OPANAF 378/2013 – Modificarea instrucţiunilor aprobate prin OPANAF 2137/2011 (soluționarea contestațiilor)

ORDIN nr. 378/2013 privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137/2011
2013-04-09 – Publicat in MOF nr. 199 din 9.4.2013

ORDIN nr. 378/2013 privind modificarea şi completarea Instrucţiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137/2011

În temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 48,art. 105¹alin. (4), art. 206 alin. (2), art. 207 alin. (4), art. 209 alin. (1) şi (3¹) şi art. 228 alin. (2¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. I

Instrucţiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.137/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 31 mai 2011, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La punctul 1, după subpunctul 1.2 se introduce un nou subpunct, subpunctul 1.2¹, cu următorul cuprins:

„1.2¹. Prin organ ierarhic superior se înţelege structura condusă de persoana ce are competenţă de decizie faţă de care conducătorul organului fiscal care refuză în mod nejustificat emiterea actului administrativ fiscal se subordonează în mod direct.“

2. La punctul 3, subpunctul 3.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.2. Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, care trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original sau în copie legalizată, după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor care au legătură cu cauza supusă soluţionării, documentele depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.“

3. La punctul 3 subpunctul 3.10, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„b) Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus săptămânal) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

De exemplu: În situaţia în care data de 30 iulie prezentată la exemplul anterior este sâmbătă, ultima zi de depunere a contestaţiei este luni, 1 august.“

4. La punctul 3, după subpunctul 3.11 se introduce un nou subpunct, subpunctul 3.11¹, cu următorul cuprins:

„3.11¹. Prin majorare de pretenţie se înţelege diferenţele de obligaţii fiscale contestate suplimentar, altele decât cele împotriva cărora s-a introdus iniţial contestaţie, cu excepţia accesoriilor aferente obligaţiilor fiscale contestate iniţial, potrivit principiului de drept «accesoriul urmează principalul».“

5. La punctul 3, subpunctul 3.12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„3.12. Contestaţia poate fi depusă în termenul de 3 luni de la data comunicării actului administrativ în situaţia în care actul administrativ atacat nu cuprinde unul dintre elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i) din Codul de procedură fiscală.“

6. La punctul 4, după subpunctul 4.2 se introduce un nou subpunct, subpunctul 4.2¹, cu următorul cuprins:

„4.2¹. Retragerea contestaţiei poate fi făcută în tot sau în parte. În situaţia în care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestaţia iniţială, despre aceasta se va face menţiune în decizia emisă în soluţionarea cauzei, contestaţia şi cererea de retragere parţială vor fi conexate, pentru o mai bună soluţionare a cauzei.“

7. La punctul 4, după subpunctul 4.3 se introduce un nou subpunct, subpunctul 4.4, cu următorul cuprins:

„4.4. Decizia prin care se ia act de renunţare la contestaţii urmează procedura emiterii şi comunicării deciziilor emise în soluţionarea contestaţiilor.“

8. La punctul 5, subpunctele 5.2 şi 5.3 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„5.2. Prin organe centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală prevăzute la art. 209 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură fiscală se înţelege atât organele din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care au potrivit titlului VII din Codul de procedură fiscală competenţă în efectuarea inspecţiei fiscale pe întregul teritoriu naţional, cât şi structura din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care are competenţă în efectuarea verificării persoanelor fizice pe întregul teritoriu naţional.

5.3. Alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziţia de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii, reglementată de art. 28 din Codul de procedură fiscală, decizia privind compensarea obligaţiilor fiscale, înştiinţări de plată, procesulverbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului, declaraţiile vamale de punere în liberă circulaţie, procesul-verbal încheiat ca urmare a unui control încrucişat/inopinat, proces-verbal/notă de restituire întocmit/întocmită ca urmare a cererii de restituire accize etc.“

9. La punctul 5, după subpunctul 5.3 se introduce un nou subpunct, subpunctul 5.3¹, cu următorul cuprins:

„5.3¹. În situaţia în care obiectul unei contestaţii îl reprezintă raportul de inspecţie fiscală fără ca contestatarul să se îndrepte şi împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală/deciziei de nemodificare a bazei de impunere emise în baza raportului de inspecţie fiscală contestat, competenţa de soluţionare a contestaţiei este cea prevăzută la art. 209 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.“

