CFNET - CodFiscal.NET Finante Taxe

Revista de actualitate financiară

sediu permanent

Obligații fiscale privind impozitul pe profit al sediilor permanente

by Lasă un comentariu

Prin Legea 168/2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial în data de 29 mai 2013, au fost introduse prevederi referitoare la profitul impozabil al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România.

Obligații noi
Potrivit reglementărilor în vigoare, începând cu 1 iulie 2013, o persoană juridică străină care desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente în România are obligaţia să stabilească unul dintre aceste sedii ca sediu permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care îi revin pentru calculul, declararea şi plata impozitului pe profit datorat pentru profitul impozabil obţinut din activitatea desfăşurată în România.

La nivelul sediului permanent desemnat se cumulează veniturile, respectiv cheltuielile sediilor permanente aparţinând aceleiaşi persoane juridice străine. Aceste sedii permanente închid perioada impozabilă potrivit legislaţiei în vigoare până la 30 iunie 2013 inclusiv. Calculul, plata şi declararea impozitului pe profit datorat pentru profitul impozabil obţinut de fiecare sediu permanent în perioada 1 ianuarie 2013 – 30 iunie 2013 se efectuează până la 25 iulie 2013 inclusiv.

Profitul impozabil al persoanei juridice străine care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul mai multor sedii permanente se determină la nivelul sediului permanent desemnat să îndeplinească obligaţiile care îi revin în ceea ce priveşte impozitul pe profit, în următoarele condiţii:
– numai veniturile ce sunt atribuibile fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale;
– numai cheltuielile efectuate în scopul obţinerii veniturilor fiecărui sediu permanent se transmit spre a fi cumulate de sediul permanent desemnat pentru a îndeplini obligaţiile fiscale.

Determinarea profitului impozabil al sediilor permanente
Profitul impozabil la nivelul sediului permanent desemnat se determină pe baza veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de fiecare sediu permanent aparţinând aceleiaşi persoane juridice străine, cu respectarea condiţiilor menţionate anterior şi prin utilizarea regulilor preţurilor de transfer la stabilirea preţului de piaţă al unui transfer făcut între persoana juridică străină şi sediul său permanent. Atunci când sediul permanent nu deţine o factură pentru cheltuielile alocate lui de către sediul său principal, celelalte documente justificative trebuie să includă dovezi privind suportarea efectivă a costurilor şi alocarea rezonabilă a acestor costuri către sediul permanent utilizând regulile preţurilor de transfer.

Sediul permanent desemnat în România calculează, declară şi plăteşte obligaţiile ce revin privind impozitul pe profit pe baza veniturilor şi cheltuielilor înregistrate de toate sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine.

Pierderile fiscale înregistrate până la 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparţin aceleiaşi persoane juridice străine, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnat şi se recuperează în funcţie de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel:
– pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2013 inclusiv este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iulie – 31 decembrie 2013 inclusiv, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2013, perioada 1 iulie – 31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;
– pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada iniţială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectiv 7 ani consecutivi.

Important! În situaţia în care sediul fix care îndeplineşte obligaţiile fiscale privind taxa pe valoarea adăugată constituie şi sediu permanent, sediul fix este şi sediul permanent desemnat pentru îndeplinirea obligaţiilor care revin în legătură cu impozitul pe profit.

Alte precizări
Contribuabilii nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente înregistrate fiscal până la 30 iunie 2013 sunt obligaţi să depună, în perioada 1 – 31 iulie 2013, declaraţia de înregistrare fiscală.

Declaraţia de înregistrare fiscală va fi însoţită de lista sediilor permanente înregistrate fiscal care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, precum şi de lista celorlalte sedii permanente. Pentru fiecare sediu permanent se menţionează datele de identificare ale acestuia, inclusiv codul de înregistrare fiscală.

La data atribuirii codului de înregistrare fiscală pentru contribuabilul nerezident, se anulează codul de înregistrare fiscală a sediului permanent care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi plătitor de salarii şi venituri asimilate salariilor.

Atenţie! Obligaţiile fiscale ale sediilor permanente înregistrate fiscal până la 30 iunie 2013 şi neachitate până la această dată se preiau de contribuabilul nerezident prin sediul permanent desemnat potrivit Titlului II „Impozitul pe profit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, care este noul debitor al acestor obligaţii fiscale.

Sursa: DGFP Valcea

Decizia CFC 3/2006 privind desemnarea un singur sediu permanent pentru a reprezenta in scopuri de taxa pe valoarea adaugata toate sediile permanente ale aceleiasi persoane juridice nerezidente

by Lasă un comentariu

DECIZIA nr. 3/2006 din 5 iulie 2006 privind desemnarea un singur sediu permanent pentru a reprezenta in scopuri de taxa pe valoarea adaugata toate sediile permanente ale aceleiasi persoane juridice nerezidente
EMITENT: COMISIA CENTRALA FISCALA
–––––––––––––––––––––––––––
Art. 8 si art. 151* alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, pct. 55 din normele metodologice de aplicare a prevederilor Titlului VI din Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44/2004, cu modificarile ulterioare:
In scopuri de taxa pe valoarea adaugata, daca o persoana juridica nerezidenta desfasoara in Romania activitati care genereaza unul sau mai multe sedii permanente, conform art. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta poate sa inregistreze ca platitor de taxa pe valoarea adaugata, in conditiile prevazute de lege, numai sediul permanent desemnat in acest scop de catre persoana juridica nerezidenta, care va indeplini toate obligatiile privind taxa pe valoarea adaugata ale sediilor permanente din Romania ale respectivei persoane juridice nerezidente. Decizia de a desemna un singur sediu permanent pentru a reprezenta in scopuri de taxa pe valoarea adaugata toate sediile permanente ale aceleiasi persoane juridice nerezidente se comunica tuturor organelor fiscale in raza carora isi desfasoara activitatea sediile permanente.
––-

* Nota: prevederile art. 151 alin. (2) au fost preluate in art. 150 alin. (2)

