ajustarea TVA reduceri de pret

EY România/ Băncilă, Diaconu și Asociații – Tratamentul fiscal al unor servicii suplimentare de vânzări

8 iul. 2022 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Formalismul excesiv al ANAF invalidat de Înalta Curte de Casație și Justiție. Lipsa rapoartelor de lucrări si existența unui departament propriu de vânzări nu influențează tratamentul fiscal al unor servicii suplimentare de vânzări

Rapoartele de lucrări nu sunt obligatorii, chiar dacă au fost prevăzute prin contract, în condițiile în care contribuabilul probează prin mijloace de probă efectivitatea prestării serviciilor, a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia definitivă favorabilă a fost obținută de echipa de avocați a Băncilă, Diaconu și Asociații, compusă din Emanuel Băncilă și Andrei Boian. Aceștia au reușit să demonstreze că nu există o situație de dublare a serviciilor atunci când au fost angajați prestatori de servicii suplimentari în condițiile în care contribuabilul avea deja un departament propriu de vânzări. Printr-un raport de expertiză administrat în cauză s-a dovedit legătura de cauzalitatea între serviciile de vânzări prestate suplimentar si creșterea cifrei de afaceri.

Un operator important din industria materialelor de construcții care avea departament propriu de vânzări a procedat și la angajarea de subcontractori, pentru a-și asigura creșterea cifrei de afaceri în relația cu anumiți distribuitori – fără a desființa departamentul de vânzări intern al companiei.

Organele fiscale, cu ocazia desfășurării inspecției fiscale, au refuzat recunoașterea caracterului deductibil al acestor cheltuieli legate de prestarea unor servicii suplimentare de vânzări în afara departamentului propriu de vânzări al Societății și a TVA aferentă, motivat de faptul că deja exista un departament propriu de vânzări, și nu se poate determina dacă creșterea cifrei de afaceri în relația cu distribuitorii, pentru care au fost angajați prestatori de servicii suplimentari a fost generată de serviciile prestate de către aceștia din urma sau de către angajații din propriul departament de vânzări. Mai mult, conform contratului de prestări servicii, se indica în mod clar obligativitatea întocmirii unor rapoarte de lucrări pentru decontarea serviciilor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Atât în cadrul inspecției fiscale, cât și în cadrul contestației, Societatea a prezentat suficiente documente care probau, pe de o parte, faptul că serviciile au fost efectiv prestate, iar pe de altă parte, faptul că în relația cu distribuitorii pentru care s-a dispus externalizarea parțială a departamentului de vânzări a fost înregistrată creșterea cifrei de afaceri tocmai datorită acestei externalizări parțiale, totuși organele fiscale și-au menținut poziția în ceea ce privește refuzul recunoașterii caracterului deductibil al cheltuielilor și a TVA aferentă.

În același timp, referitor la susținerile organelor fiscale conform cărora compania avea un departament de vânzări intern, Curtea de Apel București a accentuat obligația organelor fiscale de a respecta principiului libertății de gestiune care acordă companiei dreptul de a decide în privința raporturilor contractuale pe care le angajează.

”Formalismul excesiv al ANAF continua să piardă teren prin soluțiile succesive date de instanțele de judecată în favoarea contribuabililor. Cu toate acestea, nu se observă o schimbare de optică în abordarea echipelor de inspecție fiscală pe această temă” – a declarat Emanuel Băncilă, partenerul coordonator al departamentului de Controverse și Inspecții Fiscale al Băncilă, Diaconu și Asociații.

-//-

Despre Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL

Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL (denumită anterior Radu și Asociații SPRL) este o societate de avocați ce oferă servicii juridice complete, care includ atât servicii de consultanță juridică, cât și asistență și reprezentare în fața instanțelor de judecată, având o practică importantă de controverse și dispute fiscale.

Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL este membră a grupului Ernst & Young Global Ltd și face parte din rețeaua globală EY Law, aflată în plină expansiune, în cadrul căreia lucrează peste 2.400 de avocați în mai mult de 90 de jurisdicții.

Experiența noastră a fost recunoscută de piață și de publicații internaționale.

