Autor:  Ionut Dobrinescu, Avocat, Cenzor al Filialei Bucuresti a CAA – Casa de Asigurari a Avocatilor

Anul Nou a adus, ca de obicei, o serie de modificari Codului fiscal, de data aceasta prin O.U.G. nr. 125/2011[1].

Au fost introduse, chiar la sfarsit, doua capitole noi, intitulate: „Capitolul II. Contributii sociale obligatorii privind persoanele care realizeaza venituri din activitati independente, activitati agricole si asocieri fara personalitate juridica” si „Capitolul III. Contributia de asigurari sociale de sanatate privind persoanele care realizeaza alte venituri, precum si persoanele care nu realizeaza venituri”.

Ambele vor intra in vigoare la 1 iulie 2012, alaturi de alte prevederi procedurale, iar primul ar putea interesa in mod particular profesiile liberale.

Tot incepand cu data de 1 iulie 2012, competenta de administrare a contributiilor sociale obligatorii, datorate de persoanele fizice prevazute la capitolele (noi) II si III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agentiei Nationale de Administrare Fiscala!

Interesant este insa ca, chiar daca competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice vizate de noile capitole, pentru veniturile aferente perioadelor fiscale, anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum si perioadei 1 ianuarie – 30 iunie 2012, cu titlu de contributii sociale aferente anului 2012 si, totodata, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea, revine caselor de asigurari sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabile fiecarei perioade, prin exceptie, in cazul efectuarii inspectiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contributiilor sociale, precum si solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revin organelor fiscale ANAF.

Pe scurt, incepand cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurari sociale predau organelor fiscale din subordinea ANAF, in vederea colectarii, creantele reprezentand contributiile sociale datorate de persoanele fizice prevazute la Capitolele II si III din titlul IX2 C.fisc., stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012, iar in vederea urmaririi, toate creantele neprescrise.

1. O evolutie legislativa rapida

Pana in luna iulie 2010, Codul fiscal utiliza notiunea de contributii sociale obligatorii (definita la art. 7.1 pct. 10) decat pentru a indica faptul ca acestea reprezinta cheltuieli deductibile care se scad din baza impozabila. Nimic mai mult. Legea fiscala nu acorda organelor ANAF niciun fel de competente in calcularea si colectarea acestora. Modificari legislative au survenit treptat in Codul fiscal abia cu 1 iulie 2010, cu 1 ianuarie 2011 si, iata, cu 30 decembrie 2011…

Astfel, de la 1 ianuarie 2011 citim la art. 1 C.fisc. ca „prezentul cod stabileste [nu numai] cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora” (art. 2 C.fisc. in forma initiala) [dar si] „contributiile sociale obligatorii prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, bugetul asigurarilor pentru somaj si fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, precizeaza contribuabilii care au obligatia sa plateasca aceste contributii sociale”. (art.2 C.fisc. in forma modificata) – [sublinierile si insertiile imi apartin].

Iar de la art. 2 C.fisc., modificat tot in urma cu un an, aflam ca: „Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt [nu numai] urmatoarele: a) impozitul pe profit; b) impozitul pe venit; c) impozitul pe veniturile microintreprinderilor; d) impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti; e) impozitul pe reprezentante; f) taxa pe valoarea adaugata; g) accizele; h) impozitele si taxele locale [ci si] „urmatoarele contributii sociale: a) contributia individuala de asigurari sociale si contributia datorata de angajator la bugetul asigurarilor sociale de stat; b) contributia individuala de asigurari sociale de sanatate si contributia datorata de angajator la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; c) contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate; d) contributia individuala la bugetul asigurarilor pentru somaj si contributia datorata de angajator la bugetul asigurarilor pentru somaj; e) contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorata de angajator la bugetul asigurarilor sociale de stat; f) contributiala Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, datorata de persoanele fizice si juridice care au calitatea de angajator potrivit Legii nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului de garantare pentru plata creantelor salariale, cu completarile si modificarile ulterioare”.

În traducere pentru profani, daca pana la sfarsitul anului 2010, Codul fiscal reglementa doar taxe si impozite, modificarile survenite in cursul anului 2011 au inclus in sfera de reglementare fiscala si in administrarea ANAF si contributiile sociale la fondurile de solidaritate.

2. O modificare de substanta

Pasul facut in legislatie nu e deloc lipsit de importanta, de semnificatii si de implicatii pe masura.

Trebuie observat ca, pana recent, intregul sistem de asigurari sociale avea caracter parafiscal, ca fiind generat de raporturi contractuale sinalagmatice, unde partile aveau expectatia legitima a unei reciprocitati a prestatiilor. Astfel, raporturile juridice de asigurari sociale cu institutiile abilitate (fondurile de solidaritate, Casa Nationala de Pensii, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, Inspectoratele de Munca, etc.) erau raporturi contractuale ope legis (de drept privat subsumat unui interes public) avand insa caracter sinalagmatic (obligatiilor contributive corespunzandu-le beneficii corelative determinabile, beneficiile fiind efective, predictibile, chiar daca in aceasta materie – asigurari! – erau inerent afectate de elementul alea).

