CFNET - CodFiscal.NET Finante Taxe

Revista de actualitate financiară

factura fiscala

ÎCCJ. Factură pro-forma vs. factură fiscală

by

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că dacă o factură pro-forma individualizează serviciile prestate, contractul în baza cărora au fost emise şi valoarea serviciilor, aceasta poate fi avută în vedere la determinarea cuantumului creanței, în condițiile îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile contractuale. (Decizia nr. 2288 din 3 noiembrie 2022, pronunțată de Secţia a II-a […]

The post ÎCCJ. Factură pro-forma vs. factură fiscală first appeared on JURIDICE.

Citeste articolul integral / Read the full article >>> Fiscalitate - JURIDICE

Factura fiscală – informații obligatorii, condiții, opțiuni

by Lasă un comentariu

Regimul facturilor fiscale, în vigoare de la 1 ianuarie 2013, este stabilit prin:
– art. 155 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare;
– Ordonanţa Guvernului nr. 15/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal
– Hotărârea Guvernului nr. 1071/2012 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, aprobate prin – – Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 au fost aduse modificări privind utilizarea facturilor fiscale.

Elementele facturii – de bază

Conform Codului Fiscal, sunt considerate facturi documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în format electronic care conţin în mod obligatoriu următoarele informaţii:

– numărul de ordine, în baza uneia sau a mai multor serii, care identifică factura în mod unic;

– data emiterii facturii;

– data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data încasării unui avans, dacă această dată este anterioară datei emiterii facturii;

– denumirea/numele și adresa furnizorului/prestatorului – persoana impozabilă care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

– codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al furnizorului/prestatorului – persoana impozabilă care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

– denumirea/numele şi adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor;

– codul de înregistrare în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al beneficiarului, dacă acesta este o persoană impozabilă ori o persoană juridică neimpozabilă;

– denumirea şi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;

– baza de impozitare a bunurilor şi serviciilor ori, după caz, avansurile facturate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;

– indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

Elementele facturi – cazuri speciale

– particularităţile prevăzute la art. 125^1 alin. (3) Cod Fiscal în definirea bunurilor, în cazul livrării intracomunitare de mijloace de transport noi;

– denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 153 Cod Fiscal, ale reprezentantului fiscal;

– denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit în România şi care şi-a desemnat un reprezentant fiscal, precum şi denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare prevăzut la art. 153 Cod Fiscal ale reprezentantului fiscal;

– în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului, menţiunea „autofactură”;

– în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, să existe menţiunea din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

– în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA, menţiunea „taxare inversă”;

– în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism, menţiunea „regimul marjei – agenţii de turism”;

– dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, una dintre menţiunile „regimul marjei – bunuri second-hand”, „regimul marjei – opere de artă” sau „regimul marjei – obiecte de colecţie şi antichităţi”, după caz;

– în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii, menţiunea „TVA la încasare”;

– o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

Factura simplificată

Facturile pot fi emise şi în sistem simplificat şi trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

– data emiterii;

– identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

– identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

– suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

– în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

Orice document sau mesaj care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială are acelaşi regim juridic ca şi o factură.

Facturile pot fi emise şi primite în format electronic dacă acestea conţin informaţiile prezentate mai sus. 

Condiţii de emitere a facturilor

Persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, în următoarele situaţii:

a) pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate;

b) pentru fiecare vânzare la distanţă pe care a efectuat-o, în condiţiile art. 132 alin. (2) şi (3) Cod Fiscal;

c) pentru livrările intracomunitare de bunuri efectuate în condiţiile art. 143 alin. (2) lit. a) – c) Cod Fiscal;

d) pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b).

Important!

Prin excepţie de la cele menţionate mai sus, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate şi pentru orice avans încasat în legătură cu una dintre operaţiunile menţionate la lit. a) şi b), persoana impozabilă nu are obligaţia emiterii de facturi pentru operaţiunile scutite fără drept de deducere a taxei conform art. 141 alin. (1) şi (2) Cod Fiscal, dar operaţiunile vor fi consemnate în documente potrivit legislaţiei contabile.

Persoana înregistrată conform art. 153 trebuie să autofactureze fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii către sine cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 Cod Fiscal au obligaţia să întocmească autofactura numai în scopuri de TVA pentru bunurile de mică valoare acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol, doar atunci când valoarea fiecărui cadou oferit este mai mare de 100 lei. În situaţia în care s-a exercitat dreptul de deducere a taxei aferente achiziţiei bunurilor respective, persoana impozabilă însumează valoarea depăşirilor de plafon aferente unei perioade fiscale, care constituie livrare de bunuri cu plată şi colectează taxă. Se consideră că livrarea de bunuri are loc în ultima zi lucrătoare a perioadei fiscale în care au fost acordate bunurile gratuit şi a fost depăşit plafonul. Baza impozabilă, respectiv valoarea depăşirilor de plafon, şi taxa colectată aferentă se înscriu în autofactura care se include în decontul întocmit pentru perioada fiscală în care persoana impozabilă a acordat bunurile gratuit în cadrul acţiunilor de protocol şi a depăşit plafonul. Pentru bunurile/serviciile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de protocol în cursul anului 2012 se aplică prevederile legale în vigoare în anul 2012, inclusiv în ceea ce priveşte modul de determinare a depăşirii plafonului şi a perioadei fiscale în care se colectează TVA aferente acestei depăşiri.