Decizia CFC 2/2004 privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit, conventiile de evitare a dublei impuneri, accize si taxa pe valoarea adaugata

by Un comentariu

DECIZIA nr. 2 din 07 aprilie 2004 privind aplicarea unitara a unor prevederi referitoare la impozitul pe profit, conventiile de evitare a dublei impuneri, accize si taxa pe valoarea adaugata
EMITENT: COMISIA CENTRALA FISCALA
Publicat in: Monitorul Oficial nr. nr. 376 din 29/04/2004
——————————————————————————–

1. Modalitatea de determinare a profitului impozabil de catre asociatii/fundatii sportive din transferul sportivilor
Solutie:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, precum si ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, veniturile realizate de catre persoanele juridice fara scop patrimonial din transferul sportivilor dupa data de 1 iulie 2002 si care depasesc nivelul stabilit la art. 1 alin. (4) din Legea nr. 414/2002, respectiv la art. 15 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, sunt venituri impozabile la determinarea profitului impozabil.
În scopul determinarii profitului impozabil al persoanelor juridice fara scop patrimonial sunt deductibile cheltuielile efectuate in mod distinct pentru veniturile impozabile, inregistrate in contabilitate potrivit prevederilor pct. 95 din anexa la Ordinul ministrului finantelor nr. 1.591/1998 privind aprobarea Planului de conturi pentru persoanele juridice fara scop lucrativ si a normelor metodologice de utilizare a acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare, iar de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit pct. 5.7 din anexa la Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.829/2003 privind aprobarea Reglementarilor contabile pentru persoanele juridice fara scop patrimonial.
Cheltuielile care nu sunt inregistrate in mod distinct pentru realizarea veniturilor impozabile se repartizeaza de catre contribuabili pe baza de criterii proprii de alocare, corespunzator cu natura activitatii desfasurate.
  2. Acordarea scutirii de accize prevazute la art. 200 alin. (1) si la art. 201 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 incepand cu data de 1 ianuarie 2004
Solutie:
Întrucat autorizatiile de utilizatori finali au inceput sa fie emise dupa data de 6 februarie 2004, cei care au achizitionat uleiuri minerale direct de la antrepozite fiscale de productie, importatori sau distribuitori agreati in perioada 1 ianuarie – 6 februarie 2004, in scopurile prevazute de lege, pentru care se acorda scutire de la plata accizelor, beneficiaza de aceasta scutire – in baza autorizatiei de utilizator final emise de autoritatea fiscala teritoriala -, indiferent de data la care s-a efectuat aprovizionarea de produse accizabile, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2004.
Procedura de compensare si/sau de restituire, dupa caz, se efectueaza potrivit Codului de procedura fiscala.
  3. Impunerea rezervelor din reevaluarea imobilizarilor corporale
Solutie:
În aplicarea prevederilor art. 19 si ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, surplusul din reevaluarea imobilizarilor corporale, care a fost anterior deductibil, evidentiat potrivit reglementarilor contabile in contul „Rezultatul reportat” sau in contul „Alte rezerve”, analitice distincte, se impoziteaza la momentul modificarii destinatiei rezervei, distribuirii rezervei catre participanti sub orice forma, lichidarii, divizarii, fuziunii contribuabilului sau oricarui alt motiv, inclusiv la folosirea acesteia pentru acoperirea pierderilor contabile.
Înregistrarea si mentinerea in capitaluri proprii, respectiv conturi de rezerve sau rezultatul reportat, analitice distincte, a rezervelor constituite in baza unor acte normative, nu se considera modificarea destinatiei sau distributie.
În conformitate cu prevederile art. 19 si ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 si a pct. 12 din anexa la Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aceste sume sunt elemente similare veniturilor.
În aplicarea prevederilor art. 24 alin. (15) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile inregistrate ca urmare a casarii sau cedarii unui mijloc fix amortizabil sau terenurilor, calculate ca diferenta intre valoarea fiscala de intrare a acestora si amortizarea fiscala, dupa caz, sunt cheltuieli efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile.
  4. Aplicarea prevederilor art. 31 alin. (4) si (5) din Legea nr. 571/2003
Solutie:
În ceea ce priveste sponsorizarea, prevederile art. 31 alin. (4) si (5) din Legea nr. 571/2003 sunt aplicabile tuturor contribuabililor platitori de impozit pe profit, indiferent de sursele din care acestia realizeaza veniturile, din Romania sau din strainatate.
  5. Modul de stabilire a bazei impozabile a unui sediu permanent
Solutie:
Modul de stabilire a bazei impozabile a unui sediu permanent este prevazut in legislatia interna, ca o parte a tratamentului fiscal aplicabil oricarui rezident, in general, si, in particular, sediului permanent, recunoscandu-se relatia speciala a acestuia cu persoana juridica nerezidenta, prin acceptarea la nivelul sediului permanent a unor cheltuieli efectuate de persoana juridica nerezidenta in beneficiul sediului permanent, deductibile fiscal in limitele si in conditiile specifice de tara.
Atunci cand conventia de evitare a dublei impuneri prevede ca la determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise la scadere cheltuielile de conducere si cheltuielile generale de administratie, indiferent de faptul ca s-au produs in statul in care se afla sediul permanent sau in alta parte, fie ca se face sau nu in mod expres trimitere la legislatia interna, aceste cheltuieli sunt deductibile in limita a 10% din veniturile salariale ale angajatilor sediului permanent, conform prevederilor din legea interna.
  6. Articolul 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003
Solutie:
1. În toate situatiile in care Romania este beneficiara unor obiective/proiecte finantate din ajutoare banesti sau imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine ori de organisme internationale, dar nu exista o entitate desemnata drept beneficiar al fondurilor, contractarea fiind efectuata direct intre entitatea care acorda aceste fonduri, in calitate de autoritate contractanta, si o entitate care actioneaza in calitate de contractor, respectiv prestator de servicii si/sau furnizor de bunuri, scutirea de taxa pe valoarea adaugata prevazuta de art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 se realizeaza daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 1 din Normele privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevazuta la art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 141/2004, prin facturarea fara taxa pe valoarea adaugata de catre furnizorii/prestatorii persoane impozabile romane, care participa la realizarea obiectivelor sau proiectelor finantate din fondurile nerambursabile, denumiti contractori, si de catre furnizorii sau prestatorii acestora din Romania, denumiti subcontractori, a bunurilor livrate si a serviciilor prestate. Prin persoana impozabila romana se intelege orice furnizor/prestator care isi are stabilit in Romania sediul activitatii economice sau un sediu permanent ori, in lipsa acestuia, domiciliul sau resedinta sa obisnuita. Persoanele impozabile stabilite in strainatate, care si-au desemnat reprezentant fiscal in Romania, sunt considerate persoane impozabile romane. Operatiunile de natura celor prevazute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 571/2003 nu se factureaza prin reprezentantul fiscal chiar daca persoana impozabila stabilita in strainatate si-a desemnat un reprezentant fiscal in Romania. Contractorii si subcontractorii isi pot exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata, aferenta intrarilor destinate realizarii obiectivului sau a proiectului. Facturarea fara taxa pe valoarea adaugata se poate efectua numai pe baza unui certificat de scutire de taxa pe valoarea adaugata, care se solicita de catre contractori atat pentru livrarile si prestarile proprii efectuate, cat si pentru cele efectuate de subcontractori. Facturarea se efectueaza de catre subcontractori catre contrator si de catre contractor catre autoritatea contractanta.
2. Certificatele de scutire de taxa pe valoarea adaugata se elibereaza de catre directia generala a finantelor publice judeteana sau a municipiului Bucuresti in a carei raza teritoriala isi are sediul social solicitantul ori, dupa caz, de catre Directia generala de administrare a marilor contribuabili.
3. Contractorii trebuie sa prezinte urmatoarea documentatie in vederea eliberarii certificatului de scutire de taxa pe valoarea adaugata:
a) cererea de eliberare a certificatului de scutire de taxa pe valoarea adaugata;
b) copii de pe documentele care atesta calitatea de platitor de taxa pe valoarea adaugata a furnizorilor de bunuri sau a prestatorilor de servicii, contractori ori subcontractori, dupa caz;
c) documente din care sa rezulte ca obiectivele/proiectele sunt finantate din ajutoare banesti sau imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine sau de organisme internationale, insotite de traducerea autorizata a acestora, dupa caz;
d) copie de pe contractele incheiate intre autoritatea contractanta si contractori, insotite de traducerea autorizata, dupa caz;
e) copii de pe contractele incheiate cu subcontractorii din Romania.
4. Certificatul de scutire de taxa pe valoarea adaugata eliberat este valabil pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate de la data eliberarii, pe toata durata realizarii obiectivului sau, dupa caz, a proiectului, in conditiile in care se face dovada existentei sursei de finantare din ajutoare banesti sau imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine ori de organisme internationale. În situatia in care ulterior eliberarii certificatului de scutire de taxa pe valoarea adaugata se schimba subcontractorii ori se suplimenteaza fondurile initiale si se incheie contracte noi pentru realizarea obiectivului sau proiectului, certificatul initial poate fi modificat sau suplimentat in aceleasi conditii, mentionandu-se data de la care modificarea/suplimentarea este valabila.
5. Contractorii si/sau subcontractorii au obligatia sa mentioneze pe facturi fiscale numarul si data certificatului in baza caruia factureaza in regim de scutire.
6. Modelul certificatului de scutire de taxa pe valoarea adaugata este cel prezentat in anexa nr. 2 la Normele privind aplicarea scutirii de taxa pe valoarea adaugata pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii finantate din ajutoare sau din imprumuturi nerambursabile acordate de guverne straine, de organisme internationale si de organizatii nonprofit si de caritate din strainatate si din tara, inclusiv din donatii ale persoanelor fizice, prevazuta la art. 143 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 141/2004, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2004. În continutul certificatului nu se vor completa rubricile care fac referire la beneficiari sau la Agentia de implementare.

