CA Craiova: Drept de deducere TVA. Nereguli la furnizor

Titlu: Caracterul fictiv al tranzacţiilor economice . Erori materiale in actele contabile emise de furnizor. Argument insuficient pentru a demonstra carcaterul fictiv al unei tranzactii cu consecinta anularii dreptului de deducere a TVA aferent.
Tip speta: Decizie Numar speta: 2315 Data speta: 06.03.2013

Continut speta
Prin sentinţa nr. 4326 din data de 29 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. 4797/101/2011 a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice
A fost anulată parţial decizia nr.35/02.09.2011 şi decizia de impunere nr.3/25.05.2011 emise de DGFP Mehedinţi în sensul că s-au menţinut obligaţiile de plată pentru suma de 1797 lei impozit pe profit, 2822 lei majorări şi 275 lei penalităţi aferente impozitului pe profit, 849 lei TVA, 539 lei majorări şi 127 lei penalităţi aferente TVA, precum şi celelalte obligaţii de plată stabilite prin decizia de impunere.
Pentru a ajunge la această concluzie prima instanaţă si expertul a avut în vedere că factura nr.403/26.01.2009 îndeplineşte condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, a fost înregistrată corect în evidenţele contabile ale furnizorului şi cumpărătorului, iar operaţiunea de achiziţionare a bunurilor înscrisă în această factură, dat fiind obiectul de activitate al reclamantei (construcţii) a fost necesară, utilă şi oportună. Scopul economic al operaţiunii de achiziţie a obiectelor de inventar înscrise în această factură (schelă metalică, panouri metalice,popi metalici) este realizarea obiectelor de activitate înscrise în actul constitutiv. Faptul că furnizorul nu declară livrarea prin declaraţia informativă privind livrările nu constituie un motiv pentru ca reclamanta, ca beneficiar, să nu poată înregistra achiziţia. Aceeaşi este motivarea şi pentru calculul TVA aferent facturii anterior menţionate.
Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta DGFP
Criticile recurentei vizând faptul ca tranzacţia economica încheiata cu furnizorul SC X SRL nu este reala, fiind astfel înlăturat dreptul de deducere TVA aferent, nu sunt fondate.
Din considerentele expertizei contabile rezulta ca mărfurile ce fac obiectul tranzacţiei în discuţie la acest punct, s-au regăsit în listele de inventar întocmite in anul 2009. Obiectele de inventar au fost corect înregistrate in contabilitate, prin debitarea contului 303 si creditarea contului 401. Ieşirea obiectelor din inventar s-a contabilizat în concordanta cu dispoziţiile OMF nr. 1752/2005 prin debitarea contului 603 .
Chiar în Raportul de Inspecţie fiscala se retine că s-a dispus un control încrucişat la furnizor, finalizat prin Procesul verbal nr. 2536/22042010 unde s-a constatat că furnizorul a înregistrat in propria contabilitate factura în discuţie, că a declarat-o prin Declaraţia cod 394 cu unele erori materiale însă. Erorile din facturile fiscale se pot corecta în condiţiile art. 159 C fiscal si in cursul controlului fiscal.
În consecinţă, dat fiind toate aceste împrejurări de fapt, Curtea constata ca prin actele de control fiscale ce fac obiectul contestaţiei, nu s-a demonstrat caracterul fictiv al operaţiunii prin precizarea unor indicii din care să rezulte ca mărfurile nu au existat în fapt si nu au fost tranzacţionate în realitate, ci doar consemnate fictiv in contabilitate. Nu s-a invocat de către organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, lipsa menţiunilor privind ieşirea din inventarul societăţii intimate, lipsa documentelor de transport între comercianţi ori lipsa in materialitatea lor a tuturor acestor mărfuri .
Singurul argument ce sta la baza înlăturării dreptului de deducere TVA a fost cel referitor la neregulile privind înregistrările contabile si fiscale efectuate de furnizor.
Este adevărat că potrivit principiului neutralităţii TVA, deducerea TVA de către beneficiar este condiţionata şi posibilă prin colectarea corelativ de către furnizor.
Cu toate acestea, în condiţiile în care beneficiarul deţine toate documentele si îndeplineşte toate condiţiile enumerate de dispoziţiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, în care nu se invoca argumente privind lipsa in materialitate lor a mărfurilor, nu se justifica printr-un scop rezonabil si echitabil, înlăturarea dreptului de deducere.

În plus nu se invocă nici măcar lipsa mărfurilor la furnizor, ci doar o prezumţia că între acesta din urma şi proprii săi furnizori nu ar fi avut loc tranzacţii reale, ceea ce nu face obiectului controlului judecătoresc în cauza de faţă.
Nerespectarea de către furnizor a obligaţiilor legale privind declaraţiile contabile şi fiscale sunt sancţionabile potrivit legii si presupun obligarea la colectare şi la stabilirea unor obligaţii fiscale suplimentare, dar nu pot conduce în mod automat la înlăturarea dreptului de deducere al beneficiarului.
Aceste nereguli trebuie coroborate cu prezentarea unor indicii privind caracterul fictiv al tranzacţiei legate de inexistenţa mărfurilor în materialitatea lor.
Într-o interpretare contrara s-ar crea premisa, pe de o parte a impunerii suplimentare a beneficiarului prin anularea retroactiva a dreptului de deducere si corelativ cu o obligare la colectare a furnizorului care nu a întocmit potrivit legii declaraţiile fiscale si contabile .
Premisa ar conduce la o încălcare a principiului neutralităţii ce guvernează materia TVA .
În concluzie nu sunt incidente dispoziţiile art.11 Cod fiscal .

În ce priveşte a doua critica prezentata de recurent Curtea reţine că Tribunalul a stabilit corect starea de fapt, în sensul că centrala de gaze a fost achiziţionată conform facturii nr. 267380 din 28 10 2008 şi vândută ulterior la data de 29 10 2008.
Motivaţia înlăturării dreptului de deducere TVA aferent acestei facturi de achiziţie astfel cum a fost reţinută prin actul de control fiscal , consta în faptul ca scopul economic al tranzacţiei nu a putut fi demonstrat fiind incidente disp. art. 11 alin.1 din legea nr. 571/2003 . În concret s-a precizat ca nu s-a putut realiza un control încrucişat si furnizorul nu a depus declaraţiile fiscale si situaţiile financiare aferente anilor fiscali 2007, 2008, 2009.
Faptul ca furnizorul a devenit inactiv ulterior emiterii facturii fiscale în discuţie nu poate influenta dreptul de deducere exercitat in raport cu data emiterii facturii.

De asemenea, faptul că organele fiscale nu au fost în măsură să realizeze un control încrucişat la furnizor nu poate constitui argument pentru înlăturarea dreptului de deducere TVA la beneficiar, în lipsa altor argumente care să demonstreze că tranzacţia fie este fictiva, fie documentele fiscale şi contabile depus de beneficiar nu cuprind elementele prevăzute expres de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.
Pentru nerespectarea dispoziţiilor financiar valutare legea prevede sancţiuni contravenţionale, iar actul de control fiscal nu indică temeiul de drept potrivit căruia fapta ar atrage înlăturarea dreptului de deducere.
Motivul vizând plata parţială este invocat şi susţinut ca temei al înlăturării dreptului de deducere tva doar in recurs. Se vor avea în vedere şi în acest caz considerentele sus expuse pentru factura fiscala nr. 403 din 26.01.2009 .
Recursul a fost respins

Sursa: Decizia civilă nr. 2315 din 6 martie 2013 – CA Craiova, portal.just.ro