Modificări Codul de procedură fiscală – martie 2014

Codul de procedură fiscală a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare.

Principalele modificări și completări aduse Codului de Procedură Fiscală prin OUG 8/2014, prevederi care au intrat în vigoare începând cu 1 martie 2014:

Secretul fiscal

S-au completat prevederile referitoare la secretul fiscal prevăzute la art. 11 din Codul de Procedură Fiscală în sensul că informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise şi oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză.

Date suplimentare depunere declarații

Prevederile referitoare la prezentarea de înscrisuri prevăzute la art. 56 din Codul de Procedură Fiscală s-au modificat în sensul că ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţa fiscală, audit financiar, expertiza contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.

Mijloacele de probă

Între mijloacele de probă prevăzute la art. 49 din Codul de Procedură Fiscală s-a introdus şi orice element care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audio-video, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă care nu sunt interzise de lege.

Noi obligații declarative pentru rezidenţii altor state membre

S-au introdus noi obligaţii declarative pentru rezidenţii altor state membre, astfel plătitorii de venituri supuse impozitului pe venit datorat de nerezidenţi vor depune până în ultima zi a lunii februarie, o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene. De asemenea, contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România, au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile realizate, până la data de 25 mai a anului curent, pentru anul precedent.

Certificarea declaraţiilor fiscale

Certificarea declaraţiilor fiscale depuse la organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală devine opţională prin abrogarea prevederilor de la art. 83 din Codul de Procedură Fiscală, inclusiv pentru declaraţiile rectificative. Certificarea declaraţiilor fiscale de către contribuabili va reprezenta un criteriu de evaluare în analiza de risc fiscal atunci când se va efectua selecţia contribuabililor supuşi inspecţiei fiscale;

Compensarea creanțelor

În prezent, Codul de procedură fiscală prevede că exigibilitatea în scopul compensării creanțelor contribuabililor reprezentând sume de restituit o constituie data depunerii cererii de restituire. Există totuși cazuri în care contribuabilul nu depune această cerere de restituire în ideea în care urmează să înregistreze obligații fiscale și astfel să aibă loc compensarea automată între aceste sume, însă procedura de compensare nu are loc în cazul nedepunerii cererii respective la autoritățile fiscale. Prin urmare, există riscul să se perceapă dobânzi și penalități de întârziere în ceea ce privește sumele
datorate de contribuabili care nu au fost compensate.

Astfel, Ordonanța introduce prevederi pentru modificarea momentului exigibilității sumelor de recuperat, în scopul compensării, astfel:
 Data plății pentru sumele achitate în plus față de obligațiile fiscale datorate.
 Data depunerii declarației anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit în urma regularizării anuale.
 Data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit din regularizarea anuală.
 Data procesului verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii în cazul operațiunilor de executare silită.
 Data prevăzută de lege pentru depunerea declarației fiscale în cazul sumelor de restituit din regularizarea creanțelor fiscale reținute la sursă;
 La data depunerii cererii de restituire, pentru celelalte cazuri de restituire.

Stingerea obligațiilor fiscale prin plată sau compensare
Ordonanța aduce lămuriri suplimentare în ceea ce privește situația obligațiilor fiscale în cazul în care procedura de executare silită este suspendată. Astfel, orice plăți efectuate de debitori aflați în această situație nu se distribuie si nu vor stinge obligațiile fiscale înscrise în titlurile executorii aferente procedurii de executare silită suspendată.

Conflict de competență
Se clarifică faptul că termenul conflict de competență între două sau mai multor organe fiscale se referă la modul de interpretare a regulilor privind administrarea creanțelor fiscale și nu la aspecte determinate de delimitarea teritorială (apartenența la o unitate administrativ teritorială în cazul taxelor și impozitelor locale)

Dobânzi de întârziere anulare acte administrative

Potrivit Ordonanței, se vor acorda dobânzi contribuabililor în cazul creanțelor acestora rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligații de plată
și care au fost stinse anterior anulării.

Dobânzile încep să fie datorate din ziua în care a operat stingerea creanței fiscale în actul administrativ anulat și până la data restituirii sau compensării creanței contribuabilului.