Bunurile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare sau mecenat nu sunt considerate livrări de bunuri dacă valoarea totală în cursul unui an calendaristic se încadrează în limita a 3 la mie din cifra de afaceri constituită din operaţiuni taxabile, scutite cu sau fără drept de deducere, precum şi din operaţiuni pentru care locul livrării/prestării este considerat a fi în străinătate potrivit prevederilor art. 132 şi 133 Cod Fiscal. Încadrarea în plafon se determină pe baza datelor raportate prin deconturile de taxă depuse pentru un an calendaristic. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste plafoane sponsorizările şi acţiunile de mecenat, acordate în numerar, şi nici bunurile pentru care taxa nu a fost dedusă. Depăşirea plafoanelor constituie livrare de bunuri cu plată şi se colectează taxa ce va fi inclusă în decontul întocmit pentru ultima perioadă fiscală a anului respectiv. Pentru bunurile/serviciile acordate gratuit în cadrul acţiunilor de sponsorizare şi mecenat în cursul anului 2012 se aplică prevederile legale în vigoare în anul 2012, inclusiv în ceea ce priveşte modul de determinare a depăşirii plafonului şi a perioadei fiscale în care se colectează TVA aferente acestei depăşiri.

Persoana impozabilă trebuie să emită o autofactură, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, pentru fiecare transfer efectuat în alt stat membru, în condiţiile prevăzute la art. 128 alin. (10) Cod Fiscal, şi pentru fiecare operaţiune asimilată unei achiziţii intracomunitare de bunuri efectuate în România în condiţiile prevăzute la art. 130^1 alin. (2) lit. a) Cod Fiscal.

Operaţiuni pentru care nu se emit facturi

Prin excepţie, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii pentru următoarele operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura:

a) livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a), furnizate către beneficiari persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, pentru care este obligatorie emiterea de documente legal aprobate, fără nominalizarea cumpărătorului, cum ar fi: transportul persoanelor pe baza biletelor de călătorie sau abonamentelor, accesul pe bază de bilet la: spectacole, muzee, cinematografe, evenimente sportive, târguri, expoziţii;

c) livrările de bunuri şi prestările de servicii, altele decât cele menţionate la lit. a) şi b), furnizate către beneficiari, persoane neimpozabile, altele decât persoanele juridice neimpozabile, care prin natura lor nu permit furnizorului/prestatorului identificarea beneficiarului, cum sunt: livrările de bunuri efectuate prin automatele comerciale, serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate, servicii de reîncărcare electronică a cartelelor telefonice preplătite. Prin norme se vor stabili documentele pe care furnizorii/prestatorii trebuie să le întocmească în vederea determinării corecte a bazei de impozitare şi a taxei colectate pentru astfel de operaţiuni.

Persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi poate opta pentru emiterea facturii.

Cazuri în care se optează pentru emiterea facturii

Persoana impozabilă care are obligaţia de a emite facturi, precum şi persoana impozabilă care nu are obligaţia de a emite facturi dar optează pentru emiterea facturii pot emite facturi simplificate în oricare dintre următoarele situaţii:

– atunci când valoarea facturilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea în euro a valorii facturii este cursul prevăzut la art. 139^1 Cod Fiscal;

– în cazul documentelor sau mesajelor care modifică şi care se referă în mod specific şi fără ambiguităţi la factura iniţială şi au acelaşi regim juridic ca şi o factură.

Persoana impozabilă poate întocmi o factură centralizatoare pentru mai multe livrări separate de bunuri, prestări separate de servicii, către acelaşi client, în următoarele condiţii:

– să se refere la operaţiuni pentru care a luat naştere faptul generator de taxă sau pentru care au fost încasate avansuri într-o perioadă ce nu depăşeşte o lună calendaristică;

– toate documentele emise la data livrării de bunuri, prestării de servicii sau încasării de avansuri să fie obligatoriu anexate la factura centralizatoare.

Beneficiarii pot emite facturi în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme.

De asemenea, pot fi emise facturi de către un terţ în numele şi în contul furnizorului/prestatorului în condiţiile stabilite prin norme, cu excepţia situaţiei în care partea terţă este stabilită într-o ţară cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă.

În situaţia în care nu optează pentru emiterea de facturi simplificate, aceştia au obligaţia întocmirii unui document centralizator pentru fiecare perioadă fiscală care să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

– un număr de ordine;

– data la care a intervenit exigibilitatea taxei pentru livrarea de bunuri şi/sau prestarea de servicii;

– denumirea bunurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate;

– cantitatea bunurilor livrate;

– baza de impozitare a livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii ori, după caz, avansurile încasate, pentru fiecare cotă, scutire sau operaţiune netaxabilă, preţul unitar, exclusiv taxa, precum şi rabaturile, remizele, risturnele şi alte reduceri de preţ, în cazul în care acestea nu sunt incluse în preţul unitar;

– indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

– valoarea totală a bazei de impozitare şi a taxei colectate.