Chambers Global 2019 a recunoscut practica noastră de Corporate/M&A în timp ce Chambers Europe 2019, 2020, 2021 și 2022 au plasat practica noastră de Controverse și Dispute Fiscale pe banda 1. Totodată, The Legal 500 Europe, Middle East and Africa 2019, 2020 și 2021 au premiat practica noastră de Drept Comercial, Drept Societar și M&A, edițiile 2020 și 2021 plasând practica de Controverse și Dispute Fiscale pe poziția 1.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să accesați: www.bdattorneys.ro

Ajustarea bazei de impozitare a TVA în cazul reducerilor de preț, acordate după livrare

4 apr. 2013 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Intrebare
Ce obligaţii îi revin furnizorului înregistrat în scopuri de TVA care acorda beneficiarilor ulterior livrării bunurilor reduceri de preţ?

Raspuns Asistenta ANAF
Potrivit prevederilor art.138 lit. c) din Codul fiscal, în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele şi celelalte reduceri de preţ prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, baza de impozitare se reduce corespunzător. Conform prevederilor pct. 20 alin.(1) şi alin. (2) din Normele metodologice, în situaţiile prevăzute la art. 138 din Codul fiscal, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii îşi ajustează baza impozabilă a taxei după efectuarea livrării/prestării sau după facturarea livrării/prestării, chiar dacă livrarea/prestarea nu a fost efectuată, dar evenimentele prevăzute la art. 138 din Codul fiscal intervin ulterior facturării şi înregistrării taxei în evidenţele persoanei impozabile.

În acest scop furnizorii/prestatorii trebuie să emită facturi cu valorile înscrise cu semnul minus când baza de impozitare se reduce care vor fi transmise şi beneficiarului. Beneficiarii au obligaţia să ajusteze dreptul de deducere exercitat iniţial, potrivit prevederilor art. 148 lit. b) şi art. 149 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, numai pentru operaţiunile prevăzute la art. 138 lit. a) – c) şi e) din Codul fiscal. Prevederile acestui alineat se aplică şi pentru achiziţiile intracomunitare. Potrivit art. 134^2 alin.(9) din Codul fiscal, TVA este exigibilă la data la care intervine oricare dintre evenimentele menţionate la art. 138,în speţă reducerea de preţ. Totuşi, regimul de impozitare, cotele aplicabile şi cursul de schimb valutar sunt aceleaşi ca şi ale operaţiunii de bază care a generat aceste evenimente.

Prin urmare, factura de regularizare urmează regimul facturii iniţiale, respectiv dacă contravaloarea acestei facturi reprezintă micşorarea bazei de impozitare pentru o operaţiune scutită de TVA sau neimpozabilă în România, cum este livrarea intracomunitară de bunuri scutită conform art. 143 alin.(2) lit.a) din Codul fiscal, această factură nu va cuprinde TVA.

Ajustările efectuate conform prevederilor menţionate, respectiv facturile emise cu semnul minus, vor fi înregistrate în mod corespunzator în jurnalul de vânzări, al cărei model orientativ este prevăzut de OMEF nr. 1372/2008, şi în Decontul de TVA, formular aprobat prin OPANAF nr. 1790/2012, în funcţie de perioada fiscală în care intervine exigibilitatea TVA, respectiv modificarea datelor declarate iniţial pentru livrarea efectuată.

În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri facturile de regularizare, declarate în mod corespunzător în Decontul de TVA, vor fi declarate şi
în declaraţia recapitulativă – formular 390 VIES, prevăzută de art. 156^4 din Codul fiscal, potrivit instrucţiunilor aprobate prin OPANAF nr. 76/2010. Conform acestor instrucţiuni, ajustările se declară pentru luna calendaristică în care intervine exigibilitatea taxei, potrivit art. 134^2 alin. (9) din Codul fiscal, respectiv în luna calendaristică în care regularizarea a fost comunicată clientului.

Baza legala
Legea nr 571 / 2003 articolul 134^2 al. 9, 138 lit. c
Ordinul ministrului economiei si finantelor nr 1372 / 2008 articolul 1
Ordinul preşedintelui ANAF nr 1790 / 2012 articolul anexa 2
Ordinul preşedintelui ANAF nr 76 / 2010 articolul anexa 2

Sursa: ANAFI – Speta publicata la data 1.04.2013
Referitor la: Codul fiscal Domeniu: 6 Taxa pe valoarea adaugata Subdomeniu: 07 Baza de impozitare

DGFP: Ajustarea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adaugata – documentar fiscal

25 mai 2011 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

În documentarul de mai jos, Directia Generala a Finantelor Publice Valcea prezinta contribuabililor, persoane impozabile inregistrate in scopuri de taxa pe valoarea adaugata (TVA), principalele prevederi legale referitoare la ajustarea bazei de impozitare a TVA.

