noul Cod Fiscal

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal

2017-01-01 – Celelalte prevederi ale art. I și II intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017,
2016-12-06 – Prevederile art. I – pct. 15-27 si art. II pct. 18-25 intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă.
2016-12-06 – Publicat în MOF nr. 977 din 6 decembrie 2016
Proiect, Notă de fundamentare

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 84/2016 din 16 noiembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal

Având în vedere necesitatea susţinerii procesului investiţional prin extinderea aplicării facilităţii de scutire de impozit a profitului reinvestit şi asupra dreptului de utilizare a programelor informatice, concomitent cu aplicarea nelimitată în timp a acestei facilităţi fiscale,
ţinând cont de necesitatea sprijinirii mediului de afaceri prin extinderea regimului fiscal favorabil aplicabil în cazul programului stock option plan şi pentru titlurile de participare care nu sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare, acordate angajaţilor, administratorilor şi/sau directorilor persoanelor juridice, inclusiv celor afiliate, şi în vederea susţinerii măsurii de fidelizare şi motivare a acestor persoane,
luând în considerare necesitatea susţinerii implementării şi dezvoltării sistemului de învăţământ profesional şi tehnic, printr-un regim fiscal de deducere integrală a unor cheltuieli, atât la calculul impozitului pe profit, cât şi al venitului net anual supus impozitului pe venit, efectuate de operatorii economici pentru elevi, precum şi prin neimpozitarea beneficiilor primite de elevi,
în vederea simplificării procesului de administrare a impozitului pe venit prin reducerea obligaţiilor declarative ale contribuabililor şi clarificării obligaţiilor declarative ale plătitorilor de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului,
având în vedere necesitatea eliminării inechităţilor generate în practică de obligativitatea regimului de impozitare pe venitul microîntreprinderilor pentru persoanele juridice române care îşi completează capitalul social pe parcursul funcţionării şi care neavând la înfiinţare capital social de minimum 25.000 euro, echivalent în lei, nu pot opta pentru plata impozitului pe profit, similar celor care au avut acest capital la înfiinţare,
luând în considerare necesitatea susţinerii mediului de afaceri în cadrul sistemului de impozitare pe venitul microîntreprinderilor, se propune şi reducerea valorii capitalului social, pentru care persoanele juridice pot aplica opţiunea pentru plata impozitului pe profit, la echivalentul în lei a 10.000 euro,
având în vedere necesitatea compatibilizării legislaţiei naţionale cu prevederile Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, în vederea evitării declanşării procedurii de infringement pentru transpunerea incorectă a prevederilor referitoare la ajustarea TVA pentru bunurile de capital, ca urmare a deschiderii dosarului EU Pilot 8399/16/TAXU şi angajamentului asumat faţă de Comisia Europeană de modificare a legislaţiei naţionale începând cu 1 ianuarie 2017,
ţinând cont de necesitatea sprijinirii urgente a micilor agricultori care întâmpină dificultăţi în aplicarea regimului normal de TVA şi având în vedere posibilitatea oferită statelor membre de Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al TVA, de reglementare a unui regim special pentru această categorie de persoane impozabile,
ţinând cont de faptul că nu se mai justifică restricţionarea accesului operatorilor economici la un cod valid de TVA pentru operaţiuni intracomunitare prin înscrierea în registrul operatorilor intracomunitari, având în vedere că în prezent există alte pârghii, mai eficiente, pentru prevenirea evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte operaţiunile intracomunitare,
având în vedere necesitatea asigurării unui tratament fiscal echitabil în cazul contribuabililor care îşi redobândesc codul de înregistrare în scopuri de TVA, prin repunerea în drepturi a acestora şi a beneficiarilor care au efectuat achiziţii de bunuri/servicii de la aceştia, în perioada în care nu au avut un cod valid de TVA,
luând în considerare necesitatea diminuării sarcinilor administrative ale operatorilor economici,
având în vedere necesitatea reglementării termenului de plată şi de declarare a contribuţiilor sociale obligatorii aferente drepturilor reprezentând diferenţe de venituri din salarii stabilite potrivit legii pentru perioade anterioare, fără de care plătitorii diferenţelor salariale, fiind unităţi de învăţământ de stat finanţate de la bugetul de stat, ar plăti obligaţii fiscale accesorii,
ţinând cont de necesitatea introducerii unor clarificări de natură tehnică pentru a avea reglementări clare, precise şi accesibile,
având în vedere că, în prezent, spre deosebire de prevederile legale în vigoare până la data de 31 decembrie 2015, pentru bunurile deţinute în comun cu soţii/soţiile, de către persoanele cu handicap grav sau accentuat şi persoanele încadrate în gradul I de invaliditate, nu se mai acordă scutirea de la plata impozitului pe clădiri, impozitului pe teren şi impozitului pe mijloacele de transport, pentru cotele-părţi aferente soţilor/soţiilor,
în considerarea faptului că sunt necesare respectarea şi restabilirea regimului de favoare pe care statul îl prevede pentru aceste categorii de persoane, prin menţinerea facilităţilor acordate anterior datei de 1 ianuarie 2016 pentru bunurile deţinute împreună cu soţii/soţiile,
întrucât neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ar putea avea consecinţe negative, de natură să prejudicieze aceste persoane prin crearea unui regim fiscal excesiv în raport cu reglementarea anterioară,
ţinând seama că neadoptarea măsurii privind aplicarea nelimitată în timp a facilităţii fiscale de scutire de impozit a profitului reinvestit descurajează activitatea de investiţii şi generează riscul reducerii investiţiilor private şi a intrărilor de capital din străinătate,
având în vedere necesitatea transpunerii Directivei 2015/2.376/UE de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal, directivă adoptată în data de 8 decembrie 2015, iar potrivit directivei statele membre adoptă şi publică până la 31 decembrie 2016 actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma acesteia, având totodată obligaţia de a comunica Comisiei textul acestor măsuri,
ţinând cont că statele membre urmează să aplice măsurile respective de la 1 ianuarie 2017,
în considerarea măsurilor de debirocratizare şi simplificare administrativă, în special cele referitoare la extinderea modalităţii de comunicare pe cale electronică, care implică adoptarea unor măsuri legislative care să permită ridicarea popririi, pe cale electronică, astfel încât să nu fie afectaţi contribuabilii cărora li s-au indisponibilizat sume de bani care depăşesc nivelul creanţei pentru care s-a înfiinţat poprirea, fiind necesar să se stabilească un organ fiscal special care să efectueze asemenea acte de executare, la nivel naţional,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

ART. I
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 7, punctul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„39. stock option plan – un program iniţiat în cadrul unei persoane juridice prin care se acordă angajaţilor, administratorilor şi/sau directorilor acesteia sau ai persoanelor juridice afiliate ei, prevăzute la pct. 26 lit. c) şi d), dreptul de a achiziţiona la un preţ preferenţial sau de a primi cu titlu gratuit un număr determinat de titluri de participare, definite potrivit pct. 40, emise de entitatea respectivă.
Pentru calificarea unui program ca fiind stock option plan, programul respectiv trebuie să cuprindă o perioadă minimă de un an între momentul acordării dreptului şi momentul exercitării acestuia (achiziţionării titlurilor de participare);”

2. La articolul 11, alineatele (6), (7), (8) şi (9) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(6) Contribuabilii, persoane impozabile stabilite în România, declaraţi inactivi conform Codului de procedură fiscală, care desfăşoară activităţi economice în perioada de inactivitate, sunt supuşi obligaţiilor privind plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute de prezentul cod, dar, în perioada respectivă, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate. În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12), persoana impozabilă îşi exercită dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12), pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, contribuabilii emit facturi în care înscriu distinct taxa pe valoarea adăugată colectată în perioada respectivă, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus conform art. 323. În situaţia în care inactivitatea şi reactivarea, potrivit Codului de procedură fiscală, sunt declarate în acelaşi an fiscal, cheltuielile respective vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul reactivării. În cazul în care inactivitatea, respectiv reactivarea sunt declarate în ani fiscali diferiţi, cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul/anii precedent/precedenţi celui în care se înregistrează sunt luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul reactivării vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul reactivării.
(7) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în România, după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform Codului de procedură fiscală, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri/servicii de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului, potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) a furnizorului/ prestatorului, beneficiarii care au achiziţionat bunuri şi/sau servicii în perioada în care furnizorul/prestatorul a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile respective, pe baza facturilor emise de furnizor/prestator conform alin. (6), prin înscrierea taxei în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz, într-un decont ulterior. În situaţia în care inactivitatea şi reactivarea furnizorului, potrivit Codului de procedură fiscală, sunt declarate în acelaşi an fiscal, beneficiarul va lua în calcul cheltuielile respective la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul reactivării furnizorului. În cazul în care inactivitatea, respectiv reactivarea furnizorului sunt declarate în ani fiscali diferiţi, beneficiarul va lua în calcul cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul/anii precedent/precedenţi celui în care se declară reactivarea, pentru determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, prin ajustarea rezultatului fiscal al anului la care se referă acestea şi depunerea unei declaraţii rectificative în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, iar cheltuielile respective aferente perioadei de inactivitate din anul declarării reactivării vor fi luate în calcul la determinarea rezultatului fiscal, potrivit prevederilor titlului II, începând cu trimestrul declarării reactivării.
(8) Persoanele impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. c)-e) şi lit. h), nu beneficiază, în perioada respectivă, de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor efectuate, dar sunt supuse obligaţiei de plată a TVA colectate, în conformitate cu prevederile titlului VII, aferentă operaţiunilor taxabile desfăşurate în perioada respectivă. În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12), persoana impozabilă îşi exercită dreptul de deducere pentru achiziţiile de bunuri şi/sau servicii efectuate în perioada în care a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, chiar dacă factura nu cuprinde codul de înregistrare în scopuri de TVA al persoanei impozabile. După înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 316 alin. (12), pentru livrările de bunuri/prestările de servicii efectuate în perioada în care au avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat, persoanele impozabile emit facturi în care înscriu distinct taxa pe valoarea adăugată colectată în perioada respectivă, care nu se înregistrează în decontul de taxă depus conform art. 323.
(9) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la persoane impozabile stabilite în România, cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA conform prevederilor art. 316 alin. (11) lit. c)-e) şi lit. h) şi au fost înscrişi în Registrul persoanelor impozabile a căror înregistrare în scopuri de TVA conform art. 316 a fost anulată, nu beneficiază de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită şi/sau a achiziţiilor de bunuri de la persoane impozabile aflate în procedura falimentului potrivit Legii nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul înregistrării în scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) a furnizorului/prestatorului, beneficiarii care au achiziţionat bunuri şi/sau servicii în perioada în care furnizorul/prestatorul a avut codul de înregistrare în scopuri de TVA anulat îşi exercită dreptul de deducere a TVA pentru achiziţiile respective, pe baza facturilor emise de furnizor/prestator conform alin. (8), prin înscrierea în primul decont de taxă prevăzut la art. 323 depus după înregistrarea furnizorului/prestatorului sau, după caz, într-un decont ulterior.”