 

Alte precizări

De asemenea, se vor avea în vedere:

  • persoana impozabilă nu are obligaţia de a emite facturi pentru avansurile încasate în legătură cu o livrare intracomunitară de bunuri efectuată în condiţiile art. 143 alin. (2) Cod Fiscal;
  • sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă cu condiţia ca valoarea TVA colectată să fie exprimată în lei. În situaţia în care valoarea taxei colectate este exprimată într-o altă monedă, aceasta va fi convertită în lei utilizând cursul de schimb prevăzut la art. 139^1 Cod Fiscal;
  • utilizarea facturii electronice face obiectul acceptării de către destinatar. Acceptul clientului de a utiliza factura electronică reprezintă confirmarea acestuia că deţine mijloacele tehnice necesare primirii facturii electronice, precum şi că are capacitatea de a asigura autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea facturii;
  • pentru ca o factură să fie considerată factură electronică, aceasta trebuie să fie emisă şi primită în format electronic, tipul formatului electronic al facturii fiind opţiunea persoanelor impozabile. Formatul electronic al unei facturi poate fi, de exemplu, de tip .xml sau .pdf;
  • facturile create pe suport hârtie care sunt scanate, trimise şi primite în format electronic sunt considerate facturi electronice. Facturile create în format electronic prin intermediul unui program informatic de contabilitate sau a unui program de prelucrare a textelor, trimise şi primite pe suport hârtie nu sunt considerate facturi electronice;
  • autenticitatea originii, integritatea conţinutului şi lizibilitatea unei facturi, indiferent că este pe suport hârtie sau în format electronic, trebuie garantate de la momentul emiterii până la sfârşitul perioadei de stocare a facturii. Fiecare persoană impozabilă stabileşte modul de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii facturii;
  • semnarea şi ştampilarea facturilor nu constituie elemente obligatorii pe care trebuie să le conţină factura;
  • persoana impozabilă trebuie să asigure stocarea copiilor facturilor pe care le-a emis sau care au fost emise de client ori de un terţ în numele şi în contul său, precum şi a tuturor facturilor primite;
  • persoana impozabilă poate decide locul de stocare a facturilor, cu condiţia ca acestea sau informaţiile stocate să fie puse la dispoziţia autorităţilor competente fără nicio întârziere ori de câte ori se solicită acest lucru. Cu toate acestea, locul de stocare a facturilor ales de persoana impozabilă nu poate fi situat pe teritoriul unei ţări cu care nu există niciun instrument juridic referitor la asistenţa reciprocă;
  • prin excepţie de la prevederile aliniatului de mai sus persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România are obligaţia de a stoca pe teritoriul României facturile emise şi primite, precum şi facturile emise de client sau de un terţ în numele şi în contul său, altele decât cele electronice pentru care persoana impozabilă garantează accesul on-line organelor fiscale competente. Aceeaşi obligaţie îi revine şi persoanei impozabile stabilite în România printr-un sediu fix cel puţin pe perioada existenţei pe teritoriul României a sediului fix;
  • în situaţia în care locul de stocare nu se află pe teritoriul României persoanele impozabile stabilite în România în sensul art. 125^1 alin. (2) Cod Fiscal trebuie să comunice organelor fiscale competente locul de stocare a facturilor sau a informaţiilor stocate;
  • facturile pot fi stocate pe suport hârtie sau în format electronic, indiferent de forma originală în care au fost trimise sau puse la dispoziţie. În cazul facturilor stocate prin mijloace electronice, persoanele impozabile vor stoca prin mijloace electronice şi datele ce garantează autenticitatea originii şi integritatea conţinutului facturilor;
  • în scopuri de control, organele fiscale competente pot solicita traducerea în limba română, în anumite situaţii sau pentru anumite persoane impozabile, a facturilor emise pentru livrările de bunuri şi prestările de servicii pentru care locul livrării, respectiv prestării se consideră a fi în România, conform prevederilor art. 132 şi 133 Cod Fiscal, precum şi a facturilor primite de persoane impozabile stabilite în România în sensul art. 125^1 alin. (2) Cod Fiscal;
  • în scopuri de control, în cazul stocării prin mijloace electronice a facturilor emise sau primite în alt stat, garantând accesul online la date, persoana impozabilă stabilită în România în sensul art. 125^1 alin. (2) Cod Fiscal are obligaţia de a permite organelor fiscale competente din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi. De asemenea, persoana impozabilă nestabilită în România care stochează prin mijloace electronice facturi emise sau primite pentru livrările de bunuri şi/sau prestările de servicii impozabile în România are obligaţia de a permite organelor fiscale din România accesarea, descărcarea şi utilizarea respectivelor facturi, indiferent de statul în care se află locul de stocare pentru care a optat;
  • persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care aplică sistemul TVA la încasare au obligaţia să menţioneze în jurnalele pentru vânzări facturile emise pentru livrări de bunuri/prestări de servicii pentru care este obligatorie aplicarea sistemului TVA la încasare, chiar dacă exigibilitatea taxei nu intervine în perioada fiscală în care a fost emisă factura. În cazul acestor operaţiuni, în jurnalele pentru vânzări se înscriu următoarele informaţii:

– numărul şi data documentului de încasare sau data la care a expirat termenul-limită de 90 de zile prevăzut la art. 134^2 alin. (5) Cod Fiscal;

– valoarea integrală a contravalorii livrării de bunuri/prestări de servicii, inclusiv TVA;

– baza impozabilă şi taxa pe valoarea adăugată aferentă;

– valoarea încasată, inclusiv TVA, precum şi baza impozabilă şi TVA exigibilă corespunzătoare sumei încasate sau la expirarea termenului-limită de 90 de zile prevăzut la art. 134^2 alin. (5) Cod Fiscal se evidenţiază dacă există diferenţe de sume neîncasate, care devin exigibile, precum şi baza impozabilă şi TVA exigibilă corespunzătoare sumei respective;

– diferenţa reprezentând baza impozabilă şi TVA neexigibilă.

