Pe 17 iulie, premierul Mihai Tudose declara că, cel mai probabil, Guvernul va introduce o taxă de solidaritate pentru persoanele care au câștiguri mari şi care trebuie să plătească în plus la stat pentru că acesta le-a oferit şansa să se îmbogăţească. Va fi aplicată persoanelor fizice, persoane care câştigă foarte mult, care beneficiază de o mulţime de lucruri din partea statului şi care înţelegem că funcţionează în toată lumea, să plătească peste un anumit prag valoric o taxă în plus de solidaritate cu statul, care i-a oferit prilejul să câştige atâţia bani, spunea Tudose.
Măsura este prevăzută în programul de guvernare PSD-ALDE aprobat de Parlament (pg. 21) >>>> Vom introduce contribuția de solidaritate începand cu 1 ianuarie 2018, dar și o taxa suplimentară pe produsele al căror consum are un impact negativ major asupra sănătății populației.
Pe 25 iulie, premierul Mihai Tudose, referitor la introducerea taxei de solidaritate, a răspuns: Concluzia, astăzi, este că putem să o trecem la discutate și uitate. Tudose a precizat că, după simulările făcute, s-a constatat că efectele introducerii acestei taxe ar fi fost mai mult în planul imaginii. Era prea puțin pentru a face ceva și prea mare deranjul, a spus șeful Guvernului.
Miercuri seara, pe 18 octombrie, ministrul Finanţelor Publice, Ionuţ Mişa, a anunţat, la un post TV, că din 2018 angajatorii vor plăti o taxă de solidaritate de 2% din fondul de salarii. „Este o taxă reglementată şi printr-o directivă europeană, pe care o plăteşte angajatorul la fondul de salarii. Este o directivă europeană care reglementează pentru fondul de salarii o anumită taxă (…) O plăteşte angajatorul la fondul de salarii, să aibă şi el o responsabilitate faţă de bugetul de stat”, a declarat Ionuţ Mişa.
Ministrul a insistat că această taxă „se aplică la fondul de salarii, care nu poate fi eliminată sau comasată cu alte categorii de contribuţii”.
Joi, pe 19 octombrie, ministrul Finanţelor Publice a încercat să explice că taxa de solidaritate de 2% nu e o taxă nouă, este o contribuţie de solidaritate socială la fondul reglementat prin Legea 200/2006 (constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale) prin care se doreşte asigurarea angajatului în cazul în care angajatorul a intrat în insolvenţă, dar 90% din acest procent va merge însă la bugetul de stat.
„E vorba de o contribuţie de solidaritate socială, nu e taxă nouă. În baza legii 200 din anul 2006 există un fond de sprijinire a salariaţilor pentru care angajatorul nu plăteşte contribuţii. Există, de asemenea, o directivă europeană, o decizie a Consiliului, nr. 80/987 a Comisiei Economice Europene, care reglementează instituirea unui fond pentru toti angajaţii pentru companiile la care au lucrat si au intrat în insolvenţă. Se doreşte asigurarea angajatului în situaţia în care angajatorul nu i-a plătit contribuţiile şi intră în insolvenţă”, a declarat ministrul Finanţelor Publice.
Acest 2% nu înseamnă integral fondul de salarii. O parte se va continua ca venit la bugetul de stat, ca ulterior de la bugetul de stat să fie acoperite financiar pentru partea de sănătate şi pentru asigurări sociale. Din 2 % ,90 % merge la bugetul de stat pentru a acoperi diferite destinaţii în funcţie de soluţiile bugetare, şi 10 % către sprijinirea tuturor salariaţilor care se pot confrunta cu o situaţie în care angajatorul intră în insolvenţă şi nu le achită obligaţiile angajaţilor, fiindu-i afectată pensia. 90% va fi venit la bugetul de stat şi va avea ca destinaţia plata către anumite obligaţii sociale, spune Ionut Mişa.
Tot joi, Ministerul Finanțelor Publice publică un comunicat de presă: Contribuția pentru solidaritate socială nu este o taxă nouă, ci o contribuție socialăcorelată cu măsura privind reducerea numărului contribuțiilor sociale și cu necesitatea asigurării prestațiilor sociale de care beneficiază salariații în conformitate cu principiile care stau la baza sistemelor de asigurări sociale, cum ar fi principiul contributivităţii și cel al solidarităţii sociale.