3. La articolul 16, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:
„(5^1) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îşi modifică exerciţiul financiar, potrivit reglementărilor contabile, pot opta ca anul fiscal modificat să corespundă cu exerciţiul financiar. Pentru stabilirea anului fiscal modificat se aplică următoarele reguli:
a) dacă anul fiscal modificat redevine anul fiscal calendaristic, ultimul an fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi 31 decembrie a anului respectiv; declaraţia anuală de impozit pe profit aferentă ultimului an fiscal modificat se depune până la data de 25 martie inclusiv a anului următor;
b) dacă se modifică perioada anului fiscal modificat, primul an nou fiscal modificat include şi perioada cuprinsă între ziua ulterioară ultimei zile a anului fiscal modificat şi ziua anterioară primei zile a noului an fiscal modificat.
Contribuabilii comunică organelor fiscale competente modificarea perioadei anului fiscal astfel:
a) contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. a), până la data de 25 a celei de-a treia luni inclusiv, de la data la care s-ar fi închis anul fiscal modificat;
b) contribuabilii care modifică anul fiscal potrivit lit. b), în termen de 15 zile de la data începerii noului an fiscal modificat.
(5^2) Contribuabilii prevăzuţi la alin. (5) care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 47 depun declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului anterior aplicării sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, pentru perioada cuprinsă între data începerii anului modificat şi 31 decembrie, până la data de 25 martie a anului fiscal următor.”

4. La articolul 22, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Profitul investit în echipamente tehnologice, calculatoare electronice şi echipamente periferice, maşini şi aparate de casă, de control şi de facturare, în programe informatice, precum şi pentru dreptul de utilizare a programelor informatice, produse şi/sau achiziţionate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, şi puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. Activele corporale pentru care se aplică scutirea de impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului.”

5. La articolul 22, alineatul (11) se abrogă.

6. La articolul 25 alineatul (4), litera e) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„e) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile. În situaţia în care evidenţa contabilă nu asigură informaţia necesară identificării acestor cheltuieli, la determinarea rezultatului fiscal se iau în calcul cheltuielile de conducere şi administrare, precum şi alte cheltuieli comune ale contribuabilului, prin utilizarea unei metode raţionale de alocare a acestora sau proporţional cu ponderea veniturilor neimpozabile respective în totalul veniturilor înregistrate de contribuabil. În sensul prezentei litere, funcţiile de conducere şi administrare sunt cele definite prin lege sau prin reglementări interne ale angajatorului; pentru veniturile prevăzute la art. 23 lit. d), e), f), g), l), m) şi o) nu se alocă cheltuieli de conducere şi administrare/cheltuieli comune aferente.”

7. La articolul 25, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:
„(9) Sunt cheltuieli deductibile pentru determinarea rezultatului fiscal cheltuielile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale.”

8. La articolul 28 alineatul (3), după litera g) se introduc două noi litere, literele h) şi i), cu următorul cuprins:
„h) mijloacele fixe deţinute şi utilizate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;
i) investiţiile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale.”

9. La articolul 48, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), persoana juridică română nou-înfiinţată care, la data înregistrării în registrul comerţului, are subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei poate opta să aplice prevederile titlului II. Opţiunea este definitivă, cu condiţia menţinerii valorii capitalului social de la data înregistrării, pentru întreaga perioadă de existenţă a persoanei juridice respective. În cazul în care această condiţie nu este respectată, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu, începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea de 45.000 lei, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 47.”

10. La articolul 48, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:
„(5^1) Pentru persoanele juridice române care au aplicat prevederile alin. (5), în forma în vigoare până la data de 31 decembrie 2016, condiţia referitoare la menţinerea unui capital social de cel puţin echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro se consideră îndeplinită şi în situaţia în care capitalul social scade până la nivelul sumei de 45.000 lei.
(5^2) Prin excepţie de la prevederile art. 47, microîntreprinderile existente care au subscris un capital social de cel puţin 45.000 lei pot opta să aplice prevederile titlului II începând cu 1 ianuarie 2017 sau cu trimestrul în care această condiţie este îndeplinită. Opţiunea este definitivă, cu condiţia menţinerii valorii capitalului social pentru întreaga perioadă de existenţă a persoanei juridice respective. În cazul în care această condiţie nu este respectată, persoana juridică aplică prevederile prezentului titlu începând cu anul fiscal următor celui în care capitalul social este redus sub valoarea de 45.000 lei, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 47. Ieşirea din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor ca urmare a opţiunii se comunică organelor fiscale competente, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală. Calculul şi plata impozitului pe profit de către microîntreprinderile care optează să aplice prevederile titlului II se efectuează luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.”

11. La articolul 62, după litera o) se introduce o nouă literă, litera o^1), cu următorul cuprins:
„o^1) bursele, premiile şi alte drepturi sub formă de cazare, masă, transport, echipamente de lucru/protecţie şi altele asemenea primite de elevi pe parcursul învăţământului profesional şi tehnic, potrivit reglementărilor legale din domeniul educaţiei naţionale;”

12. La articolul 68, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (4^1), cu următorul cuprins:
„(4^1) Sunt cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate pentru organizarea şi desfăşurarea învăţământului profesional şi tehnic, în conformitate cu reglementările legale din domeniul educaţiei naţionale, cu excepţia cheltuielilor cu amortizarea care sunt deductibile potrivit prevederilor alin. (4) lit. d).”

13. La articolul 81, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia să completeze şi să depună Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare beneficiar de venit, până la termenul de plată a impozitului, inclusiv.”

14. Articolul 132 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 132
Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
(1) Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să reţină, să plătească şi să declare impozitul reţinut la sursă, până la termenul de plată a acestuia inclusiv.
(2) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitelor au obligaţia să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit la organul fiscal competent, până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent pentru anul expirat, cu excepţia plătitorilor de venituri din salarii şi asimilate salariilor, din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală, din pensii, din arendare, precum şi a persoanelor juridice care au obligaţia calculării, reţinerii şi plăţii impozitului datorat de persoana fizică potrivit art. 125 alin. (8) şi (9), care au obligaţia depunerii Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate pentru fiecare beneficiar de venit.”

15. La articolul 142, după litera ş) se introduce o nouă literă, litera t), cu următorul cuprins:
„t)remuneraţia brută primită pentru activitatea prestată de zilieri, potrivit legii.”

16. La articolul 146, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (9^1), cu următorul cuprins:
„(9^1) Prevederile alin. (9) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

17. La articolul 147, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (3^1), cu următorul cuprins:
„(3^1) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

18. La articolul 168, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:
„(7^1) Prevederile alin. (7) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde şi pensii sau diferenţe de pensii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

19. La articolul 169, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (3^1) şi (3^2), cu următorul cuprins:
„(3^1) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii/solde sau diferenţe de salarii/solde şi pensii sau diferenţe de pensii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.
(3^2) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), declaraţiile rectificative nu se depun în cazul veniturilor/diferenţelor de venituri din pensii.”

20. La articolul 190, după alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:
„(9) Prevederile alin. (8) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

21. La articolul 191, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
„(2^1) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

22. La articolul 199, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alineatul (7^1), cu următorul cuprins:
„(7^1) Prevederile alin. (7) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

23. La articolul 200, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
„(2^1) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

24. La articolul 207, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu următorul cuprins:
„(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

25. La articolul 208, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
„(2^1) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

26. La articolul 214, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
„(5) Prevederile alin. (4) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

27. La articolul 215, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
„(2^1) Prevederile alin. (2) se aplică şi în cazul sumelor reprezentând salarii sau diferenţe de salarii stabilite prin lege, acordate pentru perioade anterioare.”