Situatii in care se ajusteaza baza TVA
Baza de impozitare se reduce in urmatoarele situatii:
– daca a fost emisa o factura si, ulterior, operatiunea este anulata total sau partial, inainte de livrarea bunurilor sau de prestarea serviciilor;
– in cazul refuzurilor totale sau partiale privind cantitatea, calitatea ori preturile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum si in cazul anularii totale ori partiale a contractului pentru livrarea sau prestarea in cauza ca urmare a unui acord scris intre parti sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile sau in urma unui arbitraj;
– in cazul in care rabaturile, remizele, risturnele si celelalte reduceri de pret prevazute la art. 137 alin. (3) lit. a) Cod Fiscal (CF), sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
– in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului. Ajustarea este permisa incepand cu data pronuntarii hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii prevazute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, hotarare ramasa definitiva si irevocabila;
– in cazul in care cumparatorii returneaza ambalajele in care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circula prin facturare.
Important! În situatiile prevazute mai sus, furnizorii de bunuri si/sau prestatorii de servicii isi ajusteaza baza impozabila a taxei dupa efectuarea livrarii/prestarii sau dupa facturarea livrarii/prestarii, chiar daca livrarea/prestarea nu a fost efectuata, dar evenimentele mentionate intervin ulterior facturarii si inregistrarii taxei in evidentele persoanei impozabile. Furnizorii/prestatorii trebuie sa emita facturi cu valorile inscrise cu semnul minus cand baza de impozitare se reduce sau, dupa caz, fara semnul minus, daca baza de impozitare se majoreaza, care vor fi transmise si beneficiarului.
De retinut! Prevederile mentionate se aplica si pentru livrari intracomunitare.

Cazuri de ajustare a bazei TVA
Beneficiarii au obligatia sa ajusteze dreptul de deducere a taxei exercitat initial, potrivit prevederilor art. 148 lit. b) si art. 149 alin. (4) lit. e) CF, numai pentru operatiunile prevazute la art. 138 lit. a) – c) si e) CF.
Atentie! Aceste prevederi se aplica si pentru achizitiile intracomunitare.
Ajustarea bazei de impozitare a TVA, in cazul in care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului, este permisa numai in situatia in care data declararii falimentului beneficiarilor a intervenit dupa data de 1 ianuarie 2004, inclusiv pentru facturile emise inainte de aceasta data, daca contravaloarea bunurilor livrate/serviciilor prestate ori TVA aferenta consemnata in aceste facturi nu se poate incasa din cauza falimentului beneficiarului.
Reducerile de pret acordate de producatorii/distribuitorii de bunuri pe baza de cupoane valorice in cadrul unor campanii promotionale se reflecta in facturi astfel:
– facturile de reducere se intocmesc direct de catre producatorii/distribuitorii de bunuri pe numele comerciantilor care au acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali, chiar daca initial facturile de livrare a bunurilor pentru care se acorda aceste reduceri de pret au fost emise de producatori/distribuitori catre diversi intermediari cumparatori-revanzatori. La rubrica „Cumparator” se inscriu datele de identificare ale cumparatorului care a acceptat cupoanele valorice de la consumatorii finali;
– in cazul in care producatorii/distribuitorii de bunuri incheie contracte cu societati specializate in administrarea cupoanelor valorice, producatorii/distribuitorii emit o singura facturi fiscale cu semnul minus pentru valoarea reducerilor de pret acordate in cursul unei luni si a TVA aferente.
Atentie! Anexa la aceste facturi trebuie sa contina informatii din care sa rezulte valoarea reducerilor de pret acordate de un producator/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe categorii de bunuri. La rubrica „Cumparator” se vor inscrie datele de identificare ale societatii specializate in administrarea cupoanelor valorice.
Societatile specializate in administrarea cupoanelor valorice vor emite catre fiecare comerciant o singura facturi fiscale cu semnul minus pentru toate bunurile in cauza, in care vor inscrie valoarea reducerilor de pret acordate de producatori/distribuitori in cursul unei luni si a TVA aferente.
Important! Anexa la aceste facturi trebuie sa contina informatii din care sa rezulte valoarea reducerilor de pret acordate de un producator/distribuitor pentru fiecare comerciant, pe categorii de bunuri. La rubrica „Furnizor” se vor inscrie datele de identificare ale societatii specializate in administrarea cupoanelor valorice.
*
Baza legala: art.138 Cod Fiscal, pct. 20 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Sursa: finantevalca.ro – 24.05.2011