ART. 124^20 Definitia intreprinderii, intreprinderii asociate si a sediului permanent

by Un comentariu

In sensul prezentului capitol:
a) termenul intreprindere a unui stat membru inseamna orice intreprindere:
(i) care imbraca una dintre formele enumerate in aceasta privinta in lista prevazuta la art. 124^26; si
(ii) care, in conformitate cu legislatia fiscala a unui stat membru, este considerata ca fiind rezidenta in acel stat membru si nu este considerata, in intelesul unei conventii de evitare a dublei impuneri pe venit si pe capital incheiata cu un stat tert, ca fiind rezident in scopul impozitarii in afara Comunitatii; si
(iii) care este supusa unuia dintre urmatoarele impozite, fara a fi scutita de impozit, sau unui impozit care este identic ori, in esenta, similar si care este stabilit dupa data de intrare in vigoare a prezentului articol, in plus sau in locul acelor impozite existente:
– impozitul societatilor/vennootschapsbelasting, in Belgia;
AC15-2 – korporativen danăk in Bulgaria; AC15-2
– selskabsskat, în Danemarca;
– Korperschaftsteuer, în Germania;
– phdros eisodematos uomikou prosopon, în Grecia;
– impuesto sobre sociedades, în Spania;
– impôt sur les sociétés, în Franţa;
– corporation tax, în Irlanda;
– imposta sul reddito delle persone giuridiche, în Italia;
– impot sur le revenu des collectivites, în Luxemburg;
– vennootschapsbelasting, în Olanda;
– Korperschaftsteuer, în Austria;
– imposto sobre o rendimento da pessoas colectivas, în Portugalia;
– vhteisoien tulovero/în komstskatten, în Finlanda;
– statlîn g în komstskatt, în Suedia;
– Corporation tax, în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord;
– dan z prijmu pravnickych osob, în Republica Cehă;
– tulumaks, în Estonia;
– phdros eisodematos, în Cipru;
– uznemumu ienakuma nodoklis, în Letonia;
– pelno mokestis, în Lituania;
– tarsasagi ado, în Ungaria;
– taxxa fuq l-income, în Malta;
– todatek dochodowy od osob prawnych, în Polonia;
– davek od dobicka praznih oseb, în Slovenia;
– dan z prijmov pravnickych osob, în Slovacia;
– impozitul pe profit, în România;
b) o intreprindere este o intreprindere asociata a unei alte intreprinderi daca, cel putin:
(i) prima intreprindere are o participare minima directa de 25% in capitalul celei de-a doua intreprinderi; sau
(ii) cea de-a doua intreprindere are o participare minima directa de 25% in capitalul primei intreprinderi; sau
(iii) o intreprindere terta are o participare minima directa de 25% atat in capitalul primei companii, cat si in al celei de-a doua.
Participarile in capitalul social trebuie sa fie detinute numai la intreprinderile rezidente pe teritoriul Comunitatii Europene;
c) termenul sediu permanent inseamna un loc fix de afaceri situat intr-un stat membru, prin care se desfasoara in intregime sau in parte
activitatea unei intreprinderi rezidente intr-un alt stat membru.

