/prestari pentru care TVA devine exigibila in cursul unei perioade mai lungi de o luna calendaristica.
Articolul 224
Facturile pot fi intocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoana impozabila, in cazul in care exista un acord prealabil intre cele doua parti si cu conditia ca fiecare facturi fiscale sa faca obiectul unei proceduri de acceptare de catre persoana impozabila care livreaza bunurile sau presteaza serviciile. Statele membre pot solicita ca respectivele facturi sa se emita in numele si pe seama persoanei impozabile.
Articolul 225
Statele membre pot impune conditii specifice persoanelor impozabile in cazurile in care partea terta sau clientul, care emite facturile, este stabilit(a) intr-o tara cu care nu exista niciun instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE [***] si Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 [****].
16. Articolul 226 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) se introduce urmatorul punct:
„7a. atunci cand TVA devine exigibila in momentul incasarii platii, in conformitate cu articolul 66 litera (b) si dreptul de deducere apare in momentul in care taxa deductibila devine exigibila, mentiunea „contabilitate de casa”;”;
(b) se introduce urmatorul punct:
„10a. in cazul in care clientul care beneficiaza de o livrare de bunuri/prestare de servicii emite facturi fiscale in locul furnizorului, mentiunea „autofacturare”;”;
(c) punctul 11 se inlocuieste cu urmatorul text:
„11. in cazul unei scutiri, trimiterile la dispozitia aplicabila conform prezentei directive sau la dispozitia nationala corespondenta sau la orice alta trimitere care indica faptul ca livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sunt scutite;”;
(d) se introduce urmatorul punct:
„11a. in cazul in care clientul este obligat la plata TVA, mentiunea „taxare inversa”;”;
(e) punctele 13 si 14 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„13. in cazul in care se aplica regimul marjei pentru agentiile de turism, mentiunea „regimul marjei – agentii de turism”;
14. in cazul in care se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunurile second-hand, obiecte de arta, obiecte de colectie si antichitati, mentiunea „regimul marjei – bunuri second-hand”; „regimul marjei – obiecte de arta” sau „regimul marjei – obiecte de colectie si antichitati”, dupa caz;”.
17. Se introduc urmatoarele articole:
„Articolul 226a
În cazul in care facturi fiscale este emisa de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care este datorata taxa sau al carei sediu din acel stat membru nu participa la livrare sau prestare in sensul articolului 192a si care efectueaza o livrare de bunuri/prestare de servicii catre un client care este obligat la plata TVA, persoana impozabila poate sa omita detaliile mentionate la articolul 226 alineatele (8), (9) si (10) si sa indice, in schimb, valoarea impozabila a bunurilor livrate sau serviciilor prestate, referindu-se la cantitatea sau volumul acestora si la natura lor.
Articolul 226b
În ceea ce priveste facturile simplificate emise in temeiul articolului 220a si articolului 221 alineatele (1) si (2), statele membre solicita cel putin urmatoarele detalii:
(a) data emiterii;
(b) identificarea persoanei impozabile care furnizeaza bunurile sau serviciile;
(c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
(d) valoarea TVA datorata sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia;
(e) in cazul in care facturi fiscale emisa este un document sau un mesaj tratat drept facturi fiscale in temeiul articolului 219, referinta specifica si clara a facturii initiale respective si detaliile specifice care sunt modificate.
Statele membre nu pot solicita pe facturi alte detalii decat cele mentionate la articolele 226, 227 si 230.”
18. Articolul 228 se elimina.
19. Articolul 230 se inlocuieste cu urmatorul text:

„Articolul 230
Sumele indicate pe facturi fiscale se pot exprima in orice moneda, cu conditia ca valoarea TVA de plata sau care urmeaza a fi regularizata sa fie exprimata in moneda nationala a statului membru, utilizand mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.”
20. Articolul 231 se elimina.
21. Titlul sectiunii 5 de la capitolul 3 din titlul XI se inlocuieste cu urmatorul text:

„Facturi pe suport hartie si facturi electronice”.
22. Articolele 232 si 233 se inlocuiesc cu urmatorul text:
„Articolul 232
Utilizarea facturii electronice face obiectul acceptarii de catre destinatar.
Articolul 233
(1) Autenticitatea originii, integritatea continutului si lizibilitatea unei facturi, indiferent ca este pe suport de hartie sau in format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii pana la sfarsitul perioadei de stocare a facturii.
Fiecare persoana impozabila stabileste modul de garantare a autenticitatii originii, a integritatii continutului si a lizibilitatii facturii. Acest lucru poate fi realizat prin controale de gestiune care stabilesc o pista fiabila de audit intre o factura si o livrare de bunuri sau prestare de servicii.
„Autenticitatea originii” inseamna asigurarea identitatii furnizorului sau emitentului facturii.
„Integritatea continutului” inseamna ca nu a fost modificat continutul impus in conformitate cu prezenta directiva.
(2) În afara de tipurile de control de gestiune descrise la alineatul (1), alte exemple de tehnologii care asigura autenticitatea originii si integritatii continutului facturii electronice sunt:
(a) o semnatura electronica avansata in sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice [*****], bazata pe un certificat calificat si creata de un dispozitiv securizat de creare a semnaturii in sensul articolului 2 alineatele (6) si (10) din Directiva 1999/93/CE;
(b) un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din anexa 1 la Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date [******], in cazul in care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garanteaza autenticitatea originii si integritatea datelor.
23. Articolul 234 se elimina.
24. Articolele 235, 236 si 237 se inlocuiesc cu urmatorul text:

