(1) La stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei.
AC26 (1^1) Autoritatile fiscale nu vor lua in considerare o tranzactie efectuata de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia livrarilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita.
(1^2) De asemenea, nu sunt luate in considerare de autoritatile fiscale tranzactiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu exceptia achizitiilor de bunuri efectuate in cadrul procedurii de executare silita. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilita prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Ordinul si lista contribuabililor declarati inactivi se comunica contribuabililor carora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afisarea pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. AC26
AC26 (1^1) Autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie efectuata de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
AC15-2 (1^2) De asemenea, nu sunt luate in considerare de autoritatile fiscale tranzactiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilita prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Ordinul si lista contribuabililor declarati inactivi se comunica contribuabililor carora le sunt destinate si persoanelor interesate, prin afisarea pe pagina de internet a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. AC15-2 AC26
AC15-2 AC11 (1^2) De asemenea, nu sunt luate in considerare de autoritatile fiscale tranzactiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilita prin ordin. Lista contribuabililor declarati inactivi se publica pe pagina de internet a Ministerului Finantelor Publice — portalul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si va fi adusa la cunostinta publica in conformitate cu cerintele prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. AC11 AC15-2
AC11 (1^2) De asemenea, nu sunt luate in considerare de autoritatile fiscale tranzactiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilita prin ordin. Lista contribuabililor declarati inactivi va fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, si va fi adusa la cunostinta publica, in conformitate cu cerintele prevazute prin ordin. AC11
AC19 (2) In cadrul unei tranzactii intre persoane romane si persoane nerezidente afiliate, precum si intre persoane romane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau al serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode: AC19
AC19 (2) In cadrul unei tranzactii intre persoane afiliate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricareia dintre persoane, dupa cum este necesar, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate in cadrul tranzactiei. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste cea mai adecvata dintre urmatoarele metode: AC19
a) metoda compararii preturilor, prin care pretul de piata se stabileste pe baza preturilor platite altor persoane care vand bunuri sau servicii comparabile catre persoane independente;
b) metoda cost-plus, prin care pretul de piata se stabileste pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzactie, majorat cu marja de profit corespunzatoare;
c) metoda pretului de revanzare, prin care pretul de piata se stabileste pe baza pretului de revanzare al bunului sau serviciului vandut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vanzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit;
d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.

Norme metodologice ART. 11:

22. Autoritatile fiscale din România pot, în scopul calcularii obligatiilor fiscale ale persoanelor afiliate, sa reconsidere evidentele persoanei afiliate din România, în scopul examinarii fiscale, daca în urma relatiilor speciale dintre persoana afiliata romana şi cea straina aceste evidente nu reflecta profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectueaza reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate atunci cand tranzactiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de piata libera, precum şi în cazul tranzactiilor intre persoane juridice romane afiliate. Reconsiderarea evidentelor se refera la ajustarea veniturilor, cheltuielilor, în scopul calcularii obligatiilor fiscale ale persoanelor afiliate. Reconsiderarea evidentelor persoanelor afiliate nu se efectueaza atunci cand tranzactiile dintre asemenea persoane au loc în termenii comerciali de piata libera, respectiv ca tranzactii intre persoane independente.
În cazul în care România a incheiat o conventie de evitare a dublei impuneri cu statul al carui rezident este persoana afiliata straina, aceasta reconsiderare a evidentelor în scopul examinarii fiscale se efectueaza de catre autoritatile romane prin coroborare cu „Procedura amiabila” prevazuta în respectiva conventie. În acest sens, atunci cand România include în profiturile unei persoane inregistrate în România şi impune în consecinta profiturile asupra carora o persoana rezidenta în alt stat a fost supusa impunerii în statul sau de rezidenta, iar profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit persoanei din România daca conditiile stabilite intre cele doua persoane ar fi fost cele convenite intre persoanele independente, statul de rezidenta al persoanei afiliate straine poate proceda la modificarea corespunzatoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri.
La ajustarea profiturilor intre persoanele afiliate se au în vedere termenele de prescriptie prevăzute de legislatia interna a statelor în care persoanele afiliate în cauza sunt rezidente, în cazul în care prin conventia de evitare a dublei impuneri nu s-a prevazut altfel.
Ajustarea profiturilor persoanelor afiliate nu conduce la modificarea situatiilor financiare ale persoanelor afiliate.
La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor, autoritatile fiscale nu vor tine cont de imprejurarile efective ce nu puteau fi cunoscute de catre partile la tranzactie la data perfectarii acesteia şi care, daca ar fi fost cunoscute, ar fi atras o supra- sau o subestimare de catre parti a valorii tranzactiei.