ART. 8 Definitia sediului permanent

by 4 comentarii

(1) In intelesul prezentului cod, sediul permanent este un loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea unui nerezident, fie direct, fie printr-un agent dependent.
AC15-2 (2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursala, birou, fabrica, magazin, atelier, precum si o mina, un put de titei sau gaze, o cariera sau alte locuri de extractie a resurselor naturale, precum si locul in care continua sa se desfasoare o activitate cu activele si pasivele unei persoane juridice romane care intra intr-un proces de reorganizare prevazut la art. 27^1. AC15-2
AC15-2 (2) Un sediu permanent presupune un loc de conducere, sucursala, birou, fabrica, magazin, atelier, precum si o mina, un put de titei sau gaze, o cariera sau alte locuri de extractie a resurselor naturale. AC15-2
(3) Un sediu permanent presupune un santier de constructii, un proiect de constructie, ansamblu sau montaj sau activitati de supervizare legate de acestea, numai daca santierul, proiectul sau activitatile dureaza mai mult de 6 luni.
(4) Prin derogare de la prevederile alin. (1)-(3), un sediu permanent nu presupune urmatoarele:
a) folosirea unei instalatii numai in scopul depozitarii sau al expunerii produselor ori bunurilor ce apartin nerezidentului;
b) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi depozitate sau expuse;
c) mentinerea unui stoc de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident numai in scopul de a fi procesate de catre o alta persoana;
d) vanzarea de produse sau bunuri ce apartin unui nerezident, care au fost expuse in cadrul unor expozitii sau targuri fara caracter permanent ori ocazionale, daca produsele ori bunurile sunt vandute nu mai tarziu de o luna dupa incheierea targului sau a expozitiei;
e) pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul achizitionarii de produse sau bunuri ori culegerii de informatii pentru un nerezident;
f) pastrarea unui loc fix de activitate numai in scopul desfasurarii de activitati cu caracter pregatitor sau auxiliar de catre un nerezident;
g) pastrarea unui loc fix de activitate numai pentru o combinatie a activitatilor prevazute la lit. a)-f), cu conditia ca intreaga activitate desfasurata in locul fix sa fie de natura preparatorie sau auxiliara.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) si (2), un nerezident este considerat a avea un sediu permanent in Romania, in ceea ce priveste activitatile pe care o persoana, alta decat un agent cu statut independent, le intreprinde in numele nerezidentului, daca persoana actioneaza in Romania in numele nerezidentului si daca este indeplinita una din urmatoarele conditii:
a) persoana este autorizata si exercita in Romania autoritatea de a incheia contracte in numele nerezidentului, cu exceptia cazurilor in care activitatile respective sunt limitate la cele prevazute la alin. (4) lit. a)-f);
b) persoana mentine in Romania un stoc de produse sau bunuri din care livreaza produse sau bunuri in numele nerezidentului.
(6) Un nerezident nu se considera ca are un sediu permanent in Romania daca doar desfasoara activitate in Romania prin intermediul unui broker, agent, comisionar general sau al unui agent intermediar avand un statut independent, in cazul in care aceasta activitate este activitatea obisnuita a agentului, conform descrierii din documentele constitutive. Daca activitatile unui astfel de agent sunt desfasurate integral sau aproape integral in numele nerezidentului, iar in relatiile comerciale si financiare dintre nerezident si agent exista conditii diferite de acelea care ar exista intre persoane independente, agentul nu se considera ca fiind agent cu statut independent.
(7) Un nerezident nu se considera ca are un sediu permanent in Romania numai daca acesta controleaza sau este controlat de un rezident ori de o persoana ce desfasoara o activitate in Romania prin intermediul unui sediu permanent sau altfel.
AC15-2 (7^1) Persoanele juridice romane beneficiare ale unor prestari de servicii de natura activitatilor de lucrari de constructii, montaj, supraveghere, consultanta, asistenta tehnica si orice alte activitati, executate de persoane juridice straine sau fizice nerezidente pe teritoriul Romaniei, au obligatia sa inregistreze contractele incheiate cu acesti parteneri la organele fiscale competente, potrivit procedurii instituite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Contractele incheiate de persoane juridice romane cu persoane juridice straine sau persoane fizice nerezidente pentru activitati desfasurate in afara teritoriului Romaniei nu fac obiectul inregistrarii potrivit prezentelor dispozitii. Pentru incadrarea ca sediu permanent a unui santier de constructii sau a unui proiect de constructie, ansamblu ori montaj sau a activitatilor de supraveghere legate de acestea si a altor activitati similare, se va avea in vedere data de incepere a activitatii din contractele incheiate cu persoanele juridice romane beneficiare sau orice alte informatii ce probeaza inceperea activitatii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate in mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat la realizarea contractului de baza. AC15-2
(8) In intelesul prezentului cod, sediul permanent al unei persoane fizice se considera a fi baza fixa.