„Articolul 235
Statele membre pot stabili conditii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice in privinta livrarii de bunuri sau prestarii de servicii pe teritoriul lor dintr-o tara cu care nu exista niciun instrument juridic privind asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
Articolul 236
În cazul in care unele loturi ce contin mai multe facturi electronice sunt trimise sau puse la dispozitia aceluiasi destinatar, detaliile comune diferitelor facturi se pot mentiona o singura data, in cazul in care, pentru fiecare factura, toate informatiile sunt accesibile.
Articolul 237
Pana la 31 decembrie 2016 cel tarziu, Comisia prezinta Parlamentului European si Consiliului un raport de evaluare globala, pe baza unui studiu economic independent, privind impactul normelor in materie de facturare aplicabile de la 1 ianuarie 2013, in special privind masura in care acestea au condus in mod eficient la o reducere a sarcinii administrative pentru intreprinderi, insotit, dupa caz, de o propunere corespunzatoare de modificare a normelor relevante.”
25. Articolul 238 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(1) În urma consultarii Comitetului TVA, statele membre pot prevedea, in conditiile pe care le pot stabili, ca doar informatiile solicitate in temeiul articolului 226b se mentioneaza pe facturile emise pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate, in urmatoarele cazuri:
(a) in cazul in care valoarea facturilor este mai mare de 100 EUR, dar mai mica de 400 EUR, sau echivalentul in moneda nationala;
(b) in cazul in care practica administrativa sau comerciala din sectorul de activitate implicat sau conditiile tehnice de emitere a facturilor fac ca respectarea tuturor obligatiilor mentionate la articolele 226 sau 230 sa fie extrem de dificila.”;
(b) alineatul (2) se elimina;
(c) alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(3) Masurile de simplificare prevazute la alineatul (1) nu se aplica atunci cand se solicita ca facturile sa fie emise in conformitate cu articolul 220 alineatul (1) punctele 2 si 3 sau atunci cand livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care se datoreaza TVA sau al carei sediu in acel stat membru nu participa la livrare/prestare in sensul articolului 192a, iar persoana obligata la plata TVA este persoana careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile.”
26. Articolul 243 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 243
(1) Fiecare persoana impozabila tine un registru cu bunurile pe care le-a expediat sau transportat sau care au fost expediate sau transportate pe seama sa, la o destinatie aflata in afara teritoriului statului membru de plecare, insa in cadrul Comunitatii, in scopurile operatiunilor constand in determinarea valorii respectivelor bunuri, lucrari asupra acestora sau utilizarea lor temporara, astfel cum se mentioneaza la articolul 17 alineatul (2) literele (f), (g) si (h).
(2) Fiecare persoana impozabila tine o contabilitate suficient de detaliata pentru a permite identificarea bunurilor care i-au fost expediate din alt stat membru de catre o persoana impozabila identificata in scopuri de TVA in respectivul stat membru sau pe seama acesteia si care fac obiectul unor prestari de servicii care constau in determinarea valorii sau in lucrari efectuate asupra bunurilor in cauza.”
27. Articolul 246 se elimina.
28. La articolul 247, alineatele (2) si (3) se inlocuiesc cu urmatorul text:

„(2) Pentru a asigura indeplinirea cerintelor stabilite la articolul 233, statul membru prevazut la alineatul (1) poate solicita ca facturile sa fie stocate in forma originala in care au fost trimise sau puse la dispozitie, pe suport de hartie sau in format electronic. De asemenea, in cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, statul membru poate solicita ca datele ce garanteaza autenticitatea originii si integritatea continutului lor, in conformitate cu articolul 233, sa fie stocate, de asemenea, prin mijloace electronice.
(3) Statul membru mentionat la alineatul (1) poate prevedea conditii specifice de interzicere sau de limitare a stocarii facturilor in tara cu care nu exista niciun instrument juridic referitor la asistenta reciproca, avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 2010/24/UE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 sau la dreptul mentionat la articolul 249 de a accesa prin mijloace electronice, de a descarca si de a utiliza facturile respective.”
29. În titlul XI capitolul 3 sectiunea 4 se introduce urmatorul articol:
„Articolul 248a
În scopuri de control si in ceea ce priveste facturile referitoare la livrarea de bunuri sau prestarea de servicii efectuate pe teritoriul lor si facturile primite de persoane impozabile stabilite pe teritoriul lor, statele membre pot solicita, pentru anumite persoane impozabile sau in anumite cazuri, traducerea acestor facturi in limbile lor oficiale. Cu toate acestea, statele membre nu pot impune traducerea facturilor ca cerinta generala.”
30. Articolul 249 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 249
În scopuri de control, in cazul in care o persoana impozabila stocheaza prin mijloace electronice facturi pe care le emite sau le primeste, garantand accesul online la date autoritatilor competente din statul membru in care este stabilita si, atunci cand TVA este datorata in alt stat membru, autoritatile competente din acel stat membru trebuie sa aiba dreptul de a accesa, descarca si utiliza respectivele facturi.”
31. La articolul 272 alineatul (1), al doilea paragraf se inlocuieste cu urmatorul text:
„Statele membre nu pot scuti persoanele impozabile mentionate la primul paragraf litera (b) de la obligatiile de facturare prevazute in capitolul 3 sectiunile 3-6 si capitolul 4 sectiunea 3.”
Articolul 2
Transpunere
(1) Statele membre adopta si publica pana la 31 decembrie 2012 actele cu putere de lege si actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunica de indata Comisiei textele acestor acte.
Ele aplica dispozitiile respectivelor acte incepand de la 1 ianuarie 2013.
Atunci cand statele membre adopta aceste acte, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei ii sunt comunicate de catre statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Articolul 3
Intrarea in vigoare