Curierul fiscal: Reduceri de pret – implicatii contabile si fiscale

27 dec. 2010 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Autor: Andrei Tercu, Senior Consultant, Tax Advisory Services, Mazars. Articolul lunii decembrie in revista Curierul fiscal

Articolul de fata isi propune sa prezinte tratamentul contabil, precum si principalele implicatii fiscale ale reducerilor de pret. Acordarea de reduceri comerciale reprezinta o practica binecunoscuta producatorilor si comerciantilor romani, fiind utilizata o paleta destul de diversificata de astfel de reduceri care insa pot avea implicatii fiscale diferite.

1. Reglementari contabile

Prin Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene (in continuare „Ordinul nr. 3055/2009”) s-au introdus si clarificari cu privire la definirea si tipurile de reduceri comerciale si financiare. In acest sens, pct. 51 alin. (4) mentioneaza ca reducerile comerciale pot fi:

a) rabaturile – se primesc pentru defecte de calitate si se practica asupra pretului de vanzare;

b) remizele – se primesc in cazul vanzarilor superioare volumului convenit sau daca cumparatorul are un statut preferential; si

c) risturnele – sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului tranzactiilor efectuate cu acelasi tert, in decursul unei perioade determinate.

Mai mult la alin. (6) al aceluiasi punct 51 se prezinta si o descriere a reducerilor financiare, care sunt sconturi de decontare acordate pentru achitarea datoriilor inainte de termenul normal de exigibilitate.

Reducerile comerciale si financiare mentionate mai sus sunt negociate de partenerii contractuali sub forma unui procent aplicat asupra pretului de vanzare si sunt detaliate in contractele comerciale, pe baza conditiilor agreate (cantitatea la care se aplica, termenul de livrare, termenul de plata, termenul de facturare).

In cadrul relatiilor comerciale se pot intalni mai multe tipuri de reduceri sau bonusuri. Astfel, in practica se pot intalni reduceri pentru atingerea unor volume de achizitii si reduceri, mai bine spun bonusuri, pentru activitati de promovare a produselor de catre comercianti, spre exemplu publicitate in magazine, deschidere magazin nou, publicitate in cataloage si reviste, pozitionare preferentiala in raft. Aceste doua tipuri de reduceri (i.e. reduceri versus bonusuri) se disting din mai multe considerente (mod facturare, mod de calcul etc.). Astfel, doar reducerea pentru atingerea unor volume de achizitii este considerata reducere comerciala, in timp ce bonusurile de promovare sunt asimilate serviciilor de publicitate sau de promovare. Aceasta distinctie (reducere comerciala versus bonus) este foarte importanta si trebuie efectuata de la inceput pentru a aplica tratamentul contabil si fiscal adecvat.

Pentru a identifica tratamentul contabil al reducerilor comerciale trebuie analizat momentul in care sunt primite/acordate acestea. In practica, pot exista doua cazuri:

– reduceri acordate de furnizor si inscrise pe facturi fiscale de achizitie. Conform pct. 51 alin. (3) din Ordinul nr. 3055/2009, aceste reduceri ajusteaza costul de achizitie in sensul reducerii. Aceste reduceri comerciale nu se vor inregistra in mod distinct in contabilitate, ci pur si simplu ajusteaza costul de achizitie. Astfel, la cumparator stocurile vor fi inregistrate la valoarea lor neta comerciala, in timp ce la vanzator veniturile vor fi inregistrate la valoarea rezultata dupa scaderea reducerii comerciale. Scaderea din gestiune a stocurilor se va face la vanzator la valoarea de inregistrare in contabilitate, fara a se tine cont de valoarea reducerii comerciale acordate la momentul vanzarii;

– reducerile comerciale primite ulterior facturarii, respectiv acordate ulterior facturarii: conform pct. 51 alin. (4) din Ordinul nr. 3055/2009, indiferent de perioada la care se refera, reducerile comerciale se evidentiaza distinct in contabilitate (contul 609 „Reduceri comerciale primite”, respectiv contul 709 „Reduceri comerciale acordate”), pe seama conturilor de terti.

