facturarea TVA

KPMG: Cele mai recente decizii CEJ emise în materie de TVA

6 oct. 2013 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

In luna septembrie 2013, CEJ – Curtea Europeana de Justitie a emis urmatoarele decizii privind aplicarea Directivei TVA:

Cazul C-283/12 Serebryannay vek EOOD – refacturarea modernizărilor imobilelor

În data de 26 septembrie 2013, CEJ a deliberat în acest caz, care privește o societate din Bulgaria („Serebryannay vek EOOD”), al cărei administrator a achiziționat în nume propriu două imobile, care au fost închiriate în baza unui contract societății Serebryannay.

Contractul prevedea că Serebryannay nu trebuia să plătească chirie, angajându-se în schimb să execute în nume propriu și pe cheltuiala sa operațiuni de finisare a imobilelor, în vederea închirierii acestora către terți.

În urma unui control, organele fiscale competente au considerat că a avut loc un schimb de prestări între părți și anume, servicii de finisare prestate de către Serebryannay (pentru care acesta ar fi avut obligația de a colecta TVA) în schimbul unui serviciu de închiriere de bunuri imobile prestat de către proprietarul acestora (i.e. administratorul). Întrucât abordarea avută de către Serebryannay a fost că aceasta a efectuat o prestare de servicii cu titlu gratuit, CEJ a fost întrebată dacă dobândirea dreptului de folosință a unor apartamente în schimbul suportării cheltuielilor cu îmbunătățirea acestora reprezintă o operațiune cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

CEJ a decis că o prestare de servicii de finisare a unui imobil trebuie considerată ca fiind efectuată cu titlu oneros atunci când, în baza unui contract încheiat cu proprietarul imobilului, prestatorul acestor servicii se angajează să efectueze modernizările pe propria cheltuială și, atunci când, pe perioada contractului, acesta obține dreptul să utilizeze imobilul (pentru activitatea sa economică) fără să plătească chirie.

Prin urmare, în lumina acestei decizii, chiriașii care refacturează proprietarilor de bunuri imobile contravaloarea parțială/totală a achizițiilor de servicii de modernizare a imobilelor închiriate, sunt considerați că desfășoară operațiuni taxabile în beneficiul proprietarilor (cu implicațiile în materie de TVA aferente la nivelul ambelor părți), doar la momentul refacturării acestora (dacă este cazul).

Pentru a vizualiza conținutul integral al acestei decizii CEJ, vă rugăm să accesați acest link.

Cazul C-189/11 Kingdom of Spain – regimul special pentru agențiile de turism

În data de 26 septembrie 2013, CEJ a deliberat în acest caz, care privește legislația din Spania care a autorizat aplicarea regimului special pentru agențiile de turism vânzărilor de pachete turistice doar în beneficiul călătorilor.

Abordarea CEJ a fost că aceste măsuri nu sunt în concordanță cu Directiva TVA și că regimul special pentru agențiile de turism este aplicabil atât persoanelor fizice, cât și celor juridice, indiferent de calitatea de „călător” a cumpărătorului. De asemenea, CEJ a confirmat că TVA colectată de către agențiile de turism în acest sens trebuie calculată la nivelul fiecărei prestări de servicii în parte (și nu la nivelul unei întregi perioade fiscale), fără a fi evidențiată în mod distinct în facturi.

Așadar, în acest caz, CEJ a reiterat faptul că acest regim este aplicabil tuturor categoriilor de clienți ai agențiilor de turism, abordare care este deja transpusă și în legislația în materie de TVA din România.

Pentru a vizualiza conținutul integral al acestei decizii CEJ, vă rugăm să accesați acest link.

sursa: Buletin informativ în materie de impozite indirecte nr. 130 | KPMG

Facturarea electronică – reglementări noi şi actuale

26 iul. 2012 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Marti, 24 iulie 2012, a fost publicată în Monitorul Oficial LEGEA 148/2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice, care va intra în vigoare pe 27 iulie 2012.

LEGEA 148/2012 reglementează emiterea şi stocarea în format electronic a următoarelor documente:
– factură în format electronic;
– chitanţă în format electronic;
– bon fiscal în format electronic;
– documentele emise de bancomatele bancare în format electronic.

Noua reglementare prevede expres că este aplicabilă persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în România. precum şi faptul că toate aceste documente sunt considerate documente justificative pentru înregistrarea în evidenţele contabile a diverselor activităţi economice, de vânzare sau cumpărare, conform Legii contabilităţii.