10. La punctul 5, după subpunctul 5.8 se introduce un nou subpunct, subpunctul 5.9, cu următorul cuprins:

„5.9. Competenţa de soluţionare a contestaţiilor se poate delega altui organ de soluţionare în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, contestatarul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei fiind informaţi în acest sens.“

11. La punctul 7, după subpunctul 7.4 se introduce un nou subpunct, subpunctul 7.4.1, cu următorul cuprins:

„7.4.1. În cazul în care, de la data formulării contestaţiei şi până la data soluţionării contestaţiei, competenţa de administrare a contestatarului s-a schimbat, organul care a emis actul atacat are obligaţia transmiterii exemplarului original al deciziei de soluţionare a contestaţiei noului organ fiscal în administrarea căruia se află contribuabilul, în vederea punerii în executare a acesteia.“

12.La punctul 9.1, paragraful (2) se abrogă.

13. Punctul 9.4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„9.4. În soluţionarea contestaţiilor, excepţiile de procedură şi de fond pot fi următoarele: excepţia de nerespectare a termenului de depunere a contestaţiei, excepţia de necompetenţă a organului care a încheiat actul contestat, excepţia lipsei semnăturii sau a ştampilei de pe contestaţie, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei de calitate procesuală, prescripţia, puterea de lucru judecat etc.“

14.Punctul 9.5 se abrogă.

15. La punctul 10, după subpunctul 10.7 se introduc două noi subpuncte, subpunctele 10.8 şi 10.9, cu următorul cuprins:

„10.8. La reluarea procedurii administrative, organul de soluţionare competent va solicita organului fiscal emitent al actului administrativ atacat, printr-o adresă, să facă menţiuni referitoare la starea juridică a contestatarei la data reluării procedurii.

10.9. În situaţia în care, la data reluării procedurii administrative, contestatara se află în procedură de insolvenţă/reorganizare/faliment/lichidare, organul de soluţionare competent va solicita administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să precizeze dacă menţine contestaţia formulată de societate, direct sau prin împuternicit.“

16. La punctul 13, după subpunctul 13.1 se introduce un nou subpunct, subpunctul 13.2, cu următorul cuprins:

„13.2. Retururile corespondenţei purtate de organul de soluţionare, altele decât ale deciziilor de soluţionare, vor fi transmise organului fiscal emitent al actului atacat, fiind cel mai în măsură să efectueze comunicarea către contestator.“

17. La punctul 14, subpunctul 14.4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„14.4. În situaţiile în care procedura administrativă de soluţionare a contestaţiei a fost suspendată până la soluţionarea laturii penale, iar instanţa judecătorească se pronunţă definitiv, precum şi în situaţia în care, deşi latura penală nu a fost definitivată, instanţa de judecată obligă irevocabil la soluţionarea pe fond a cauzei, competenţa de soluţionare aparţine organului de soluţionare competent la data rămânerii irevocabile a respectivei sentinţe.“

18. La punctul 15, subpunctul 15.3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„15.3. Prin erori materiale se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.“

19. La punctul 15, după subpunctul 15.4 se introduce un nou subpunct, subpunctul 15.4.1, cu următorul cuprins:

„15.4.1. Prevederile subpunctului 15.4 nu se aplică deciziilor de soluţionare a contestaţiilor pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluţia este irevocabilă.“

20. La punctul 15, subpunctul 15.7 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„15.7. Decizia de soluţionare a contestaţiei prin care s-au corectat erorile materiale din decizia de soluţionare a contestaţiei iniţială va fi comunicată atât organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, cât şi contestatarului sau altor persoane direct interesate. Întocmirea şi comunicarea deciziei de soluţionare a contestaţiei care corectează erori materiale se fac conform subpunctului 7.4.“

Art. II

Dispoziţiile prezentului ordin se aplică de toate organele fiscale implicate în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Art. III

Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,  Serban Pop