Autoritatile stabilesc pretul de piata al acestor tranzactii aplicand metoda utilizata de catre contribuabil, cu excepţia cazurilor în care prin metoda utilizata nu se reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor furnizate în cazul tranzactiei. În acest caz, autoritatile fiscale vor aplica cea mai adecvata dintre metodele prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal.
23. La estimarea pretului de piata al tranzactiilor se poate utiliza una dintre urmatoarele metode:
a) metoda compararii preturilor;
b) metoda cost-plus;
c) metoda pretului de revanzare;
d) orice alta metoda recunoscuta în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.
24. În termeni generali, pretul de piata este determinat prin raportarea la tranzactii comparabile necontrolate. O tranzactie este necontrolata daca se desfasoara intre persoane independente.
25. Metoda compararii preturilor
Determinarea pretului de piata are la baza comparatia pretului tranzactiei analizate cu preturile practicate de alte entitati independente de aceasta, atunci cand sunt vandute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, marfuri sau servicii intre persoane afiliate, pretul de piata este acel pret pe care l-ar fi convenit persoane independente, în conditiile existente pe piete, comparabile din punct de vedere comercial pentru transferul de bunuri sau de marfuri identice ori similare, în cantitati comparabile, în acelasi punct din lantul de productie şi de distributie şi în conditii comparabile de livrare şi de plata. În acest sens, pentru stabilirea valorii de piata se poate recurge la:
a) compararea preturilor convenite intre persoane afiliate cu preturile convenite în relatiile cu persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea interna a preturilor);
b) compararea preturilor convenite intre persoane independente, pentru tranzactii comparabile (compararea externa a preturilor).
Pentru aplicarea metodei compararii preturilor, pretul de piata al tranzactiei este determinat prin compararea pretului de vanzare al marfurilor şi serviciilor identice sau similare, vandute în cantitati comparabile, cu pretul de vanzare al marfurilor şi al serviciilor supuse evaluarii. În cazul în care cantitatile nu sunt comparabile se utilizeaza pretul de vanzare pentru marfurile şi serviciile identice sau similare, vandute în cantitati diferite. Pentru aceasta, pretul de vanzare se corecteaza cu diferentele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenta de cantitate.
26. Metoda cost-plus
Pentru determinarea pretului pietei, metoda se bazeaza pe majorarea costurilor principale cu o marja de profit corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. Pct. de plecare pentru aceasta metoda, în cazul transferului de marfuri sau de servicii intre persoane afiliate, este reprezentat de costurile producatorului sau ale furnizorului de servicii. Aceste costuri sunt stabilite folosindu-se aceeasi metoda de calcul pe care persoana care face transferul isi bazeaza şi politica de stabilire a preturilor fata de persoane independente. Suma care se adauga la costul astfel stabilit va avea în vedere o marja de profit care este corespunzatoare domeniului de activitate al contribuabilului. În acest caz, pretul de piata al tranzactiei controlate reprezinta rezultatul adaugarii profitului la costurile de mai sus. În cazul în care marfurile sau serviciile sunt transferate printr-un numar de persoane afiliate, aceasta metoda urmeaza sa fie aplicata separat pentru fiecare stadiu, luandu-se în considerare rolul şi activitatile concrete ale fiecarei persoane afiliate. Costul plus profitul furnizorului intr-o tranzactie controlata va fi stabilit în mod corespunzator prin referinta la costul plus profitul aceluiasi furnizor în comparatie cu tranzactiile necontrolate. În completare, metoda care poate fi folosita este costul plus profitul care a fost castigat în tranzactii comparabile de catre o persoana independenta.
27. Metoda pretului de revanzare
În cazul acestei metode pretul pietei este determinat pe baza pretului de revanzare al produselor şi serviciilor catre entitati independente, diminuat cu cheltuielile de vanzare, alte cheltuieli ale contribuabilului şi o marja de profit. Aceasta metoda se aplica pornindu-se de la pretul la care un produs cumparat de la o persoana afiliata este revandut unei persoane independente. Acest pret (pretul de revanzare) este apoi redus cu o marja bruta corespunzatoare (marja pretului de revanzare), reprezentând valoarea din care ultimul vanzator din cadrul grupului incearca sa isi acopere cheltuielile de vanzare şi alte cheltuieli de operare în functie de operatiunile efectuate (luand în considerare activele utilizate şi riscul asumat) şi sa realizeze un profit corespunzator. În acest caz, pretul de piata pentru transferul bunului intre entitati afiliate este pretul care ramane dupa scaderea marjei brute şi dupa ajustarea cu alte costuri asociate achizitionarii produsului.
