Conform art. 21 alin. (3) lit. b) din Codul Fiscal (in vigoare de la 1 ianuarie 2007), suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in România si in strainatate, este deductibila in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice. Se observa, fata de reglementarea anterioara a acestui aspect, ca deductibilitatea nu mai este conditionata de obtinerea de profit de catre agentul economic in cauza. Reperul in calcularea cuantumului diurnei – suma stabilita pentru institutiile publice – este intarit si de Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010, care la art. 45 lit. b) prevede ca nivelul diurnei salariatilor trimisi in delegatie in tara sau in strainatate „este cel stabilit prin actele normative ce se aplica la institutiile publice„.
Problematica indemnizatiei de delegare si detasare pentru personalul autoritatilor si institutiilor publice pe perioada delegarii si detasarii in alta localitate este reglementata de HG nr. 1.860/2006, care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007. Conform acestui act normativ, indemnizatia zilnica este stabilita la 13 lei pentru persoanele aflate in delegare sau detasare intr-o localitate situata la o distanta mai mare de 5 km de localitatea in care isi au locul permanent de munca. Suma de 13 lei se acorda indiferent de functia pe care o indeplineste persoana aflata in delegare sau detasare si indiferent de autoritatea sau institutia publica in care isi are locul de munca. Numarul zilelor calendaristice in care o persoana se afla in delegare sau detasare se socoteste de la data si ora plecarii pâna la data si ora inapoierii mijlocului de transport din si in localitatea unde isi are locul permanent de munca, considerându-se fiecare 24 ore câte o zi de delegare sau detasare. Pentru delegarea cu o durata de o singura zi, precum si pentru ultima zi, in cazul delegarii de mai multe zile, indemnizatia se acorda numai daca durata delegarii este de cel putin 12 ore.
Reperul pentru determinarea deductibilitatii in cazul diurnei in valuta il reprezinta Anexa nr. 1 din HG nr. 518/1995 privind unele drepturi si obligatii ale personalului român trimis in strainatate (modif. de HG 953/2005).
Diurna in valuta se diferentiaza pe doua categorii de cheltuieli si se acorda la nivelul prevazut pentru fiecare tara in care are loc deplasarea.
Hotarârea mai sus mentionata prevede la cap. II, art. 7 pct. 2, ca „perioada pentru care se acorda diurna in valuta se determina in functie de mijlocul de transport folosit, avânduse in vedere:
a) momentul decolarii avionului, la plecarea in strainatate, si momentul aterizarii avionului, la sosirea in tara, si de pe aeroporturile care constituie puncte de trecere a frontierei de stat a României;
b) momentul trecerii cu trenul sau cu mijloace auto prin punctele de trecere a frontierei sau de stat a României, atât la plecarea in strainatate, cât si la inapoierea in tara„.
De remarcat si faptul ca pentru fractiunile de timp care nu insumeaza 24 de ore, diurna se acorda astfel: 50% pâna la 12 ore si 100% pentru perioada care depaseste 12 ore.
Trebuie remarcat ca nu sunt supuse unui plafon de deductibilitate cheltuielile de transport si cazare (art. 21 alin. (1) lit. e) suportate de angajatori pentru salariatii aflati in delegatie in tara sau strainatate. Astfel, societatile din sectorul privat nu sunt legate din punct de vedere fiscal de tarifele de deplasare ori cazare acordate prin HG nr. 1.860/2006 si/sau HG nr. 518/1995.
Din punct de vedere al angajatilor, sumele primite pentru acoperirea cheltuielilor de transport si cazare, respectiv indemnizatiile de deplasare primite pe perioada delegarii/detasarii in alta localitate, nu sunt incluse in veniturile salariale (art. 55 alin. (4) lit. g) ale acestora si nu sunt impozabile, in sensul impozitului pe venit reglementat de Codul Fiscal.
Neimpozitarea indemnizatiilor de delegare/detasare acordate salariatilor se mentine si in cazul in care angajatorul depaseste limita a de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice.
