Finante personale: Reducerea impozitului pe salarii prin alegerea optima a functiei de baza

Pct. 105 la Normele metodologice ale art. 56 „Deducerea personala” din Titlului III „Impozitul pe venit” din Codul Fiscal, aprobate prin HG 44/2004, precizeaza ca: Deducerea personală nu se fracţionează în funcţie de numărul de ore în cazul veniturilor realizate în baza unui contract de muncă cu timp parţial, la funcţia de bază. 
Cu alte cuvinte, tipul contractului de munca (timp integral/partial, perioada determinata/nedeterminata) nu influenteaza valoarea deducerii personale. Alegerea angajatorului la care se declara functia de baza este importanta si poate influenta costurile fiscale suportate de angajat.
Din punct de vedere practic, deducerea personala se poate defini ca fiind venitul din salarii scutit de impozitul pe venit. Nivelul acestui venit scutit depinde de numarul de persoane in intretinere, de venitul brut obtinut si de angajatorul unde este declarata functia de baza.

Persoanele in intretinere pot fi:
– sotia/sotul ale carei venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 lei lunar;
– copiii minori, in varsta de pana la 18 ani impliniti, indiferent de veniturile obtinute;
– copiii sau alti membri de familie, rudele contribuabilului sau ale sotului/sotiei acestuia pana la gradul al doilea inclusiv, ale carei venituri, impozabile si neimpozabile, nu depasesc 250 lei lunar.

Nu sunt considerate persoane aflate in intretinere:
a) persoanele fizice care detin terenuri agricole si silvice in suprafata de peste 10.000 mp in zonele colinare si de ses si de peste 20.000 mp in zonele montane;
b) persoanele fizice care obtin venituri din cultivarea si din valorificarea florilor, legumelor si zarzavaturilor in sere, in solarii special destinate acestor scopuri si/sau in sistem irigat, din cultivarea si din valorificarea arbustilor, plantelor decorative si ciupercilor, precum si din exploatarea pepinierelor viticole si pomicole, indiferent de suprafata.

Baza legala aplicabila cuprinde art. 45 si art. 56 din Codul Fiscal, normele metodologice de aplicare si OMFP 1016/2005.

Sistemul deducerilor personale este urmatorul:

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii sub 1.000,00 lei, deducerile personale sunt:
– pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere – 250 lei;
– pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere – 350 lei;
– pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 450 lei;
– pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere – 550 lei;
– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere – 650 lei.

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1.000,01 lei si 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii de peste 3.000 lei nu se acorda deducerea personala.

In format tabelar, algoritmul deducerilor personale este urmatorul:

DE RETINUT: Daca deducerea personala [D] este mai mare decat venitul impozabil lunar, inainte de aplicarea deducerii personale, atunci venitul net impozabil lunar este negativ si impozitul datorat este zero, astfel se pierde 16% din aceasta diferanta.

Venitul net impozabil lunar = Venitul brut lunar [700] – Contributii obligatorii angajat [117] – Deducerea personala [D] = 583 – D
Impozitul = 16% x Venitul net impozabil lunar = 16% x [583 – D]

Daca deducerea personala [D] > Venitul brut impozabil lunar [583], atunci venitul net impozabil lunar este negativ si impozitul este zero.

Exemplu 1:
Salariat cu 4 persoane in intretinere, angajat cu contracte individuale de munca la SC A si la SC B. Contractele individuale de munca pot fi ambele cu timp partial sau unul cu timp integral si unul cu timp partial, indiferent de perioada contractuala (determinata sau nedeterminata).
La SC A, venitul brut lunar din salarii este de 500 lei.
La SC B, venitul brut lunar din salarii este de 1.000 lei.
Situatia 1
Daca se opteaza pentru functia de baza la SC A, rezulta un Venit net de 416 lei.
La SC B, rezulta un Venit net de 701 lei.
Venitul net total la ambele societati este de 1.117 lei.
Situatia 2
Daca se opteaza pentru functia de baza la SC B, rezulta un Venit net de 805 lei.
La SC A, rezulta un Venit net de 349 lei.
Venitul net total la ambele societati este de 1.154 lei.
Solutia optima: Prin declararea functiei de baza la SC B, se obtine un venit suplimentar lunar de 37 lei.

Exemplu 2:
Salariat cu 2 persoane in intretinere, angajat cu contracte individuale de munca la SC A si la SC B. Contractele individuale de munca pot fi ambele cu timp partial sau unul cu timp integral si unul cu timp partial, indiferent de perioada contractuala (determinata sau nedeterminata).
La SC A, venitul brut lunar din salarii este de 2.500 lei.
La SC B, venitul brut lunar din salarii este de 1.000 lei.
Situatia 1
Daca se opteaza pentru functia de baza la SC A, rezulta un Venit net de 1.771 lei.
La SC B, rezulta un Venit net de 701 lei.
Venitul net total la ambele societati este de 2.472 lei.
Situatia 2
Daca se opteaza pentru functia de baza la SC B, rezulta un Venit net de 773 lei.
La SC A, rezulta un Venit net de 1.752 lei.
Venitul net total la ambele societati este de 2.525 lei.
Solutia optima: Prin declararea functiei de baza la SC B, se obtine un venit suplimentar lunar de 53 lei.

Pentru optimizarea costului fiscal aferent veniturilor din salarii, intrucat nu exista o regula general valabila, este recomandabil sa acordati atentie la alegerea angajatorul unde se declara functia de baza, sa analizati si sa aplicati concluziile de mai sus.

–––

Articol de analiza elaborat si furnizat de FINAND – birou de consultanta in finante personale. Consultantii FINAND va pot ajuta sa analizati situatia dumneavoastra particulara prin prisma dispozitiilor legale aplicabile.