Autor: Sonia Ivan – Senior Consultant, Mazars
Datorita crizei economice ce a determinat in mod automat diminuarea semnificativa a activitatii curente, numeroase companii au fost puse in situatia de a efectua concedieri, individuale sau colective ale angajatilor, avand ca scop final diminuarea cheltuielilor cu personalul. Multe dintre aceste concedieri au fost realizate de angajatorii in cauza intr-o maniera pripita, fara a avea vreo baza legala si fara a respecta reglementarile legislative in vigoare, lucru ce a dus automat la contestarea acestor decizii de catre angajatii disponibilizati in instanta. Astfel, in urma numeroaselor decizii favorabile ale instantelor in numele angajatilor disponibilizati, acestia si-au castigat dreptului de a fi reintegrati in munca de catre fostul angajator si, mai mult, de a beneficia de plata tuturor despagubirilor banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si de celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, incepand cu data concedierii, respectiv pana la data reintegrarii efective in munca.
În aceasta situatie, numerosi angajatorii s-au gasit in situatia de a realiza reintegrari in munca ale persoanelor disponibilizate fara a cunoaste procedurile ce trebuie indeplinite in acest sens si fara a cunoaste care sunt obligatiile lor fiscale in conformitate cu legislatia in vigoare. Prin urmare, acest articol vine in ajutorul lor prezentandu-le obligatiile de plata si declarare din punct de vedere al impozitului pe venit si al contributiilor sociale, datorate de angajat si angajator, cu privire la veniturile salariale aferente perioadei cat angajatul in cauza a avut contractul de munca incetat in urma concedierii.
1. Impactul contextului economic asupra angajatorilor si angajatilor
Tinand cont de contextul economic actual si datorita reducerii activitatii lor comerciale, tot mai multi angajatori romani s-au confruntat cu situatia in care au fost nevoiti sa inceteze contractele individuale de munca ale angajatilor sai cu scopul de a optimiza volumul cheltuielilor realizate de companii cu personalul angajat.
În functie de contextul specific al fiecarui angajator in parte, incetarea contractelor individuale de munca s-a realizat potrivit prevederilor Codului muncii, dupa cum urmeaza:
– de drept – cand a intervenit unul dintre cazurile expres prevazute de lege;
– prin demisie – ca act unilateral al salariatului;
– prin acordul partilor – cand asistam la o conventie de incetare a contractului, distincta de acesta;
– prin actul unilateral al angajatorului, denumit concediere.
În aceasta ultima modalitate de incetare a contractului, salariatul poate contesta actul prin care o persoana juridica dispune concedierea si, concomitent, poate solicita reintegrarea sa in munca. Reintegrarea in munca a unui salariat concediat este o operatiune juridica prin care, in urma anularii actului de concediere, un salariat concediat este repus – din perspectiva contractuala – in situatia anterioara actului. Reintegrarea in munca este posibila numai in masura in care salariatul contesta disponibilizarea efectuata de angajator si solicita in instanta reincadrarea sa in munca, desigur doar in cazul in care acesta va avea si castig de cauza. Pe langa reintegrarea in munca, angajatul care contesta in instanta decizia angajatorului poate solicita si plata tuturor despagubirilor banesti egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi banesti de care ar fi beneficiat in calitate de salariat, incepand cu data concedierii, respectiv pana la data reintegrarii efective in munca. De asemenea, fostul angajat poate solicita si plata cheltuielilor de judecata cu persoana juridica al carei angajat a fost.
Astfel, tot mai multi angajatori romani au fost pusi in situatia de a reintegra in munca personal disponibilizat anterior, fiind pusi in dificultate de procedura pe care trebuie sa o urmeze in vederea indeplinirii obligatiilor rezultate in baza sentintelor judecatoresti in conformitate cu prevederile legislative fiscale in vigoare.
2. Obligatii fiscale ale persoanei juridice
În acest sens, ne propunem in continuare sa va prezentam pe scurt procedura pe care un angajator roman trebuie sa o respecte cu privire la plata si declararea drepturilor salariale restante pe care acesta trebuie sa le achite pentru intreaga perioada in care contractul individual de munca a fost desfacut, in baza unei hotarari judecatoresti, definitive si irevocabile, unui fost angajat care a contestat in instanta modalitatea prin care acesta a fost concediat.
Conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (denumita in continuare „Codul fiscal”) pentru plata retroactiva a drepturilor salariale, dispusa in baza unei hotarari judecatoresti, se datoreaza urmatoarele taxe si contributii sociale:
– impozit pe venit, in baza prevederilor art. 55 alin. (2) lit. j1) C.fisc. conform carora pentru sumele reprezentand salarii sau diferente de salarii stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, precum si pentru actualizarea acestora cu indicele de inflatie, se aplica regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, fiind considerate venituri asimilate salariilor.
Astfel, conform art. 57 alin. (21) C.fisc., in cazul veniturilor din salarii si/sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul pe venit se calculeaza si se retine la data efectuarii platii de catre societate, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare privind veniturile realizate in afara functiei de baza la data platii, si se vireaza pana la data de25 a lunii urmatoare celei in care s-au platit aceste venituri.