Totuși, dobânzile nu se vor acorda dacă s-a solicitat acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, precum și în situația în care decizia de impunere a obligațiilor fiscale stabilite din oficiu este desființată de autoritățile fiscale ca urmare a depunerii de către contribuabil a declarațiilor fiscale.

Potrivit Ordonanței, dobânzile se vor acorda pentru actele administrative emise și anulate după 28 februarie 2014 (data intrării în vigoare a Ordonanței).

Restituirea creanțelor fiscale colectate prin reținere la sursă
Ordonanța introduce reguli generale și unitare privind restituirea impozitului reținut la sursă. Astfel, în situația în care plătitorul a reținut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai
mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se va efectua de către plătitor, urmând ca acesta să regularizeze aceste sume cu obligațiile fiscale de același tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea. Prin urmare, depunerea unor declarații rectificative pentru sumele reprezentând impozit pe venit care se regularizează, nu mai este necesară, devenind astfel posibilă restituirea si regularizarea impozitului chiar dacă perioada fiscală în care creanța a fost datorată a fost supusă inspecției fiscale.

Selectarea contribuabililor pentru inspecția fiscală

Ordonanța introduce conceptul de analiza de risc, procedură pe baza căreia se efectuează selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale. Astfel, analiza de risc presupune identificarea riscurilor de nedeclarare, evaluare și gestionare a creanțelor fiscale.

Rambursarea TVA

S-au introdus prevederi speciale referitoare la rambursarea TVA care se va efectua printr-o procedură aprobată prin Ordin al ministrului Finanţelor Publice. Organul fiscal va decide în condiţiile stabilite prin ordinul menţionat, dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc. Pentru deconturile de TVA cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal va rambursa taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale. Această procedură nu va fi aplicată în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte de natura infracţiunilor şi nici în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.

Contribuabili inactivi

Ordonanța clarifică condiția referitoare la achitarea obligațiilor fiscale în scopul reactivării unui contribuabil declarat inactiv, prin neînregistrarea obligațiilor fiscale restante. În prezent,
conform prevederilor Codului de procedură fiscală, pentru reactivare, contribuabilii trebuie să își îndeplinească toate obligațiile de plată, măsură nefavorabilă pentru contribuabilii inactivi care îndeplinesc condițiile de a beneficia de o eșalonare de plată și le sunt stabilite alte termene de plată.

Astfel, măsura are în vedere asigurarea reactivării în evidența fiscală a contribuabililor care obțin o eșalonare la plată și implicit, posibilitatea acestora de a-și continua activitatea.

Procedura privind desfășurarea controalelor antifraudă

A fost introdus un nou titlu (VI2) în vederea stabilirii procedurii desfășurării controlului operativ și inopinat, având drept scop asigurarea unei bune funcționalități și eficiențe a Direcției Generale Antifraudă Fiscală.

Nivelul dobânzii de întârziere

A scăzut nivelul dobânzii pentru fiecare zi de întârziere de la 0,04% la 0,03%. Prin excepţie, nivelul dobânzii pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată conform prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011, pentru care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului, este de 0,02%.

Comunicare poprire conturi

Poprirea conturilor bancare pentru stingerea creanţelor fiscale nu mai poate fi înfiinţată înainte de împlinirea unui termen de 30 zile de la data comunicării somaţiei.

 

EXTRAS OUG 8/2014

Art. III.

Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 11, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:
a) autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
c) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d) oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.”

2. La articolul 37, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:

„(5) Prin conflict de competenţă în sensul prezentului articol se înţelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competenţă privind administrarea creanţelor fiscale prevăzute de prezentul cod şi/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. În cazul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conflictul de competenţă în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unităţile administrativ-teritoriale.”

3. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„ARTICOLUL 49 Mijloace de probă
(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.
(2) Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:
a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
b) solicitarea de expertize;
c) folosirea înscrisurilor;
d) efectuarea de cercetări la faţa locului;
e) efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz.
(3) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută delege.”
4. După articolul 53 se introduce un nou articol, articolul 53¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 53¹ Obligaţii declarative cu privire la rezidenţii altor state membre UE
(1) Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 109¹² alin. (1) lit. a), b), c) şi d) au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
(2) Contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat
(3) Modelul şi conţinutul declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4) În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109¹², compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor au obligaţia de a transmite organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ – teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor transmit organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.
(5) În scopul transmiterii de către compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale a informaţiilor prevăzute la alin. (4), rezidenţii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în condiţiile şi la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul şi conţinutul declaraţiei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(6) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, prin schimb automat, informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.
(7) Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.”