Inregistrarea in contabilitate a reducerilor comerciale acordate ulterior facturarii se va evidentia astfel:

a) Inregistrarea reducerii comerciale primite – in cazul cumparatorului

401	=	609
„Furnizori”		„Reduceri comerciale primite”

b) Inregistrarea reducerii comerciale acordate – in cazul furnizorului

709	=	4111
„Reduceri comerciale acordate”		„Clienti”

Ca mod de prezentare, in formularul Contul de Profit si Pierdere, reducerile comerciale acordate se vor prezenta distinct la randul 4, iar reducerile comerciale primite se vor prezenta la randul 16.

Un caz distinct il reprezinta reducerile comerciale acordate/primite, in baza prevederilor contractuale, la inceputul unui an financiar, dar care se refera la perioada precedenta. Acest lucru este des intalnit in cazul remizelor sau al risturnurilor.

In aceasta situatie trebuie respectate prevederile pct. 42 din Ordinul nr. 3055/2009 privind principiul independentei exercitiului, conform caruia trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor.

Astfel, se vor evidentia in conturile de venituri si creantele pentru care nu a fost intocmita inca facturi fiscale (contul 418 „Clienti facturi de intocmit – facturi de intocmit), respectiv in conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit inca facturi fiscale (contul 408 „Furnizori – facturi nesosite”).

La momentul primirii/emiterii facturii inregistrarea initiala prin conturile 408 sau 418 va fi inchisa prin conturile 401 „Furnizori” sau 4111 „Clienti”, dupa caz. In situatia in care valoarea reducerii difera de estimarea inregistrata initial, diferenta va fi inregistrata pe cheltuielile anului precedent (daca facturi fiscale este primita pana la momentul depunerii situatiilor financiare) sau pe cheltuielile anului curent/rezultatul reportat, in functie de politica contabila a fiecarei companii.

Reducerile financiare primite de la furnizor reprezinta venituri ale perioadei indiferent de perioada la care se refera si se inregistreaza in contul 767 „Venituri din sconturi obtinute”. La furnizor, aceste reduceri acordate reprezinta cheltuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se refera si se inregistreaza in contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.

Inregistrarea in contabilitate a reducerilor financiare se va evidentia astfel:

a) Inregistrarea reducerii financiare primite – in cazul cumparatorului

401	=	767
„Furnizori”		„Venituri din sconturi obtinute”

b) Inregistrarea reducerii financiare acordate – in cazul furnizorului

667	=	4111
„Cheltuieli privind sconturile acordate”		„Clienti”

2. Reglementari fiscale

2.1 Impozitul pe profit

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal („Codul fiscal”) specifica la articolul 19 alin. (1) ca „profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare”.

Pe langa regula generala de calcul a profitului impozabil Codul fiscal nu mentioneaza distinct tratamentul fiscal aplicabil reducerilor comerciale si financiare, in consecinta acestea vor trebui considerate deductibile, respectiv impozabile la calculul impozitului pe profit, daca sunt clar mentionate in contractul comercial dintre parti.

Un caz aparte il reprezinta reducerile comerciale acordate/primite ulterior facturarii, care sunt facturate in alta perioada decat cea la care se refera. In aceasta situatie, conform principiului independentei exercitiului (prezentat la pct. 1) societatea ar trebui sa inregistreze cheltuiala, respectiv venitul in exercitiul financiar la care se refera, estimarea fiind efectuata pe baza contractului dintre parti in care sunt mentionate conditiile de acordare/primire a acestor reduceri. In consecinta, pe baza prevederilor contractuale, aceste cheltuieli/venituri pot fi considerate deductibile, respectiv impozabile la calculul impozitului pe profit pentru anul la care se refera.

Daca momentul primirii facturii, pe care este indicata valoarea reducerii comerciale, este ulterior depunerii declaratiei anuale privind impozitul pe profit, societatea ar trebui sa depuna o declaratie privind impozitul pe profit rectificativa. In situatia in care impozitul pe profit datorat dupa depunerea declaratiei rectificative este mai mare decat cel declarat initial pentru diferenta se vor calcula dobanzi si penalitati de intarziere.