Trebuie avut in vedere si faptul ca, in conditiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, contributia de asigurari sociale nu se datoreaza asupra sumelor reprezentând diurnele de delegare/detasare acordate angajatilor, indiferent de cuantum.
De asemenea, Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale exclude din fondul de salarii la care se raporteaza plata contributiei diurnele de deplasare/delegare. in ce priveste constituirea fondului de salarii asupra caruia se calculeaza contributia angajatorului pentru asigurari sociale de sanatate, somaj, concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, nu exista dispozitii normative exprese care sa excluda diurnele de delegare/deplasare.
Cu totul alta este situatia societatilor fara scop patrimonial (asociatiile si fundatiile constituite in baza OG nr. 26/2000), respectiv a societatilor neplatitoare de impozit pe profit. in acest caz, nivelul indemnizatiilor de delegare/detasare acordate salariatilor nu produce efecte in privinta impozitarii veniturilor acestor entitati, ca atare rationamentul introducerii unor limitari trebuie cautat in alta parte.
Fara plafonarea acestui gen de cheltuiala, probabil s-ar fi ajuns la situatia paradoxala in care veniturile angajatilor societatilor fara scop patrimonial ori ai celor neplatitoare de impozit pe profit ar fi fost compuse dintr-o indemnizatie de delegare substantiala, la care s-ar fi adaugat un mic salariu de baza.
Insa limitarile exista si au menirea de a transfera restrictiile de natura fiscala de la angajator asupra angajatilor. Sumele acordate cu titlu de indemnizatie delegare/detasare salariatilor societatilor fara scop patrimonial ori ai celor neplatitoare de impozit nu intra in baza de impozitare a veniturilor salariale ale acestora, pâna la limita a 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor din institutiile publice. Problema se iveste atunci când salariatii beneficiaza din partea angajatorilor de indemnizatii de delegare/detasare peste nivelul (art. 55 alin. (2) lit. i) coroborat cu alin. 4) a 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor institutiilor publice, deoarece diferenta primita peste acest plafon se cumuleaza cu veniturile salariale din luna in care se plateste indemnizatia si se impoziteaza cu 16%.
De asemenea, in situatia salariatilor societatilor fara scop patrimonial ori ai celor neplatitoare de impozit care beneficiaza de indemnizatie de delegare/detasare peste nivelul de 2,5 ori indemnizatia acordata salariatilor institutiilor publice, se naste o a doua problema legata de plata contributiei individuale pentru asigurarile sociale de sanatate in conditiile Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.
Astfel, contributia lunara a salariatului se stabileste sub forma unei cote de 6,5% care se aplica asupra veniturilor din salarii ce se supun impozitului pe venit.
Rezulta ca venitul excedentar acordat acestor categorii de angajati va fi diminuat nu numai prin impozitul pe venit, ci si prin CASS individuala. in privinta celorlalte contributii sociale se aplica aceleasi reguli ca si in cazul salariatilor unitatilor platitoare de impozit pe profit.
Daca ne referim la TVA, potrivit pct. 46 al alin. (3) din Normele metodologice emise in sprijinul art. 146 Codul Fiscal, „facturile sau alte documente legale emise pe numele salariatilor unei persoane impozabile aflati in deplasare in interesul serviciului, pentru transport sau cazarea in hoteluri sau alte unitati similare, sunt aceleasi documente prevazute la alin. (1) pentru deducerea taxei pe valoarea adaugata, insotite de decontul de deplasare. Aceleasi prevederi se aplica si in cazul personalului pus la dispozitie de o alta persoana impozabila sau pentru administratorii unei societati comerciale„. Prin urmare, taxa pe valoarea adaugata consemnata in documentele anexate la decontul de cheltuieli pentru deplasare este deductibila, chiar daca documentele respective au fost emise pe numele angajatului, administratorului sau persoanei puse la dispozitie (detasata) de o alta persoana.
sursa: text extras din articol publicat in Curierul Fiscal februarie 2008