Marja pretului de revanzare a ultimului vanzator intr-o tranzactie controlata poate fi determinata prin referinta la marja profitului de revanzare, pe care acelasi ultim vanzator o castiga pentru bunurile procurate şi vandute în cadrul tranzactiilor necontrolate comparabile. De asemenea, se poate utiliza şi marja profitului ultimei vanzari realizate de o persoana independenta în cadrul unor tranzactii necontrolate comparabile.
La stabilirea valorii marjei pretului de revanzare trebuie sa se aiba în vedere urmatoarele aspecte:
a) factorii referitori la perioada de timp dintre cumpararea initiala şi revanzare, inclusiv cei referitori la schimbarile survenite pe piata în ceea ce priveste cheltuielile, ratele de schimb şi inflatia;
b) modificarile survenite în starea şi gradul de uzura al bunurilor ce fac obiectul tranzactiei, inclusiv modificarile survenite prin progresul tehnologic dintr-un anumit domeniu;
c) dreptul exclusiv al revanzatorului de a vinde anumite bunuri sau drepturi, care ar putea influenta decizia asupra unei schimbari a marjei de pret.
De regula, metoda pretului de revanzare este utilizata în cazul în care cel care revinde nu majoreaza substantial valoarea produsului. Metoda poate fi utilizata şi atunci cand, inainte de revanzare, bunurile mai sunt prelucrate si, în aceste circumstante, se poate stabili marja adecvata.
28. În sensul art. 11 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin alte metode recunoscute în liniile directoare privind preturile de transfer emise de Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica se intelege metoda marjei nete şi metoda impartirii profitului.
29. Metoda marjei nete
Metoda marjei nete implica calcularea marjei nete a profitului, obtinuta de o persoana în urma uneia sau a mai multor tranzactii cu persoane afiliate, şi estimarea acestei marje pe baza nivelului obtinut de catre aceeasi persoana în tranzactii cu persoane independente sau pe baza marjei obţinute în tranzactii comparabile efectuate de persoane independente.
Metoda marjei nete presupune efectuarea unei comparatii intre anumiti indicatori financiari ai persoanelor afiliate şi aceiasi indicatori ai persoanelor independente, care activeaza în cadrul aceluiasi domeniu de activitate.
În utilizarea metodei marjei nete trebuie luate în considerare diferentele dintre persoanele ale caror marje sunt comparabile. În acest sens vor fi avuti în vedere urmatorii factori: competitivitatea altor contribuabili de pe piata şi a bunurilor echivalente, eficienta şi strategia de management, pozitia pe piata, diferenta în structura costurilor şi nivelul experientei în afaceri.
30. Metoda impartirii profitului
Metoda impartirii profitului se foloseste atunci cand tranzactiile efectuate intre persoane afiliate sunt interdependente astfel incat nu este posibila identificarea unor tranzactii comparabile. Aceasta metoda presupune estimarea profitului obtinut de persoanele afiliate în urma uneia sau mai multor tranzactii şi impartirea acestor profituri intre persoanele afiliate, proportional cu profitul care ar fi fost obtinut de catre persoane independente. Impartirea profiturilor trebuie sa se realizeze printr-o estimare adecvata a veniturilor realizate şi a costurilor suportate în urma uneia sau a mai multor tranzactii de catre fiecare persoana. Profiturile trebuie impartite astfel incat sa reflecte functiile efectuate, riscurile asumate şi activele folosite de catre fiecare dintre parti.
31. În cazul compararii tranzactiilor intre persoane afiliate şi cele independente se au în vedere:
a) diferentele determinate de particularitatile bunurilor materiale, nemateriale sau serviciilor ce fac obiectul tranzactiilor comparabile, în masura în care aceste particularitati influenteaza pretul de piata al obiectului respectivei tranzactii;
b) functiile indeplinite de persoane în tranzactiile respective.
La analiza functiilor persoanelor participante intr-o tranzactie vor fi avute în vedere: importanta economica a functiilor indeplinite de fiecare participant, impartirea riscurilor şi a responsabilitatilor intre partile ce participa la tranzactie, volumul resurselor angajate, al utilajelor şi echipamentelor, valoarea activelor necorporale folosite.
