Avocatul specializat în fiscalitate, Gabriel Biriş, a publicat un articol interesant pe blogul personal, intitulat Scrisoarea către FMI: Creștere de impozite versus reformă fiscală.
Avocatul consideră că actualul sistem de impozitare a proprietăţilor trebuie schimbat, dar aprecizează că este însă foarte uşor ca modificările să devină un dezastru pentru mediul de afaceri. Concret, el consideră că trebuie modificat sistemul astfel:
– diferențierea făcută în funcție de utilizare și nu de proprietar;
– valoarea impozabilă fixă/mp, în funcție de tipul clădirii, indiferent de utilizare, egală cu un cost mediu de construcție. Se impune însă o ajustare pentru valoarea impozabilă a locuințelor în funcție de localitate și zona în cadrul localității;
– o cotă mai mică pentru locuințe (0,1% din valoarea impozabilă) și o cota mai mare (0,25% – 1,5%) pentru clădirile comerciale;
– eliminarea majorărilor pentru a doua clădire și următoarele deținute.
Referitor la contribuțiile sociale obligatorii, avocatul consideră că sistemul este complet irațional, deoarece „sarcina fiscală nu a depins niciodată de CÂT câștigăm, ci de CUM câștigăm”. În opinia avocatului, o posibilă soluție ar putea fi:
– plafonarea bazei de calcul a tuturor contribuțiilor la un nivel rezonabil (2-4 salarii medii, în funcție de cota agregată a contribuțiilor);
– plafonul să fie efectiv, în funcție de toate veniturile, nu cumulate pe fiecare tip de venit;
– contribuțiile să fie datorate indiferent de tipul veniturilor, altfel nu putem în niciun caz vorbi de solidaritate socială;
– eliminate orice fel de excepții de la plata contribuțiilor sociale obligatorii. Consider că sarcina fiscală nu trebuie să depindă, așa cum se întamplă în prezent, de CUM câștigăm, ci doar de CÂT câștigăm.
Să analizăm puțin expresia “widen the base (…) for dependants of those with higher incomes”. Dacă ne referim la contribuția la sănătate, avem câteva probleme:
– venituri mari înseamnă contribuții mari (5,5% din 10.000 euro înseamnă de 50 de ori mai mulți bani decât din 200 de euro). În acest moment, în lipsa unui pachet de bază, cu toții beneficiem de aceleași servicii pentru cei 5,5% plătiți. Cât de rezonabil este să stabilești o sarcină suplimentară unui contribuabil care și așa plătește de zeci de ori mai mult decât alții, pentru același lucru? Nu este, dar ce mai contează, o să supraviețuim noi cumva…
– ideea Guvernului ar putea însă să aibă sens și să fie chiar rezonabilă, dar doar în ipoteza în care se va defini pachetul de bază iar asigurarea de sănătate obligatorie va fi calculată ca o sumă fixă, indiferent de venit. Nu cred însă că asta a avut în vedere Guvernul. O astfel de sumă fixă ar fi mult prea mare pentru majoritatea românilor, deci cel puțin o perioadă nu putem da complet la o parte principiul solidarității. Acest principiu trebuie însă aplicat cu moderație, pentru că altfel devine haiducie.