Prezenta directiva intra in vigoare in a douazecea zi de la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Destinatari

Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.
Adoptata la Bruxelles, 13 iulie 2010.
Pentru Consiliu
Presedintele
D. Reynders
[1] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
[2] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
[***] Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistenta reciproca in materie de recuperare a creantelor legate de impozite, taxe si alte masuri (JO L 84, 31.3.2010, p. 1).
[****] Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativa in domeniul taxei pe valoarea adaugata (JO L 264, 15.10.2003, p. 1).”
[*****] JO L 13, 19.1.2000, p. 12.
[******] JO L 338, 28.12.1994, p. 98.”
–––––––––––––––––

Din categoria: Directiva TVA Etichete: 112/2006, autofactura, autofacturarea, Directiva 112, directiva 112/2006, Directiva TVA, facturarea, facturarea electronica, legislatie comunitara, sistemul TVa, tva comunitar, tva in ue

DIRECTIVA 2009/162/UE de modificare a anumitor dispozitii ale Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata

11 feb. 2010 by CFNET Finante Taxe Un comentariu

Directiva 2009/162/UE a Consiliului din 22 decembrie 2009 de modificare a anumitor dispozitii ale Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, in special articolul 113,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],
hotarand in conformitate cu procedura legislativa speciala,
intrucat:
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [3] ar trebui modificata in vederea incorporarii anumitor modificari care sunt in primul rand de natura tehnica.
(2) În ceea ce priveste dispozitiile referitoare la importul si la locul impozitarii livrarilor de gaz si de electricitate, textul Directivei 2006/112/CE, intr-o lectura literala, prevede ca regimul special instituit in temeiul Directivei 2003/92/CE a Consiliului din 7 octombrie 2003 de modificare a Directivei 77/388/CEE in ceea ce priveste normele referitoare la locul de livrare a gazului si a electricitatii [4] nu se aplica importurilor sau livrarilor de gaz efectuate prin intermediul gazoductelor care nu fac parte din sistemul de distributie si, in special, nu se aplica gazoductelor din sistemul de transport prin intermediul caruia se realizeaza totusi o mare parte a operatiunilor transfrontaliere prin gazoducte. Cu toate acestea, obiectivul Directivei 2003/92/CE era sa aplice regimul special si respectivelor operatiuni transfrontaliere. Pentru ca formularea textului sa corespunda obiectivului acestuia, ar trebui specificat faptul ca regimul special se aplica importurilor si livrarilor de gaz efectuate prin intermediul oricarui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau al oricarei retele conectate la un astfel de sistem.
(3) Gazele importate cu ajutorul navelor prezinta caracteristici identice celor importate prin gazoducte si sunt destinate, dupa regazeificare, transportului prin gazoducte. Din motive de neutralitate, aceasta scutire ar trebui, prin urmare, sa se aplice importurilor efectuate cu ajutorul navelor atunci cand gazele sunt introduse intr-un sistem de gaze naturale sau intr-o retea de gazoducte cu alimentare din amonte.
(4) Primele retele de incalzire si de racire transfrontaliere au fost deja date in exploatare. Aspectele care se aplica livrarilor si importurilor de gaz sau de electricitate se aplica in egala masura livrarilor si importurilor de energie destinata incalzirii sau racirii. În temeiul normelor actuale, TVA-ul pentru gazele naturale si electricitate se percepe in locul in care clientul le consuma efectiv; prin aceste norme se evita astfel orice denaturare a concurentei intre statele membre. Prin urmare, regimul care se aplica gazelor naturale si electricitatii ar trebui sa se aplice in egala masura energiei destinate incalzirii si racirii.
(5) În ceea ce priveste locul in care se percepe TVA pentru prestarile de servicii , textul Directivei 2006/112/CE, intr-o lectura literala, prevede ca regimul special instituit in temeiul Directivei 2003/92/CE se aplica numai acordarii accesului la sistemele de distributie de gaze naturale si de electricitate, exceptand prin urmare prestarile de aceeasi natura legate de un sistem de transport sau chiar la o conducta de alimentare din amonte. Totusi, obiectivul Directivei 2003/92/CE era sa aplice regimul special si respectivelor prestari. Pentru ca formularea textului sa corespunda obiectivului sau, ar trebui specificat faptul ca acest regim special se aplica tuturor serviciilor legate de acordarea accesului la orice tip de sistem sau retea de electricitate si de gaze naturale, precum si la retelele de incalzire si de racire.