32. La stabilirea pretului de piata al tranzactiilor intre persoane afiliate se foloseste una dintre metodele prevăzute mai sus. În vederea stabilirii celei mai adecvate metode se au în vedere urmatoarele elemente:
a) metoda care se apropie cel mai mult de imprejurarile în care sunt stabilite preturile supuse liberei concurente pe piete comparabile din punct de vedere comercial;
b) metoda pentru care sunt disponibile date rezultate din functionarea efectiva a persoanelor afiliate, implicate în tranzactii supuse liberei concurente;
c) gradul de precizie cu care se pot face ajustari în vederea obtinerii comparabilitatii;
d) circumstantele cazului individual;
e) activitatile desfasurate efectiv de diferitele persoane afiliate;
f) metoda folosita trebuie sa corespunda imprejurarilor date ale pietei şi ale activitatii contribuabilului;
g) documentatia care poate fi pusa la dispozitie de catre contribuabil.
33. Circumstantele cazului individual care urmeaza sa fie luat în considerare în examinarea pretului de piata sunt:
a) tipul, starea, calitatea, precum şi gradul de noutate al bunurilor, marfurilor şi serviciilor transferate;
b) conditiile pietei pe care bunurile, marfurile sau serviciile sunt folosite, consumate, tratate, prelucrate sau vandute unor persoane independente;
c) activitatile desfasurate şi stadiile din lantul productiei şi distributiei ale entitatilor implicate;
d) clauzele cuprinse în contractele de transfer, privind: obligatiile, termenele de plata, rabaturile, reducerile, garantiile acordate, asumarea riscului;
e) în cazul unor relatii de transfer pe termen lung, avantajele şi riscurile legate de acestea;
f) conditiile speciale de concurenta.
34. În aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal se iau în considerare datele şi documentele inregistrate în momentul în care a fost incheiat contractul.
În cazul contractelor pe termen lung este necesar sa se aiba în vedere daca terte parti independente tin seama de riscurile asociate, incheind contractele corespunzatoare (de exemplu, clauze de actualizare a pretului).
În situatia în care în legatura cu transferul bunurilor şi al serviciilor sunt convenite aranjamente financiare speciale (conditii de plata sau facilitati de credit pentru client, diferite de practica comerciala obisnuita), în cazul furnizarii partiale de materiale de catre client sau servicii auxiliare, la determinarea pretului de piata trebuie sa se ia în considerare şi acesti factori.
35. La aplicarea metodelor prevăzute la art. 11 alin. (2) din Codul fiscal nu se iau în considerare preturile care au fost influentate de situatii competitive speciale, cum ar fi:
a) preturi practicate pe piete speciale inchise, unde aceste preturi sunt stabilite diferit de conditiile de pe piata din care se face transferul;
b) preturi care sunt supuse reducerilor speciale legate de introducerea de produse noi pe piata;
c) preturi care sunt influentate de reglementarile autoritatilor publice.
36. Atunci cand se stabileste pretul de piata al serviciilor în cadrul tranzactiilor intre persoane afiliate, autoritatile fiscale examineaza în primul rand daca persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie în conditiile stabilite de persoanele afiliate.
În cazul furnizarilor de servicii se iau în considerare tarifele obisnuite pentru fiecare tip de activitate sau tarifele standard existente în anumite domenii (transport, asigurare). În cazul în care nu exista tarife comparabile se foloseste metoda „cost-plus”.
37. În cazul costurilor de publicitate, acestea se deduc de catre acele persoane afiliate care urmeaza sa beneficieze de pe urma publicitatii facute sau, daca este necesar, sunt alocate proportional cu beneficiul. În situatia în care costurile de publicitate sunt asumate de societatea-mama în numele grupului ca un tot unitar, acestea sunt nedeductibile la persoana controlata.
La calcularea profitului, autoritatile fiscale estimeaza cheltuielile efectuate de persoanele afiliate cu publicitatea, proportional cu beneficiile castigate de aceste persoane din publicitate. Daca un contribuabil efectueaza cheltuieli cu publicitatea de care beneficiaza şi o persoana afiliata, se presupune ca prima persoana a furnizat celei de a doua persoane servicii comerciale, proportional cu natura şi sfera serviciilor furnizate de o companie de publicitate independenta.
Pentru a stabili mai clar proportiile cheltuielilor efectuate de fiecare persoana cu publicitatea, de care beneficiaza doua sau mai multe persoane afiliate, trebuie luate în considerare pietele pe care s-a facut publicitatea şi cota de piata a respectivelor persoane afiliate în vanzarile de bunuri şi servicii carora li s-a facut reclama.