Prin emiterea electronică a facturii, se înţelege operaţia de întocmire, semnare electronică, marcare temporală a facturii în scopul arhivării electronice, chiar dacă transmiterea acestei facturi poate fi făcută electronic sau pe suport hârtie.

Art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul Fiscal prevede posibilitatea de emitere a facturilor electronice. În normele metodologice de aplicare ale Codului Fiscal, sunt detaliate o serie de condiţii în care se pot transmite facturi prin mijloace electronice, şi anume:
1. Părţile să încheie un acord prin care să se prevadă această procedură de facturare;
2. Să se garanteze autenticitatea sursei şi integritatea conţinutului facturii prin semnătura electronică;
3. Să existe un document centralizator pe suport hârtie, cu evidenţa tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI într-o lună calendaristică de o persoană impozabilă înregistrată conform art. 153 din Codul Fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite într-o lună calendaristică de orice persoană obligată la plata taxei, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este înregistrat conform art. 153 din Codul Fiscal.

De asemenea, art. 155 din Codul fiscal prevede că în România se acceptă drept facturi toate documentele sau mesajele pe suport hârtie ori în formă electronică, dacă acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.155.

Potrivit precizărilor ANAF, nu este necesară îndeplinirea condiţiilor prevăzute mai sus (acordul, semnătura electronică, document centralizator) în situaţia în care nu se doreste stocarea facturilor prin mijloace electronice, ci doar transmiterea lor către beneficiar via e-mail.

LEGEA 148/2012 – Înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

26 iul. 2012 by CFNET Finante Taxe Un comentariu

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind inregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice
2013-12-19 – Abrogare prin OUG 111/2013
2012-12-13 – Suspendare aplicare prin OUG 84/2012, până la data de 1 ianuarie 2014
2012-09-02 – Suspendare aplicare prin OG 21/2012, până la data de 1 ianuarie 2013
2012-07-27 – Data intrarii in vigoare: 27 Iulie 2012
2012-07-24 – Publicat in Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic al documentelor în formă electronică ce conţin date privind operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică.
(2) Facturile, bonurile fiscale şi chitanţele în formă electronică constituie documente justificative în înţelesul Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prezenta lege se aplică persoanelor stabilite în România, în înţelesul prevederilor titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi care desfăşoară activităţi economice pe teritoriul României.
ART. 2
Nicio dispoziţie a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voinţă şi a libertăţii contractuale a părţilor.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) emiterea facturilor în formă electronică – operaţiunea de întocmire, semnare electronică şi marcare temporală a facturilor în formă electronică, în scopul arhivării lor în formă electronică, indiferent dacă transmiterea se face în formă electronică sau pe suport hârtie;
b) semnătură electronică – semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, în înţelesul Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
c) marcă temporală – marca temporală în înţelesul Legii nr. 451/2004 privind marca temporală;
d) factură în formă electronică – documentul în formă electronică ce caracterizează în mod unic şi neechivoc schimbul sau vânzarea de bunuri ori servicii, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală, care conţine datele cuprinse în formularul facturii şi care este emis şi gestionat utilizând sisteme informatice;
e) pachet de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către acelaşi beneficiar în acelaşi moment de timp;
f) lot de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către beneficiari diferiţi în acelaşi moment de timp;
g) bon fiscal în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut, emis de echipamentele electronice de marcat, care conţine date înregistrate pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
h) chitanţă în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut şi formă, înregistrat pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
i) furnizor de servicii de facturare electronică – persoana fizică sau juridică care emite, transmite sau converteşte facturi, bonuri ori chitanţe în formă electronică, în nume propriu sau în numele unor terţi.

CAP. II
Factura în formă electronică

SECŢIUNEA 1
Emiterea facturilor

ART. 4
Persoana fizică sau juridică ce emite facturi, denumită în continuare emitent, poate să opteze pentru emiterea facturilor în formă electronică, cu condiţia garantării autenticităţii, originii şi integrităţii conţinutului, conform condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
ART. 5
Facturile şi chitanţele emise şi arhivate în formă electronică, cu respectarea prevederilor prezentei legi, au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 6
(1) Emiterea facturilor de către o persoană fizică sau juridică se face în una dintre următoarele două modalităţi, la alegerea exclusivă a emitentului: în formă electronică sau pe suport hârtie.
(2) Emitentul poate opta pentru schimbarea modalităţii de emitere, cu notificarea Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 7
Emitentul facturii în formă electronică răspunde pentru legalitatea, autenticitatea, originea şi integritatea conţinutului.
ART. 8
(1) Factura în formă electronică respectă conţinutul stabilit de actele normative speciale şi va conţine marca temporală care certifică momentul emiterii şi semnătura electronică a emitentului facturii.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului facturii în formă electronică va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.