(6) Experienta dobandita in cursul punerii recente in aplicare a procedurii actuale, care prevede responsabilitatea Comisiei de a se pronunta cu privire la existenta unui risc de denaturare a concurentei ca urmare a aplicarii unei cote reduse de TVA livrarilor de gaze naturale si de electricitate, precum si serviciilor de incalzire urbana, a demonstrat caracterul caduc si inutil al acestei proceduri. Normele de stabilire a locului impozitarii garanteaza faptul ca TVA-ul se percepe in locul in care clientul consuma efectiv gazele naturale, electricitatea, energia destinata incalzirii si racirii; prin aceste norme se evita astfel orice denaturare a concurentei intre statele membre. Cu toate acestea, informarea corespunzatoare a Comisiei si a celorlalte state membre cu privire la introducerea de catre un stat membru a unei cote reduse in acest sector extrem de sensibil ramane in continuare importanta. Prin urmare, este necesara o procedura de consultare prealabila a Comitetului pentru TVA.
(7) Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene ca temei juridic pentru scutirea, prin restituirea sau rambursarea unor impozite indirecte, acordata Comunitatilor si anumitor agentii si altor organisme comunitare cu privire la anumite achizitii realizate pentru uzul lor oficial, reprezinta o norma speciala si ar trebui deosebita de temeiul juridic pentru scutirea de TVA pentru anumite tranzactii in folosul organismelor internationale in general. Prin urmare, este adecvat sa se clarifice si mai mult formularea Directivei 2006/112/CE si sa se prevada o scutire specifica, care sa poata fi exercitata prin intermediul unei rambursari a impozitului, ceea ce ar permite evitarea anumitor dificultati legate de aplicarea scutirii in cazul organismelor instituite de catre Comunitati, in special anumite intreprinderi comune instituite in conformitate cu articolul 187 din tratat.
(8) În contextul aderarii lor, Bulgaria si Romania au fost autorizate sa acorde o scutire intreprinderilor mici si sa continue sa aplice o scutire pentru transportul international de persoane. Din motive de claritate si de coerenta, aceste derogari ar trebui integrate in Directiva 2006/112/CE.
(9) În ceea ce priveste dreptul de deducere, regula de baza este ca acesta nu se naste decat in masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate de catre o persoana impozabila in scopul activitatii sale economice.
(10) Aceasta regula ar trebui clarificata si consolidata in ceea ce priveste furnizarea de bunuri imobile si cheltuielile aferente pentru a asigura faptul ca persoanele impozabile sunt tratate in mod identic in situatia in care bunurile imobile pe care le utilizeaza pentru activitatea lor economica nu sunt utilizate exclusiv in scopuri care au legatura cu activitatea economica respectiva.
(11) Desi bunurile imobile si cheltuielile aferente reprezinta cazurile cele mai semnificative in care se impune clarificarea si consolidarea regulii, avand in vedere valoarea si durata de viata economica a acestor bunuri si faptul ca utilizarea mixta a acestui tip de bunuri este o practica curenta, aceasta problema se pune, de asemenea, desi intr-un mod mai putin semnificativ si uniform, si in ceea ce priveste bunurile mobile cu caracter durabil. În conformitate cu principiul subsidiaritatii, statelor membre ar trebui sa li se ofere mijloacele pentru a putea lua aceleasi masuri in ceea ce priveste astfel de bunuri mobile care fac parte din patrimoniul intreprinderii, atunci cand acest lucru este oportun.
(12) În vederea asigurarii unui sistem de deducere echitabil pentru persoanele impozabile in contextul noilor norme, ar trebui sa se prevada un sistem de regularizare, conform celorlalte norme privind regularizarea deducerilor, care sa tina seama de modificarile cu privire la utilizarea in scopul activitatii economice si in alte scopuri a bunurilor in cauza.
(13) Directiva 2006/112/CE ar trebui modificata in consecinta,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:

1. La articolul 2, alineatul (3) se inlocuieste cu urmatorul text:

„(3) „Produse supuse accizelor” inseamna produsele energetice, alcoolul si bauturile alcoolice, precum si tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislatia comunitara in vigoare, cu exceptia gazului livrat prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau prin orice retea conectata la un astfel de sistem.”