28. La articolul 268 alineatul (9), după litera e) se introduce o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
„f) operaţiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori prevăzut la art. 315^1.”

29. La articolul 305, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Ajustarea taxei deductibile se efectuează astfel:
a) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. a), ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2), pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează obligaţia de ajustare sau, după caz, în ultima perioadă fiscală a fiecărui an, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice. Prin excepţie, în cazul trecerii persoanei impozabile de la regimul normal de taxare la regimul de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310, precum şi în cazul livrării bunului de capital în regim de scutire conform art. 292, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare;
b) pentru cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), ajustarea se efectuează de persoanele impozabile care au aplicat pro rata de deducere pentru bunul de capital. Ajustarea reprezintă o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa dedusă iniţial şi se efectuează în ultima perioadă fiscală a anului calendaristic, pentru fiecare an în care apar modificări ale elementelor taxei deduse în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2);
c) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. c) ajustarea se efectuează în cadrul perioadei de ajustare prevăzute la alin. (2), pentru o cincime sau, după caz, o douăzecime din taxa nededusă iniţial, pentru fiecare an în care apare o modificare a destinaţiei de utilizare. Ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustare sau, după caz, în ultima perioadă fiscală a fiecărui an, în condiţiile prevăzute prin normele metodologice. Prin excepţie, în cazul trecerii persoanei impozabile de la regimul de scutire pentru întreprinderile mici prevăzut la art. 310 la regimul normal de taxare, precum şi în cazul livrării bunului de capital în regim de taxare, ajustarea deducerii se face o singură dată pentru întreaga perioadă de ajustare rămasă, incluzând anul în care apare modificarea destinaţiei de utilizare;
d) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. d), ajustarea se efectuează în perioada fiscală în care intervine evenimentul care generează ajustarea şi se realizează pentru toată taxa aferentă perioadei rămase din perioada de ajustare, incluzând anul în care apare obligaţia ajustării;
e) pentru cazurile prevăzute la alin. (4) lit. e), ajustarea se efectuează atunci când apar situaţiile enumerate la art. 287.”

30. La articolul 305, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
„(5^1) Prevederile alin. (5) se aplică şi în cazul bunurilor de capital care la data de 1 ianuarie 2017 se află în perioada de ajustare prevăzută la alin. (2), pentru situaţiile de la alin. (4) lit. a) şi c) care intervin începând cu data de 1 ianuarie 2017. Prin norme se stabilesc regulile de aplicare.”

31. După articolul 315 se introduce un nou articol, articolul 315^1 „Regimul special pentru agricultori”, cu următorul cuprins:
„ART. 315^1
Regimul special pentru agricultori
(1) În sensul acestui articol:
a) regimul special pentru agricultori se aplică pentru activităţile prevăzute la lit. c) şi d), desfăşurate de un agricultor, aşa cum este acesta definit la lit. b);
b) agricultorul reprezintă persoana fizică, persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea familială, cu sediul activităţii economice în România, care realizează activităţile prevăzute la lit. c) şi d) şi care nu realizează alte activităţi economice sau realizează şi alte activităţi economice a căror cifră de afaceri anuală este inferioară plafonului de scutire prevăzut la art. 310;
c) activităţile de producţie agricolă sunt activităţile de producţie a produselor agricole, inclusiv activităţile de transformare a produselor agricole prin alte metode decât cele industriale, prevăzute în norme;
d) serviciile agricole reprezintă serviciile prevăzute în norme, prestate de un agricultor care utilizează munca manuală proprie şi/sau echipamentele specifice;
e) produse agricole reprezintă bunurile rezultate din activităţile prevăzute la lit. c);
f) taxa aferentă achiziţiilor reprezintă valoarea totală a taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate de un agricultor supus regimului special, în măsura în care această taxă ar fi deductibilă conform art. 297 alin. (4) pentru o persoană impozabilă supusă regimului normal de taxă;
g) procentul de compensare în cotă forfetară reprezintă procentul care se aplică în scopul de a permite agricultorilor să beneficieze de compensaţia în cotă forfetară pentru taxa aferentă achiziţiilor;
h) compensaţia în cotă forfetară reprezintă suma rezultată prin aplicarea procentului de compensare în cotă forfetară asupra preţului/tarifului, exclusiv taxa, aferent livrărilor de produse agricole şi prestărilor de servicii agricole, efectuate de un agricultor în cazurile menţionate la alin. (3).
(2) Procentul de compensare în cotă forfetară este 1% pentru anul 2017, 4% pentru anul 2018 şi 8% începând cu anul 2019.
(3) Procentul de compensare în cotă forfetară se aplică pentru:
a) produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) şi serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), livrate/prestate de agricultor către alte persoane impozabile decât cele care beneficiază, în interiorul ţării de regimul special prevăzut de prezentul articol;
b) produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) livrate în condiţiile stabilite la art. 294 alin. (2) către persoane juridice neimpozabile care datorează TVA în statul membru de sosire pentru achiziţiile intracomunitare efectuate.
(4) Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol:
a) nu are obligaţia de a colecta TVA pentru livrările de produse agricole rezultate din activităţile agricole prevăzute la alin. (1) lit. c) şi pentru serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d);
b) nu are dreptul să deducă taxa achitată sau datorată pentru achiziţiile sale în cadrul activităţii efectuate în regimul special;
c) prin excepţie de la art. 310 nu aplică regimul special de scutire pentru întreprinderile mici pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), operaţiunile respective nefiind cuprinse în cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea regimului special de scutire pentru întreprinderile mici prevăzută la art. 310.
(5) Agricultorul care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol depune la organul fiscal competent o notificare privind aplicarea regimului special. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează Registrul agricultorilor care aplică regimul special. Registrul este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Înscrierea în Registrul agricultorilor care aplică regimul special se face de către organul fiscal competent, pe baza notificărilor depuse de agricultorii care aplică regimul special, până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea.
(6) Persoana impozabilă stabilită în România sau persoana impozabilă nestabilită în România, dar înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316, care achiziţionează bunuri/servicii de la agricultorii care figurează în Registrul agricultorilor care aplică regimul special, prevăzut la alin. (5), va ţine o evidenţă separată pentru toate achiziţiile efectuate în cadrul regimului special pentru agricultori.
(7) Agricultorul care aplică regimul special este scutit de următoarele obligaţii:
a) ţinerea evidenţelor în scopuri de TVA prevăzute la art. 321;
b) depunerea decontului de taxă prevăzut la art. 323;
c) orice alte obligaţii care revin persoanelor impozabile înregistrate sau care ar trebui să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 316.
(8) Agricultorul are obligaţia să emită factură care să conţină informaţiile prevăzute la art. 319 alin. (20), o menţiune cu privire la aplicarea regimului special pentru agricultori, precum şi procentul de compensare în cotă forfetară şi valoarea compensaţiei în cotă forfetară care i se cuvine pentru:
a) livrările de produse agricole/prestările de servicii prevăzute la alin. (3), altele decât cele de la lit. b)-e);
b) vânzările la distanţă, astfel cum sunt definite la art. 266 alin. (1) pct. 35, care au locul în România;
c) livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de autorităţile fiscale din alt stat membru;
d) livrările intracomunitare de bunuri, prevăzute la art. 270 alin. (10), care s-ar încadra la lit. c) dacă ar fi efectuate către altă persoană impozabilă;
e) prestările de servicii care conform art. 278 alin. (2) au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 307 alin. (2).
(9) Prin excepţie de la prevederile art. 268 alin. (3) lit. a), nu sunt considerate operaţiuni impozabile în România achiziţiile intracomunitare de bunuri efectuate de agricultorii care aplică regimul special, dacă valoarea totală a acestor achiziţii intracomunitare nu depăşeşte pe parcursul anului calendaristic curent sau nu a depăşit pe parcursul anului calendaristic anterior plafonul de 10.000 euro, al cărui echivalent în lei este stabilit prin normele metodologice. Plafonul de 10.000 euro pentru achiziţii intracomunitare se determină potrivit prevederilor art. 268 alin. (5).
(10) Agricultorii eligibili pentru excepţia prevăzută la alin. (9) au dreptul să opteze pentru regimul general al achiziţiilor intracomunitare prevăzut la art. 268 alin. (3) lit. a). Opţiunea se aplică pentru cel puţin 2 ani calendaristici.
(11) Regulile aplicabile în cazul depăşirii plafonului pentru achiziţii intracomunitare prevăzut la alin. (9) sau al exercitării opţiunii prevăzute la alin. (10) sunt stabilite prin normele metodologice.
(12) În situaţia în care agricultorul care aplică regimul special realizează livrări intracomunitare cu produse agricole, prestări de servicii intracomunitare, achiziţii intracomunitare de bunuri, achiziţii de servicii intracomunitare, acesta are următoarele obligaţii:
a) să se înregistreze în scopuri de TVA conform art. 317, dacă efectuează operaţiunile prevăzute la art. 317 alin. (1) şi (2);
b) să depună decontul special de taxă prevăzut la art. 324, pentru achiziţiile intracomunitare de bunuri şi achiziţiile de servicii intracomunitare prevăzute la art. 324 alin. (1), pe care le efectuează;
c) să depună declaraţia recapitulativă prevăzută la art. 325 pentru operaţiunile pe care le efectuează prevăzute la art. 325 alin. (1).
(13) În situaţia în care o persoană impozabilă realizează atât activităţi prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), pentru care aplică regimul special prevăzut de prezentul articol, cât şi alte activităţi economice pentru care nu se poate aplica regimul special pentru agricultori, poate aplica regimul special de scutire pentru întreprinderile mici, în condiţiile art. 310, pentru activităţile pentru care nu se aplică regimul special pentru agricultori.
(14) Persoana impozabilă prevăzută la alin. (13) care se înregistrează în scopuri de TVA conform art. 316, prin opţiune conform art. 316 alin. (1) lit. c) sau ca urmare a depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 310 din alte activităţi economice decât cele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), nu mai poate aplica regimul special pentru agricultori de la data înregistrării în scopuri de TVA sau de la data la care ar fi fost înregistrată dacă avea obligaţia de a solicita înregistrarea conform art. 310 alin. (6) şi nu solicită sau solicită cu întârziere înregistrarea în scopuri de TVA. În cazul înregistrării în scopuri de TVA, prin normele metodologice se stabilesc ajustările de efectuat pentru achiziţiile destinate activităţii pentru care nu a fost aplicat regimul special pentru agricultori. În situaţia în care agricultorul nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organul fiscal competent aplică dispoziţiile art. 310 alin. (6) lit. a) şi b). Organul fiscal competent va opera radierea din Registrul agricultorilor care aplică regimul special a agricultorilor care sunt înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 316, în termen de 3 zile de la data la care înregistrarea se consideră valabilă.
(15) Agricultorul care aplică regimul special poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă, în condiţiile prevăzute prin norme, prin depunerea la organul fiscal competent a unei notificări în acest sens, caz în care organul fiscal competent operează radierea agricultorului din Registrul agricultorilor care aplică regimul special până la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă notificarea. După exercitarea opţiunii de aplicare a regimului normal de taxă, agricultorul nu mai poate aplica din nou regimul special pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la data înregistrării în scopuri de TVA.
(16) În cazul în care, după expirarea perioadei prevăzute la alin. (15), agricultorul optează din nou pentru aplicarea regimului special pentru agricultori, acesta trebuie să depună la organele fiscale competente o notificare în acest sens. Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA care optează pentru aplicarea regimului special pentru agricultori pot solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, anularea înregistrării fiind valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea şi de a înscrie agricultorul în Registrul agricultorilor care aplică regimul special. În cazul persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, acestora le revin toate drepturile şi obligaţiile aferente persoanelor înregistrate. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, persoanele impozabile care aplică regimul special pentru agricultori neavând drept de deducere pentru bunurile/serviciile alocate activităţilor supuse acestui regim.
(17) Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316, cărora agricultorul care aplică regimul special le livrează produsele agricole prevăzute la alin. (1) lit. e) sau le prestează serviciile agricole prevăzute la alin. (1) lit. d), au dreptul la deducerea compensaţiei în cotă forfetară achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile pentru deducerea TVA, conform art. 297-301.
(18) Persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 au dreptul la restituirea compensaţiei în cotă forfetară, achitată agricultorului care aplică regimul special, în aceleaşi limite şi condiţii aplicabile persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316. Prin ordin al preşedintelui ANAF se stabileşte procedura de restituire a compensaţiei în cotă forfetară către persoanele impozabile nestabilite în România şi neînregistrate în scopuri de TVA conform art. 316.”