Norme metodologice ART. 8:

1. Termenul „loc prin care se desfasoara integral sau partial activitatea” acopera orice fel de cladiri, echipamente sau instalatii utilizate pentru desfasurarea activitatii nerezidentului indiferent daca acestea sunt sau nu utilizate exclusiv în acest scop. Un loc de activitate exista şi acolo unde nu sunt construite sau nu sunt necesare cladiri pentru desfasurarea activitatii nerezidentului, ci dispune doar de un spatiu. Nu este important daca cladirile, echipamentele sau instalatiile sunt detinute în proprietate, sunt inchiriate sau se gasesc în alt fel la dispozitia nerezidentului. Un loc de activitate poate fi constituit de o taraba în piata sau locul de activitate poate fi situat în cladirea unei alte societati, atunci cand un nerezident are în permanenta la dispozitie anumite cladiri sau parti ale acestora, detinute în proprietate de alta societate.
2. Este suficient ca un nerezident sa aiba la dispozitia sa un spatiu utilizat pentru activitati economice pentru ca acesta sa constituie un loc de activitate, nefiind necesar nici un drept legal oficial de utilizare a respectivului spatiu.
3. Desi nu este necesar nici un drept legal oficial de utilizare a unui anumit spatiu pentru ca locul respectiv sa constituie sediu permanent, simpla prezenta a unui nerezident intr-o anumita locatie nu inseamna ca locatia respectiva se gaseste la dispozitia acelui nerezident. Acest principiu este ilustrat de urmatoarele situatii în care reprezentanti ai unui nerezident sunt prezenti în spatiile unei alte societati:
a) Un vanzator care isi viziteaza cu regularitate un client principal pentru a primi comenzi şi se intalneste cu directorul de achizitii în biroul acestuia. În acest caz, cladirea clientului nu se afla la dispozitia societatii pentru care lucreaza vanzatorul şi nu constituie un loc fix de activitate prin care se desfasoara activitatile nerezidentului. Cu toate acestea, în functie de situatia existenta se poate aplica alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal pentru a considera ca exista un sediu permanent.
b) Un angajat al unei societati caruia i se permite, pe o perioada lunga de timp, sa utilizeze un birou în sediul unei alte societati pentru a asigura respectarea de catre societatea din urma a obligatiilor asumate prin contractul incheiat cu prima societate. În acest caz, angajatul desfasoara activitati legate de obiectul primei societati, iar biroul ce se gaseste la dispozitia sa în sediul celeilalte societati va constitui un sediu permanent al angajatorului sau, daca biroul este pus la dispozitia sa pe o perioada de timp suficient de lunga pentru a constitui un „loc de activitate” şi daca activitatile efectuate acolo depasesc activitatile precizate în alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal.
c) O societate de transport rutier care foloseste zilnic o perioada scurta de timp o platforma de livrare din depozitul clientului sau, pentru a livra marfuri achizitionate de acel client. În acest caz, prezenta societatii de transport rutier la platforma de livrare este de scurta durata şi societatea nu poate considera ca acel loc se afla la dispozitia sa şi constituie un sediu permanent al societatii.
d) Un zugrav care, timp de doi ani, petrece trei zile pe saptamana intr-o mare cladire de birouri ce apartine principalului lui client. În acest caz, prezenta zugravului în acea cladire de birouri în care isi desfasoara activitatea, respectiv zugraveste, constituie un sediu permanent al zugravului.
4. Cuvintele „prin care” trebuie sa se aplice în toate situatiile în care activitatile economice sunt desfasurate intr-o anumita locatie ce este la dispozitia societatii în acest scop. Astfel, se va considera ca o societate angajata pentru pavarea unui drum isi desfasoara activitatea „prin” locatia în care are loc activitatea.
5. Locul de activitate trebuie sa fie „fix”, astfel incat sa existe o legatura intre locul de activitate şi un anumit punct geografic. Nu este importanta perioada de timp în care o societate a unui stat contractant opereaza în celalalt stat contractant daca nu face acest lucru intr-un loc distinct, dar nu inseamna ca echipamentul ce constituie locul de activitate trebuie sa fie efectiv fixat pe sol. Este suficient ca echipamentul sa ramana intr-un anumit loc. Atunci cand activitatile economice ale unei societati sunt deplasate intre locatii invecinate, pot exista dificultati în a stabili daca exista un singur „loc de activitate” Daca exista doua locuri de activitate şi daca celelalte conditii ale sediului permanent sunt indeplinite, la fiecare dintre aceste locuri, societatea va avea doua sedii permanente. Se considera ca exista un singur loc de activitate atunci cand o anumita locatie, în interiorul careia sunt deplasate activitatile, poate fi identificata ca formand un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic, în ceea ce priveste activitatea respectiva. Acest principiu, poate fi ilustrat prin exemple:
a) O mina constituie un singur loc de activitate, chiar daca activitatile pot fi deplasate dintr-o locatie în alta în interiorul acelei mine deoarece mina respectiva constituie o singura unitate geografica şi comerciala din punct de vedere al activitatii miniere. Un „hotel de birouri” în care o firma de consultanta inchiriaza în mod regulat diferite birouri este considerat ca fiind un singur loc de activitate pentru acea firma deoarece, în acest caz, cladirea constituie un tot unitar din punct de vedere geografic, iar hotelul este unicul loc de activitate al acelei firme de consultanta. O strada pietonala, o piata deschisa sau un targ în care isi fixeaza standul un comerciant reprezinta unicul loc de activitate al respectivului comerciant.
b) Faptul ca activitatile pot fi desfasurate intr-o zona geografica limitata nu are ca rezultat considerarea acelei zone geografice ca fiind loc unic de activitate. Astfel, atunci cand un zugrav lucreaza succesiv în cadrul unei serii de contracte fara legatura intre ele pentru mai multi clienti diferiti, intr-o cladire mare de birouri, fara sa existe contract pentru un proiect complex de zugravire a cladirii, cladirea nu este considerata ca unic loc de activitate. Daca insa, un zugrav efectueaza, în cadrul unui singur contract, lucrari în toata cladirea pentru un singur client, acest contract reprezinta un singur proiect şi cladirea în ansamblul sau este un singur loc de activitate pentru lucrarile de zugravit, deoarece constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi geografic.