2. La articolul 13, alineatul (2) se inlocuieste cu urmatorul text:

„(2) Statele membre pot considera drept activitati ale unor autoritati publice activitatile organismelor de drept public care sunt exceptate in temeiul articolelor 132, 135, 136 si 371, al articolelor 374-377, al articolului 378 alineatul (2), al articolului 379 alineatul (2) sau al articolelor 380-390b.”

3. La articolul 15, alineatul (1) se inlocuieste cu urmatorul text:

„(1) Electricitatea, gazul, energia destinata incalzirii sau racirii si bunurile de aceeasi natura sunt considerate bunuri corporale.”

4. La articolul 17 alineatul (2), litera (d) se inlocuieste cu urmatorul text:

„(d) livrarea de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau prin orice retea conectata la un astfel de sistem, livrarea de electricitate sau de energie destinata incalzirii sau racirii prin intermediul retelelor de incalzire sau de racire, in conformitate cu conditiile prevazute de articolele 38 si 39;”.

5. Sectiunea 4 a capitolului 1 din titlul V se inlocuieste cu urmatorul text:
„Sectiunea 4 Livrarile de gaz printr-un sistem de gaze naturale, livrarile de electricitate, de energie destinata incalzirii sau racirii prin intermediul retelelor de incalzire si de racire

Articolul 38
(1) În cazul livrarii de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau prin orice retea conectata la un astfel de sistem, al livrarii de electricitate, sau al livrarii de energie destinate incalzirii sau racirii prin intermediul retelelor de incalzire sau de racire catre un comerciant persoana impozabila, locul livrarii este considerat a fi locul in care acel comerciant persoana impozabila isi are sediul activitatii economice sau un sediu fix pentru care se livreaza bunurile sau, in absenta unui astfel de sediu, locul in care isi are domiciliul stabil sau resedinta sa obisnuita.

(2) În sensul alineatului (1), „comerciant persoana impozabila” inseamna o persoana impozabila a carei activitate principala, in ceea ce priveste cumpararea de gaz, de electricitate si de energie destinata incalzirii sau racirii, consta in revanzarea acestor produse si al carei consum propriu de astfel de produse este neglijabil.

Articolul 39
În cazul livrarii de gaz printr-un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau prin orice retea conectata la un astfel de sistem, al livrarii de electricitate sau de energie destinata incalzirii sau racirii prin intermediul retelelor de incalzire sau de racire, in cazul in care unei astfel de livrari nu i se aplica articolul 38, locul livrarii este considerat a fi locul in care cumparatorul utilizeaza si consuma efectiv bunurile.
Atunci cand cumparatorul nu consuma efectiv gazul, electricitatea, energia destinata incalzirii sau racirii sau le consuma doar partial, se considera ca bunurile neconsumate in cauza au fost utilizate si consumate in locul in care cumparatorul isi are sediul activitatii economice sau un sediu fix pentru care se livreaza bunurile. În absenta unui astfel de sediu, se considera ca acesta a utilizat si a consumat bunurile in locul in care isi are domiciliul stabil sau resedinta obisnuita.”

6. La articolul 59, litera (h), astfel cum se prevede in Directiva 2008/8/CE din 12 februarie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste locul de prestare a serviciilor [5], se inlocuieste cu urmatorul text:
„(h) acordarea accesului la un sistem de gaze naturale situat pe teritoriul Comunitatii sau la o retea conectata la un astfel de sistem, la reteaua de electricitate sau la retelele de incalzire sau de racire, sau la transportul si distributia prin intermediul acestor sisteme sau retele, precum si prestarea altor servicii direct legate de acestea;”.

7. La articolul 80 alineatul (1) litera (b), cuvintele „articolele 380-390” se inlocuiesc cu cuvintele „articolele 380-390b”.

8. Articolul 102 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 102
Dupa consultarea Comitetului pentru TVA, fiecare stat membru poate aplica o cota redusa pentru livrarea de gaze naturale, electricitate sau de energie pentru incalzirea urbana.”

9. La articolul 136 litera (a), cuvintele „articolele 380-390” se inlocuiesc cu cuvintele „articolele 380-390b”.

10. Articolul 143 se modifica dupa cum urmeaza:
(a) dupa litera (f) se adauga urmatoarea litera:
„(fa) importul de bunuri de catre Comunitatea Europeana, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii sau de catre organismele instituite de Comunitati carora li se aplica Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene, in limitele si conditiile stabilite de protocolul respectiv si de acordurile de punere in aplicare a respectivului protocol sau de acordurile de sediu, in masura in care nu conduc la denaturarea concurentei;”;

(b) litera (g) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(g) importul de bunuri de catre organismele internationale, altele decat cele mentionate la litera (fa), recunoscute ca atare de autoritatile publice ale statului membru gazda sau de catre membri ai respectivelor organisme, in limitele si conditiile stabilite de conventiile internationale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;”;

(c) litera (l) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(l) importul de gaz prin intermediul unui sistem de gaze naturale sau prin orice retea conectata la un astfel de sistem sau importul de gaz introdus de pe o nava care transporta gaz intr-un sistem de gaze naturale sau intr-o retea de conducte cu alimentare din amonte, importul de electricitate sau de energie destinata incalzirii sau racirii prin intermediul retelelor de incalzire sau de racire;”.