32. La articolul 316 alineatul (11), litera b) se abrogă.

33. La articolul 316 alineatul (11), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„g) în situaţia persoanelor impozabile care solicită scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire prevăzut la art. 310 sau a regimului special pentru agricultori prevăzut la art. 315^1;”.

34. La articolul 316 alineatul (12), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„a) în situaţia prevăzută la alin. (11) lit. a), dacă încetează situaţia care a condus la anulare, de la data comunicării deciziei de înregistrare în scopuri de TVA;”.

35. La articolul 317, alineatele (1), (2), (8), (10) şi (11) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Are obligaţia să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform prezentului articol:
a) persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România, neînregistrate şi care nu au obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care nu sunt deja înregistrate conform lit. b)-d) sau alin. (2), care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, înainte de efectuarea achiziţiei intracomunitare, dacă valoarea achiziţiei intracomunitare respective depăşeşte plafonul pentru achiziţii intracomunitare în anul calendaristic în care are loc achiziţia intracomunitară;
b) persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, neînregistrată şi care nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care nu este deja înregistrată conform lit. a), c) sau d) ori a alin. (2), dacă prestează servicii care au locul în alt stat membru, pentru care beneficiarul serviciului este persoana obligată la plata taxei conform echivalentului din legislaţia altui stat membru al art. 307 alin. (2), înainte de prestarea serviciului;
c) persoana impozabilă care îşi are stabilit sediul activităţii economice în România, care nu este înregistrată şi nu are obligaţia să se înregistreze conform art. 316 şi care nu este deja înregistrată conform lit. a), b) sau d) ori a alin. (2), dacă primeşte de la un prestator, persoană impozabilă stabilită în alt stat membru, servicii pentru care este obligată la plata taxei în România conform art. 307 alin. (2), înaintea primirii serviciilor respective;
d) persoana impozabilă care aplică regimul special pentru agricultori prevăzut la art. 315^1, care nu este deja înregistrată conform lit. a)-c) ori a alin. (2), dacă efectuează livrări intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 315^1 alin. (8) lit. c) sau d), înainte de livrarea bunurilor.
(2) Persoana impozabilă care are sediul activităţii economice în România, dacă nu este înregistrată şi nu este obligată să se înregistreze conform art. 316, şi persoana juridică neimpozabilă stabilită în România pot solicita să se înregistreze, conform prezentului articol, în cazul în care realizează achiziţii intracomunitare, conform art. 268 alin. (6) sau art. 315^1 alin. (10).
……………………………………………………………….
(8) Persoana înregistrată conform alin. (1) lit. b)-d) poate solicita anularea înregistrării sale oricând după expirarea anului calendaristic în care a fost înregistrată, cu excepţia situaţiei în care trebuie să rămână înregistrată conform alin. (5)-(7).
……………………………………………………………….
(10) Înregistrarea în scopuri de TVA conform prezentului articol nu conferă persoanei impozabile calitatea de persoană înregistrată normal în scopuri de TVA, acest cod fiind utilizat numai pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(11) Prevederile art. 316 alin. (11) lit. a) şi f) şi alin. (12) lit. a) se aplică corespunzător şi pentru persoanele înregistrate în scopuri de TVA conform prezentului articol.”

36. La articolul 325 alineatul (1), după litera e) se adaugă o nouă literă, litera f), cu următorul cuprins:
„f) livrările intracomunitare de bunuri prevăzute la art. 315^1 alin. (8) lit. c) şi d).”

37. La articolul 325, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Declaraţia recapitulativă cuprinde următoarele informaţii:
a) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din România, pe baza căruia respectiva persoană a efectuat livrări intracomunitare de bunuri în condiţiile menţionate la art. 294 alin. (2) lit. a) sau la art. 315^1 alin. (8) lit. c), a prestat servicii în condiţiile stabilite la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, a efectuat achiziţii intracomunitare taxabile de bunuri din alt stat membru sau a achiziţionat serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
b) codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei care achiziţionează bunurile sau primeşte serviciile în alt stat membru decât România, pe baza căruia furnizorul sau prestatorul din România i-a efectuat o livrare intracomunitară scutită de TVA conform art. 294 alin. (2) lit. a), o livrare intracomunitară în condiţiile art. 315^1 alin. (8) lit. c) sau prestările de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
c) codul de identificare în scopuri de TVA din alt stat membru atribuit furnizorului/prestatorului care efectuează o livrare intracomunitară/o prestare de servicii în condiţiile stabilite la art. 278 alin. (2) sau, după caz, doar codul statului membru din care are loc livrarea intracomunitară sau prestarea de servicii, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare în scopuri de TVA în statul respectiv, pentru persoanele din România care realizează achiziţii intracomunitare taxabile sau achiziţionează serviciile prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA;
d) codul de identificare în scopuri de TVA din România al persoanei impozabile care efectuează un transfer în alt stat membru şi pe baza căruia a efectuat acest transfer, în conformitate cu art. 294 alin. (2) lit. d) sau art. 315^1 alin. (8) lit. d), precum şi codul de identificare în scopuri de TVA al persoanei impozabile din statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
e) codul de identificare în scopuri de TVA din statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor al persoanei impozabile care efectuează în România o achiziţie intracomunitară taxabilă conform art. 273 alin. (2) lit. a) sau, după caz, doar codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru, precum şi codul de identificare în scopuri de TVA din România al acestei persoane;
f) pentru livrările intracomunitare de bunuri scutite de TVA conform art. 294 alin. (2) lit. a), pentru livrările intracomunitare prevăzute la art. 315^1 alin. (8) lit. c) şi pentru prestările de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA în statul membru în care acestea sunt impozabile, valoarea totală a livrărilor/prestărilor pe fiecare client în parte;
g) pentru livrările intracomunitare de bunuri ce constau în transferuri scutite conform art. 294 alin. (2) lit. d) şi pentru livrările intracomunitare prevăzute la art. 315^1 alin. (8) lit. d) valoarea totală a livrărilor, determinată în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care s-a încheiat expedierea sau transportul bunurilor;
h) pentru achiziţiile intracomunitare taxabile, valoarea totală pe fiecare furnizor în parte;
i) pentru achiziţiile intracomunitare asimilate care urmează unui transfer din alt stat membru, valoarea totală a acestora stabilită în conformitate cu prevederile art. 286 alin. (1) lit. c), pe fiecare cod de identificare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile de statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor sau, după caz, pe codul statului membru respectiv, în cazul în care persoana impozabilă nu este identificată în scopuri de TVA în acel stat membru;
j) pentru achiziţiile de servicii prevăzute la art. 278 alin. (2), altele decât cele scutite de TVA, valoarea totală a acestora pe fiecare prestator în parte;
k) valoarea ajustărilor de TVA efectuate în conformitate cu prevederile art. 287 şi 288. Acestea se declară pentru luna calendaristică în cursul căreia regularizarea a fost comunicată clientului.”

