LEGEA 148/2012 – Înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind inregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice
2013-12-19 – Abrogare prin OUG 111/2013
2012-12-13 – Suspendare aplicare prin OUG 84/2012, până la data de 1 ianuarie 2014
2012-09-02 – Suspendare aplicare prin OG 21/2012, până la data de 1 ianuarie 2013
2012-07-27 – Data intrarii in vigoare: 27 Iulie 2012
2012-07-24 – Publicat in Monitorul Oficial nr. 509 din 24 iulie 2012

LEGE nr. 148/2012 din 23 iulie 2012 privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace electronice

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Prezenta lege stabileşte regimul juridic al documentelor în formă electronică ce conţin date privind operaţiunile economice de schimb sau vânzare de bunuri ori servicii între persoane care emit şi primesc facturi, bonuri fiscale sau chitanţe în formă electronică.
(2) Facturile, bonurile fiscale şi chitanţele în formă electronică constituie documente justificative în înţelesul Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prezenta lege se aplică persoanelor stabilite în România, în înţelesul prevederilor titlului VI din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi care desfăşoară activităţi economice pe teritoriul României.
ART. 2
Nicio dispoziţie a prezentei legi nu poate fi interpretată în sensul limitării autonomiei de voinţă şi a libertăţii contractuale a părţilor.
ART. 3
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) emiterea facturilor în formă electronică – operaţiunea de întocmire, semnare electronică şi marcare temporală a facturilor în formă electronică, în scopul arhivării lor în formă electronică, indiferent dacă transmiterea se face în formă electronică sau pe suport hârtie;
b) semnătură electronică – semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat, eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, în înţelesul Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică;
c) marcă temporală – marca temporală în înţelesul Legii nr. 451/2004 privind marca temporală;
d) factură în formă electronică – documentul în formă electronică ce caracterizează în mod unic şi neechivoc schimbul sau vânzarea de bunuri ori servicii, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală, care conţine datele cuprinse în formularul facturii şi care este emis şi gestionat utilizând sisteme informatice;
e) pachet de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către acelaşi beneficiar în acelaşi moment de timp;
f) lot de facturi în formă electronică – două sau mai multe facturi în formă electronică, emise în momente de timp diferite şi transmise către beneficiari diferiţi în acelaşi moment de timp;
g) bon fiscal în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut, emis de echipamentele electronice de marcat, care conţine date înregistrate pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
h) chitanţă în formă electronică – documentul financiar-fiscal care întruneşte toate condiţiile impuse de prevederile legale în materie referitoare la conţinut şi formă, înregistrat pe medii compatibile cu prelucrarea automată a datelor, semnat cu semnătură electronică şi purtând marca temporală;
i) furnizor de servicii de facturare electronică – persoana fizică sau juridică care emite, transmite sau converteşte facturi, bonuri ori chitanţe în formă electronică, în nume propriu sau în numele unor terţi.

CAP. II
Factura în formă electronică

SECŢIUNEA 1
Emiterea facturilor

ART. 4
Persoana fizică sau juridică ce emite facturi, denumită în continuare emitent, poate să opteze pentru emiterea facturilor în formă electronică, cu condiţia garantării autenticităţii, originii şi integrităţii conţinutului, conform condiţiilor prevăzute de prezenta lege.
ART. 5
Facturile şi chitanţele emise şi arhivate în formă electronică, cu respectarea prevederilor prezentei legi, au calitatea de document justificativ, în înţelesul prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 6
(1) Emiterea facturilor de către o persoană fizică sau juridică se face în una dintre următoarele două modalităţi, la alegerea exclusivă a emitentului: în formă electronică sau pe suport hârtie.
(2) Emitentul poate opta pentru schimbarea modalităţii de emitere, cu notificarea Ministerului Finanţelor Publice.
ART. 7
Emitentul facturii în formă electronică răspunde pentru legalitatea, autenticitatea, originea şi integritatea conţinutului.
ART. 8
(1) Factura în formă electronică respectă conţinutul stabilit de actele normative speciale şi va conţine marca temporală care certifică momentul emiterii şi semnătura electronică a emitentului facturii.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului facturii în formă electronică va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.

SECŢIUNEA a 2-a
Transmiterea facturilor

ART. 9
(1) Transmiterea facturilor emise în formă electronică se face în una dintre următoarele două modalităţi: prin mijloace electronice, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau pe suport hârtie.
(2) Transmiterea unei facturi în formă electronică se poate face individual, în pachete sau în loturi.