11. La articolul 151, alineatul (1) se modifica dupa cum urmeaza:
(a) dupa litera (a) se adauga urmatoarea litera:
„(aa) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii catre Comunitatea Europeana, Comunitatea Europeana a Energiei Atomice, Banca Centrala Europeana, Banca Europeana de Investitii sau catre organismele instituite de Comunitati carora li se aplica Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile si imunitatile Comunitatilor Europene, in limitele si conditiile stabilite de protocolul respectiv si de acordurile de punere in aplicare ale respectivului protocol sau de acordurile de sediu, in masura in care nu conduc la denaturarea concurentei;”;

(b) litera (b) se inlocuieste cu urmatorul text:
„(b) livrarea de bunuri sau prestarea de servicii destinate organismelor internationale, altele decat cele mentionate la litera (aa), recunoscute ca atare de autoritatile publice ale statelor membre gazda, si membrilor acestor organisme, in limitele si conditiile stabilite de conventiile internationale de instituire a organismelor sau de acordurile de sediu;”.

12. În titlul X capitolul 1 se introduce urmatorul articol:
„Articolul 168a
(1) În cazul unui bun imobil care face parte din activele persoanei impozabile si care este folosit de catre persoana impozabila atat in scopul activitatii economice, cat si pentru folosinta sa personala sau cea a personalului sau sau, mai general, in alte scopuri decat cele aferente activitatii sale economice, TVA-ul pentru cheltuielile aferente respectivului bun imobil este deductibil in conformitate cu principiile prevazute la articolele 167, 168, 169 si 173, numai in proportia care corespunde utilizarii sale in scopuri aferente activitatii economice a persoanei impozabile.
Prin derogare de la articolul 26, modificarile in ceea ce priveste proportia de utilizare a unui bun imobil mentionata la primul paragraf sunt luate in considerare in conformitate cu principiile prevazute la articolele 184-192, astfel cum sunt aplicate in statul membru respectiv.
(2) Statele membre pot, de asemenea, aplica alineatul (1) in ceea ce priveste TVA-ul pentru cheltuielile aferente altor bunuri care fac parte din activele intreprinderii, pe care le vor preciza.”

13. La articolul 221 alineatul (2), cuvintele „articolele 380-390” se inlocuiesc cu cuvintele „articolele 380-390b”.

14. La articolul 287 se adauga urmatoarele puncte:
„17. Bulgaria: 25600 EUR;
18. Romania: 35000 EUR.”

15. În sectiunea 2 a capitolului 1 din titlul XIII, se introduc urmatoarele articole:
„Articolul 390a
În conformitate cu conditiile aplicate in Bulgaria la data aderarii sale, acest stat membru poate sa continue sa scuteasca transportul international de persoane, astfel cum se mentioneaza la punctul 10 din anexa X partea B, atat timp cat aceeasi scutire este aplicata in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.

Articolul 390b
În conformitate cu conditiile aplicate in Romania la data aderarii, acest stat membru poate sa continue sa scuteasca transportul international de persoane, astfel cum se mentioneaza la punctul 10 din anexa X partea B, atat timp cat aceeasi scutire este aplicata in oricare dintre statele membre care faceau parte din Comunitate la 31 decembrie 2006.”

16. La articolul 391, cuvintele „articolele 380-390” se inlocuiesc cu cuvintele „articolele 380-390b”.

17. În anexa X, titlul se inlocuieste cu urmatorul text:
„LISTA OPERATIUNILOR CARE FAC OBIECTUL DEROGARILOR MENtIONATE LA ARTICOLELE 370 SI 371 SI LA ARTICOLELE 375-390b”

Articolul 2
Transpunere
(1) Statele membre asigura intrarea in vigoare a actelor cu putere de lege si a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cu efect de la 1 ianuarie 2011. Acestea informeaza de indata Comisia in aceasta privinta.
Atunci cand statele membre adopta actele respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispozitii de drept intern pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.

Articolul 3
Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 22 decembrie 2009.
Pentru Consiliu Presedintele A. Carlgren
[1] Avizul Parlamentului European din 8 iulie 2008 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial) si avizul Parlamentului European din 24 noiembrie 2009 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial).
[2] JO C 204, 9.8.2008, p. 119.
[3] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
[4] JO L 260, 11.10.2003, p. 8.
[5] JO L 44, 20.2.2008, p. 11.