38. Articolul 329 se abrogă.

39. La articolul 456 alineatul (5), partea introductivă şi litera b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) În cazul scutirilor prevăzute la alin. (1) lit. r), s) şi t):
……………………………………………………………….
b) scutirea se acordă pentru întreaga clădire de domiciliu deţinută în comun cu soţul sau soţia, pentru clădirile aflate în proprietatea persoanelor menţionate la alin. (1) lit. s) şi t). În situaţia în care o cotă-parte din clădirea de domiciliu aparţine unor terţi, scutirea nu se acordă pentru cota-parte deţinută de aceşti terţi.”

40. La articolul 464 alineatul (5), partea introductivă şi litera b) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) În cazul scutirilor prevăzute la alin. (1) lit. r), s) şi t):
…………………………………………………………………
b) scutirea se acordă pentru terenul aferent clădirii de domiciliu aflate în proprietatea persoanelor prevăzute la alin. (1) lit. s) şi t), deţinute în comun cu soţul sau soţia. În situaţia în care o cotă-parte din terenul respectiv aparţine unor terţi, scutirea nu se acordă pentru cota-parte deţinută de aceşti terţi.”

41. La articolul 469, alineatul (5) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(5) Scutirile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se acordă integral pentru un singur mijloc de transport, la alegerea contribuabilului, aflat în proprietatea persoanelor menţionate la aceste litere, deţinute în comun cu soţul sau soţia. În situaţia în care o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra mijlocului de transport aparţine unor terţi, scutirea nu se acordă pentru cota-parte deţinută de aceşti terţi.”