În schimb, raporturile juridice cu autoritatea fiscala (ANAF) erau pana recent, conform Codului Fiscal, doar cele fiscale, respectiv acele raporturi de drept public unilaterale (ius domini) unde doar contribuabilul avea obligatii fata de bugetul de stat (taxe si impozite), in timp ce autoritatea isi exercita prerogativa colectoare de drept regalian. Raporturile fiscale sunt esentialmente unilaterale – obligatiilor fiscale nu le corespund nicaieri in lume beneficii corelative determinabile.

Sa mai observam un exemplu. La origine, raportul juridic de asigurari obligatorii de sanatate era, chiar si pe latura contributiva, unul privat insa de interes public (parafiscal). A fost insa progresiv fiscalizat, inca din 2007, prin modificarea adusa Legii nr. 95/2006 prin Legea nr. 264/2007 incepand cu 30 iulie 2007: „Asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la data inceperii platii contributiei la fond, urmand ca sumele restante sa fie recuperate de casele de asigurari de sanatate si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, in conditiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creantele bugetare”. – reglementare preluata acum si in Codul fiscal. Simpla introducere a unor astfel de precizari, denota faptul ca anterior exista o distinctie de regim juridic intre creantele fondurilor de solidaritate si creantele bugetare, distinctie ce se dorea a fi estompata.

În context, Curtea Constitutionala a Romaniei, prin Decizia nr. 775 din 12 mai 2009 (M.Of. nr. 459 din 2 iulie 2009) si-a permis sa observe ca „obligatia contributiei la sistemul de asigurari sociale de sanatate nu poate dobandi semnificatia unei asezari injuste a sarcinilor fiscale [desi corect era parafiscalen.n.] atat timp cat, pe de o parte, instituirea acestei obligatii are o justificare constitutionala, iar, pe de alta parte, ea se aplica tuturor persoanelor prevazute de norma de lege, fara privilegii ori discriminari”.

Totusi, judecand la rece, obligatia declarativa si contributiva decurge din raportul juridic de drept privat (observati terminologia: contractant, nu persoana impozabila; contributie, nu impozit sau taxa) dar de interes public (contributia e obligatorie, solidara). În schimb, calitatea de asigurat (beneficiar de drepturi) are eficienta doar daca ai cotizat (sinalagmatism) si bineinteles, daca are loc evenimentul asigurat (alea).

Acum, lucrurile stau logic la fel, dar practic si legal cu totul altfel. Legea fiscala si functionarii ANAF se intereseaza expres de contributiile sociale la fondurile de solidaritate, raporturile de asigurari sociale capata caracter fiscal. Însasi prerogativa de administrare, inspectie si urmarire trece explicit in competenta organelor ANAF!

3. Cum putem explica aceasta evolutie?

Evolutia are pe undeva si cauze (explicatie) si sens (finalitate), daca ne amintim ca an de an, cu fondurile de solidaritate deficitare se face bailout (sunt subventionate) prin alocari bugetare operate prin legea bugetului de stat. Legea nr. 293/2011 a bugetului de stat pe anul 2012 prevede,la Titlul VI, transferuri intre unitati ale administratiei publice in suma de 15.218.553 mii lei (13,47% din total cheltuieli bugetare), astfel:

–            transferuri din bugetul de stat catre bugetul asigurarilor sociale de stat: 13.834.101 mii lei,

–            transferuri din bugetul de stat catre bugetul asigurarilor pentru somaj: 974.453 mii lei,

–            transferuri din bugetul de stat catre bugetul fondului de asigurari sociale de sanatate: 409.999 mii lei.

Din moment ce fondurile de solidaritate sunt sustinute nu numai de cotizantii asigurati (contractanti) din prelevari contributive, dar si indirect, prin legea bugetului de stat, pe seama platitorilor de taxe si impozite, era previzibil ca fiscul sa inceapa sa se intereseze de colectarea deficitara a contributiilor sociale obligatorii (altminteri parafiscale). Si cum altfel sa o faca decat… fiscalizandu-le!

E vorba aici si de ratiunile omniprezentei globalizari, transpuse in formele clasice ale capitalismului de stat care privatizeaza profiturile si socializeaza pierderile! Autonomia fondurilor de solidaritate, sanctionata si constitutional la art. 138 (legile bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se elaboreaza separat, se dezbat si se aproba separat in Parlament) a fost un experiment neconvingator, acum esuat.

Pe de alta parte, se poate sustine ca Statul, altminteri atotputernic, asuma intr-un mod mai direct obligatia constitutionala prevazuta la art. 47 care il obliga „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”.