–––––––––––––––––

Fisa act EUR-lex – html

Din categoria: Directiva TVA Etichete: Directiva TVA, modificare directiva TVA

DIRECTIVA 2009/47/CE de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste cotele reduse ale taxei pe valoarea adaugata

10 feb. 2010 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

DIRECTIVA 2009/47/CE modifica prevederile Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste cotele reduse ale taxei pe valoarea adaugata. DIRECTIVA 2009/47/CE a fost publicata in Jurnalul Oficial L 116 , 09/05/2009 p. 0018 – 0020. [fisa act EUR-lex – HTML]

Directiva 2009/47/CE a Consiliului din 5 mai 2009 de modificare a Directivei 2006/112/CE in ceea ce priveste cotele reduse ale taxei pe valoarea adaugata

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 93,
avand in vedere propunerea Comisiei,
avand in vedere avizul Parlamentului European [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social European [2],

intrucat:
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adaugata [3] autorizeaza statele membre sa aplice una sau doua cote reduse care nu pot fi mai mici de 5 % si care se aplica numai unei liste restrictive de livrari de bunuri si prestari de servicii.
(2) În comunicarea privind cotele de TVA altele decat cotele standard de TVA, pe care Comisia a prezentat-o Parlamentului European si Consiliului in 2007, s-a ajuns la concluzia ca aplicarea unor cote reduse de TVA serviciilor furnizate pe plan local nu ridica reale probleme pentru buna functionare a pietei interne si poate avea, in anumite conditii, efecte pozitive in ceea ce priveste crearea de locuri de munca si lupta impotriva economiei informale. Prin urmare, este oportun sa se ofere statelor membre posibilitatea de a aplica cote reduse de TVA serviciilor cu utilizare intensiva a fortei de munca, care fac obiectul unor dispozitii temporare aplicabile pana la sfarsitul anului 2010, precum si serviciilor de restaurant si de catering.
(3) În ceea ce priveste furnizarea bauturilor alcoolice si/sau nealcoolice in cadrul serviciilor de restaurant si de catering, poate fi justificata aplicarea unui tratament diferit respectivelor bauturi in raport cu tratamentul aplicat in cadrul furnizarii produselor alimentare; se impune precizarea expresa a faptului ca un stat membru poate sa includa sau sa excluda furnizarea bauturilor alcoolice si/sau nealcoolice atunci cand aplica o cota redusa furnizarii de servicii de restaurant si de catering mentionate in anexa III la Directiva 2006/112/CE.
(4) De asemenea, Directiva 2006/112/CE ar trebui sa fie modificata pentru a permite aplicarea cotelor reduse, respectiv a unei scutiri, intr-un numar limitat de situatii specifice, din motive sociale sau de sanatate, precum si pentru a clarifica si actualiza, in functie de progresele tehnice, trimiterea la carti din anexa III la aceasta.
(5) Continutul anumitor dispozitii din Directiva 2006/112/CE referitoare la derogarile existente si, prin urmare, lista de la anexa IV va fi acoperit de lista livrarilor de bunuri si a prestarilor de servicii carora li se poate aplica o cota redusa in temeiul prezentei directive. Din ratiuni de claritate, respectivele dispozitii si anexa IV la Directiva 2006/112/CE ar trebui sa fie eliminate.
(6) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstitutional privind o mai buna legiferare [4], statele membre sunt incurajate sa elaboreze, pentru ele insele si in interesul Comunitatii, propriile tabele de corespondenta care sa ilustreze, pe cat posibil, corelatia dintre prezenta directiva si masurile de transpunere si sa le faca publice.
(7) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui sa fie modificata in consecinta,

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA:

Articolul 1
Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. Se adauga urmatorul articol:
„Articolul 104a
Ciprul poate aplica una dintre cele doua cote reduse, prevazute la articolul 98, furnizarii de gaz petrolier lichefiat (GPL) in rezervoare cilindrice.”
2. Articolul 105 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 105
(1) Portugalia poate aplica una dintre cele doua cote reduse, prevazute la articolul 98, taxelor pentru utilizarea podurilor din zona Lisabonei.
(2) Portugalia poate aplica, in cazul operatiunilor efectuate in regiunile autonome Azore si Madeira si al importurilor directe in aceste regiuni, cote mai mici decat cele aplicate pe continent.”
3. În titlul VIII, capitolul 3 se elimina.
4. La articolul 111, se adauga urmatoarea litera, cu incepere de la 1 ianuarie 2011:
„(c) de catre Malta pentru livrarea de produse alimentare destinate consumului uman si de produse farmaceutice.”
5. La articolul 114 alineatul (1), al doilea paragraf se inlocuieste cu urmatorul text:
„Statele membre mentionate la primul paragraf pot aplica, de asemenea, aceasta cota pentru imbracamintea si incaltamintea pentru copii si pentru locuinte.”
6. Articolul 115 se inlocuieste cu urmatorul text:
„Articolul 115
Statele membre care, la 1 ianuarie 1991, aplicau o cota redusa pentru imbracamintea sau incaltamintea pentru copii sau pentru locuinte pot continua sa aplice aceasta cota pentru livrarea acestor bunuri sau pentru prestarea acestor servicii.”
7. Articolul 116 se elimina.
8. La articolul 117, alineatul (1) se elimina.
9. La articolul 125, alineatul (2) se elimina.
10. Articolul 127 se elimina, cu incepere de la 1 ianuarie 2011.
11. La articolul 128, alineatul (2) se elimina.
12. La articolul 129, alineatul (1) se elimina.
13. Anexa III se modifica in conformitate cu anexa la prezenta directiva.
14. Anexa IV se elimina.