SECŢIUNEA a 2-a
Transmiterea facturilor

ART. 9
(1) Transmiterea facturilor emise în formă electronică se face în una dintre următoarele două modalităţi: prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau pe suport hârtie.
(2) Transmiterea unei facturi în formă electronică se poate face individual, în pachete sau în loturi.

CAP. III
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care emit facturi în formă electronică

ART. 10
Emitentul facturii în formă electronică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să dispună de mijloace tehnice şi umane corespunzătoare pentru garantarea securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor de prelucrare a datelor în formă electronică;
b) să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei semnăturii electronice şi cu o practică suficientă în ceea ce priveşte procedurile de securitate corespunzătoare;
c) să fie în măsură să gestioneze şi să arhiveze toate informaţiile privind fiecare factură în formă electronică emisă, pe perioada de timp stabilită prin normele legale în vigoare;
d) să utilizeze sisteme de arhivare electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică. Pe durata arhivării, persoanele care au responsabilitatea arhivării vor lua măsuri ca orice factură în formă electronică să poată fi accesată numai de către emitent, beneficiar sau organele abilitate prin lege.
ART. 11
Ministerul Finanţelor Publice verifică aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 10, a căror respectare este verificată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

CAP. IV
Externalizarea serviciilor de emitere, transmitere şi arhivare a facturilor în formă electronică

ART. 12
(1) Activităţile de emitere, transmitere a facturilor în formă electronică, precum şi cele de arhivare a facturilor în formă electronică pot fi realizate şi de către alte persoane decât emitentul de drept al facturii în formă electronică, în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 10;
b) să existe un contract valabil încheiat între emitentul de drept al facturii în formă electronică şi un furnizor de servicii de emitere a facturilor în formă electronică.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a persoanelor care prestează servicii de emitere, transmitere sau arhivare a facturilor în formă electronică va conţine informaţii privind calitatea de furnizor de servicii şi datele sale de identificare.
ART. 13
(1) Furnizorii de servicii de emitere a facturilor în formă electronică pot să presteze servicii de conversie a unei facturi deja emise pe suport hârtie în factură în formă electronică, la cererea beneficiarului.
(2) Conversia se poate realiza numai după factura în original. Factura în formă electronică rezultată dobândeşte calitatea de document justificativ numai după înscrierea precizării: „prezenta factură este conformă cu originalul emis iniţial pe suport hârtie având seria …. nr. ……. din data de ………, emisă de …………” şi ataşarea semnăturii electronice a furnizorului de servicii de emitere a facturilor în formă electronică, precum şi a mărcii temporale certificând momentul conversiei, atât în cazul facturilor individuale, cât şi în cazul în care conversia se face pentru un pachet sau lot de facturi.

CAP. V
Chitanţa în formă electronică

ART. 14
(1) Chitanţa în formă electronică respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu, stabilite de actele normative în vigoare şi conţine marca temporală şi semnătura electronică a emitentului chitanţei.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului chitanţei va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.
ART. 15
Prevederile privind emiterea, transmiterea, stocarea, arhivarea, conversia şi utilizarea facturilor prevăzute în prezenta lege sunt aplicabile şi chitanţelor în formă electronică, cu excepţia acelor prevederi care din punct de vedere financiar-fiscal nu le sunt aplicabile.