ART. II
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 54
Prevederi aplicabile actelor de executare şi altor acte emise de organele fiscale
Dispoziţiile art. 46-48 şi art. 53 se aplică în mod corespunzător şi actelor de executare şi altor acte emise de organele fiscale, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel.”
2. La articolul 92, alineatele (5), (6) şi (8) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(5) Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. a), d)-g) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) îşi îndeplineşte toate obligaţiile declarative prevăzute de lege;
b) nu înregistrează obligaţii fiscale restante.
(6) În cazul contribuabilului/plătitorului prevăzut la alin. (1) lit. d)-g), în vederea reactivării, pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (5), trebuie să nu se mai afle în situaţia pentru care a fost declarat inactiv, conform menţiunilor înscrise în registrele în care a fost înregistrat, precum în nicio altă situaţie din cele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g).
………………………………………………………………..
(8) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), (5^1) şi (6), contribuabilul/plătitorul pentru care s-a deschis procedura insolvenţei în formă simplificată, contribuabilul/plătitorul care a intrat în faliment sau contribuabilul/plătitorul pentru care s-a pronunţat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare se reactivează de organul fiscal central, la cererea acestora, după îndeplinirea obligaţiilor declarative.”
3. La articolul 92, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
„(5^1) Contribuabilul/Plătitorul declarat inactiv conform alin. (1) lit. b) şi c) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute la alin. (5) şi dacă organul fiscal central care a propus reactivarea constată că acesta funcţionează la domiciliul fiscal declarat.”
4. La articolul 103, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poştă, cu confirmare de primire, ori prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă. În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura privind transmiterea declaraţiei fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă, precum şi declaraţiile fiscale care se transmit obligatoriu prin asemenea mijloace sau sisteme se stabileşte prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.”
5. La articolul 163, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(11) În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituţii publice, în condiţiile legii, momentul plăţii este:
a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organul fiscal, unităţile Trezoreriei Statului, instituţiile publice beneficiare care colectează sume în condiţiile legii sau instituţii de credit care au încheiate convenţii cu instituţiile publice sau cu Trezoreria Statului în condiţiile prevăzute prin acte normative specifice;
b) în cazul plăţilor în numerar efectuate la terminale şi echipamente de plată puse la dispoziţia debitorilor de către instituţiile de credit, în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituţii publice, în contul tranzitoriu deschis conform convenţiilor încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice, data înscrisă în documentul de plată eliberat de terminalele sau echipamentele respective;
c) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal. În cazul mandatelor poştale transmise de unităţile poştale în sistem electronic, momentul plăţii este data poştei astfel cum este aceasta transmisă prin sistemul electronic către Trezoreria Statului, potrivit normelor metodologice aprobate prin ordin comun al ministrului comunicaţiilor şi pentru societatea informaţională şi al ministrului finanţelor publice;
d) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, inclusiv internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă puse la dispoziţia debitorilor de instituţiile de credit, inclusiv tranzacţiile efectuate prin intermediul contului tranzitoriu, data la care băncile debitează contul persoanei care efectuează plata pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 177;
e) în cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacţia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia. În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, procedura şi tipurile de creanţe fiscale care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.”
6. La articolul 163, după alineatul (11) se introduc douăsprezece noi alineate, alineatele (11^1)-(11^12), cu următorul cuprins:
„(11^1) Efectuarea plăţii şi data plăţii pot fi dovedite, dacă legea nu prevede altfel, pe baza următoarelor documente:
a) documentul de plată pe suport hârtie, cum ar fi ordin de plată, chitanţă sau mandat poştal, în original sau în copie certificată prin semnătura olografă de către instituţia prin care s-a efectuat plata;
b) extrasul de cont, în original, emis de instituţia de credit sau de unitatea Trezoreriei Statului sau copia extrasului de cont certificat prin semnătura olografă de către instituţia prin care s-a efectuat plata;
c) documentul eliberat de terminalele şi echipamentele de plată puse la dispoziţia debitorilor de instituţiile de credit în cadrul serviciilor bancare oferite pentru achitarea obligaţiilor fiscale în contul tranzitoriu deschis conform convenţiilor încheiate cu Ministerul Finanţelor Publice în condiţiile legii, semnate de către debitor cu semnătura olografă. În acest document debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat;
d) documentul de plată sau extrasul de cont pe suport hârtie, semnate de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin internet banking, home banking, mobile banking sau alte mijloace de plată la distanţă, conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate. În acest document debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat;
e) documentul de plată editat pe suport hârtie conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată aparţinând instituţiilor publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate de acte normative în vigoare. În acest document debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat;
f) mandatul poştal editat pe suport hârtie, conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate, semnat de către debitor cu semnătura olografă. În acest document debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat;
g) declaraţia pe propria răspundere completată pe suport hârtie în formatul solicitat de instituţia publică, conţinând toate informaţiile aferente plăţii efectuate şi semnată de către debitor cu semnătura olografă, în cazul plăţilor efectuate prin mijloacele de plată prevăzute la lit. c)-f), în care debitorul îşi va completa adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat.
(11^2) Instituţiile publice care prestează serviciile publice sau colectează sumele cuvenite bugetului general consolidat pot accepta comunicarea de către debitori, prin mijloace electronice, a dovezii plăţii prevăzute la alin. (11^1), în condiţiile şi în formatul stabilite de acestea, cu condiţia verificării ulterioare a încasării în conturile de disponibilităţi sau de venituri bugetare ale acestora, pe baza extraselor de cont eliberate de unităţile Trezoreriei Statului, în condiţiile şi în termenul prevăzute la alin. (11^3).
(11^3) În situaţia prezentării de către debitor, ca dovadă a plăţii a documentelor prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) semnate olograf de către acesta, şi în cazurile prevăzute la alin. (11^2), instituţia publică are obligaţia verificării încasării sumelor respective în termen de maximum 180 de zile de la data prestării serviciului/acceptării ca dovadă a plăţii a respectivelor documente. În cadrul acestui termen, pentru eventualele sume neregăsite în extrasele de cont, instituţia publică evidenţiază în contabilitate creanţa asupra debitorului şi solicită acestuia informaţii suplimentare în legătură cu plata la adresa de domiciliu, adresa de e-mail sau la numărul de telefon indicate de acesta în documentul prezentat în scopul dovedirii plăţii. În cadrul aceluiaşi termen, instituţia publică poate solicita confirmarea plăţii instituţiei de credit sau unităţii Poştei Române care a iniţiat plata. Confirmarea scrisă a efectuării plăţii de către instituţia prin care s-a iniţiat plata trebuie să cuprindă toate informaţiile aferente plăţii efectuate. Instituţiile publice pot stabili prin normele proprii prevăzute la alin. (11^9) acceptarea transmiterii prin e-mail a acestui document.
(11^4) În situaţia în care plătitorul diferă de debitorul pentru care s-a efectuat plata, în documentele prevăzute la alin. (11^1) lit. c)-g) se completează adresa de domiciliu, adresa de e-mail şi numărul de telefon la care poate fi contactat debitorul şi se semnează olograf de către acesta. Prin semnarea de către debitor acesta îşi asumă că plata efectuată este pentru sine. În cazul debitorilor reprezentaţi, în numele acestora semnează reprezentantul legal.
(11^5) În cazul în care, în termen de 180 de zile de la data prestării serviciului/data acceptării ca dovadă a plăţii a documentelor prevăzute la alin. (11^1), sumele înscrise în aceste documente nu se regăsesc încasate sau acestea nu au fost confirmate de instituţiile prin care s-a iniţiat plata, instituţia publică emite şi comunică debitorului o decizie de recuperare care reprezintă titlu executoriu şi cuprinde elementele prevăzute la art. 226 alin. (8). Pentru sumele individualizate în decizia de recuperare se datorează obligaţii fiscale accesorii, potrivit cap. III al titlului VII, din ziua următoare datei prestării serviciului sau datei scadenţei, după caz, şi până la data stingerii acestor sume inclusiv, această menţiune înscriindu-se în decizie. În cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, obligaţiile fiscale accesorii se fac venit la bugetul de stat, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal central, sau la bugetele locale, în cazul în care executarea silită se efectuează de organul fiscal local.
(11^6) Prin excepţie de la prevederile art. 226 alin. (10)-(13), în cazul în care executarea silită se efectuează de organele fiscale, sumele recuperate în cadrul procedurii de executare silită reprezentând obligaţii principale se virează integral într-un cont distinct al instituţiei publice care a prestat serviciul public deschis la unitatea Trezoreriei Statului, în scopul stingerii debitelor înregistrate în contabilitatea acesteia şi a virării sumelor către bugetele sau beneficiarii cărora se cuvin.
(11^7) Informaţiile minime obligatorii privind efectuarea plăţii în baza documentelor acceptate ca dovadă a plăţii, prevăzute la alin. (11^1) şi procedura de restituire a sumelor încasate de instituţiile publice care prestează serviciile publice se stabilesc astfel:
a) prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul instituţiilor publice care fac parte din administraţia publică centrală;
b) prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în cazul instituţiilor publice care fac parte din administraţia publică locală.
(11^8) În aplicarea prevederilor alin. (11^2)-(11^7) pot fi emise instrucţiuni aprobate prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(11^9) Procedura de verificare a sumelor încasate pentru care au fost acceptate ca dovadă a plăţii documentele de la alin. (11^3) se aprobă prin norme proprii de către instituţiile publice. Instituţiile publice pot aproba norme proprii de verificare a sumelor încasate şi pentru situaţiile în care dovada plăţii este cea prevăzută la alin. (11^1) lit. a) şi b).
(11^10) Instituţiile publice care prestează serviciile publice pot dezvolta sisteme centralizate care să permită facilitarea verificării încasării sumelor colectate. Procedura de funcţionare şi de administrare a sistemelor centralizate se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(11^11) Până la aprobarea ordinelor prevăzute la alin. (11^7) informaţiile aferente identificării plăţilor sunt cele prevăzute în documentele de plată prevăzute de normele legale în vigoare la data efectuării plăţii.
(11^12) Utilizarea informaţiilor solicitate potrivit alin. (11^1) se realizează cu respectarea legislaţiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal.”
7. La articolul 165 alineatul (3), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organul fiscal competent, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;”.
8. La articolul 169, după alineatul (8) se introduc două noi alineate, alineatele (9) şi (10), cu următorul cuprins:
„(9) În cazul inspecţiei fiscale anticipate, efectuate pentru soluţionarea deconturilor cu sumă negativă de TVA, prin excepţie de la prevederile art. 117, perioada supusă inspecţiei fiscale va cuprinde exclusiv perioadele fiscale în care s-au derulat operaţiunile care au generat soldul sumei negative a taxei. Dispoziţiile art. 94 alin. (3) rămân aplicabile.
(10) În situaţia în care se constată indicii privind nerespectarea legislaţiei fiscale ori stabilirea incorectă a obligaţiilor fiscale, prin operaţiuni care s-au desfăşurat în afara perioadei prevăzute la alin. (9), inspecţia fiscală se extinde corespunzător, cu respectarea prevederilor art. 117.”
9. La articolul 213, alineatul (13) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(13) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea procedurii prealabile.”
10. La articolul 220, alineatele (2^1) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), prin ordin al preşedintelui A.N.A.F. care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, se stabilesc:
a) cazurile speciale de executare silită, precum şi structura abilitată cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii şi efectuarea procedurii de executare silită;
b) alte organe fiscale pentru îndeplinirea unor acte de executare silită, precum şi pentru valorificarea bunurilor confiscate, gajate/ipotecate sau sechestrate potrivit legii, prin procese electronice masive.
………………………………………………………………
(4) Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.”
11. Articolul 229 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 229
Precizarea naturii debitului
În toate actele de executare silită, cu excepţia celor care privesc poprirea bancară, trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării.”
12. La articolul 235, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, pentru creanţele fiscale ce fac obiectul suspendării organul fiscal nu emite şi nu comunică decizii referitoare la obligaţiile fiscale accesorii.”
13. La articolul 236, alineatele (4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(4) Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi de către plătitorul venitului numai potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, republicat, cu modificările ulterioare.
……………………………………………………………..
(7) Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie potrivit art. 213 alin. (3). În acest caz organul fiscal transmite terţului poprit o adresă de înfiinţare a popririi executorii. Totodată, despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.”
14. La articolul 247, alineatul (7) se abrogă.
15. La articolul 250 alineatul (4), litera l) se abrogă.
16. La articolul 257, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(2) Sumele realizate din executare silită potrivit alin. (1) sting creanţele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, cu excepţia sumelor realizate prin poprire. În cadrul titlului executoriu se sting mai întâi creanţele fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 165 alin. (3) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător. Sumele realizate ca urmare a popririi sting creanţele fiscale în ordinea vechimii titlurilor executorii, pentru care s-a înfiinţat poprirea.”
17. La articolul 272, alineatele (1)-(5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, a deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin decizie de modificare a bazei de impunere, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor.
(2) Structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii sunt competente pentru soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 1 milion lei;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 1 milion lei;
c) deciziile de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);
d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice.
(3) Structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili este competentă să soluţioneze contestaţiile formulate de marii contribuabili ce au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de până la 1 milion lei;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de până la 1 milion lei;
c) deciziile de reverificare, cu excepţia celor pentru care competenţa de soluţionare aparţine direcţiei generale prevăzute la alin. (5);
d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine structurii specializate de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.
(4) Contestaţiile formulate de contribuabilii nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent ce au ca obiect creanţe fiscale în cuantum de până la 1 milion lei se soluţionează de structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice/Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili competentă pentru administrarea creanţelor respectivului contribuabil nerezident.
(5) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. este competentă pentru soluţionarea contestaţiilor care au ca obiect:
a) creanţe fiscale în cuantum de 1 milion lei sau mai mare;
b) măsura de diminuare a pierderii fiscale în cuantum de 1 milion lei sau mai mare;
c) creanţe fiscale şi măsura de diminuare a pierderii fiscale indiferent de cuantum, precum şi decizia de reverificare, în cazul contestaţiilor formulate de contribuabili împotriva actelor emise de organele fiscale din aparatul central al A.N.A.F.;
d) creanţele fiscale accesorii, indiferent de cuantum, aferente creanţelor fiscale principale stabilite prin decizii de impunere/acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere contestate şi pentru care competenţa de soluţionare a contestaţiei revine Direcţiei generale de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.N.A.F.”
18. La articolul 286, litera i) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„i) schimb de informaţii automat:
1. În sensul art. 291 alin. (1) şi al art. 291^1, comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (1), prin informaţii disponibile se înţelege informaţiile din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informaţiile respective, ce pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare şi procesare a informaţiilor din acel stat membru.
2. În sensul art. 291 alin. (4), comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite referitoare la rezidenţii din alte state membre către statul membru de rezidenţă relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În sensul art. 291 alin. (4) şi (7), al art. 304 alin. (2) şi al art. 308 alin. (2) şi (3), orice termen scris cu iniţială majusculă are sensul atribuit conform definiţiilor corespunzătoare prevăzute în anexa nr. 1 la prezentul cod.
3. În sensul oricăror altor dispoziţii din prezentul capitol, cu excepţia art. 291 alin. (1) şi (4) şi art. 291^1, comunicarea sistematică de informaţii predefinite furnizate în conformitate cu pct. 1 şi 2;”.
19. La articolul 286, după litera m) se introduc şase noi litere, literele n)-ş), cu următorul cuprins:
„n) decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră – orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv o decizie emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. este emisă, modificată sau reînnoită de către sau în numele guvernului sau al autorităţii fiscale a unui stat membru sau de către subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autorităţile locale, indiferent dacă aceasta este efectiv utilizată;
2. este emisă, modificată sau reînnoită la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane şi pe care această persoană sau acest grup de persoane are dreptul să se bazeze;
3. se referă la interpretarea sau aplicarea unei dispoziţii legale sau administrative privind administrarea sau aplicarea normelor legale naţionale referitoare la impozitele din statul membru sau din subdiviziunile teritoriale sau administrative ale statului membru, inclusiv autorităţile locale;
4. se referă la o tranzacţie transfrontalieră sau la întrebarea dacă activităţile desfăşurate de o persoană într-o altă jurisdicţie generează sau nu un sediu permanent; şi
5. este luată anterior tranzacţiilor sau activităţilor dintr-o altă jurisdicţie care au potenţialul de a genera un sediu permanent sau anterior depunerii declaraţiei fiscale pentru perioada în care a avut loc tranzacţia sau seria de tranzacţii sau activităţi.
Tranzacţiile transfrontaliere pot include, fără a se limita la acestea, realizarea de investiţii, furnizarea de bunuri, servicii, finanţare sau utilizarea unor active corporale sau necorporale şi nu trebuie neapărat să implice în mod direct persoana căreia i se adresează decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;
o) acord prealabil privind preţul de transfer – orice acord, comunicare sau orice alt instrument sau acţiune cu efecte similare, inclusiv unul(una) emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) în contextul unui control fiscal şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele condiţii:
1. este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) de către sau în numele guvernului sau al autorităţii fiscale din unul sau mai multe state membre, inclusiv al oricărei subdiviziuni teritoriale sau administrative din acestea, inclusiv autorităţi locale, indiferent dacă acesta (aceasta) este efectiv utilizat (ă);
2. este emis(ă), modificat(ă) sau reînnoit(ă) la adresa unei anumite persoane sau a unui grup de persoane şi pe care această persoană sau grup de persoane are dreptul să se bazeze; şi
3. stabileşte, anterior tranzacţiilor transfrontaliere între întreprinderi asociate, un set corespunzător de criterii pentru stabilirea preţurilor de transfer pentru aceste tranzacţii sau determină atribuirea profiturilor către un sediu permanent;
p) întreprinderi asociate – o întreprindere care participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul unei alte întreprinderi sau când aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor;
r) preţurile de transfer – preţurile la care o întreprindere transferă bunuri corporale şi necorporale sau oferă servicii întreprinderilor asociate, iar „stabilirea preţurilor de transfer” se interpretează în consecinţă;
s) tranzacţie transfrontalieră:
1. în sensul lit. n) – o tranzacţie sau o serie de tranzacţii în care:
(i) nu toate părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii au rezidenţa fiscală în statul membru care emite, modifică sau reînnoieşte decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră;
(ii) oricare dintre părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii are în acelaşi timp rezidenţa fiscală în mai mult de o jurisdicţie;
(iii) una dintre părţile la tranzacţie sau la seria de tranzacţii îşi desfăşoară activitatea într-o altă jurisdicţie prin intermediul unui sediu permanent şi tranzacţia sau seria de tranzacţii constituie o parte sau totalitatea activităţii la sediul permanent. O tranzacţie sau o serie de tranzacţii transfrontaliere include, de asemenea, măsurile luate de către o persoană în ceea ce priveşte activităţile comerciale din altă jurisdicţie pe care persoana respectivă le desfăşoară prin intermediul unui sediu permanent; sau
(iv) tranzacţiile sau seriile de tranzacţii respective au un impact transfrontalier;
2. în sensul lit. o)-r) – o tranzacţie sau o serie de tranzacţii care implică întreprinderi asociate care nu îşi au toate rezidenţa fiscală pe teritoriul aferent unei singure jurisdicţii sau o tranzacţie sau o serie de tranzacţii care au un impact transfrontalier;
ş) întreprindere – în sensul lit. o)-s), orice formă de desfăşurare a unei activităţi comerciale.”
20. La articolul 291, alineatul (5) se abrogă.
21. După articolul 291 se introduc două noi articole, articolele 291^1 şi 291^2, cu următorul cuprins:
„ART. 291^1
Domeniul de aplicare şi condiţiile schimbului obligatoriu de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer
(1) În cazul în care autoritatea competentă din România emite, modifică sau reînnoieşte o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind preţul de transfer după data de 31 decembrie 2016, aceasta comunică, prin schimb automat, informaţii cu privire la acest lucru autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304.
(2) În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304, autoritatea competentă din România comunică informaţii şi autorităţilor competente din toate celelalte state membre, precum şi Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi la acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu 5 ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel:
a) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 şi 31 decembrie 2013, comunicarea are loc dacă acestea erau valabile la data de 1 ianuarie 2014;
b) pentru deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer care sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 şi 31 decembrie 2016, comunicarea are loc indiferent dacă acestea sunt valabile la data de 1 ianuarie 2017.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), autoritatea competentă din România nu va comunica informaţiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfăşoară în principal activităţi financiare sau de investiţii, dar care are o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiţiei de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului, care nu depăşeşte echivalentul în lei a 40.000.000 euro pe parcursul exerciţiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acorduri prealabile privind preţul de transfer.
(4) Acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale cu ţări terţe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informaţii în cazul în care acordul internaţional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer nu permite divulgarea sa către terţi. Aceste acorduri prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul art. 292 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind preţul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a ţării terţe acordă permisiunea ca informaţiile să fie divulgate.
(5) În cazul în care acordurile prealabile privind preţul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informaţii potrivit alin. (4), informaţiile prevăzute la alin. (8), menţionate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind preţul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul alin. (1)-(3).
(6) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică şi se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice.
(7) Schimbul de informaţii se desfăşoară după cum urmează:
a) pentru informaţiile comunicate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 3 luni de la încheierea semestrului din anul calendaristic în care a fost emis/emisă, modificat/modificată sau reînnoit/reînnoită decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau acordul prealabil privind preţul de transfer;
b) pentru informaţiile comunicate potrivit prevederilor alin. (2) şi (3), înainte de data de 1 ianuarie 2018.
(8) Informaţiile comunicate de către autoritatea competentă din România în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) cuprind următoarele:
a) identitatea persoanei, alta decât o persoană fizică, şi, dacă este cazul, a grupului de persoane din care aceasta face parte;
b) un rezumat al conţinutului deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordului prealabil privind preţul de transfer, inclusiv o descriere a activităţilor comerciale sau a tranzacţiei sau seriei de tranzacţii relevante, prezentat în termeni abstracţi, fără să conducă la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii publice;
c) data emiterii, modificării sau reînnoirii deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer;
d) data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
e) data încetării perioadei de valabilitate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau a acordului prealabil privind preţul de transfer, în cazul în care aceasta este specificată;
f) tipul de decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acord prealabil privind preţul de transfer;
g) valoarea tranzacţiei sau a seriei de tranzacţii aferente deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau acordului prealabil privind preţul de transfer dacă o astfel de valoare este menţionată în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau în acordul prealabil privind preţul de transfer;
h) descrierea setului de criterii utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
i) identificarea metodei utilizate pentru a stabili preţurile de transfer sau preţul de transfer în sine, în cazul unui acord prealabil privind preţul de transfer;
j) identificarea celorlalte state membre, dacă există, care pot fi vizate de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer;
k) identificarea oricărei persoane, alta decât o persoană fizică, din celelalte state membre, dacă există, care poate să fie afectată de decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau de acordul prealabil privind preţul de transfer (indicând statele membre de care sunt legate persoanele afectate);
l) precizarea dacă informaţiile comunicate se bazează pe decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau pe acordul prealabil privind preţul de transfer în sine sau sunt furnizate ca urmare a cererii menţionate la alin. (5).
(9) Informaţiile definite la alin. (8) lit. a), b), h) şi k) nu se comunică Comisiei Europene.
(10) Autoritatea competentă din România confirmă primirea informaţiilor comunicate în temeiul alin. (8) lit. j), dacă este posibil prin mijloace electronice, autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere şi, în orice caz, în cel mult 7 zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul central securizat la nivel de stat membru devine funcţional.
(11) Autoritatea competentă din România poate, în conformitate cu art. 288 şi art. 304 alin. (3), să solicite informaţii suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind preţul de transfer.
ART. 291^2
Statistici privind schimburile automate
– Până la 1 ianuarie 2018, autoritatea competentă din România pune la dispoziţia Comisiei Europene statistici anuale cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la art. 291 şi 291^1 şi, în măsura posibilului, informaţii cu privire la costurile şi beneficiile administrative şi de altă natură relevante legate de schimburile care au avut loc şi orice potenţiale modificări, atât pentru administraţiile fiscale, cât şi pentru terţi.”
22. La articolul 303, după alineatul (5) se introduc două noi alineate, alineatele (6) şi (7), cu următorul cuprins:
„(6) Schimbul automat de informaţii privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră şi acordurile prealabile privind preţul de transfer în temeiul art. 291^1 se efectuează utilizând formularul-tip adoptat de Comisia Europeană.
(7) Regimul lingvistic adoptat de Comisia Europeană nu împiedică autoritatea competentă din România să comunice informaţiile menţionate la art. 291^1 în limba română. Cu toate acestea, regimul lingvistic respectiv poate prevedea ca elementele esenţiale ale unor astfel de informaţii să fie trimise, de asemenea, într-o altă limbă oficială şi de lucru a Uniunii Europene.”
23. La articolul 306, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(3) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii schimbului automat de informaţii prevăzut la art. 291 şi 291^1, precum şi rezultatele practice obţinute.”
24. La articolul 306, alineatul (4) se abrogă.
25. După articolul 306 se introduce un nou articol, articolul 306^1, cu următorul cuprins:
„ART. 306^1
Confidenţialitatea informaţiilor
(1) Informaţiile comunicate Comisiei Europene de către autoritatea competentă din România în temeiul art. 306, precum şi orice raport sau document elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informaţii pot fi transmise altor state membre. Informaţiile transmise intră sub incidenţa secretului de serviciu şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor asemănătoare conform legislaţiei interne a statului membru care le-a primit.
(2) Rapoartele şi documentele întocmite de Comisia Europeană, prevăzute la alin. (1), pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, nu se publică şi nici nu se pun la dispoziţia unei alte persoane sau a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei Europene.”