Facturile care au TVA neexigibilă integral sau parţial vor fi preluate în fiecare jurnal pentru vânzări până când toată taxa aferentă devine exigibilă ori ca urmare a încasării sau la expirarea termenului-limită de 90 de zile;

  • persoanele impozabile care fac achiziţii de bunuri/servicii de la persoane care aplică sistemul TVA la încasare înregistrează în jurnalul pentru cumpărări facturile primite pentru livrări de bunuri/prestări de servicii pentru care este obligatorie aplicarea sistemului TVA la încasare, chiar dacă exigibilitatea, respectiv deductibilitatea taxei, nu intervine în perioada fiscală în care a fost emisă factura. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care aplică sistemul TVA la încasare înregistrează în jurnalul pentru cumpărări facturile primite pentru livrări de bunuri/prestări de servicii chiar dacă taxa nu este deductibilă în perioada fiscală în care a fost emisă factura. În jurnalele pentru cumpărări vor fi menţionate şi următoarele informaţii:

– numărul şi data documentului de plată;

– valoarea integrală a contravalorii achiziţiei de bunuri/prestării de servicii, inclusiv TVA;

– baza impozabilă şi taxa pe valoarea adăugată aferentă;

– valoarea plătită, inclusiv TVA şi corespunzător baza impozabilă şi TVA exigibilă;

– diferenţa reprezentând baza impozabilă şi TVA neexigibilă.

Aceste documente nu sunt formulare tipizate stabilite de Ministerul Finanţelor Publice. Fiecare persoană impozabilă poate să îşi stabilească modelul documentelor pe baza cărora determină taxa colectată şi taxa deductibilă conform specificului propriu de activitate, dar acestea trebuie să conţină informaţiile minimale precizate mai sus şi să asigure întocmirea Decontului de TVA, formular 300.

sursa: Material elaborat de AJFP Valcea – revizuit CFNET

Facturarea electronică – reglementări noi şi actuale

by Lasă un comentariu

Marti, 24 iulie 2012, a fost publicată în Monitorul Oficial LEGEA 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice, care va intra în vigoare pe 27 iulie 2012.

LEGEA 148/2012 reglementează emiterea şi stocarea în format electronic a următoarelor documente:
– factură în format electronic;
– chitanţă în format electronic;
– bon fiscal în format electronic;
– documentele emise de bancomatele bancare în format electronic.

Noua reglementare prevede expres că este aplicabilă persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în România. precum şi faptul că toate aceste documente sunt considerate documente justificative pentru înregistrarea în evidenţele contabile a diverselor activităţi economice, de vânzare sau cumpărare, conform Legii contabilităţii.

Prin emiterea electronică a facturii, se înţelege operaţia de întocmire, semnare electronică, marcare temporală a facturii în scopul arhivării electronice, chiar dacă transmiterea acestei facturi poate fi făcută electronic sau pe suport hârtie.

Art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul Fiscal prevede posibilitatea de emitere a facturilor electronice. În normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, sunt detaliate o serie de condiţii în care se pot transmite facturi prin mijloace electronice, şi anume:
1. Părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2. Să se garanteze autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin semnătura electronică;
3. Să existe un document centralizator pe suport hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul Fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din Codul Fiscal.

De asemenea, art. 155 din Codul fiscal prevede că în România se acceptă drept facturi toate documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în formă electronică, dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.155.

Potrivit precizărilor ANAF, nu este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute mai sus (acordul, semnătura electronică, document centralizator) în situaţia în care nu se doreste stocarea facturilor prin mijloace electronice, ci doar transmiterea lor către beneficiar via e-mail.