În concluzie, la momentul platii veniturilor salariale aferente perioadei in care persoanei fizice i-a fost desfacut contractul individual de munca, angajatorul in cauza va aplica cota de impunere de 16% asupra bazei de calcul determinate ca diferenta intre venitul brut reprezentat de drepturile salariale cuvenite si contributiile sociale obligatorii aferente acestora, retinute la sursa la momentul platii acestor venituri.
– contributii sociale individuale obligatorii, conform prevederilor art. 2964 alin. (1) lit. k) C.fisc., in baza caruia sumele reprezentand salarii sau diferente de salarii stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, precum si actualizarea acestora cu indicele de inflatie reprezinta baza lunara de calcul a contributiilor sociale individuale obligatorii.
– contributii sociale obligatorii datorate de angajator.
Conform pct. 27 si 28 din Normele metodologice de aplicare ale art. 29618 C.fisc., persoanele juridice care au calitatea de angajator au obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale obligatorii pentru sumele acordate reprezentand salarii sau diferente de salarii stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, actualizate cu indicele de inflatie la data platii acestora, cat si in cazul in care prin astfel de hotarari s-a dispus reincadrarea in munca a unor persoane, in vederea stabilirii punctajului lunar prevazut de legea privind sistemul unitar de pensii publice. În acest sens, sumele respective se defalca pe lunile la care se refera si se utilizeaza cotele de contributii de asigurari sociale care erau in vigoare in acea perioada.
Este important de retinut ca pentru calculul contributiilor sociale individuale si a celor datorate de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru asigurarile sociale de sanatate, precum si al contributiei datorate de angajator pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, in situatia hotararilor judecatoresti ramase definitive si irevocabile prin care se stabilesc obligatii de plata a unor sume sau drepturi reprezentand salarii, diferente de salarii, venituri asimilate salariilor sau diferente de venituri asimilate salariilor, asupra carora exista obligatia platii contributiilor sociale, sumele respective vor fi defalcate pe lunile la care se refera si se vor utiliza cotele de contributii de asigurari sociale care erau in vigoare in acea perioada in care persoana fizica a avut contractul individual de munca incetat.
3. Declararea obligatiilor fiscale ale persoanei juridice
În ceea ce priveste modalitatea de declarare a sumelor reprezentand salariile restante, indexate, majorate si reactualizate platite de catre un angajator conform unei hotarari judecatoresti, legislatia fiscala vine cu prevederi specifice in cadrul Hotararii nr. 1397/2010 privind modelul, continutul, modalitatea de depunere si de gestionare a „Declaratiei privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate” (denumita in continuare „Declaratia112”).
Astfel conform pct. 2.6 si 2.7 din instructiunile de completare ale Declaratiei 112, pentru contributiile sociale obligatorii aferente drepturilor banesti acordate de o persoana juridica unei persoane fizice, in baza unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, precum si in situatiile in care prin astfel de hotarari se dispune reincadrarea in munca a unor astfel de persoane, se intocmesc declaratii rectificative corespunzatoare fiecarei luni pentru care persoana fizica a primit retroactiv salariu.
Declaratia 112 rectificativa intocmita se depune numai pentru rectificarile care vizeaza perioadele de raportare ulterioare datei de 1 ianuarie 2011, deoarece pentru perioadele de raportare anterioare datei de 1 ianuarie 2011 contribuabilii vor depune declaratii rectificative potrivit legislatiei specifice in vigoare in perioada la care se refera.
În ceea ce priveste impozitul pe venit, acesta se declara tot prin Declaratia 112, pana inclusiv la data de25 alunii urmatoare celei pentru care se datoreaza, respectiv celei in care s-au platit drepturile salariale retroactive.
4. Concluzii
În concluzie, la momentul platii salariilor restante in baza unor sentinte judecatoresti, persoana juridica in cauza are urmatoarele obligatii:
– calcularea impozitului pe venit si a contributiilor sociale aferente, la nivelul angajatului si al angajatorului;
– plata si declararea impozitului pe venit pana in data de25 alunii urmatoare celei in care se platesc salariile restante, impozitul pe venit fiind inclus in Declaratia 112 aferenta lunii in care se realizeaza efectiv plata salariilor anterioare;
– plata contributiilor sociale obligatorii: in legislatia fiscala relevanta nu se prevede pentru acestea un termen de plata anume, dar tinand cont de termenul prevazut in Codul fiscal pentru impozitul pe venit, putem concluziona ca acesta este valabil si in cazul platii contributiilor sociale obligatorii;
– declararea contributiilor sociale obligatorii: se face prin rectificarea Declaratiilor 112 aferente perioadei in care angajatul a avut contractul individual de munca incheiat;
– rectificarea statelor de plata aferente perioadei mai sus-mentionate.
Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 12/2011, preluat cu acordul editurii C.H. Beck.
Autor: Sonia Ivan, Senior Consultant, Mazars | Linkedin | Companie | Articole de specialitate