ART. III
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 16 aprilie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 5^1, după alineatul (9) se introduc opt noi alineate, alineatele (10)-(17), cu următorul cuprins:
„(10) În vederea colectării veniturilor bugetelor componente ale bugetului general consolidat instituţiile de credit pot pune la dispoziţia contribuabililor persoane fizice prevăzuţi la alin. (2), care nu sunt clienţi ai instituţiei de credit respective, precum şi pentru clienţii proprii persoane fizice posibilitatea achitării în numerar sau la terminale de plată instalate de acestea a obligaţiilor fiscale, bugetare sau a altor sume colectate de instituţiile publice, cu condiţia transferării sumelor astfel achitate în contul tranzitoriu.
(11) În scopul încasării sumelor în condiţiile prevăzute la alin. (10), instituţiile de credit care au încheiat convenţii pentru deschiderea contului tranzitoriu pot solicita încheierea de acte adiţionale la acestea, iar celelalte instituţii de credit pot solicita încheierea de convenţii cu Ministerul Finanţelor Publice în acest scop.
(12) Pentru sumele achitate în condiţiile alin. (10) instituţia de credit poate percepe comisioane plătitorilor conform politicii proprii de comisionare.
(13) Pentru sumele achitate în condiţiile alin. (10), momentul plăţii este cel prevăzut la art. 163 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, numai cu condiţia creditării cu aceeaşi dată a contului tranzitoriu, mesajele electronice de plată fiind transmise de către instituţia de credit iniţiatoare Ministerului Finanţelor Publice în sistem informatic, concomitent cu transferul sumelor colectate zilnic în contul deschis la Trezoreria operativă centrală, în ziua lucrătoare imediat următoare.
(14) În cazul operaţiunilor de plăţi efectuate în condiţiile alin. (10), instituţiile de credit vor stabili mecanisme eficiente de identificare a contribuabililor persoane fizice, astfel încât eventualele sume achitate eronat şi/sau returnate de Ministerul Finanţelor Publice să poată fi restituite către aceştia.
(15) Prevederile alin. (5)-(9) se aplică instituţiilor de credit în mod corespunzător şi pentru sumele achitate în condiţiile alin. (10).
(16) În aplicarea prevederilor alin. (10) se modifică corespunzător ordinul ministrului finanţelor publice emis în baza prevederilor alin. (7).
(17) Sumelor colectate în contul tranzitoriu li se aplică prevederile art. 224 din Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.”
2. Articolul 5^2 se abrogă.
3. La articolul 5^7, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) În conturile de disponibilităţi prevăzute la alin. (1) pot fi efectuate plăţi prin virament bancar, prin mandat poştal, plăţi online utilizând cardul bancar în cadrul sistemelor de plată puse la dispoziţie de instituţii publice sau în cadrul altor sisteme de plată reglementate de acte normative în vigoare, precum şi plăţi prin intermediul cardurilor bancare la terminale de plată, în condiţiile legii.”