c) O zona în care activitatile sunt desfasurate ca parte a unui singur proiect ce constituie un tot unitar din punct de vedere comercial şi care nu intruneste aceleasi conditii din punct de vedere geografic nu constituie un loc unic de activitate. Astfel, atunci cand un consultant lucreaza în diferite sucursale din locatii diferite în cadrul unui singur proiect de instruire profesionala a angajatilor unei banci, fiecare sucursala este considerata separat. Daca insa respectivul consultant se deplaseaza dintr-un birou în altul în cadrul aceleiasi sucursale, se va considera ca el ramine în acelasi loc de activitate. Locatia unica a sucursalei se incadreaza în conditia de tot unitar din punct de vedere geografic, situatie care lipseste în cazul în care consultantul se deplaseaza intre sucursale aflate în locatii diferite.
6. Deoarece locul de activitate trebuie sa fie fix, se considera sediu permanent daca acel loc de activitate are un anumit grad de permanenta. Se considera astfel ca, exista un sediu permanent atunci cand locul de activitate a fost mentinut pe o perioada mai lunga de sase luni. Astfel, activitatile a caror natura este repetitiva, în aceste cazuri, fiecare perioada în care este utilizat locul de activitate trebuie analizata în combinatie cu numarul de ocazii în care s-a utilizat respectivul loc, care se pot intinde pe un numar de ani.
Un loc de activitate poate totusi sa constituie un sediu permanent chiar daca exista doar pentru o perioada scurta de timp. Astfel:
a) Intreruperile temporare de activitate nu determina incetarea existentei sediului permanent. Cand un anumit loc de activitate este utilizat numai în intervale scurte de timp dar aceste utilizari au loc cu regularitate pe perioade lungi, locul de activitate nu trebuie considerat ca fiind de natura strict temporara.
b) De asemenea, în situatiile în care un loc de activitate este utilizat pe perioade foarte scurte de timp de un numar de societati similare conduse de aceasi persoana sau de persoane asociate. În aceasta situatie se evita considerarea locului de activitate ca fiind utilizat altfel decat în scopuri temporare de fiecare dintre societati.
c) Atunci cand un loc de activitate care a fost, la inceput, conceput pentru a fi utilizat pe o perioada de timp scurta incat nu constituia sediu permanent, dar este în realitate mentinut mai mult, devine un loc fix de activitate şi se transforma retroactiv în sediu permanent. Un loc de activitate poate de asemenea constitui un sediu permanent de la infiintarea sa chiar daca a existat, în practica, doar pe o perioada scurta de timp, daca acesta a fost prematur lichidat datorita unor situatii deosebite cum ar fi esecul investitiei.
7. Pentru ca un loc de activitate sa constituie sediu permanent, societatea ce il utilizeaza trebuie sa isi desfasoare integral sau partial activitatile prin acel loc de activitate. Activitatea nu trebuie sa fie permanenta în sensul ca nu exista intreruperi ale operatiunilor, ci operatiunile trebuie desfasurate cu regularitate.
8. Atunci cand activele corporale, precum utilajele, echipamentele industriale, comerciale sau stiintifice, cladirile sau activele necorporale precum brevetele, procedurile şi alte proprietati similare sunt inchiriate sau acordate în leasing unor terti printr-un loc fix de activitate mentinut de o societate a unui Stat Contractant în celalalt Stat, aceasta activitate va conferi, în general, locului de activitate caracterul de sediu permanent. Acelasi lucru este valabil şi atunci cand printr-un loc fix de activitate este furnizat capital. Daca o societate a unui Stat inchiriaza sau acorda în leasing utilaje, echipamente, cladiri sau proprietati necorporale unei societati a celuilalt Stat fara ca pentru aceasta inchiriere sa mentina un loc fix de activitate în celalalt Stat, atunci utilajele, echipamentele, cladirea sau proprietatile necorporale inchiriate nu constitue un sediu permanent al locatorului cu conditia ca obiectul contractului sa fie limitat la simpla inchiriere a utilajelor, echipamentelor . Acesta este şi cazul cand locatorul furnizeaza personal, ulterior instalarii pentru a opera echipamentul, cu conditia ca responsabilitatea acestuia sa fie limitata la operarea şi intretinerea echipamentului sub conducerea, responsabilitatea şi controlul locatarului. Daca personalul are responsabilitati mai largi, cum ar fi participarea la deciziile privind lucrarile în care va fi utilizat echipamentul sau daca opereaza, asigura service, inspecteaza şi intretine echipamentul sub responsabilitatea şi controlul locatorului, atunci activitatea locatorului poate depasi simpla inchiriere a echipamentului şi poate constitui o activitate antreprenoriala. În acest caz se considera ca exista un sediu permanent daca este indeplinit criteriul permanentei.
9. Activitatea unei societati este desfasurata în principal de catre antreprenor sau de catre personal aflat intr-o relatie de angajare retribuita cu societatea. Acest personal include angajati şi alte persoane ce primesc instructiuni de la societate ca agenti dependenti. Prerogativele acestui personal în relatiile sale cu tertii sunt irelevante. Nu are nici o importanta daca agentul dependent este autorizat sau nu sa incheie contracte daca lucreaza la locul fix de activitate. Un sediu permanent este considerat şi daca activitatea societatii este desfasurata în principal cu ajutorul echipamentului automatizat, activitatile personalului fiind limitate la montarea, operarea, controlarea şi intretinerea acestui echipament. Deci, masinile cu castiguri, automatele cu vanzare şi celelalte echipamente similare instalate de o societate a unui Stat în celalalt Stat constituie un sediu permanent în functie de desfasurarea de catre societate şi a altor activitati în afara de instalarea initiala a masinilor. Nu exista un sediu permanent atunci cand societatea doar instaleaza masinile şi apoi le inchiriaza altor societati. Un sediu permanent exista atunci cand societatea care instaleaza masinile se ocupa pe cont propriu şi de operarea acestora şi de intretinerea lor. Acelasi lucru este valabil şi atunci cand masinile sunt operate şi intretinute de un agent dependent al societatii.