2.2. Taxa pe valoare adaugata

Potrivit art. 137 alin. (3) lit. a) C.fisc., baza de impozitare pentru livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate in interiorul tarii nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor la data exigibilitatii taxei.

Conform art. 138 alin. (1) lit. c) C.fisc., in cazul in care rabaturile, remizele, risturnele si celelalte reduceri de pret prevazute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate dupa livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, baza de impozitare a taxei pe valoare adaugata se va reduce.

Punctul 19 alin. (1) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal („H.G. nr. 44/2004”) mentioneaza ca rabaturile, remizele, risturnele, sconturile si alte reduceri de pret nu se cuprind in baza de impozitare a taxei daca sunt acordate de furnizor/prestator direct in beneficiul clientului la momentul livrarii/prestarii si nu constituie, in fapt, remunerarea unui serviciu sau unei livrari.

In mod normal o reducere comerciala ar trebui evidentiata distinct cu semnul minus in facturi fiscale emisa de vanzator (in cazul unei reduceri initiale) sau prin emiterea unui facturi cu semnul minus (in cazul reducerilor ulterioare), facturi fiscale care trebuie sa contina toate elementele mentionate la art. 155 alin. (5) C.fisc.

Cu privire la indeplinirea conditiilor de la pct. 19 din H.G. nr. 44/2004 ar trebui analizat daca acordarea reducerilor se face efectiv in beneficiul clientului cu care este incheiat contractul comercial, precum si tipul de reducere care urmeaza sa fie acordat. Astfel, ar trebui urmarita diferentierea dintre reduceri pentru atingerea unui volum de achizitii, care sunt considerate reduceri comerciale, si bonusuri de promovarea a produselor, care sunt servicii de publicitate si promovare si care nu intra in sfera prevederilor art. 137 alin. (3) lit. a) si art. 138 alin. (1) lit. b) C.fisc.

In cazul in care reducerea comerciala este acordata sau primita de la un partener comercial in cadrul unei tranzactii intracomunitare conform art. 138¹baza de impozitare a achizitiei intracomunitare nu cuprinde elementele prevazute la art. 137 alin. (3) lit. a) C.fisc. si/sau, dupa caz, se ajusteaza in conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. c) C.fisc.

Cu privire la raportarea operatiunilor din punct de vedere al taxei pe valoare adaugata reducerile comerciale si financiare vor fi evidentiate in:

– Jurnalul de Cumparari sau de Vanzari in mod distinct in cazul in care sunt acordate ulterior facturarii;

– Decontul de taxa pe valoare adaugata (cod 300) in mod distinct in cazul in care sunt acordate ulterior facturarii. Inregistrarea va fi efectuata in decontul de taxa pe valoare adaugata din perioada in care este primita facturi fiscale de reducere comerciala/financiara la randurile unde a fost declarata si operatiunea initiala in cazul operatiunilor intracomunitare. In cazul operatiunilor interne inregistrarea va fi efectuata la randurile de achizitii de bunuri si servicii taxabile, respectiv livrari de bunuri si prestari de servicii in functie de cota de TVA aplicabila operatiunii. Ajustarile bazei de impozitare prevazute la art. 138 C.fisc., care au fost generate de operatiuni pentru care cota de TVA a fost de 19%, se vor trece la randurile Regularizari taxa deductibila sau colectata, dupa caz:

– Declaratia informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriu national (cod 394) pentru reducerile primite/acordate partenerilor comerciali romani;

– Declaratia recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile de servicii intracomunitare (cod 390) pentru reducerile primite/acordate partenerilor comerciali din Uniunea Europeana.

In cazul reducerilor de pret ulterioare acordate de un furnizor din Uniunea Europeana, daca o astfel de reducere de pret poate fi atribuita unei achizitii intracomunitare anterioare identificabile, raportarea unei astfel de reduceri se va face prin corectarea valorii achizitiei intracomunitare initiale in Declaratia Recapitulativa privind livrarile/achizitiile/prestarile intracomunitare. Aceasta corectie se va face prin depunerea unei declaratii rectificative.

In concluzie, pentru a aplica un tratament corect, atat contabil, cat si fiscal, trebuie analizat da la inceput daca reducerea este intr-adevar o reducere comerciala/financiara sau este in fapt un serviciu prestat.

Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 12/2010, preluat cu acordul editurii C.H. Beck.