LEGEA 148/2012 – Înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

by Un comentariu

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind inregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice
2013-12-19 – Abrogare prin OUG 111/2013
2012-12-13 – Suspendare aplicare prin OUG 84/2012, până la data de 1 ianuarie 2014
2012-09-02 – Suspendare aplicare prin OG 21/2012, până la data de 1 ianuarie 2013
2012-07-27 – Data intrarii in vigoare: 27 Iulie 2012
2012-07-24 – Publicat in Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic al documentelor în formă electronică ce conţin date privind operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică.
(2) Facturile, bonurile fiscale şi chitanţele în formă electronică constituie documente justificative în înţelesul Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prezenta lege se aplică persoanelor stabilite în România, în înţelesul prevederilor titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi care desfăşoară activităţi economice pe teritoriul României.
ART. 2
Nicio dispoziţie a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voinţă şi a libertăţii contractuale a părţilor.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) emiterea facturilor în formă electronică – operaţiunea de întocmire, semnare electronică şi marcare temporală a facturilor în formă electronică, în scopul arhivării lor în formă electronică, indiferent dacă transmiterea se face în formă electronică sau pe suport hârtie;
b) semnătură electronică – semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, în înţelesul Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
c) marcă temporală – marca temporală în înţelesul Legii nr. 451/2004 privind marca temporală;
d) factură în formă electronică – documentul în formă electronică ce caracterizează în mod unic şi neechivoc schimbul sau vânzarea de bunuri ori servicii, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală, care conţine datele cuprinse în formularul facturii şi care este emis şi gestionat utilizând sisteme informatice;
e) pachet de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către acelaşi beneficiar în acelaşi moment de timp;
f) lot de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către beneficiari diferiţi în acelaşi moment de timp;
g) bon fiscal în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut, emis de echipamentele electronice de marcat, care conţine date înregistrate pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
h) chitanţă în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut şi formă, înregistrat pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
i) furnizor de servicii de facturare electronică – persoana fizică sau juridică care emite, transmite sau converteşte facturi, bonuri ori chitanţe în formă electronică, în nume propriu sau în numele unor terţi.

CAP. II
Factura în formă electronică

SECŢIUNEA 1
Emiterea facturilor

ART. 4
Persoana fizică sau juridică ce emite facturi, denumită în continuare emitent, poate să opteze pentru emiterea facturilor în formă electronică, cu condiţia garantării autenticităţii, originii şi integrităţii conţinutului, conform condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
ART. 5
Facturile şi chitanţele emise şi arhivate în formă electronică, cu respectarea prevederilor prezentei legi, au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 6
(1) Emiterea facturilor de către o persoană fizică sau juridică se face în una dintre următoarele două modalităţi, la alegerea exclusivă a emitentului: în formă electronică sau pe suport hârtie.
(2) Emitentul poate opta pentru schimbarea modalităţii de emitere, cu notificarea Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 7
Emitentul facturii în formă electronică răspunde pentru legalitatea, autenticitatea, originea şi integritatea conţinutului.
ART. 8
(1) Factura în formă electronică respectă conţinutul stabilit de actele normative speciale şi va conţine marca temporală care certifică momentul emiterii şi semnătura electronică a emitentului facturii.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului facturii în formă electronică va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.

SECŢIUNEA a 2-a
Transmiterea facturilor

ART. 9
(1) Transmiterea facturilor emise în formă electronică se face în una dintre următoarele două modalităţi: prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau pe suport hârtie.
(2) Transmiterea unei facturi în formă electronică se poate face individual, în pachete sau în loturi.

CAP. III
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care emit facturi în formă electronică

ART. 10
Emitentul facturii în formă electronică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să dispună de mijloace tehnice şi umane corespunzătoare pentru garantarea securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor de prelucrare a datelor în formă electronică;
b) să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei semnăturii electronice şi cu o practică suficientă în ceea ce priveşte procedurile de securitate corespunzătoare;
c) să fie în măsură să gestioneze şi să arhiveze toate informaţiile privind fiecare factură în formă electronică emisă, pe perioada de timp stabilită prin normele legale în vigoare;
d) să utilizeze sisteme de arhivare electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică. Pe durata arhivării, persoanele care au responsabilitatea arhivării vor lua măsuri ca orice factură în formă electronică să poată fi accesată numai de către emitent, beneficiar sau organele abilitate prin lege.
ART. 11
Ministerul Finanţelor Publice verifică aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 10, a căror respectare este verificată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

CAP. IV
Externalizarea serviciilor de emitere, transmitere şi arhivare a facturilor în formă electronică

ART. 12
(1) Activităţile de emitere, transmitere a facturilor în formă electronică, precum şi cele de arhivare a facturilor în formă electronică pot fi realizate şi de către alte persoane decât emitentul de drept al facturii în formă electronică, în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 10;
b) să existe un contract valabil încheiat între emitentul de drept al facturii în formă electronică şi un furnizor de servicii de emitere a facturilor în formă electronică.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a persoanelor care prestează servicii de emitere, transmitere sau arhivare a facturilor în formă electronică va conţine informaţii privind calitatea de furnizor de servicii şi datele sale de identificare.
ART. 13
(1) Furnizorii de servicii de emitere a facturilor în formă electronică pot să presteze servicii de conversie a unei facturi deja emise pe suport hârtie în factură în formă electronică, la cererea beneficiarului.
(2) Conversia se poate realiza numai după factura în original. Factura în formă electronică rezultată dobândeşte calitatea de document justificativ numai după înscrierea precizării: „prezenta factură este conformă cu originalul emis iniţial pe suport hârtie având seria …. nr. ……. din data de ………, emisă de …………” şi ataşarea semnăturii electronice a furnizorului de servicii de emitere a facturilor în formă electronică, precum şi a mărcii temporale certificând momentul conversiei, atât în cazul facturilor individuale, cât şi în cazul în care conversia se face pentru un pachet sau lot de facturi.