10. Un sediu permanent exista imediat ce societatea incepe sa isi desfasoare activitatea printr-un loc fix de activitate. Acesta este cazul atunci cand societatea pregateste activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Perioada de timp în care locul fix de activitate este infiintat de catre societate nu trebuie luata în calcul, cu conditia ca aceasta activitate sa difere substantial de activitatea pentru care va servi permanent locul de activitate. Sediul permanent va inceta sa existe odata cu renuntarea la locul fix de activitate sau odata cu incetarea oricarei activitati desfasurate prin acesta, respectiv atunci cand toate actele şi masurile ce au legatura cu activitatile anterioare ale sediului permanent sunt incheiate cum ar fi finalizarea tranzactiilor curente, intretinerea şi repararea utilajelor. O intrerupere temporara a operatiunilor nu poate fi privita insa ca o incetare a activitatii. Daca locul fix de activitate este inchiriat unei alte societati,
acesta va servi în mod normal numai activitatilor acelei societati şi nu activitatilor locatorului; în general, sediul permanent al locatorului inceteaza sa existe, cu excepţia situatiilor în care acesta continua sa isi desfasoare activitatea pe cont propriu prin locul fix de activitate.
Comertul electronic
11. Desi o locatie în care echipamentul automat este operat de catre o societate poate constitui un sediu permanent în tara în care este situat, trebuie facuta o distinctie intre computer, ce poate fi instalat intr-o locatie astfel incat în anumite conditii poate constitui sediu permanent, şi datele şi software-ul utilizat de respectivul echipament sau stocat pe el. Astfel, un site web Internet, care reprezinta o combinatie de software şi date electronice nu constituie un activ corporal, nu are o locatie care sa poata constitui un „loc de activitate” şi nu exista „un amplasament, cum ar fi cladiri sau, în unele cazuri, echipamente sau utiliaje” în ceea ce priveste software-ul şi datele ce constituie site-ul web. Serverul pe care este stocat acel site web şi prin intermediul caruia acesta este accesibil este un echipament ce are o locatie fizica şi locatia fizica poate constitui un „loc fix de activitate” al societatii ce opereaza serverul.
12. Distinctia intre site-ul web şi serverul pe care acesta este stocat şi utilizat este importanta deoarece societatea ce opereaza serverul poate fi diferita de societatea ce desfasoara activitati prin site-ul web. Este frecventa situatia ca un site web prin care o societate desfasoara activitati sa fie gazduit pe serverul unui furnizor de servicii internet. Desi onorariile platite unui furnizor de servicii internet în cadrul acestui aranjament pot avea la baza dimensiunea spatiului pe disc utilizat pentru a stoca software-ul şi datele necesare site-ului web, prin aceste contracte serverul şi locatia acestuia nu sunt la dispozitia societatii, chiar daca respectiva societate a putut sa stabileasca ca site-ul sau web va fi gazduit pe un anumit server dintr-o anumita locatie. În acest caz societatea nu are nici o prezenta fizica în locatia respectiva deoarece site-ul web nu este corporal. În aceste cazuri, nu se poate considera ca respectiva societate a dobandit un loc de activitate
prin aranjamentul de gazduire a site-ului. În cazul în care societatea ce desfasoara activitati printr-un site web are serverul la dispozitia sa, aceasta detine în proprietate sau inchiriaza serverul pe care este stocat şi utilizat site-ul web şi opereaza acest server, locul în care se afla serverul constituie un sediu permanent al societatii daca sunt indeplinite celelalte conditii ale articolului.
13. Computerul intr-o anumita locatie poate constitui un sediu permanent numai daca indeplineste conditia de a fi fix. În cazul unui server, nu este relevanta posibilitatea ca serverul sa fie deplasat, ci daca acesta este în realitate deplasat sau nu. Pentru ca un server sa constituie un loc de activitate fix, el trebuie sa fie amplasat intr-un anumit loc pe o perioada de timp suficienta pentru a fi considerat fix.
14. Pentru a se stabili daca activitatea unei societati este desfasurata integral sau partial printr-un astfel de echipament trebuie sa se analizeze de la caz la caz, daca datorita acestui echipament, societatea are la dispozitie facilitati acolo unde sunt indeplinite functiile de activitate ale societatii.
15. Atunci cand o societate opereaza un computer intr-o anumita locatie, poate exista un sediu permanent chiar daca nu este necesara prezenta nici unui angajat al societatii în locatia respectiva pentru a opera computerul. Prezenta personalului nu este necesara pentru a se considera ca o societate isi desfasoara activitatile partial sau total intr-o locatie, atunci cand nu se impune prezenta personalului pentru a desfasura activitati în acea locatie. Aceasta situatie se aplica comertului electronic în aceeasi masura în care se aplica şi altor activitati în care echipamentul functioneaza automat, cum ar fi în cazul echipamentului automat de pompare utilizat în exploatarea resurselor naturale.
16. Un alt aspect este cel legat de faptul ca nu se poate considera ca exista un sediu permanent atunci cand operatiunile de comert electronic desfasurate prin computer intr-o anumita locatie dintr-o tara sunt limitate la activitatile pregatitoare sau auxiliare descrise în alin. (4) art. 8 din Codul fiscal. Pentru a se stabili daca anumite activitati efectuate intr-o astfel de locatie intra sub incidenta alin. (4) art. 8 din Codul fiscal ele trebuie analizate de la caz la caz, tinand seama de diversele functii indeplinite de societate prin respectivul echipament. Activitatile ce sunt în general privite ca fiind activitati pregatitoare sau auxiliare includ:
– furnizarea unei legaturi de comunicatii – foarte asemanatoare cu o linie telefonica – intre furnizori şi clienti;
– publicitatea pentru bunuri sau servicii;
– transmiterea informatiilor printr-un server-oglinda în scopuri de securitate şi eficienta;
– culegerea de date de piata pentru societate;
– furnizarea de informatii.
17. Exista un sediu permanent cand insa aceste functii constituie partea esentiala şi semnificativa a activitatii de afaceri a societatii sau cand alte functii centrale ale societatii sunt realizate prin computer, echipamentul constituind un loc fix de activitate al societatii, intrucat aceste functii depasesc activitatile tratate la alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal.