Contribuția se plătește la bugetul de stat și se datorează de către angajatori la fondul brut de salarii, fiind destinată alimentării Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale și asigurării necesarului pentru plata prestațiilor din domeniul asigurărilor sociale de care beneficiază salariații, cum ar fi indemnizațiile pentru șomaj, indemnizațiile primite pentru concediile medicale sau cheltuielile pentru accidente de muncă și boli profesionale. Nivelul contribuției este stabilit astfel încât să asigure necesarul pentru plata prestațiilor sociale de care beneficiază salariații.
MFP precizează că Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale este constitut prin Legea nr. 200/2006, care transpune Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la protecţia salariaţilor în cazul insolvabilităţii angajatorului, cu modificările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr.2002/74/CE, publicată în Jurnalul Oficial nr. L270 din 8 octombrie 2002.
Directiva Consiliului nr. 80/987/CEE a fost ABROGATĂ în 2008 şi înlocuită cu Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului.
Tot joi, mai pe seară, Calin Popescu Tariceanu, preşedintele Senatului, al doilea om în stat, fost om de afaceri, a explicat la TABLĂ în emisiunea lui Mihai Gadea de la Antena3, noul sistem de contributii sociale care va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2018.
Presedintele Senatului a prezentat la tabla, cu scheme si cifre exacte, cine si cat va plati statului incepand de anul viitor, potrivit ziare.com
In acest moment, contributiile platite de angajator si de salariat sunt 39,25%. Ele sunt repartizate in felul urmator: la angajator 22, 75% si 16, 5% la salariat. Aceasta este situatia in acest moment, asa sunt platite contributiile salariatului. Vom trece la o contributie de 35%, pe care o va plati salariatul si o contributie a angajatorului de 2%, in total 37%. Contributia angajatorului scade deci de la 22,75% la 2%. Angajatorul are contributia diminuata de la 22,75% la 2%, a spus Tariceanu pentru sursa citata.
Vineri, pe 20 octombrie, prim-ministrul Mihai Tudose îl ironizează pe ministrul Finanțelor Publice şi declară: Pe fond, din punct de vedere tehnic, ministrul Finanțelor, Ionuț Mișa, a explicat bine. Traducerea iese rău la domnia sa. Astazi, dvs. cand vă luați salariul, angajatorul va plătește această taxă de 0,25 %. Această taxă se va menține. Inițial, am spus ca nu va mai fi, că rămân cele două: de la sănătate și de la pensie, dar s-a constatat ca mai trebuie această taxa. Este obligatorie. Este o negociere și la nivelul Uniunii Europene. Si sindicatele o blamează. Este responsabilitatea angajatorului pentru locul de muncă. Am înțeles ca va ramâne, ca este 0,25 sau 0,30. Ministerul de Finanțe va face calculele necesare pentru ca în fondul respectiv să rămână o sumă reala.
Luni, pe 23 octombrie, vicepremierul Marcel Ciolacu a anunțat că nu va exista nicio taxă de solidaritate de 2%. Nu se modifică bugetele. (…) Nu va exista nicio taxă nouă și atât pe angajator, cât și pe angajat nu o să-i coste niciun leu în plus în anul viitor. Nu va exista nicio taxă în plus, nu va exista nicio cheltuială din partea angajatorului sau din partea angajatului în plus față de anul acesta., a spus Marcel Ciolacu.
Afirmațiile ministrul şi prim-ministrului că taxa e impusă de o directivă europeană sunt FALSE.
Potrivit art. 5 din Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului, statele membre stabilesc modalitățile de organizare, finanțare și funcționare a instituțiilor de garantare, cu respectarea în special a următoarelor principii:
(a) patrimoniul instituțiilor trebuie să fie independent de capitalul de exploatare a angajatorilor și trebuie să fie constituit în așa fel încât asupra acestuia să nu poată fi pus sechestru în cursul unei proceduri în caz de insolvență;
(b) angajatorii trebuie să contribuie la finanțare, în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autoritățile publice;
(c) obligația de plată a instituțiilor există independent de îndeplinirea obligațiilor de a contribui la finanțare.
Potrivit oficialilor Reprezentanţei Comisiei Europene în România: este important de subliniat că Directiva nu impune vreo taxă în acest sens… conform Directivei, angajatorii trebuie să contribuie la finanţare în măsura în care aceasta nu este acoperită integral de către autorităţile publice. Ţine de competenţa statelor membre să decidă dacă vor exista contribuţii pe care angajatorii trebuie să le onoreze şi, de asemenea, ce nivel vor avea acestea.