CAP. V
Chitanţa în formă electronică

ART. 14
(1) Chitanţa în formă electronică respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu, stabilite de actele normative în vigoare şi conţine marca temporală şi semnătura electronică a emitentului chitanţei.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului chitanţei va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.
ART. 15
Prevederile privind emiterea, transmiterea, stocarea, arhivarea, conversia şi utilizarea facturilor prevăzute în prezenta lege sunt aplicabile şi chitanţelor în formă electronică, cu excepţia acelor prevederi care din punct de vedere financiar-fiscal nu le sunt aplicabile.

CAP. VI
Regimul documentelor în formă electronică aferente tranzacţiilor înregistrate prin intermediul caselor de marcat şi terminalelor automate bancare

ART. 16
Bonurile fiscale şi bonurile emise de terminalele automate bancare, denumite în continuare bancomate, şi de casele de marcat, în formă electronică, stocate la emitent, au acelaşi regim juridic ca şi cele emise pe suport hârtie.
ART. 17
(1) Persoanele care au obligaţia de a emite bonuri prin intermediul caselor de marcat sau al bancomatelor pot păstra în formă electronică documentul generat în formă electronică în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească cerinţele privind asigurarea conformităţii informaţiilor înregistrate în formă electronică cu cele înscrise pe documentul pe hârtie;
b) să arhiveze şi să asigure accesul la bonurile emise în formă electronică.
(2) Bonurile emise în formă electronică de casele de marcat şi de bancomate şi stocate la emitent respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu stabilite de actele normative în vigoare.
(3) Casele de marcat utilizate pentru emiterea bonurilor fiscale în formă electronică se vor aviza cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) care păstrează în formă electronică bonurile emise de case de marcat sau de bancomate au obligaţia de a notifica organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
ART. 18
Termenul de arhivare a bonurilor fiscale şi a bonurilor emise de case de marcat sau de către bancomate, în formă electronică, va fi acelaşi cu cel prevăzut pentru cele emise pe suport hârtie.
ART. 19
(1) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit, transmit sau arhivează facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică, cheltuielile efectuate cu investiţiile pentru dotări şi alte utilităţi necesare desfăşurării acestei activităţi sunt amortizabile pe o perioadă de 5 ani de la prima înregistrare ca utilizator de factură în formă electronică.
(2) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică privind investiţiile legate de modificarea şi perfecţionarea sistemelor informatice utilizate în activitatea de facturare electronică sunt amortizabile pe o perioadă de 3 ani, începând cu data iniţierii investiţiei, probată cu hotărârea administratorului, respectiv a consiliului de administraţie al persoanei care iniţiază cheltuiala, iar în cazul persoanelor fizice, prin declaraţie pe propria răspundere.
ART. 20
Prezenta lege secompletează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 455/2001, ale Legii nr. 451/2004, precum şi cu cele prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI VASILE BLAGA

Bucureşti, 23 iulie 2012.
Nr. 148.

–––

ANAF: Facturarea electronica – factura fiscala trimisa exclusiv prin e-mail

by 2 comentarii

Intrebare: Care sunt conditiile care trebuie indeplinite de facturile trimise exclusiv prin e-mail?

Raspuns ANAF 11 februarie 2009: Posibilitatea trimiterii prin mijloace electronice a facturilor este prevazuta la art. 155 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

La pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt enumerate conditiile in care facturile pot fi transmise prin mijloace electronice.

Redam in cele ce urmeaza continutul pct. 73 din normele mentionate la paragraful precedent:
„73. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, se pot transmite facturi prin mijloace electronice in urmatoarele conditii:
a) pentru operatiuni efectuate in Romania, inclusiv pentru livrari intracomunitare:
1. partile sa incheie un acord prin care sa se prevada aceasta procedura de facturare;
2. sa se garanteze autenticitatea sursei si integritatea continutului facturii prin: semnatura electronica, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica, prin schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandarile Comisiei 1994/820/EC din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date sau orice alte mijloace electronice agreate de Directia generala a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor;
3. sa existe un document centralizator pe suport hartie, cu evidenta tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI intr-o luna calendaristica de o persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite intr-o luna calendaristica de orice persoana obligata la plata taxei, in cazul in care furnizorul/prestatorul nu este inregistrat conform art. 153 din Codul fiscal;
b) pentru achizitiile intracomunitare efectuate in Romania:
1. partile sa incheie un acord prin care sa se prevada aceasta procedura de facturare;
2. sa existe un document pe suport hartie cu evidenta tuturor facturilor primite prin schimbul electronic de date EDI intr-o luna calendaristica de orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inregistrata conform art. 153^1 din Codul fiscal;
(2) În sensul alin. (1) lit. b) conditiile pentru facturarea prin mijloace electronice sunt stabilite de tara in care au loc livrarile intracomunitare.”

In opinia noastra, conditiile mentionate mai sus se refera la persoanele care doresc sa emita, sa transmita si sa stocheze facturi prin mijloace electronice, fara a mai avea obligatia de a emite facturile si pe suport de hartie, ci doar de a intocmi un document centralizator al facturilor emise prin mijloace electronice.