CAP. VI
Regimul documentelor în formă electronică aferente tranzacţiilor înregistrate prin intermediul caselor de marcat şi terminalelor automate bancare

ART. 16
Bonurile fiscale şi bonurile emise de terminalele automate bancare, denumite în continuare bancomate, şi de casele de marcat, în formă electronică, stocate la emitent, au acelaşi regim juridic ca şi cele emise pe suport hârtie.
ART. 17
(1) Persoanele care au obligaţia de a emite bonuri prin intermediul caselor de marcat sau al bancomatelor pot păstra în formă electronică documentul generat în formă electronică în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească cerinţele privind asigurarea conformităţii informaţiilor înregistrate în formă electronică cu cele înscrise pe documentul pe hârtie;
b) să arhiveze şi să asigure accesul la bonurile emise în formă electronică.
(2) Bonurile emise în formă electronică de casele de marcat şi de bancomate şi stocate la emitent respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu stabilite de actele normative în vigoare.
(3) Casele de marcat utilizate pentru emiterea bonurilor fiscale în formă electronică se vor aviza cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) care păstrează în formă electronică bonurile emise de case de marcat sau de bancomate au obligaţia de a notifica organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
ART. 18
Termenul de arhivare a bonurilor fiscale şi a bonurilor emise de case de marcat sau de către bancomate, în formă electronică, va fi acelaşi cu cel prevăzut pentru cele emise pe suport hârtie.
ART. 19
(1) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit, transmit sau arhivează facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică, cheltuielile efectuate cu investiţiile pentru dotări şi alte utilităţi necesare desfăşurării acestei activităţi sunt amortizabile pe o perioadă de 5 ani de la prima înregistrare ca utilizator de factură în formă electronică.
(2) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică privind investiţiile legate de modificarea şi perfecţionarea sistemelor informatice utilizate în activitatea de facturare electronică sunt amortizabile pe o perioadă de 3 ani, începând cu data iniţierii investiţiei, probată cu hotărârea administratorului, respectiv a consiliului de administraţie al persoanei care iniţiază cheltuiala, iar în cazul persoanelor fizice, prin declaraţie pe propria răspundere.
ART. 20
Prezenta lege secompletează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 455/2001, ale Legii nr. 451/2004, precum şi cu cele prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI VASILE BLAGA

Bucureşti, 23 iulie 2012.
Nr. 148.

–––

CE: Note explicative privind normele de facturare a TVA

7 oct. 2011 by CFNET Finante Taxe Lasă un comentariu

Comisia Europeana a publicat o nota explicativa privind normele facturarea TVA pentru a oferi o mai buna intelegere a regulilor privind facturarea TVA (Directiva Consiliului 2010/45/EU).

Notele explicative urmăresc o mai bună înţelegere a legislaţiei adoptate la nivelul UE şi, în acest caz, în special a directivei privind facturarea (2010/45/UE). Publicate cu mai bine de un an înainte de data punerii în aplicare a noii legislaţii, se preconizează că notele vor permite statelor membre să transpună legislaţia într-un mod mai uniform şi vor oferi întreprinderilor informaţiile necesare pentru a se adapta la timp noilor norme.

Normele nu se substituie orientărilor Comitetului TVA sau unui regulament de punere în aplicare, fiecare dintre acestea având un rol aparte în procesul legislativ.

„Notele explicative” servesc drept instrument orientativ care poate fi utilizat pentru clarificarea aplicării normelor privind facturile cu TVA. Acestea oferă atât ajutor practic, cât şi ajutor în înţelegerea sensului anumitor aspecte cuprinse în articole

DOCUMENT INTEGRAL – lb.romana

Lista subiectelor abordate în proiectul de note explicative
A: Cerinţe pentru facturile pe suport de hârtie şi pentru facturile electronice
1. Facturile trebuie să reflecte livrările reale – considerentul 10 din Directiva 2010/45/UE
2. Definiţia facturilor electronice – articolul 217
3. Acceptarea de către consumator – articolul 232
4. Autenticitatea originii – articolul 233 alineatul (1) al treilea paragraf
5. Integritatea conţinutului – articolul 233 alineatul (1) al patrulea paragraf
6. Lizibilitatea – articolul 233 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf
7. Alegerea metodelor de garantare a autenticităţii originii, a integrităţii conţinutului şi a lizibilităţii – articolul 233 alineatul (1) al doilea paragraf
8. Controalele de gestiune – articolul 233 alineatul (1) al doilea paragraf
9. Pista fiabilă de audit – articolul 233 alineatul (1) al doilea paragraf
10. Semnătura electronică avansată şi schimbul electronic de date (EDI) – articolul 233 alineatul (2)
11. Momentul emiterii şi sfârşitul perioadei de stocare a facturii – articolul 233 alineatul (1) primul paragraf
12. Stocarea facturilor – (a se vedea documentul D3)

