Deductibilitatea TVA aferenta achizitiilor. Operatiuni economice

Problema fiscala
O societate din Romania, numita mai departe A, o societate din Japonia, numita mai departe B, cu sediu permanent in Romania, ambele inregistrate in scopul de TVA in Romania, au un contract de prestari servicii energetice intre ele. B importa prin A de la C din Japonia bunuri taxabile, pentru ca B nu are EORI, iar A are. Bunurile ajung direct la B, A primeste o factura de la C cu mentiunea fara valoare in vama, taxele vamale fiind achitate de o alta firma D care are o conventie cu B.
Ce face firma A cu documentele care ii vin cu datele ei la cumparator, facturi cu mentiunea fara valoare in vama si taxe vamale cu valoare, dar care sunt achitate de firma D, neexistand o intelegere scrisa intre A si B? Dar in cazul in care unul dintre importuri nu are mentiunea fara valoare in vama, si nu exista o solicitare din partea lui A pentru astfel de produse, ci face un serviciu gratuit lui B, si un export in numele lui?

Solutie PortalContabilitate.ro
Societatea A din Romania cumpara bunuri de la societatea C din Japonia in nume propriu dar in contul societatii B. Aceasta primeste facturi fiscale pentru aceste bunuri pe numele sau si refactureaza bunurile catre societatea B. Pentru acest import este desemnata Responsabil financiar, societatea D care achita obligatiile vamale in numele societatii A din Romania.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 punctul 1 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, constituie contraventie la prevederile acestei legi urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite in astfel de conditii incat, potrivit legii, sa fie considerate infractiuni:
1. detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate.
Astfel, societatea A are obligatia sa inregistreze in contabilitate documentele emise pe numele sau ca urmare a operatiunilor efectuate.
Din punct de vedere al TVA. potrivit art. 151^1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, plata taxei pentru importul de bunuri supus taxarii este obligatia importatorului.

Punctul 59 alin. (1) din Titlul VI al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabileste ca, importatorul care are obligatia platii taxei pentru un import de bunuri taxabil este:
a) cumparatorul catre care se expediaza bunurile la data la care taxa devine exigibila la import sau, in absenta acestui cumparator, proprietarul bunurilor la aceasta data. Prin exceptie, furnizorul bunului sau un furnizor anterior poate opta pentru calitatea de importator. Orice livrari anterioare importului nu sunt impozabile in Romania;
b) furnizorul bunurilor, pentru livrarile de bunuri care sunt instalate sau asamblate in interiorul Romaniei de catre furnizor ori in numele acestuia si daca livrarea acestor bunuri are loc in Romania in conditiile art. 132 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, sau cumparatorul catre care se expediaza bunurile, daca acesta a optat pentru calitatea de importator;
c) proprietarul bunurilor, pentru bunurile importate in vederea efectuarii de operatiuni de inchiriere sau leasing in Romania;
d) persoana care reimporta in Romania bunurile exportate in afara Comunitatii, pentru aplicarea scutirilor prevazute la art. 142 alin. (1) lit. h) si i) din Codul fiscal;
e) proprietarul bunurilor sau persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal, care importa bunuri in Romania:
1. in regim de consignatie sau stocuri la dispozitia clientului, pentru verificarea conformitatii ori pentru testare. Beneficiarul inregistrat conform art. 153 din Codul fiscal poate fi importatorul bunurilor care are obligatia platii taxei pentru respectivul import, cu conditia ca bunurile respective sa fie cumparate de acesta sau daca nu le achizitioneaza sa le reexporte in afara Comunitatii;
2. in vederea repararii, transformarii, modificarii sau prelucrarii acestor bunuri, cu conditia ca bunurile rezultate ca urmare a acestor operatiuni sa fie reexportate in afara Comunitatii sau sa fie achizitionate de catre persoana impozabila inregistrata conform art. 153 din Codul fiscal care a efectuat importul.

In conformitate cu prevederile alin. (2) al acestui punct, orice persoana care nu este obligata la plata taxei pentru un import conform alin. (1), dar pe numele careia au fost declarate bunurile in momentul in care TVA devine exigibila, nu are dreptul de deducere a TVA aferente importului respectiv decat in situatia in care va aplica structura de comisionar, respectiv va refacturi fiscale valoarea bunurilor importate si TVA aferenta catre persoana care ar fi avut calitatea de importator conform alin. (1).

In situatia prezentata, consideram ca societatea A are calitatea de importator al bunurilor in Romania, fiind cumparatorul catre care se expediaza bunurile la data la care taxa devine exigibila la import.

Astfel, societatea A din Romania este persoana obligata la plata TVA pentru acest import. In conformitate cu dispozitiile art. 146 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a-si exercita dreptul de deducere pentru taxa achitata pentru importul de bunuri societatea A trebuie sa detina declaratia vamala de import sau actul constatator emis de organele vamale, care sa o mentioneze ca importator al bunurilor din punctul de vedere al taxei, precum si documente care sa ateste plata taxei efectuata de societate sau de catre societatea D in contul sau.

Potrivit art. 145 alin. (2) si (3), orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni:
„a) operatiuni taxabile;
b) operatiuni rezultate din activitati economice pentru care locul livrarii/prestarii se considera ca fiind in strainatate, daca taxa ar fi deductibila, in cazul in care aceste operatiuni ar fi fost realizate in Romania;
c) operatiuni scutite de taxa, conform art. 143, 144 si 1441;
d) operatiuni scutite de taxa, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1-5 si lit. b), in cazul in care cumparatorul ori clientul este stabilit in afara Comunitatii sau in cazul in care aceste operatiuni sunt in legatura directa cu bunuri care vor fi exportate intr-un stat din afara Comunitatii, precum si in cazul operatiunilor efectuate de intermediari care actioneaza in numele si in contul altei persoane, atunci cand acestia intervin in derularea unor astfel de operatiuni;
e) operatiunile prevazute la art. 128 alin. (7) si la art. 129 alin. (7), daca taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3) Daca nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabila are dreptul de deducere a taxei si pentru cazurile prevazute la art. 128 alin. (8) si la art. 129 alin. (5).”

Asadar, deductibilitatea TVA aferenta achizitiilor este conditionata de necesitatea acestora pentru nevoile firmei.TVA aferenta achizitiilor este deductibila daca acestea sunt utilizate pentru realizarea unor operatiuni dintre cele prevazute de art. 145 alin. (2) si (3) din Codul fiscal.

Astfel cum este prevazut la art. 21 alin. (1) din legea mentionata, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare.
Prin urmare, cheltuielile efectuate de catre societatea A in legatura cu operatiunile efectuate in contul societatii B vor fi considerate deductibile la determinarea profitului impozabil doar daca acestea vor fi recuperate prin facturare catre aceasta societate.

Autor: Irina Dumitrescu, expert www.portalcontabilitate.ro. Material preluat cu acordul editurii Rentrop&Straton.