In situatia in care nu se doreste stocarea facturilor prin mijloace electronice, ci doar transmiterea lor catre beneficiar via e-mail, consideram ca nu este necesara indeplinirea conditiilor prevazute mai sus. In sprijinul acestei afirmatii amintim ca nu mai sunt necesare semnarea si stampilarea facturii, prin urmare, facturi fiscale primita pe e-mail si printata poate fi considerata exemplar original. Consideram ca aceasta procedura are ca scop numai facilitarea punerii la dispozitie a facturii de catre furnizor/prestator clientului si nu se incadreaza in prevederile art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal si ale normelor metodologice date in aplicarea acestuia.

Sursa: asistenta ANAF

ART. 155 Facturarea

by 15 comentarii

(1) Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa. De asemenea, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi a lunii urmatoare celei in care a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.
(1) Persoana impozabila care efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decat o livrare/prestare fara drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. (1) si (2), trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care ia nastere faptul generator al taxei, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa. De asemenea, persoana impozabila trebuie sa emita o factura catre fiecare beneficiar, pentru suma avansurilor incasate in legatura cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel tarziu pana in cea de-a 15-a zi lucratoare a lunii urmatoare celei in care a incasat avansurile, cu exceptia cazului in care factura a fost deja emisa.
(2) Persoana inregistrata conform art. 153 trebuie sa autofactureze, in termenul prevazut la alin. (1), fiecare livrare de bunuri sau prestare de servicii catre sine.
(3) Persoana impozabila va emite o factura, in termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare vanzare la distanta pe care a efectuat-o, in conditiile art. 132 alin. (2).
AC15-2 (4) Persoana impozabila va emite o autofactura in termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat in alt stat membru, in conditiile art. 128 alin. (10) si pentru fiecare achizitie intracomunitara efectuata in Romania in conditiile stabilite la art. 130^1 alin. (2) lit. a).
(5) Factura cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele informatii:
a) numarul de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, care identifica facturi fiscale in mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, in masura in care aceasta data difera de data emiterii facturii;
d) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau, dupa caz, codul de identificare fiscala, ale persoanei impozabile care emite factura;
e) denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare in scopuri de TVA, conform art. 153, ale reprezentantului fiscal;
f) denumirea/numele si adresa beneficiarului bunurilor sau serviciilor, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA sau codul de identificare fiscala ale beneficiarului, daca acesta este o persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila;
g) denumirea/numele beneficiarului care nu este stabilit in Romania si care si-a desemnat un reprezentant fiscal, precum si denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153 ale reprezentantului fiscal;
h) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum si particularitatile prevazute la art. 125^1 alin. (3) in definirea bunurilor, in cazul livrarii intracomunitare de mijloace de transport noi;
i) baza de impozitare a bunurilor si serviciilor sau, dupa caz, avansurile facturate, pentru fiecare cota, scutire sau operatiune netaxabila, pretul unitar, exclusiv taxa, precum si rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret;
j) indicarea cotei de taxa aplicate si a sumei taxei colectate, exprimate in lei, in functie de cotele taxei;
k) in cazul in care nu se datoreaza taxa, trimiterea la dispozitiile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 sau orice alta mentiune din care sa rezulte ca livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversa;
l) in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la art. 152^1, la art. 306 din Directiva 112 sau orice alta referinta care sa indice faptul ca a fost aplicat regimul special;
m) daca se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de arta, obiecte de colectie si antichitati, trimiterea la art. 152^2, la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice alta referinta care sa indice faptul ca a fost aplicat unul dintre regimurile respective;
n) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune. AC15-2
AC15-2 (4) Persoana impozabila va emite o autofactura, in termenul stabilit la alin. (1), pentru fiecare transfer pe care l-a efectuat in alt stat membru, in conditiile art. 128 alin. (10).
(5) Factura cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele informatii:
a) numarul de ordine, in baza uneia sau mai multor serii, care identifica facturi fiscale in mod unic;
b) data emiterii facturii;
c) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153, dupa caz, ale persoanei impozabile care emite factura;
d) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153, ale reprezentantului fiscal, in cazul in care furnizorul/prestatorul nu este stabilit in Romania si si-a desemnat un reprezentant fiscal, daca acesta din urma este persoana obligata la plata taxei;
e) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153, ale cumparatorului de bunuri sau servicii, dupa caz;
f) numele si adresa cumparatorului, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA, in cazul in care cumparatorul este inregistrat, conform art. 153, precum si adresa exacta a locului in care au fost transferate bunurile, in cazul livrarilor intracomunitare de bunuri prevazute la art. 143 alin. (2) lit. d);