Articolul 2
Statele membre comunica de indata Comisiei textele actelor cu putere de lege si ale actelor administrative pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere la data publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3
Prezenta directiva intra in vigoare in prima zi a lunii urmatoare datei publicarii in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4
Prezenta directiva se adreseaza statelor membre.

Adoptata la Bruxelles, 5 mai 2009.
Pentru Consiliu Presedintele M. Kalousek
[1] Avizul din 19 februarie 2009 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial).
[2] Avizul din 25 februarie 2009 (nepublicat inca in Jurnalul Oficial).
[3] JO L 347, 11.12.2006, p. 1.
[4] JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
–––––––––––––––––
ANEXA
Anexa III la Directiva 2006/112/CE se modifica dupa cum urmeaza:
1. Punctul 6 se inlocuieste cu urmatorul text:
„6. livrarea, inclusiv imprumutul de catre librarii, a cartilor pe toate tipurile de suport fizic (inclusiv brosuri, pliante si imprimate similare, albume, carti de desenat sau de colorat pentru copii, partituri imprimate sau in manuscris, harti si harti hidrografice sau similare), ziare si periodice, altele decat materialele destinate in totalitate sau in mod predominant publicitatii;”.
2. Se introduc urmatoarele puncte:
„10a. renovarea si repararea locuintelor private, cu exceptia materialelor care reprezinta o parte semnificativa a valorii serviciului prestat;
10b. curatarea geamurilor si curatarea locuintelor private;”.
3. Se introduce urmatorul punct:
„12a. serviciile de restaurant si de catering, cu posibilitatea de a exclude furnizarea de bauturi (alcoolice si/sau nealcoolice);”.
4. Se adauga urmatoarele puncte:
„19. serviciile minore de reparare a bicicletelor, a incaltamintei si articolelor din piele, a imbracamintei si tesaturilor folosite in gospodarii (inclusiv lucrari de reparare si modificare);
20. serviciile de ingrijire la domiciliu, precum asistenta la domiciliu si ingrijirea copiilor, a varstnicilor, a bolnavilor sau a persoanelor cu handicap;
21. coafura.”
–––––––––––––––––

Din categoria: Directiva TVA Etichete: 112/2006, cotele taxei pe valoarea adaugata, cotele TVA, Directiva 112, directiva 112/2006, Directiva TVA, legislatie comunitara, sistemul TVa, tva comunitar, tva in ue

  • Go to page 1
  • Go to page 2
  • Go to page 3
  • Interim pages omitted …
  • Go to page 25
  • Go to Next Page »

Bara principală

  • Facebook
  • RSS
  • Twitter

FISCALNET – căutare informații financiar-fiscale, informații juridice

Articole recente

UE prelungește avantajele comerciale acordate Ucrainei

Comunicat cursuri online – Iunie 2023

Ce sa alegi intre PFA si SRL

PFA la norma de venit registre contabile obligatorii facturare si obligatii declarative

CE solicită Ciprului să respecte normele UE în materie de TVA pentru locuințe

Despre gâtuirea procedurală și fiscală a imobiliarelor

CE ia măsuri împotriva Greciei pentru nerespectarea normelor UE privind impozitarea autovehiculelor

Cosmin-Flavius Costaș: Noi, avocații, trebuie să fim mult mai vocali, mult mai activi și, fără îndoială, și mult mai bine pregătiți

La mulți ani cu ocazia zilei de 1 iunie!

10 informatii despre taxe in Romania | Infografic

Alerte pe email

* indicates required

Asistență & Ghiduri

Mai sunt câteva zile până la expirarea termenului pentru depunerea Declarației Unice

Mai sunt câteva zile până la expirarea termenului pentru depunerea Declarației Unice

Inspectorii ANAF antifraudă au dat amenzi de 1,55 milioane de lei în Dragonul Roșu

Doamna Nicoleta-Mioara Cîrciumaru, noul vicepreședinte al ANAF

DGAF desfășoară controale antifraudă la nivel național în domenii economice cu slabă conformare fiscală

finand

Copyright © 2023 · Autentificare

  • Stiri
  • Reglementari fiscale
  • Reglementari contabile
  • Actualizari Cod Fiscal
  • Companii SRL-SA
  • Persoane PF-PFA
  • TVA
  • Microîntreprinderi
  • Impozite Taxe Locale
  • Plata Online – Taxe
  • Contributii Obligatorii
  • Nerezidenti
  • Taxa pe poluare
  • Dictionar fiscal contabil
  • Proceduri fiscale
  • Consiliul fiscal
  • Comisia fiscala centrala
  • Finante Europene
  • Fiscalitatea international
  • Jurisprudenta RO
  • Jurisprudenta UE
  • PwC Romania
  • Curierul fiscal – CH Beck
  • Tax & IFRS News [en]
  • Tabel editorial