5. La articolul 56, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (6), cu următorul cuprins:
„(6) Ori de câte ori contribuabilul depune fa organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.”

6. La articolul 78¹, litera b) a alineatului (3) şi alineatul (10) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„b) nu înregistrează obligaţii fiscale restante;
………………………
(10) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8).”

7. La articolul 83, alineatul (5) se abrogă.

8. După articolul 83 se introduce un nou articol, articolul 83¹, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 83¹ Certificarea declaraţiilor fiscale depuse la organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
(1) Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaraţiilor fiscale, inclusiv a declaraţiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală şi care este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.
(2) Certificarea declaraţiilor fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiţiile legii, de Camera Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul şi natura creanţei fiscale declarate, precum şi, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.
(3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum şi procedura privind schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Camera Consultanţilor Fiscali.
(4) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.
(5) Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraţie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
(6) Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal în scopul selectării contribuabililor pentru inspecţia fiscală.”

9. După titlul VI¹ se introduce un nou titlu, titlul VI², cuprinzând articolul 93³, cu următorul cuprins:
„TITLUL VI² Controlul antifraudă

ARTICOLUL 93³ Reguli privind controlul operativ şi inopinat
(1) Controlul operativ şi inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.
(2) Controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.
(3) La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de control şi ordinul de serviciu.
(4) Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.
(5) La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.”

10. Articolul 100 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 100 Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscală
(1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.
(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.”

11. După articolul 115 se introduce un nou articol, articolul 115¹, cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 115¹ Reguli speciale privind stingerea creanţelor fiscale prin plată sau compensare
(1) Plăţile efectuate de către debitori nu se distribuie şi nu sting obligaţiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiţiile art. 148 alin. (2) lit. a) şi d), cu excepţia situaţiei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3²).
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin compensare,”

12. La articolul 116, alineatul (1) şi litera h) a alineatului (5) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
„(1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia.
…………………………
h) la data naşterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit ari. 117, astfel:
1. la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
2. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
3. la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
4. la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
5. la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 117²;
6. la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.”

13. După articolul 117 se introduc două noi articole, articolele 117¹ şi 117², cu următorul cuprins:

„ARTICOLUL 117¹ Prevederi speciale privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată
(1) Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare se rambursează de organul fiscal potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2) Organul fiscal decide în condiţiile prevăzute în ordin dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
(4) Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică:
a) în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
b) în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.
(5) Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc potrivit art. 100.

ARTICOLUL 117² Prevederi speciale privind restituirea creanţelor fiscale colectate prin reţinere la sursă
(1) În situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 135.
(2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaţiile fiscale de acelaşi tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea. Pentru diferenţele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 116 sau 117, după caz.
(3) În cazul contribuabililor nerezidenţi care depun certificatul de rezidenţă fiscală ulterior reţinerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea şi regularizarea potrivit prezentului articol se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanţa fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.
(4) Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraţie rectificativă.
(5) În situaţia în care plătitorul nu mai există, restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal competent se înţelege organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor fiscale ale contribuabilului solicitant.
(6) Plătitorul are obligaţia de a corecta, dacă este cazul, declaraţiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.”

14. La articolul 120, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(7) Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.”

15. La articolul 124, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1¹), cu următorul cuprins:
„(1¹) În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4¹).”

16. La articolul 149, alineatul (11) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. în acest caz, prin excepţie de la art. 145 alin. (1), poprirea nu poate fi înfiinţată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somaţiei.”

17. La articolul 209, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate eu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
b) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.”

Art. IV.
(1) În îndeplinirea atribuţiilor ce le revin potrivit legii, inspectorii antifraudă pot constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale în toate domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2) Prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se poate stabili competenţa de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor şi pentru alte structuri din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.