g) denumirea/numele, adresa si codul de inregistrare prevazut la art. 153, ale reprezentantului fiscal, in cazul in care cealalta parte contractanta nu este stabilita in Romania si si-a desemnat un reprezentant fiscal in Romania, in cazul in care reprezentantul fiscal este persoana obligata la plata taxei;
h) codul de inregistrare in scopuri de TVA furnizat de client prestatorului, pentru serviciile prevazute la art. 133 alin. (2) lit. c)-f), lit. h) pct. 2 si lit. i);
i) codul de inregistrare in scopuri de TVA cu care se identifica cumparatorul in celalalt stat membru, in cazul operatiunii prevazute la art. 143 alin. (2) lit. a);
j) codul de inregistrare in scopuri de TVA cu care furnizorul s-a identificat in alt stat membru si sub care a efectuat achizitia intracomunitara in Romania, precum si codul de inregistrare in scopuri de TVA, prevazut la art. 153 sau 153^1, al cumparatorului, in cazul aplicarii art. 126 alin. (4) lit. b);
k) denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, precum si particularitatile prevazute la art. 125^1 alin. (3) in definirea bunurilor, in cazul livrarii intracomunitare de mijloace de transport noi;
l) data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile sau data incasarii unui avans, cu exceptia cazului in care facturi fiscale este emisa inainte de data livrarii/prestarii sau incasarii avansului;
m) baza de impozitare a bunurilor si serviciilor, pentru fiecare cota, scutire sau operatiune netaxabila, pretul unitar, exclusiv taxa, precum si rabaturile, remizele, risturnele si alte reduceri de pret;
n) indicarea, in functie de cotele taxei, a taxei colectate si a sumei totale a taxei colectate, exprimate in lei, sau a urmatoarelor mentiuni:
1. in cazul in care nu se datoreaza taxa, o mentiune referitoare la prevederile aplicabile din prezentul titlu sau din Directiva 112 ori mentiunile «scutit cu drept de deducere», «scutit fara drept de deducere», «neimpozabila in Romania» sau, dupa caz, «neinclus in baza de impozitare»;
2. in cazul in care taxa se datoreaza de beneficiar in conditiile art. 150 alin. (1) lit. b)-d) si g), o mentiune la prevederile prezentului titlu sau ale Directivei 112 ori mentiunea «taxare inversa» pentru operatiunile prevazute la art. 160;
3. in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la art. 152^1 ori la art. 306 din Directiva 112 sau orice alta trimitere care sa indice faptul ca a fost aplicat regimul special;
4. daca se aplica unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de arta, obiecte de colectie si antichitati, trimiterea la art. 152^2 sau la art. 313, 326 ori 333 din Directiva 112 sau orice alta trimitere care sa indice faptul ca a fost aplicat unul dintre regimurile respective; AC15-2
n) indicarea, in functie de cotele taxei, a taxei colectate si a sumei totale a taxei colectate, exprimate in lei, sau a urmatoarelor mentiuni:
1. in cazul in care nu se datoreaza taxa, o mentiune referitoare la prevederile aplicabile din acest titlu sau din Directiva a 6-a, ori mentiunile ®scutit cu drept de deducere¯, ®scutit fara drept de deducere¯, ®neimpozabila in Romania¯ sau, dupa caz, ®neinclus in baza de impozitare¯;
2. in cazul in care taxa se datoreaza de beneficiar in conditiile art. 150 alin. (1) lit. b)-d) si g) sau ale art. 160, o mentiune la prevederile prezentului titlu sau ale Directivei a 6-a ori mentiunea ®taxare inversa¯;
AC15-2 o) o referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci cand se emit mai multe facturi sau documente pentru aceeasi operatiune;
p) orice alta mentiune ceruta de acest titlu. AC15-2
(6) Semnarea si stampilarea facturilor nu sunt obligatorii.
(7) Prin derogare de la alin. (1) si fara sa contravina prevederilor alin. (3), persoana impozabila este scutita de obligatia emiterii facturii, pentru urmatoarele operatiuni, cu exceptia cazului in care beneficiarul solicita factura:
a) transportul persoanelor cu taximetre, precum si transportul persoanelor pe baza biletelor de calatorie sau a abonamentelor;
b) livrarile de bunuri prin magazinele de comert cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie, consemnate in documente, fara nominalizarea cumparatorului;
AC15-2 c) livrarile de bunuri si prestarile de servicii consemnate in documente specifice, care contin cel putin informatiile prevazute la alin. (5). AC15-2
(8) Prin norme se stabilesc conditiile in care:
a) se poate intocmi o factura centralizatoare pentru mai multe livrari separate de bunuri sau prestari separate de servicii;
b) se pot emite facturi de catre cumparator sau client in numele si in contul furnizorului/ prestatorului;
c) se pot transmite facturi prin mijloace electronice;
d) se pot emite facturi de catre un tert in numele si in contul furnizorului/prestatorului;
e) se pot pastra facturile intr-un anumit loc.
(9) Prin exceptie de la dispozitiile alin. (5), se pot intocmi facturi simplificate in cazurile stabilite prin norme. Indiferent de situatie, trebuie ca facturile emise in sistem simplificat sa contina cel putin urmatoarele informatii:
a) data emiterii;
b) identificarea persoanei impozabile emitente;
c) identificarea tipurilor de bunuri si servicii furnizate;
d) suma taxei de achitat sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia.
(9) Prin derogare de la dispozitiile alin. (5), se pot intocmi facturi simplificate in cazurile stabilite prin norme.
(10) Orice document sau mesaj care modifica si care se refera in mod specific si fara ambiguitati la facturi fiscale initiala va fi tratat ca o factura.
(11) Romania va accepta documentele sau mesajele pe suport hartie ori in forma electronica drept facturi, daca acestea indeplinesc conditiile prevazute de prezentul articol.
(12) În situatia in care pachete care contin mai multe facturi sunt transmise sau puse la dispozitie aceluiasi destinatar prin mijloace electronice, informatiile care sunt comune facturilor individuale pot fi mentionate o singura data, cu conditia ca acestea sa fie accesibile pentru fiecare factura.