B: Emiterea facturilor
1. Articolul 219a – Normele cărui stat membru sunt aplicabile?
2. Articolul 221 alineatul (3) – Normele de facturare ale statului
membru aplicabile cu privire la livrările de bunuri sau prestările de
servicii scutite de taxă 3. Articolul 220 alineatul (2) şi articolul 221 alineatul (2) – Normele
privind facturarea pentru prestările de servicii financiare scutite de taxă
[articolul 135 alineatul (1) literele (a) – (g)]
4. Articolul 224 – Facturile autofacturate

C: Conţinutul facturilor
1. Articolul 226 alineatul (2) – Numerotarea secvențială
2. Articolul 226 alineatul (7a) – Contabilitatea de casă
3. Articolul 226 alineatul (11) – Livrările de bunuri şi prestările de
servicii scutite de taxă
4. Articolele 91 şi 230 – Conversia valorii TVA în moneda naţională
5. Articolul 226b – Facturile simplificate

D: Stocarea facturilor
1. Articolul 247 – Perioada de stocare
2. Articolul 248a –Traducerea şi limbile folosite pentru facturi
3. Articolul 247 – Mediul de stocare

Mai multe detaliile sunt disponibile pe pagina dedicata de pe ec.europa.eu.

ANAF: Facturarea electronica – factura fiscala trimisa exclusiv prin e-mail

19 mart. 2009 by CFNET Finante Taxe 2 comentarii

Intrebare: Care sunt conditiile care trebuie indeplinite de facturile trimise exclusiv prin e-mail?

Raspuns ANAF 11 februarie 2009: Posibilitatea trimiterii prin mijloace electronice a facturilor este prevazuta la art. 155 alin. (8) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

La pct. 73 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt enumerate conditiile in care facturile pot fi transmise prin mijloace electronice.

Redam in cele ce urmeaza continutul pct. 73 din normele mentionate la paragraful precedent:
„73. (1) În sensul art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal, se pot transmite facturi prin mijloace electronice in urmatoarele conditii:
a) pentru operatiuni efectuate in Romania, inclusiv pentru livrari intracomunitare:
1. partile sa incheie un acord prin care sa se prevada aceasta procedura de facturare;
2. sa se garanteze autenticitatea sursei si integritatea continutului facturii prin: semnatura electronica, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnatura electronica, prin schimbul electronic de date EDI definit la art. 2 din Recomandarile Comisiei 1994/820/EC din 19 octombrie 1994 referitor la aspectele legale ale schimbului electronic de date sau orice alte mijloace electronice agreate de Directia generala a tehnologiei informatiei din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor;
3. sa existe un document centralizator pe suport hartie, cu evidenta tuturor facturilor transmise prin schimbul electronic de date EDI intr-o luna calendaristica de o persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal sau a tuturor facturilor astfel primite intr-o luna calendaristica de orice persoana obligata la plata taxei, in cazul in care furnizorul/prestatorul nu este inregistrat conform art. 153 din Codul fiscal;
b) pentru achizitiile intracomunitare efectuate in Romania:
1. partile sa incheie un acord prin care sa se prevada aceasta procedura de facturare;
2. sa existe un document pe suport hartie cu evidenta tuturor facturilor primite prin schimbul electronic de date EDI intr-o luna calendaristica de orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inregistrata conform art. 153^1 din Codul fiscal;
(2) În sensul alin. (1) lit. b) conditiile pentru facturarea prin mijloace electronice sunt stabilite de tara in care au loc livrarile intracomunitare.”

In opinia noastra, conditiile mentionate mai sus se refera la persoanele care doresc sa emita, sa transmita si sa stocheze facturi prin mijloace electronice, fara a mai avea obligatia de a emite facturile si pe suport de hartie, ci doar de a intocmi un document centralizator al facturilor emise prin mijloace electronice.

In situatia in care nu se doreste stocarea facturilor prin mijloace electronice, ci doar transmiterea lor catre beneficiar via e-mail, consideram ca nu este necesara indeplinirea conditiilor prevazute mai sus. In sprijinul acestei afirmatii amintim ca nu mai sunt necesare semnarea si stampilarea facturii, prin urmare, facturi fiscale primita pe e-mail si printata poate fi considerata exemplar original. Consideram ca aceasta procedura are ca scop numai facilitarea punerii la dispozitie a facturii de catre furnizor/prestator clientului si nu se incadreaza in prevederile art. 155 alin. (8) lit. c) din Codul fiscal si ale normelor metodologice date in aplicarea acestuia.

Sursa: asistenta ANAF