ART. IV
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaţionale, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. La articolul 2, litera h) va avea următorul cuprins:
„h) entităţi publice – instituţiile publice definite potrivit art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile publice locale, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, entităţile clasificate în administraţia publică potrivit Regulamentului (CE) nr. 2.223/96 al Consiliului din 25 iunie 1996 privind Sistemul European de conturi naţionale şi regionale din Comunitate, cu modificările şi completările ulterioare, sau orice alte entităţi persoane juridice care primesc sume de la bugetele componente ale bugetului general consolidat sau alte fonduri de la instituţii publice, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.”
2. Articolul 4 va avea următorul cuprins:
„Art. 4 – Sistemul naţional de verificare, monitorizare, raportare şi control al situaţiilor financiare, angajamentelor legale şi bugetelor entităţilor publice, denumit în continuare sistemul naţional de raportare, reprezintă ansamblul de aplicaţii informatice şi reguli, definite prin procedura de funcţionare a sistemului naţional de raportare, având drept scop oferirea de suport entităţilor publice în procesul de verificare, monitorizare, raportare şi control al situaţiilor financiare, angajamentelor legale, bugetelor entităţilor publice şi generarea de rapoarte stabilite prin procedura de funcţionare a sistemului, inclusiv rapoarte centralizate şi/sau consolidate ori alte situaţii.”
3. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
„Art. 9. – (1) Până la data de 31 decembrie 2017, entităţile publice au obligaţia de a utiliza toate funcţionalităţile sistemului naţional de raportare, la solicitarea Ministerului Finanţelor Publice sau a unităţilor subordonate acestuia şi potrivit calendarului stabilit în acest scop.
(2) Până la data de 31 decembrie 2017, în paralel cu utilizarea sistemului naţional de raportare, entităţile publice au obligaţia de a întocmi şi de a depune situaţiile financiare şi celelalte tipuri de rapoarte stabilite pe baza datelor din evidenţa contabilă, pe suport hârtie, în formatul şi la termenele stabilite de normele contabile în vigoare şi de a depune bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legislaţiei în vigoare la unităţile Trezoreriei Statului, pe suport hârtie.
(3) Începând cu anul 2018, rapoartele acceptate de sistem nu se mai transmit pe suport hârtie către Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile subordonate.”

ART. V

Persoanele impozabile care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, la data intrării în vigoare a prevederilor art. I pct. 31 şi care îndeplinesc condiţiile pentru aplicarea regimului special pentru agricultori, pot solicita scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special pentru agricultori. Solicitarea se poate depune la organele fiscale competente între data de 1 şi 10 a fiecărei luni următoare perioadei fiscale aplicate de persoana impozabilă, în conformitate cu prevederile art. 322 din Legea nr. 227/2015. Anularea va fi valabilă de la data comunicării deciziei privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. Organele fiscale competente au obligaţia de a soluţiona solicitările de scoatere a persoanelor impozabile din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA cel târziu până la finele lunii în care a fost depusă solicitarea şi de a înscrie agricultorul în Registrul agricultorilor care aplică regimul special. Până la comunicarea deciziei de anulare a înregistrării în scopuri de TVA, persoanei impozabile îi revin toate drepturile şi obligaţiile persoanelor înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Legea nr. 227/2015. Persoana impozabilă care a solicitat scoaterea din evidenţă are obligaţia să depună ultimul decont de taxă prevăzut la art. 323 din Legea nr. 227/2015, indiferent de perioada fiscală aplicată conform art. 322 din Legea nr. 227/2015, până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost comunicată decizia de anulare a înregistrării în scopuri de TVA. În ultimul decont de taxă depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform titlului VII „Taxa pe valoarea adăugată” din Legea nr. 227/2015, persoana impozabilă care aplică regimul special pentru agricultori neavând drept de deducere pentru bunurile/serviciile alocate activităţilor supuse acestui regim.

ART. VI

Aplicarea prevederilor art. 324 alin. (4)-(6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2019.

ART. VII

(1) Prevederile art. I intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017, cu excepţia pct. 15-27 care, prin derogare de la prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Prevederile art. II intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanţe de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia pct. 18-25, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017.

ART. VIII

(1) Prevederile art. II pct. 7 se aplică deciziilor comunicate după data intrării în vigoare a art. II.
(2) Prevederile art. II pct. 8 se aplică deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare pentru care inspecţia fiscală începe după data intrării în vigoare a art. II.
(3) Prevederile art. II pct. 9 se aplică deciziilor de instituire a măsurilor asigurătorii comunicate după data intrării în vigoare a art. II.
(4) Prevederile art. II pct. 12 se aplică şi în cazul suspendărilor executării silite, ca urmare a depunerii unei scrisori de garanţie/poliţe de asigurare de garanţie, în curs la data intrării în vigoare a art. II. Deciziile referitoare la obligaţiile fiscale accesorii emise anterior intrării în vigoare a art. II rămân supuse reglementărilor în vigoare la data emiterii acestora.
(5) Prevederile art. II pct. 17 se aplică contestaţiilor depuse după data intrării în vigoare a art. II.

ART. IX

Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica în Monitorul Oficial al României, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.
*
Prevederile art. II pct. 18-25 din prezenta ordonanţă de urgenţă transpun Directiva 2015/2.376/UE de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce priveşte schimbul automat obligatoriu de informaţii în domeniul fiscal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 332 din 18 decembrie 2015.

PRIM-MINISTRU DACIAN JULIEN CIOLOŞ
Contrasemnează:
–––––
Ministrul finanţelor publice, Anca Dana Dragu
Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice, Vasile Dîncu
Viceprim-ministru, ministrul economiei, comerţului şi relaţiilor cu mediul de afaceri, Costin Grigore Borc
Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu
Ministrul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice Dragoş-Nicolae Pîslaru
Ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Achim Irimescu
p. Ministrul educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice, Laurenţiu Dănuţ Vlad, secretar de stat
Ministrul sănătăţii, Vlad Vasile Voiculescu
Bucureşti, 16 noiembrie 2016.
Nr. 84.
––