18. Functiile centrale ale unei anumite societati depind de natura activitatii desfasurate de respectiva societate.Unii furnizori de servicii internet au ca obiect de activitate operarea serverelor lor în scopul gazduirii site-urilor web sau a altor aplicatii pentru alte societati. Pentru acesti furnizori de servicii internet, operarea serverelor ce ofera servicii clientilor reprezinta o componenta a activitatii comerciale ce nu este considerata o activitate pregatitoare sau auxiliara.
O societate denumita „e-tailer” sau „e-comerciant” ce are ca activitate vanzarea de produse prin internet şi nu are ca obiect de activitate operarea serverelor, efectuarea serviciilor printr-o locatie nu este suficienta pentru a concluziona ca activitatile desfasurate în acel loc sunt mai mult decat activitati pregatitoare şi auxiliare. Intr-o astfel de situatie trebuie sa se analizeze natura activitatilor desfasurate din perspectiva activitatii derulate de societate. Daca aceste activitati sunt strict pregatitoare sau auxiliare fata de activitatea de vanzare de produse pe internet şi locatia este utilizata pentru a opera un server ce gazduieste un site web care, asa cum se intampla adesea, este utilizat exclusiv pentru promovare, pentru prezentarea catalogului de produse sau pentru furnizarea de informatii potentialilor clienti, se aplica alin. (4) al art. 8 din Codul fiscal şi locatia nu va constitui un sediu permanent. Daca functiile tipice aferente vanzarii sunt realizate în acea locatie cum ar fi prin incheierea contractului cu clientul, procesarea platii şi livrarea produselor care sunt efectuate automat prin echipamentul amplasat în acel loc, aceste activitati nu pot fi considerate strict pregatitoare sau auxiliare.
19. În ceea ce priveste aplicarea alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal, pentru a stabili daca un furnizor de servicii internet constituie un sediu permanent, atunci cand acesta ofera serviciul de a gazdui pe server site-urile web ale altor societati, se pune intrebarea daca este aplicabil alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal. Alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal nu se aplica deoarece furnizorii de servicii internet nu sunt considerati agenti ai societatilor carora le apartin site-urile web, deoarece acestia nu au autoritatea de a incheia contracte în numele acestor societati şi nu incheie în mod obisnuit astfel de contracte, sau deoarece ei sunt considerati agenti cu statut independent ce actioneaza conform activitatii lor obisnuite, lucru evidentiat şi de faptul ca, ei gazduiesc site-uri web pentru societati diferite. Este de asemenea clar ca intrucat site-ul web prin care o societate isi desfasoara activitatea nu este în sine o „persoana”, conform definitiei de la pct. 20, alin
(1), al art. 7 din Codul fiscal, alin. (5) al art. 8 din Codul fiscal nu se poate aplica pentru a considera ca exista un sediu permanent în virtutea faptului ca site-ul web este un agent al societatii, în sensul acelui alineat.
20. La definirea sediului permanent se au în vedere comentariile la art. 5 „Sediu permanent” din Modelul conventiei de evitare a dublei impuneri al Organizatiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
21. (1) În aplicarea art. 8 din Codul fiscal, persoanele juridice române au obligaţia să înregistreze contractele încheiate cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente care execută pe teritoriul României prestări de servicii de natura lucrărilor de construcţii, de montaj, activităţilor de supraveghere, activităţilor de consultanţă, de asistenţă tehnică şi a oricăror alte activităţi.
Înregistrarea contractelor se efectuează la organele fiscale teritoriale în a căror rază persoanele juridice române beneficiare ale activităţilor de mai sus îşi au domiciliul fiscal, conform legii, potrivit procedurii instituite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Contractele încheiate de persoane juridice române cu persoane juridice străine sau persoane fizice nerezidente pentru activităţi desfăşurate în afara teritoriului României nu fac obiectul înregistrării, potrivit prezentelor dispoziţii.
(2) Pentru incadrarea unui santier de constructii sau a unui proiect de constructie, ansamblu ori montaj sau activitati de supervizare legate de acestea şi a altor activitati similare ca sedii permanente se va avea în vedere data inceperii activitatii din contractele incheiate cu persoanele juridice romane beneficiare sau cu alte informatii ce probeaza inceperea activitatii. Perioadele consumate pentru realizarea unor contracte conexe care sunt legate în mod direct cu primul contract ce a fost executat se adauga la perioada care s-a consumat pentru realizarea contractului de baza.
(3) Persoanele juridice sau fizice straine nerezidente, care presteaza servicii de natura activitatii de lucrari de constructii, de montaj, activitati de supraveghere, activitati de consultanta, de asistenta tehnica şi orice alte activitati, în România prin intermediul unui sediu permanent, au obligatia sa depuna declaratii de impunere la organul fiscal teritorial în raza caruia este inregistrat sediul permanent ca platitor de impozite şi taxe, la termenul stabilit potrivit legii.

ART. 29 Veniturile unui sediu permanent

by 2 comentarii

(1) Persoanele juridice straine care desfasoara activitate prin intermediul unui sediu permanent in Romania au obligatia de a plati impozitul pe profit pentru profitul impozabil care este atribuibil sediului permanent.
(2) Profitul impozabil se determina in conformitate cu regulile stabilite in cap. II al prezentului titlu, in urmatoarele conditii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ in veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate in scopul obtinerii acestor venituri se includ in cheltuielile deductibile.
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determina prin tratarea acestuia ca persoana separata si prin utilizarea regulilor preturilor de transfer la stabilirea pretului de piata al unui transfer facut intre persoana juridica straina si sediul sau permanent. Atunci cand sediul permanent nu detine o factura pentru cheltuielile alocate lui de catre sediul sau principal, celelalte documente justificative trebuie sa includa dovezi privind suportarea
efectiva a costurilor si alocarea rezonabila a acestor costuri catre sediul permanent utilizand regulile preturilor de transfer.
(4) Inainte de a desfasura activitate printr-un sediu permanent in Romania, reprezentantul legal al persoanei juridice straine prevazute la alin. (1) trebuie sa inregistreze sediul permanent la autoritatea fiscala competenta.