CAP. III
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care emit facturi în formă electronică

ART. 10
Emitentul facturii în formă electronică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să dispună de mijloace tehnice şi umane corespunzătoare pentru garantarea securităţii, fiabilităţii şi continuităţii serviciilor de prelucrare a datelor în formă electronică;
b) să folosească personal cu cunoştinţe de specialitate în domeniul tehnologiei semnăturii electronice şi cu o practică suficientă în ceea ce priveşte procedurile de securitate corespunzătoare;
c) să fie în măsură să gestioneze şi să arhiveze toate informaţiile privind fiecare factură în formă electronică emisă, pe perioada de timp stabilită prin normele legale în vigoare;
d) să utilizeze sisteme de arhivare electronică în conformitate cu prevederile Legii nr. 135/2007 privind arhivarea documentelor în formă electronică. Pe durata arhivării, persoanele care au responsabilitatea arhivării vor lua măsuri ca orice factură în formă electronică să poată fi accesată numai de către emitent, beneficiar sau organele abilitate prin lege.
ART. 11
Ministerul Finanţelor Publice verifică aplicarea dispoziţiilor prezentei legi, cu excepţia condiţiilor prevăzute la art. 10, a căror respectare este verificată de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

CAP. IV
Externalizarea serviciilor de emitere, transmitere şi arhivare a facturilor în formă electronică

ART. 12
(1) Activităţile de emitere, transmitere a facturilor în formă electronică, precum şi cele de arhivare a facturilor în formă electronică pot fi realizate şi de către alte persoane decât emitentul de drept al facturii în formă electronică, în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 10;
b) să existe un contract valabil încheiat între emitentul de drept al facturii în formă electronică şi un furnizor de servicii de emitere a facturilor în formă electronică.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a persoanelor care prestează servicii de emitere, transmitere sau arhivare a facturilor în formă electronică va conţine informaţii privind calitatea de furnizor de servicii şi datele sale de identificare.
ART. 13
(1) Furnizorii de servicii de emitere a facturilor în formă electronică pot să presteze servicii de conversie a unei facturi deja emise pe suport hârtie în factură în formă electronică, la cererea beneficiarului.
(2) Conversia se poate realiza numai după factura în original. Factura în formă electronică rezultată dobândeşte calitatea de document justificativ numai după înscrierea precizării: „prezenta factură este conformă cu originalul emis iniţial pe suport hârtie având seria …. nr. ……. din data de ………, emisă de …………” şi ataşarea semnăturii electronice a furnizorului de servicii de emitere a facturilor în formă electronică, precum şi a mărcii temporale certificând momentul conversiei, atât în cazul facturilor individuale, cât şi în cazul în care conversia se face pentru un pachet sau lot de facturi.

CAP. V
Chitanţa în formă electronică

ART. 14
(1) Chitanţa în formă electronică respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu, stabilite de actele normative în vigoare şi conţine marca temporală şi semnătura electronică a emitentului chitanţei.
(2) Certificatul aferent semnăturii electronice a emitentului chitanţei va conţine informaţii privind identificatorul fiscal şi numărul notificării înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice.
ART. 15
Prevederile privind emiterea, transmiterea, stocarea, arhivarea, conversia şi utilizarea facturilor prevăzute în prezenta lege sunt aplicabile şi chitanţelor în formă electronică, cu excepţia acelor prevederi care din punct de vedere financiar-fiscal nu le sunt aplicabile.

CAP. VI
Regimul documentelor în formă electronică aferente tranzacţiilor înregistrate prin intermediul caselor de marcat şi terminalelor automate bancare

ART. 16
Bonurile fiscale şi bonurile emise de terminalele automate bancare, denumite în continuare bancomate, şi de casele de marcat, în formă electronică, stocate la emitent, au acelaşi regim juridic ca şi cele emise pe suport hârtie.
ART. 17
(1) Persoanele care au obligaţia de a emite bonuri prin intermediul caselor de marcat sau al bancomatelor pot păstra în formă electronică documentul generat în formă electronică în următoarele condiţii:
a) să îndeplinească cerinţele privind asigurarea conformităţii informaţiilor înregistrate în formă electronică cu cele înscrise pe documentul pe hârtie;
b) să arhiveze şi să asigure accesul la bonurile emise în formă electronică.
(2) Bonurile emise în formă electronică de casele de marcat şi de bancomate şi stocate la emitent respectă condiţiile privind conţinutul obligatoriu stabilite de actele normative în vigoare.
(3) Casele de marcat utilizate pentru emiterea bonurilor fiscale în formă electronică se vor aviza cu respectarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (1) care păstrează în formă electronică bonurile emise de case de marcat sau de bancomate au obligaţia de a notifica organul fiscal competent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
ART. 18
Termenul de arhivare a bonurilor fiscale şi a bonurilor emise de case de marcat sau de către bancomate, în formă electronică, va fi acelaşi cu cel prevăzut pentru cele emise pe suport hârtie.
ART. 19
(1) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit, transmit sau arhivează facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică, cheltuielile efectuate cu investiţiile pentru dotări şi alte utilităţi necesare desfăşurării acestei activităţi sunt amortizabile pe o perioadă de 5 ani de la prima înregistrare ca utilizator de factură în formă electronică.
(2) Cheltuielile înregistrate de persoanele care emit facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică privind investiţiile legate de modificarea şi perfecţionarea sistemelor informatice utilizate în activitatea de facturare electronică sunt amortizabile pe o perioadă de 3 ani, începând cu data iniţierii investiţiei, probată cu hotărârea administratorului, respectiv a consiliului de administraţie al persoanei care iniţiază cheltuiala, iar în cazul persoanelor fizice, prin declaraţie pe propria răspundere.
ART. 20
Prezenta lege secompletează cu dispoziţiile legale privind încheierea, validitatea şi efectele actelor juridice, cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 455/2001, ale Legii nr. 451/2004, precum şi cu cele prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI VASILE BLAGA

Bucureşti, 23 iulie 2012.
Nr. 148.

–––