4. Motive de ingrijorare?

Ne putem intreba daca anumite sisteme de asigurari de pensii echivalate cu Tronsonul I al asigurarilor sociale de stat (precum Sistemul Propriu Unic si Autonom de Asigurari Sociale al Avocatilor organizat pe Legea nr. 51/1995 si O.U.G. nr. 211/2000) si exceptarea avocaturii, a personalul clerical si a celui asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, ca „sisteme neintegrate in sistemul public”, conform Normelor de aplicare ale Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, vor rezista sau nu in fata prevederilor legii fiscale de baza, Codul fiscal, in lipsa unor derogari mai directe.

În tot cazul, insa, contenciosul in aceste materii va fi unul fiscal si nu parafiscal si ori de cate ori un contribuabil va fi calcat de inspectia ANAF pentru taxe si impozite, acesta va avea de dat socoteala si pentru contributiile sociale obligatorii.

Ramane de vazut, in lumina modificarilor recente aduse Codului fiscal, daca inspectia fiscala ANAF va exercita sau nu prerogative efective de control si colectare in materia colectarii contributiilor sociale ale celor neintegrati in sistemul public.

Efortul de organizare va fi imens si va genera indiscutabil haos – reflectati numai un pic la implicatiile birocratice ale prevederilor tranzitorii dela Art. Vdin O.U.G. nr. 125/2011.

Art. V. (1) Începand cu data de 1 iulie 2012, competenta de administrare a contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din titlul IX2 al Codului fiscal revine Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.

(2) Competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice prevazute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum si perioadei 1 ianuarie–30 iunie 2012 cu titlu de contributii sociale aferente anului 2012 si, totodata, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revine caselor de asigurari sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabile fiecarei perioade.

(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), in cazul efectuarii inspectiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012, stabilirea contributiilor sociale, precum si solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revin organelor fiscale prevazute la alin. (1).

(4) Începand cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurari sociale predau organelor fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, in vederea colectarii, creantele reprezentand contributiile sociale datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din titlul IX2 al Codului fiscal, stabilite si neachitate pana la data de 30 iunie 2012. Predarea-preluarea se face pana la data de 30 septembrie 2012, pe titluri de creanta si pe scadente, pe baza protocolului de predare-primire si a urmatoarelor documente:

a) inscrisuri in care sunt individualizate creantele datorate si neachitate pana la data predarii-preluarii si care reprezinta titluri executorii;

b) situatia soldurilor contributiilor stabilite pana de data de 30 iunie 2012 si neincasate pana la aceeasi data;

c) o copie a titlurilor in care sunt individualizate platile anticipate stabilite pentru anul 2012;

d) orice alte informatii disponibile, necesare urmaririi si verificarii sumelor datorate.

(5) Procedura de predare-primire a documentelor si informatiilor prevazute la alin. (4) va fi aprobata prin ordin comun al ministrului finantelor publice, al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al ministrului sanatatii, in termen de 30 zile de la data publicarii prezentei ordonante de urgenta in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

(6) Sumele reprezentand contributiile prevazute la alin. (1), inclusiv dobanzile, penalitatile de intarziere sau majorarile de intarziere, pentru care dreptul de a stabili si/sau dreptul de a cere executarea silita s-au prescris pana la data preluarii in administrare a acestora de catre Agentia Nationala de Administrare Fiscala raman in responsabilitatea caselor de asigurari sociale.

(7) Dupa stabilirea contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice potrivit alin. (2), casele de asigurari sociale transmit Agentiei Nationale de Administrare Fiscala o copie a titlurilor in care sunt individualizate contributiile sociale astfel stabilite, pana cel tarziu la data de 30 iunie 2013.

(8) Începand cu data de 1 iulie 2012, contributiile sociale datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din titlul IX2 al Codului fiscal se achita la unitatile Trezoreriei Statului din cadrul organelor fiscale in raza carora sunt luati in administrare contribuabilii, in conturi de venituri bugetare distincte, codificate cu codul de identificare fiscala al contribuabililor.

(9) Pentru contributiile sociale prevazute la alin. (1), procedurile de executare silita aflate in derulare la data de 1 iulie 2012 vor fi continuate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala, care se subroga in drepturile si obligatiile caselor de asigurari sociale, actele indeplinite anterior ramanand valabile.

(10) Pentru litigiile avand ca obiect contestatiile la executarea silita sau contestatiile impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii, precum si in cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolventa, aferente creantelor prevazute la alin. (4), Agentia Nationala de Administrare Fiscala se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale caselor de asigurari sociale si dobandeste calitatea procesuala a acestora, incepand cu data de 1 iulie 2012, in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent de faza de judecata.


[1] M.Of. nr. 938 din 30 decembrie 2011.

Articol publicat in revista Curierul fiscal nr. 1/2012, preluat cu acordul editurii C.H. Beck.

 

Autor: Ionut Dobrinescu, Avocat, Cenzor al Filialei Bucuresti a CAA – Casa de Asigurari a Avocatilor| Facebook | Companie Articole de specialitate 

1 COMENTARIU