38. Cand un contribuabil acorda un imprumut (credit) unei persoane afiliate sau atunci cand acesta primeste un astfel de imprumut (credit), indiferent de scopul şi destinatia sa, pretul pietei pentru asemenea serviciu este constituit din dobanda care ar fi fost agreata de persoane independente pentru astfel de servicii furnizate în conditii comparabile, inclusiv comisionul de administrare a creditului, respectiv imprumutului.
În cazul serviciilor de finantare intre persoane afiliate, pentru alocarea veniturilor se analizeaza:
a) daca imprumutul dat este în interesul desfasurarii activitatii beneficiarului şi a fost utilizata în acest scop;
b) daca a existat o schema de distributie a profitului.
Incadrarea imprumutului în schema de distributie a profitului va fi presupusa daca la data acordarii imprumutului nu se asteapta în mod cert o rambursare a imprumutului sau daca contractul contine clauze defavorabile pentru platitor.
Atunci cand se examineaza dobanda, trebuie luate în considerare: suma şi durata imprumutului, natura şi scopul imprumutului, garantia implicata, valuta implicata, riscurile de schimb şi costurile masurilor de asigurare a ratei de schimb, precum şi alte circumstante de acordare a imprumutului.
Raportarea conditiilor de imprumut are în vedere ratele dobanzii aplicate în imprejurari comparabile şi în aceeasi zona valutara de o persoana independenta. De asemenea, trebuie sa se tina seama de masurile pe care persoanele independente le-ar fi luat pentru a imparti riscul de schimb (de exemplu: clauze care mentin valoarea imprumutului în termeni reali, incheierea unui contract de devize pentru plata la termen pe cheltuiala imprumutatorului).
39. În cazul dobanzilor aferente furnizorilor de bunuri şi de servicii este necesar sa se examineze daca costul dobanzii reprezinta o practica comerciala obisnuita sau daca partile care fac tranzactia cer dobanda acolo unde, în tranzactii comparabile, bunurile şi serviciile sunt transferate reciproc. Aceste elemente de analiza se au în vedere şi la alte forme de venituri sau costuri asimilate dobanzilor.
40. Atunci cand se stabileste pretul de piata al drepturilor de proprietate intelectuala în cadrul tranzactiilor intre persoane afiliate, autoritatile fiscale examineaza în primul rand daca persoanele independente, cu un comportament adecvat, ar fi incheiat o asemenea tranzactie în conditiile stabilite de persoane afiliate.
În cazul transferului de drepturi de proprietate intelectuala, cum sunt: drepturile de folosire a brevetelor, licentelor, know-how şi altele de aceeasi natura, costurile folosirii proprietatii nu sunt deduse separat daca drepturile sunt transferate în legatura cu furnizarea de bunuri sau de servicii şi daca sunt incluse în pretul acestora.
41. În cazul serviciilor de administrare şi conducere din interiorul grupului se au în vedere urmatoarele:
a) intre persoanele afiliate costurile de administrare, management, control, consultanta sau functii similare sunt deduse la nivel central sau regional prin intermediul societatii-mama, în numele grupului ca un tot unitar. Nu poate fi ceruta o remuneratie pentru aceste activitati, în masura în care baza lor legala este relatia juridica care guverneaza forma de organizare a afacerilor sau orice alte norme care stabilesc legaturile dintre entitati. Cheltuielile de aceasta natura pot fi deduse numai daca astfel de entitati furnizeaza în plus servicii persoanelor afiliate sau daca în pretul bunurilor şi în valoarea tarifelor serviciilor furnizate se iau în considerare şi serviciile sau costurile administrative. Nu pot fi deduse costuri de asemenea natura de catre o filiala care foloseste aceste servicii luand în considerare relatia juridica dintre ele, numai pentru propriile conditii, tinand seama ca nu ar fi folosit aceste servicii daca ar fi fost o persoana independenta;
b) serviciile trebuie sa fie prestate în fapt. Simpla existenta a serviciilor în cadrul unui grup nu este suficienta, deoarece, ca regula generala, persoanele independente platesc doar serviciile care au fost prestate în fapt.
Pentru aplicarea prezentelor norme metodologice, autoritatile fiscale vor lua în considerare şi liniile directoare privind preturile de transfer, emise de Organizatia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economica.

8 COMENTARII

  1. Alin. (1^1) al art. 11 a fost introdus de pct. 1 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicata in MOf nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.
    Alin. (1^2) al art. 11 a fost introdus de pct. 1 din LEGEA nr. 494 din 12 noiembrie 2004, publicata in MOf nr. 1.092 din 24 noiembrie 2004.